CAND

ROMANESC
No. 2

ANUL I IUNIE 1933

 GÂND ROMÂNESC

M I T U L UTILULUI

E x i s t ă la toate neamurile cuvinte r e v e l a t o a r e de atitudini

constante în f a ţ a vieţii şi h o t ă r î t o a r e pentru directivele g e n e r a l e a l e
civilizaţiei lor. R e p e t a t e cu p e r s i s t e n ţ ă şi monotonie de m a j o r i t a t e a
inteligenţelor unei naţiuni, l e întâlneşti m a i a l e s în d i s c u r s u r i l e celor
chemaţi — s a u celor cari s e c r e d chemaţi, n u i m p o r t ă — s ă d e c i d ă
de destinele culturii ei. S t ă r u i n ţ a r o b u s t ă a a c e s t o r cuvinte în v o c a ­
bularul limbii şi poziţia afectivă ce-o iau spiritele g â n d i t o a r e în f a ţ a
sensului ce ele închid, r e v e l e a z ă a n u m i t e nevoi sufleteşti, a n u m i t e
obiceiuri esenţiale de g â n d i r e şi de sentiment. A c e s t e a , la r â n d u l lor,
fiind e x p r e s i a semnificativă a unei întregi concepţii d e v i a ţ ă . E x i s t ă ,
altfel spus, cuvinte c u destine glorioase. A t â t de g l o r i o a s e încât, im-
p u n â n d u - s e unei generaţii, s a u mai multora, conţinutul lor nu s ă r ă ­
c e ş t e prin folosire şi obosire — cum a r fi în legea lucrurilor — ci,
dimpotrivă, sufere o c r e s c â n d ă inflaţie de v a l o a r e . Ş i neliniştitoare
inflaţie de v a l o a r e .

A s t f e l de vorbe sunt în limba n o a s t r ă expresiile: om d e r e a l i ­

zări, talent organizator, om de acţiune, minte realistă, spirit pozitiv,
şi — nu v ă s p e r i a ţ i ! — om de S t a t . Ş i alte c â t e v a , r u d e a p r o p i a t e
a l e a c e s t o r a . T o a t e noţiuni ce intră în c l a s a î n c ă p ă t o a r e a c a t e g o ­
riei numită acţiune, e a î n s ă ş i înghiţită perfect de şi m a i î n c ă p ă t o r u l
util.
Ş i toate sunt cuvinte intrate cu vitalitate b r u t a l ă în r â n d u l vor­
belor cu semnificaţie şi rol de mit. A s e m e n e a ,,kolossal"-ului n e m ­
ţesc d e p e v r e m e a lui Wilhelm şi de p e v r e m e a lui Hitler, a s e m e n e a
,,clar"-ului şi „ p r e c i s " - u l u i francez de t o t d e a u n a şi-al naivului şi
ridicolului „ c e l mai m a r e din lume" a m e r i c a n , „ a c ţ i u n e a " şi „utilul"
sunt cea m a i economică e x p r e s i e a unui mit c a r e g u v e r n e a z ă cu p r e -
ponderenţă destinul culturii româneşti. A c e a s t a , dela începuturile
europenizării n o a s t r e . M a i tiranic d e l a r ă s b o i încoace. E x c l u s i v şi
barbar, t o t d e a u n a , în A r d e a l .
I m p u s generaţiilor cari a u făcut R o m â n i a M i c ă de eri şi R o ­
m â n i a M a r e de azi cu o înţelegere destul de c l a r ă a momentului
50 GÂND ROMÂNESC

istoric şi a nevoilor lui urgente, de unii dintre conducătorii destinelor

c u l t u r a l e a l e ţării, în A r d e a l mitul utilului, î m p r e u n ă cu s c a r a d e
valori pe c a r e el o implică, a fost a c c e p t a t — înainte de r ă s b o i şi
d u p ă — instinctiv, f ă r ă ş o v ă i r e şi spirit critic, ca o d o g m ă intangi­
bilă, d i c t a t ă p o a t e d e instinctul de c o n s e r v a r e al rasei.
D o u ă generaţii d e c u l t u r ă — c ă c i nu e vorba aici d e c â t d e rolul
şi rostul categoriei utilului în domeniul riguros al culturii propriu
zise — a u trăit i n s p i r a t e din a c e s t mit. Ş i din el şi-au scos motive
suficiente de activitate şi de entuziasm.
P r o b l e m a p e c a r e a m v r e a s'o d i s c u t ă m în c e l e ce u r m e a z ă este
d a c ă g e n e r a ţ i a m e a şi cele ce-i vor u r m a , trebue s a u nu trebue s ă
venereze şi m a i d e p a r t e c a exclusiv diriguitor a l destinelor civiliza­
ţiei n o a s t r e d e mâine mitul utilului; al utilului imediat şi al acţiunii
d i r e c t e ? C e atitudine ia generaţia t â n ă r ă — a c e e a m a i a l e s c a r e n'a
putut c o l a b o r a la c r e a r e a României M a r i — în f a ţ a a c e s t u i m i t ? II
a c c e p t ă ca pe un p r e c e p t d e scrosarictă înţelepciune naţională, s a u
v a c ă u t a s ă - i s l ă b i a s c ă domnia tiranică şi e x c l u s i v ă prin a d o p t a r e a
unei a l t e s c ă r i de v a l o r i ?
De a c e a s t ă atitudine v a depinde coloratura, m a i mult: însăşi s u b ­
s t a n ţ a culturii româneşti d e mâine.

I.

D a r s ă privim lucrurile ceva m a i de a p r o a p e .

C e vrem s ă s p u n e m c â n d a f i r m ă m c ă generaţiile cari a u făcut
R o m â n i a d e eri şi d e azi a u a s c u l t a t c a d e o d o g m ă revelată, în m o d
e x c l u s i v în A r d e a l , şi a p r o a p e exclusiv în R o m â n i a veche, de c a t e ­
g o r i a de g â n d i r e e x p r i m a t ă prin cuvintele „ a c ţ i u n e " şi „ u t i l " ? Ce
sens a r e c o n s t a t a r e a p e c a r e o f a c e m c â n d susţinem c ă utilul a im­
p r i m a t p e c e t e a c a r a c t e r i s t i c ă tinerei n o a s t r e civilizaţii, şi când afir­
m ă m c ă generaţiile c a r i a u c r e a t - o a u c r e z u t c u tărie c ă g ă s e s c în
categoria utilului r ă s p u n s u l cel m a i mulţumitor l a m a r e a întrebare:
ce rost a r e v i a ţ a n o a s t r ă c a Români, şi v i a ţ a c a a t a r e ?
C r e d e m c ă vom p u t e a preciza sensul c o n s t a t ă r i l o r n o a s t r e sub­
liniind c ă la noi prin util se înţelege utilul imediat, utilul direct: O
v i a ţ ă de R o m â n c â ş t i g ă un rost, e v r e d n i c ă s ă fie t r ă i t ă numai atunci
c â n d e s t e utilă imediat nevoilor colective a l e momentului, ale zilei
chiar. Ş i ea devine utilă imediat prin acţiune directă în — s ă zicem
o v o r b ă r ă s u f l a t ă , căci r e p e t a t ă p â n ă l a s a t u r a ţ i e — ogorul naţional.
A c e s t e i concepţii, e x p l i c a b i l ă desigur şi justificată, p o a t e , de
contingenţe istorice specific româneşti, i se d a t o r e ş t e faptul curios
şi tulburător că, la noi, utilul direct, din domenii de activitate o m e -
GÂND ROMÂNESC 51

n e a s e ă u n d e - ş i a r e rostul de v a l o a r e determinantă (economie, poli­

t i c ă ) , a trecut, c u rol d e c a t e g o r i e c r e a t o a r e de ierarhie d e valori, în
•domeniul p u r cultural (ştiinţă, a r t ă , filosof ie, religie chiar), domeniu
unde n a r e ce c ă u t a şi unde, d e p a r t e d e a d e s c h i d e orizonturi largi
inteligenţei, încurcă şi întunecă lucrurile. S ă reţinem de altfel c ă faptul
c a r a c t e r i s t i c de c a r e vorbim îl g ă s i m şi l a vecinii noştri imediaţi: Ia
Unguri, la Cehi, la p o p o a r e l e balcanice, n e a m u r i cari a u trăit în con­
diţii istorice a s e m ă n ă t o a r e c u cele c e - a u p r e z i d a t la mersul istoriei
n o a s t r e naţionale.
D a t o r i t ă acestei extensiuni a utilului şi inflaţiei ne justificate d e
v a l o a r e p e c a r e a c e s t a a suferit-o prin amintita extensiune, o a n u ­
mită a t m o s f e r ă s p i r i t u a l ă a a p ă s a t , şi a p a s ă încă l a noi, a s u p r a c o n ­
ştiinţei insului, d e s c u r a j â n d şi f ă c â n d s ă s e v e s t e j e a s c ă orice intenţie
de creaţie în domenii a c ă r o r utilitate directă nu e s t e î n t r e v ă z u t ă
imediat. M e d i u l nostru cultural — s ă - i zicem, prin a b u z , intelectual
— d a r m a i a l e s mediul a r d e l e n e s c a înăbuşit, şi continuă s ă înăbuşe,
în germene, printr'o atitudine numită „bun simţ" şi „ s i m ţ d e r e a l i ­
tate", e x t e r i o r i z a t ă când prin b a t j o c u r ă , c â n d prin e x c l u d e r e b r u t a l ă ,
orice p r e o c u p a r e d e g â n d i r e — ştiinţifică (ştiinţă p u r ă , n u a p l i c a t ă ) ,
artistică, ori filosofică — c e nu p a r e a a v e a legături directe s a u in­
directe c u p r e o c u p ă r i l e , s a u cu nevoile p r e s u p u s e a l e zilei, specific
româneşti, respective specific a r d e l e n e ş t i .
In A r d e a l , t e r o a r e a exclusiv şi direct utilului a fost n e a s e m ă n a t
m a i m a r e decât în Vechiul R e g a t , pentru excelentul motiv c ă A r ­
dealul a fost, şi e, în domeniul c a r e n e i n t e r e s e a z ă aici, într'o f a z ă
d e evoluţia inferioară treptei p e c a r e s'a. găsit şi se g ă s e ş t e Vechiul
R e g a t . P e n t r u a c a r a c t e r i z a s t a r e a de spirit d e c a r e vorbim, fac a p e l
la m e m o r i a şi e x p e r i e n ţ a n a ţ i o n a l ă a cititorului — s a u chiar la con­
vingerea p r o f u n d ă a m u l t o r a din conaţionalii mei — şi-i întreb d a c ă
n'au c o n s t a t a t la m a j o r i t a t e a conştiinţelor româneşti, p â n ă şi în mintea
celor cu posibilităţi r e a l e — s a u n u m a i cu veleităţi — de a d a direc­
tive civilizaţiei noastre, înclinări intelectuale, nu t o t d e a u n a f o r m u ­
l a t e c l a r şi precis, d a r foarte î n r ă d ă c i n a t e , şi c a r i se concretizează în
n e d u m e r i r e a ce cuprinde mintea R o m â n u l u i c â n d a u d e cuvintele
„ t e o r i e pură", „fire contemplativă", „ n a t u r ă v i s ă t o a r e " , „ i d e o l o g "
şi, D o a m n e p ă z e ş t e , cuvântul „filosofie"? I a r când sensul acestor no­
ţiuni ia contururi precise cu a j u t o r u l expresiilor: „ ş t i i n ţ ă pentru
ştiinţă", „ t e o r i e d e d r a g u l teoriei", „ a r t ă p e n t r u a r t ă " , „ e f o r t con­
templativ f ă r ă a s p i r a ţ i i c ă t r e r e z u l t a t e concret şi direct utile, s a u n a ­
ţional utile", R o m â n u l neaoş şi cu bun simţ îşi s u r p r i n d e în a d â n c u r i l e
sufletului sentimente de dispreţ şi d e s g u s t — c â n d e „ d e ş t e p t " , s e n ­
timente d e revoltă s a u de s p a i m ă — când e ceva mai puţin d e ş t e p t . . .
 GÂND ROMÂNESC
52

S c u r t : nu e x i s t ă în credinţa, c l a r m a n i f e s t a t ă s a u a s c u n s ă , a m e ­
diului nostru cult, a n i m a l m a i straniu şi m a i v r e d n i c d e oprobriul p u ­
blic c a intelectualul pur, ca intelectualul îndrăgostit de idee de d r a ­
gul ideii. (Nu importă d a c ă a c e s t intelectual de r a s ă s e c h i a m ă o m
d e ştiinţă ( n e a p l i c a t ă ) , artist, poet s a u filosof). Şi, d a c ă noi A r d e ­
lenii, la cari a c e a s t ă a t m o s f e r ă s p i r i t u a l ă este a t o t s t ă p â n i t o a r e , a m
v r e a s ă fim sinceri de tot, a m d a tocmai noi formula p r e g n a n t ă ş i
cu destine g l o r i o a s e c a r e ar e x p r i m a l a p i d a r echivalenţa între noţiu­
n e a „intelectualitate pură", s a u „ i n t e l e c t u a l i t a t e g r a t u i t ă " şi concep­
tele „ d e c a d e n ţ ă " , „ b o a l ă " , „ p e r v e r s i t a t e " s a u a l t e l e şi m a i c o m p r o ­
m i ţ ă t o a r e . A c e a s t ă formulă a r a v e a m a r e l e merit s ă condenseze c u
economie, într'o s i n g u r ă propoziţie, c a l i t a t e a d o m i n a n t ă şi d e t e r m i ­
n a n t ă a unei civilizaţii întregi. S a u , m a i precis, a spiritului p r o f u n d
ce a n i m e a z ă a s p i r a ţ i i l e p e r m a n e n t e a l e acestei civilizaţii.
S c a r a d e valori i m a n e n t ă mentalităţii de c a r e e vorba, ar p u t e a
fi stabilită în modul u r m ă t o r : în frunte, s a u s u s de tot, v a l o a r e s u ­
p r e m ă , v a l o a r e providenţială, s t ă omul de S t a t , s a u chiar n u m a i omul
politic; ar u r m a „ o r g a n i z a t o r u l " de toate felurile, în c a p , fireşte,
cu „ o r g a n i z a t o r i i culturali" ( v a l o a r e d e s c o p e r i t ă de noi d e l a r ă s ­
boi î n c o a c e ) . A r veni apoi economistul şi financiarul, u r m a t d e
inginer şi m e d i c (oameni de ştiinţă a p l i c a t ă cu r e z u l t a t e p a l p a ­
bile şi c â t se p o a t e de i m e d i a t e ) . S a r a c u m c â t e v a trepte pentru
c a s ă pot întâlni şi valori inferioare ca: omul d e ştiinţă n e a p l i c a t ă
(domeniu a l ştiinţei cultivat de spirite „ m a i puţin dotate", l i p ­
site de „ t a l e n t u l realizărilor". Dotaţi în s u p r e m g r a d nu sunt t e o ­
reticienii puri, a d i c ă a c e i a cari d e s c o p ă r .şi c r e a z ă c e e a c e va fi a p l i -
oat p r a c t i c mai târziu, ci m a i înzestraţi decât ei sunt cei c e a p l i c ă ! ) .
D e câteori nu mi s'a dat s'aud, la noi în A r d e a l , p r o n u n ţ a t ă sen­
tenţios şi f ă r ă d r e p t de a p e l j u d e c a t a : G r e u e nu s ă inventezi
teorii, ci s ă le a p l i c i ! L u c r u m a r e e nu s ă g â n d e ş t i c l a r şi lucid, ci
s ă acţionezi! Şi, ca s ă nu uit nici t r e a p t a cea mai de j o s a s c ă r i i ,
a c e e a p e c a r e s e pot u r c a şi r a ţ e l e : aici sunt contemplativii puri,
„visătorii", a d i c ă artiştii în sensul cel m a i l a r g a l cuvântului. C â t
pentru filosofie, e a nici nu a r e loc p e s c a r ă , fiind e x c l u s ă c a non-
v a l o a r e . A c e a s t a , c o n s i d e r a t ă c a plictisitoare încureă-lume, şi c r e z u t ă
c a c e a m a i î n d e p ă r t a t ă d e realitate, e s t e privită d e sus de tot. C u
milă şi silă. P e r s o n a l i t ă ţ i cu meritat şi m a r e rol cultural în istoria
civilizaţiei r o m â n e ş t i fac un merit din a c e a s t ă s i l ă şi dispreţ. A nu a v e a
p r e o c u p ă r i de ordin filosofic, a nu vrea s ă înţelegi rostul filosofiei
în a n s a m b l u l preocupărilor intelectuale a l e unui neam, a nega chiar
a c e s t rost, este echivalent cu a fi om deştept, c u a fi om c u mintea
a ş e z a t ă la locul ei, om c a r e ştie ce v r e a şi nu-şi p i e r d e v r e m e a c u
 GÂND ROMÂNESC 53

copilării. Pentrucă, vedeţi D v o a s t r e , n u m a i m a r i l e p o p o a r e de c u l t u r ă

din Occident a u v r e m e de risipit şi cu astfel de lucruri neserioase . . .
S ă menţionăm c ă toate categoriile înşirate m a i s u s intră în d o u ă
mari c l a s e : fruntea scării este c l a s a celor „activi", a oamenilor r e a ­
lişti, utili; c a p u l de jos a l scării e o c u p a t de c l a s a m a i puţin n u m e ­
r o a s ă — şi şi de a c e e a p o a t e c r e z u t ă m a i puţin i m p o r t a n t ă — a celor
„numai" intelectuali.
Reţineţi, v ă rog, concesia e x p r i m a t ă d e a c e s t „numai".
# *
#

C a t e g o r i a utilului direct şi imediat, t r a n s p l a n t a t ă , din domeniul

economicului — unde-şi a r e rostul perfect justificat — în î m p ă r ă ţ i a
culturii p r o p r i u zise ş i - a i m p r i m a t apoi timbrul ei specific şi Univer­
sităţii româneşti. F a p t ce-1 c o n s t a t ă m de altfel şi la vecinii noştri
amintiţi m a i sus.
In tendinţele ei f u n d a m e n t a l e şi caracteristice, U n i v e r s i t a t e a n o a ­
s t r ă nu este m a r e l e l a b o r a t o r unde s'ar face în primul rând ştiinţă
pentru ştiinţă, ci m a i întâi de t o a t e e un m a r e institut de e d u c a ţ i e ,
N u m a i p e a l doilea p l a n e a e şi locul unde s e e l a b o r e a z ă ştiinţa
teoretică. C a a t m o s f e r ă generală, U n i v e r s i t a t e a n o a s t r ă , a s e m e n e a
celei ungureşti (ca s ă a d u c un e x e m p l u ) , înclină s ă fie înainte de
t o a t e o prelungire pe p l a n m a i înalt a ş c o a l e i s e c u n d a r e şi p r i m a r e ,
şi s ă s a t i s f a c ă exigenţele practice p e c a r i şi a c e s t e a căutau, prin
însuşi rostul lor de altfel, s ă le s a t i s f a c ă .
S e întâlnesc, evident, între studenţii noştri şi de a c e i a cari n'au
venit la Universitate s ă g ă s i a s c ă exclusiv cunoştinţe d a t e d e - a g a t a şi
ocazie b o g a t ă s ă - ş i exercite numai memoria. D a r numărul a c e s t o r
e x e m p l a r e studenţeşti de lux e s t e p â n ă azi destul de r e d u s în p r o ­
porţie cu n u m ă r u l enorm a l celor c e obţin diplome. N u e deci m i r a r e
c ă a c e s t e excepţii n'au reuşit d e c â t în m ă s u r ă d i s p a r e n t d e m i c ă s ă
c o n t r a b a l a n s e z e efectele spiritului general c a r e d o m n e ş t e în Univer­
s i t a t e a n o a s t r ă , şi c a r e f a c e c a a c e a s t a s ă ia m a i mult a s p e c t d e
ş c o a l ă d e a p l i c a ţ i e a ştiinţei d e c â t de cetate u n d e s e c r e a z ă ştiinţă
teoretică şi s e c r e s c intelectualii de r a s ă p e n t r u z i u a d e mâine.
A t m o s f e r a s p i r i t u a l ă c r e a t ă de t r a n s p l a n t a r e a utilului direct în
domeniul p u r intelectual e x p l i c ă a p o i — în p a r t e , căci a u acţionat
aici şi c a u z e d e ordin istoric, şi a c e s t e a a u avut p o a t e rol de prime
cauze, cum vom încerca s ă a r ă t ă m m a i j o s — nu numai faptul c ă in­
teligenţa r o m â n e a s c ă s'a î n d r e p t a t în m ă s u r ă excepţional de m a r e
c ă t r e studiul istoriei, şi în special a l istoriei naţionale, dar a c e a s t ă
a t m o s f e r ă s p i r i t u a l ă e x p l i c ă şi felul anumit cum s'a făcut p â n ă bine
d e c u r â n d istorie la noi — şi la vecinii noştri de altfel.
 54 GÂND ROMÂNESC

Ş i a i c i resortul ultim, v r e a u s ă zic: principal, a l cercetărilor n u

p a r e a fi fost c u n o a ş t e r e a p u r ă şi obiectivă a trecutului, ci în p r i m u l
r â n d c r e d i n ţ a în a d e v ă r u l vechiului a d a g i u c ă istoria ar fi î n v ă ţ ă t o a ­
r e a vieţii. Ş i l a noi, c a şi l a vecinii noştri, raţionamentul tezist p a r e
a fi p r i m a t f a ţ ă de raţionamentul p u r teoretic, singurul c u a d e v ă r a t
ştiinţific. î n d r u m ă r i înţelepte în v e d e r e a acţiunii c e - o r e c l a m a p r e ­
zentul şi a r g u m e n t e p e n t r u a n u m i t e t e z e de ordin practic, i a t ă c e - a u
c ă u t a t intelectualii r o m â n i în c u n o a ş t e r e a trecutului, i a t ă c e - a u cerut
ei înainte de t o a t e istoricilor noştri.
Motivele de s a t i s f a c ţ i e s e n t i m e n t a l ă p e cari l e - a u cerut ei uneori
trecutului i n t r ă şi ele în a c e a s t ă ordine d e e x i g e n ţ e neintelectuale.
I a r a c e s t e servicii p r a c t i c e cerute istoriei, şi d a t e de ea, n e - a u
obicinuit s ă c r e d e m cu t ă r i e că istoria e s t e c e a m a i r e a l ă dintre
ştiinţe. C e a m a i „obiectivă" şi m a i „ p o z i t i v ă " d i n t r e ştiinţe, c e a m a i
p r o b l e m a t i c ă ştiinţă! A c e a s t a , p e n t r u puternicul motiv c ă istoria n e - a
a p ă r u t d r e p t cea m a i utilă ştiinţă p e n t r u nevoile n o a s t r e s p e c i f i c e !
T o t a t m o s f e r a intelectuală p e c a r e î n c e r c ă m s'o d e s c r i e m în p r e z e n ­
tele pagini e x p l i c ă faptul, — semnificativ, p e n t r u c ă frecvent la noi, —
c ă oameni a n g a j a ţ i în tinereţe p e drumuri a l t e l e d e c â t a c e l e a a l e cer­
c e t ă r i l o r istorice, îşi p ă r ă s e s c l a un moment d a t p r e o c u p ă r i l e iniţiale
pentru p r e o c u p ă r i mai mult s a u m a i puţin „istoriografice". A c e a s t ă
trecere o fac de obiceiu în momentul c â n d , p ă r ă s i ţ i de minunata şi
s f â n t a beţie a tinereţii, nu m a i a u forţa s ă m e a r g ă c o n t r a curentului
dominant, şi, instinctiv, s a u perfect lucid, s e a d a p t e a z ă exigenţelor
g e n e r a l e a l e mediului (acesta distruge o r g a n i s m e l e n e a d a p t a t e c â n d
n u S u n t destul de t a r i să-1 t r a n s f o r m e e l e p e e l ) . „ A d a p t a r e a " , c a r e c o s t ă
m a i puţin efort, e s t e b o t e z a t ă a p o i , ipocrit s a u cu bunăcredinţă, „ b u n
simţ", s a u şi „ s i m ţ al realităţilor". I s t o r i a fiind c o n s i d e r a t ă c a o d i s ­
ciplină c e a r e l e g ă t u r ă m a i directă cu r e a l i t a t e a (cu r e a l i t a t e a r o m â ­
n e a s c ă bineînţeles căci a l t a n u . . . i n t e r e s e a z ă ! ) d e c â t a l t e discipline
(fizica teoretică, s a u filosof ia, d. e x . ) , un om c u simţul şi interesul
realităţilor, şi cu dorinţa de a a c ţ i o n a m a i eficace şi direct a s u p r a
a c e s t o r realităţi, v a începe s ă f a c ă i s t o r i e . . .
C a t e g o r i a utilului direct — o categorie între multe a l t e l e a l e
inteligenţei omeneşti — devenită categoric constitutivă d e lege a
spiritului n o s t r u a r d e l e n e s c , m a i e x p l i c ă şi faptul semnificativ p e
c a r e l - a ş numi „ s u p e r s t i ţ i a medicului". In c l a s a c u l t i v a t ă a r d e l e n e a s c ă
bine înţeles; nu e vorba de c l a s a ţ ă r ă n e a s c ă u n d e fenomenul e s t e n a ­
tural şi s e întâlneşte în c l a s e l e ţ ă r ă n e ş t i a l e tuturor neamurilor. F a p ­
tul c ă medicina a p a r e c a ştiinţa c e a m a i direct utilă şi cu e f e c t e
p r a c t i c e i m e d i a t e î m p r u m u t ă celor ce^o cultivă un p r e s t i g i u de c a r e
n u s e b u c u r ă l a noi nici o a l t ă c a t e g o r i e de oameni de ştiinţă. E l u c r u
GÂND ROMÂNESC 55

ştiut c ă în societăţile primitive medicul este m a g dotat cu lumini s u p r a ­

n a t u r a l e şi c a a t a r e p o a t e fi f o a r t e util, c a şi e x t r e m de p r i m e j d i o s .
L a noi, medicul a încetat s ă a i b ă p r e s t i g i u d e mag, a r e prestigiu c e v a
mai mic, d a r numai c e v a m a i mic.
S u n t î n s ă s e m n e c a r i p r e v e s t e s c înlocuirea „ s u p e r s t i ţ i e i m e d i c u ­
lui", cu „ s u p e r s t i ţ i a inginerului". A c e a s t ă n o u ă e t a p ă a istoriei c u l ­
turii n o a s t r e p a r e a fi tocmai la începuturile ei.
E s t e m a i d e p a r t e n a t u r a l şi inteligibil c a un mediu intelectual
astfel timbrat în însăşi s u b s t a n ţ a lui s ă c o n d a m n e şi, pe c â t posibil,
s ă elimine ca sterile şi inutile, căci f ă r ă aplicaţii directe la r e a l i t a t e a
zilei trecătoare, orice interes p r e a pronunţat pentru realităţi şi p r o ­
bleme ce p a r a fi în l e g ă t u r ă p r e a î n d e p ă r t a t ă , s a u în nici o l e g ă t u r ă ,
cu problemele şi nevoile n o a s t r e locale. „ X s t u d i a z ă instituţiile unei
ţări cu c a r e n'avem nici o l e g ă t u r ă , Y v r e a s ă scrie o c a r t e d e s p r e
Inzi, Z., prof. universitar, a întrebat pe-un student l a e x a m e n d e s p r e
constituţia A u s t r a l i e i şi n'a p u s nici o î n t r e b a r e d e s p r e constituţia
R o m â n i e i ! ! D a r de ce folos pot fi a c e s t e st r ădui nţi şi interese p e n t r u
l u m i n a r e a şi d e s l e g a r e a problemelor n o a s t r e ? " I a t ă j u d e c ă ţ i p e c a r i
le întâlneşti la f i e c a r e , p a s şi moment!
R ă m â n â n d p e a c e l a ş i p l a n de gândire, înţelegem şi s c u z ă m feno­
menul s t r a n i u c a r e a fost d i s c u ţ i a d e p e vremuri în jurul întrebării:
Cine e poet m a i m a r e , E m i n e s c u s a u C o ş b u c ? C u m s'a putut p u n e
a c e a s t ă p r o b l e m ă de m ă s u r ă între d o u ă valori i n c o m e n s u r a b i l e ? P ă i
C o ş b u c a c â n t a t cătrinţa şi satul românesc, p â n ă c â n d E m i n e s c u n'a
c ântat c ă t r i n ţ a r o m â n e a s c ă şi a cântat, întâmplător, satul f ă r ă nici
un epitet.
#

In rezumat, constatările n o a s t r e pot fi concentrate în p r o p o z i ­

ţiile: P r i n înclinaţiile lui profunde, spiritul general ce a n i m e a z ă efor­
turile n o a s t r e de c u l t u r ă e s t e a n a l o g spiritului din c a r e s'au i n s p i r a t
eforturile c u l t u r a l e a l e p o p o a r e l o r c e locuesc teritoriile fostei monarhii
h a b s b u r g i c e şi p e n i n s u l a b a l c a n i c ă . A c e s t spirit d ă civilizaţiilor
acestora coloratură pragmatistă.
A m avut şi continuăm s ă a v e m obiceiuri de raţionament ş i j u d e ­
c a t ă p r a g m a t i s t ă . S u n t e m un fel d e p r a g m a t i ş t i prin instinct, a d i c ă
p r a g m a t i ş t i c a r e s e i g n o r e a z ă p e ei înşişi. Căci, s ă fim sinceri şi s ă
#

r e c u n o a ş t e m c ă în conştiinţa m a j o r i t ă ţ i i z d r o b i t o a r e a conaţionalilor
noştri cu b a c a l a u r e a t , utilul tinde s ă s e confunde cu a d e v ă r u l , întoc­
m a i cum confuzia a c e a s t a e s t e f ă c u t ă — principial aici — în c e l e b r a
filosofie a a m e r i c a n u l u i J a m e s .
N u cred s ă fie cetitori pare s ă nu fi întâlnit în gura s a u condeiul
56 GÂND ROMÂNESC

a t â t o r oameni ce-şi simt p e umeri p o v a r a d e diriguitori ai culturii

r o m â n e ş t i faimosul a r g u m e n t în f a v o a r e a ortodoxiei: T r e b u e s ă fim
r e c u n o s c ă t o r i ortodoxiei, căci e a ne-a conservat individualitatea n a ­
ţ i o n a l ă ! In ochii intelectualului nostru, cu s a u f ă r ă pretenţii, d a r m a i
a l e s în ochii celui cu pretenţii, o r t o d o x i a nu este v a l o a r e s p i r i t u a l ă
v e n e r a b i l ă pentru c'ar fi e x p r e s i a a d e v ă r u l u i , singura e x p r e s i e a a d e ­
vărului, ci e s t e v a l o a r e pentru noi, şi'n primul r â n d pentrucă — aţi
a u z i t — n e - a fost utilă.
A d e v ă r u l , Domnii mei, este c e e a c e ne serveşte, s a u ne-a servit.
S ă a ş e z ă m deci în fruntea ierarhiei d e valori p e slujitorii a d e v ă r u ­
rilor utile.
N e p u t e m întreba a c u m d a c ă a c e s t mit al utilului — mit c a r e
ne-a fost util! — nu e s t e o a r e e x p r e s i a celui m a i hotărît m a t e r i a l i s m
e t i c ? î n t r e b a r e p e c a r e o pun cetitorului în treacăt, c a d r e l e prezen­
tului articol nepermiţându-mi alte desvoltări.

II-

E v i d e n t c ă a t m o s f e r a s p i r i t u a l ă cu toate a s p e c t e l e ei a n a l i z a t e
în cele c e p r e c e d îşi a r e , c a orice fenomen, c a u z e l e ce-o explică, şi
e x p l i c â n d - o , o scuză. A c e s t e c a u z e pot fi, eventual, multe şi nu de
a c e l a ş i fel. E u voi reţine aici una de ordin şi istoric şi biologic-psiho-
logic, şi a l t a d e ordin pur istoric. C e a dintâi e autohtonă, c e a din
u r m ă a acţionat de d e p a r t e .
C e a dintâi e constituită de condiţiile istorice s p e c i a l e în c a r i a m
trăit şi crescut c a popor. Condiţii, cum ştim, e x t r e m d e vitrege. N u
n e - a m putut î n j g h e b a un S t a t c a r e s ă fie e x p r e s i a n a t u r a l ă şi r o b u s t ă
a întregului trup a l neamului, d e c â t a b i a în zilele n o a s t r e . A m avut
t r u p îmbucătăţit şi n'am avut r ă g a z , da, r ă g a z , s ă ne gândim s e ­
cole d e a r â n d u l la suflet, c u m a u putut face naţiunile din Occident.
L i b e r t a t e a de m i ş c a r e , t r u p e a s c ă şi sufletească, n e - a lipsit.
D a r cultura a d e v ă r a t ă , cultura v a l o a r e a u t o n o m ă , urmărind sco­
puri proprii şi liberate de nevoile instinctului ş i - a l e utilului biologic,
e rodul r ă g a z u l u i şi-al libertăţii. E s t e lux, ieşit, ca orice lux, din
p r i s o s d e energie v i t a l ă şi sufletească. S u b biciul p e r m a n e n t al ne­
voilor dictate d e instinctul de c o n s e r v a r e a l rasei, nu n c - a putut r ă ­
m â n e energie d e p r i s o s . Ş i c â n d a m început s ă achiziţionăm valori
spirituale, n e - a m văzut nevoiţi s ă le c ă u t ă m cu g r a b ă a p l i c ă r i ime­
diate şi utile.
E s t e lucru p r e a ştiut şi g r e u d e contestat c ă r ă d ă c i n i l e şi imbol­
durile iniţiale a l e culturii, a l e oricărei culturi, vin din adâncuri, din
substratul biologic al fiinţei omeneşti. într'o f a z ă de d e s v o l t a r e r u d i -
 GÂND ROMÂNESC 57

m e n t a r ă — a fost şi cazul n o s t r u — inteligenţa în s p e c i a l şi cultura

în general e s t e în serviciul c o m a n d a t al instinctului d e c o n s e r v a r e .
P e a c e a s t ă t r e a p t ă de d e s v o l t a r e nu p o a t e fi v o r b a de c u n o a ş t e r e
d e s i n t e r e s a t ă , şi nici d e a r t ă autonomă. Individul î n v a ţ ă p e n t r u a-şi
fi util sieşi şi colectivităţii, a c ă r e i fracţiune nu p r e a p e r s o n a l ă este
în e p o c a a c e s t o r începuturi de c u l t u r ă . A d e v ă r u l se confundă cu
utilul.
P r o b l e m e l e de e x i s t e n ţ ă şi n e e x i s t e n ţ ă ce ni l e - a u p u s p â n ă a z i
î m p r e j u r ă r i l e istorice n e - a u menţinut, în s p e c i a l aici în A r d e a l , p e o
t r e a p t ă d e civilizaţie p e c a r e spiritualul devine mijloc p e n t r u scopul
s u p r e m aici: c o n s e r v a r e a biologicului. A c e s t a îşi c r e a z ă a d e v ă r u r i l e
lui specifice: P e a c e l e a care-1 a j u t ă s ă p e r s i s t e în fiinţă.
î m p r e j u r ă r i istorice, i n d e p e n d e n t e d e voinţa şi fiinţa n o a s t r ă , a u
contribuit deci la constituirea fizionomiei specifice a civilizaţiei n o a ­
stre, fizionomie s c h i ţ a t ă s u m a r m a i sus şi c o n c r e t i z a t ă în s c a r a d e
valori de c a r e a fost vorba. Fizionomie-rezultat, care, l a rândul s ă u ,
a întărit şi m a i mult jocul c a u z e l o r istorice, creind obiceiuri intelec­
t u a l e şi sentimentale c e - a r p u t e a eventual s ă nu mai a i b ă rost I n
noua e t a p ă d e d e s v o l t a r e în c a r e n e a n g a j ă m .
C u a l t e cuvinte, d a t o r i t ă anumitor î m p r e j u r ă r i istorice, d a c ă din
punct de v e d e r e social a s i s t ă m la o diferenţiere p r o g r e s i v ă d e c l a s e ,
din p u n c t u l de v e d e r e al înclinaţiilor intelectuale a m r ă m a s — cu
excepţii neînsemnate — ţ ă r a n i cu toţii: j u d e c ă ţ i l e n o a s t r e de v a l o a r e
s e m i ş c ă şi a c u m p e planul pe c a r e se m i ş c ă mintea „ s ă n ă t o a s ă " a
ţăranului de pretutindenea. A m zis „ s ă n ă t o a s ă " , „ s ă n ă t o s " fiind v a ­
l o a r e a biologică prin e x c e l e n ţ ă şi utilul s u p r e m .

*
L a întărirea efectului a c e s t o r c a u z e autohtone a u colaborat, s p u ­
n e a m mai sus, şi c a u z e î n d e p ă r t a t e . A c e s t e a din u r m ă sunt imanente
faptului, întâmplător de altfel, c ă noi a m „ d e s c o p e r i t " E u r o p a şi a m
i n a u g u r a t merituosul efect de a-i a s i m i l a civilizaţia tocmai în momen­
tul c â n d E u r o p a o c c i d e n t a l ă d e s c o p e r i s e la r â n d u l ei o m a r e şi p o a t e
f a t a l ă a b s t r a c ţ i e : p e homo oeconomicus. A b s t r a c ţ i e care, de-atunci,
mit diriguitor a l civilizaţiei e u r o p e n e aimericanizante, a devenit, cum
s e ştie, categorie de interpretare a evenimentelor istorice. Printr'o
iluzie n a t u r a l ă şi* p r o p r i e omului de totdeauna, o tendinţă tiranică
a zilei fu p r o e c t a t ă în trecut şi g ă s i t ă pretutindenea ca factor deter­
minant şi e x p l i c a t i v al evenimentelor h o t ă r î t o a r e a l e istoriei univer­
sale.
Ş t i m f o a r t e bine c ă principiul economic îşi s c o a t e p u t e r e a de
a g e n t activ în m e r s u l evenimentelor din cultul satisfacţiei p e r s o n a l e ,
 GÂND ROMÂNESC
58

a i satisfacţiei instinctului celui m a i puţin controlat şi controlabil a l n a ­

turii omeneşti, din cultul dorinţei de p l ă c e r e ifizică în .sensul cel m a i
larg a l cuvântului, din veneraţia utilului celui m a i concret şi m a i
exclusiv în a c e l a ş i timp. I d e e a omului economic, a ş a cum a fost e a
e l a b o r a t ă în c u r s u l secolului al X l X - l e a , a r e d r e p t c o r o l a r însoţitor
r i d i c a r e a utilului direct la r a n g u l de principiu determinant şi e x p l i ­
cativ al tuturor activităţilor omeneşti. D e aici p a s u l s p r e d e c l a r a r e a
utilului c a s u p r e m ă v a l o a r e şi sens al vieţii s'a făcut n a t u r a l şi cu
uşurinţă.
C e e a c e ne i n t e r e s e a z ă aici sunt numai a c e l e elemente implicate
în i d e e a de homo oeconomicus c a r i a u g ă s i t în chip n a t u r a l şi n e c e ­
sar teren prielnic de influenţă r o d i t o a r e la noi.
Unul din a c e s t e elemente este m a ş i n i s m u l . A c e s t a s ă nu fie con­
f u n d a t cu e x p l o a t a r e a s i m p l ă a maşinii. M a ş i n i s m u l este o î n t r e a g ă
concepţie de viaţă, concepţie c a r e p r e s u p u n e un fel anumit de a face
uz de m a ş i n ă , c ă c i c e e a c e importă, nu e folosul p e c a r e omul îl t r a g e
din m a ş i n ă , ci a t i t u d i n e a afectivă ce-o ia f a ţ ă de maşină. Pornind
d e l a gândul, lămurit s a u obscur, c ă sensul vieţii trebue căutat şi g ă s i t
în a u g m e n t a r e a n e s f â r ş i t ă a confortului fizic şi în m u l t i p l i c a r e a c r e s ­
c â n d ă a trebuinţelor economice, maşinismul este concepţia c a r e c r e d e
c ă economicul o d a t ă r e g l e m e n t a t în chip perfect, fericirea omului e
realizată, şi rostul vieţii împlinit.
A c e a s t ă atitudine în f a ţ a vieţii a a t r a s d u p ă sine o r ă s t u r n a r e a
scării de valori religioase^filosofice — deci s c a r ă d e valori emina­
mente s p i r i t u a l ă — v e n e r a t ă d e E u r o p a p â n ă în secolul trecut.
R ă s t u r n a r e p e c a r e a ş v r e a s'o c a r a c t e r i z e z c u m u r m e a z ă : Din scop
ce e r a , v i a ţ a a devenit mijloc, iar m i j l o a c e l e de t r a i a u devenit s c o p .
Omul a devenit sclavul m i j l o a c e l o r d e t r a i şi ş i - a pierdut v i a ţ a p r o ­
priu zisă, p i e r z â n d u - ş i p â n ă şi gustul de viaţă, putinţa d e a-şi t r ă i
v i a ţ a în profunzime.
In civilizaţia e u r o p e a n ă a n t e r i o a r ă maşinismului a u primat, timp
de secole multe, v a l o r i de ordin pur spiritual: valori religioase, u m a ­
niste, artistice, filosofice. G â n d i ţ i - v ă la prestigiul pe c a r e l-au avut,,
p â n ă şi la curţile c a p e t e l o r încoronate a l e E u r o p e i de p e vremuri, u n
D e s c a r t e s , un Leibnitz, un Voltaire, un Diderot, un Goethe. M a ş i n i s ­
mul, şi filosofia i m p l i c a t ă în el, tinde s ă a s e r v i a s c ă spiritul şi v a l o r i l e
autentice a l e a c e s t u i a . S i t u a ţ i a în care sunt puşi a z i toţi aceia a l e
căror interese şi p r e o c u p ă r i nu sunt în s l u j b a utilului direct, î n t ă r e ş t e
destul de semnificativ a c e a s t ă a f i r m a ţ i e .
Ş i i a t ă c ă î n t â m p l a r e a a făcut c a noi s ă ne î n d r e p t ă m p r i v i r i l e
s p r e E u r o p a tocmai în momentul c â n d c a r a c t e r u l dominant al civili­
zaţiei ei tinde s ă devie maşinismul. Astfel, f a z a în c a r e se g ă s i a
 GÂND ROMÂNESC 59

cultura e u r o p e a n ă d e s c o p e r i t ă de moi a venit şi vine s ă î n t ă r i a s c ă

efectul cauzelor locale. Căci e r a natural c a dintre elementele consti­
tutive a l e a c e s t e i E u r o p e c a p i t a l i s t e şi maşiniste s ă ne i z b i a s c ă i m a ­
ginaţia m a i t a r e a r m a t u r a ei e x t e r i o a r ă şi o a r e c u m g ă l ă g i o a s ă , şi s ă
ne s c a p e componentele vechi şi mai a s c u n s e a l e spiritului e u r o p e a n ,
componente înăbuşite de c a r a p a c e a e x t e r i o a r ă , ce e drept, d a r încă
pline de s e v ă şi vitalitate. P o p o r s ă r a c în ţ a r ă bogată, nu e r a inteli­
gibil s ă visăm, d u p ă exemplul d a s c ă l i l o r la ş c o a l a c ă r o r a ne a n g a j a m ,
economie şi iar e c o n o m i e ? Utilul, pentru E u r o p a o categorie a m o ­
mentului istoric, c a t e g o r i e de altfel — fie spus în t r e a c ă t — nu eternă
cu necesitate, a intrat în spiritul n o s t r u de popor d e ţărani cu v a ­
l o a r e u m f l a t ă de categorie iniţială şi constitutivă a inteligenţei o m e ­
neşti de totdeauna.
In r e z u m a t : o a t m o s f e r ă s p i r i t u a l ă general e u r o p e a n ă şi con­
t i m p o r a n ă începuturilor civilizaţiei n o a s t r e a venit s ă î n t ă r e a s c ă obi­
ceiuri de g â n d i r e şi simţire implicate în n a t u r a treptei elementare d e
cultură p e c a r e tocmai ne a f l a m .

III.

Dar, s p r e deosebire de noi — şi deosebirea este c a p i t a l ă — în

Occident mitul utilului imediat, î m p r u m u t a t d e l a homo oeconomicus,
şi e p o c a istorică ce-i c o r e s p u n d e , nu e d e c â t o ultimă porţiune, ş i
încă relativ s c u r t ă , dintr'o foarte lungă c u r b ă d e evoluţie. In e p o c a
de cimentare a fundamentului culturii sale, Occidentul ş i - a a d u s m a ­
terialul de construcţie s o l i d ă d e pe alte m e l e a g u r i d e c â t c e l e u n d e
mitul utilului direct d o m n e ş t e cu suveranitate necontestată. Spiritul
în c a r e s ' a p l ă m ă d i t s u b s t a n ţ a p r i m ă a civilizaţiei o c c i d e n t a l e n'a fost
cel din c a r e a luat n a ş t e r e maşinismul cu miturile şi superstiţiile lui.
Homo oeconomicus, a c e a s t ă a b s t r a c ţ i e c a r e a ridicat dorul d e s a t i s ­
facţie m a t e r i a l ă l a v a l o a r e d e necesitate m o n d i a l ă , nu se n ă s c u s e încă.
E x e m p l a r u l u m a n i d e a l c a r e e x p r i m a a s p i r a ţ i i l e p r o f u n d e a l e civili­
zaţiei e u r o p e n e a fost, înainte d e homo faber a m e r i c a n u s , r â n d p e
r â n d , omul religios, cavalerul, umanistul, filosoful, omul de ştiinţă
desinteresată.
T o a t e a c e s t e a sunt e x p r e s i i cari, p e p l a n u r i numai la a p a r e n ţ ă
diverse, implică a unică şi minunată afirmaţie: primatul spiritualului.
P r i m a t ce, l a r â n d u l s ă u , f i x e a z ă c u f o r ţ ă o s c a r ă de valori ce se
g ă s e ş t e l a antipozii aceleia de c a r e a m vorbit a t â t a p â n ă a c u m .
V e n e r a r e a , de secole multe, a altui fel de homo d e c â t cel oecono­
micus şi a idealurilor i m p u s e de el, a c r e a t în Occidentul luminat o
a n u m i t ă tradiţie intelectuală. E a s'a e x t e r i o r i z a t într'o a t m o s f e r ă
 60 GÂND ROMÂNESC

s p i r i t u a l ă cu înclinaţii afective şi de gândire ce tindea s ă elimine din

domeniul creaţiei spirituale c a t e g o r i a utilului direct. In orice caz, o
împingea p e al doilea şi al treilea plan. Ş i cu t o a t ă tirania ce-o exer­
cită de un secol economicul, s p r e fericire, obiceiurile intelectuale şi
înclinaţiile afective d e cari vorbesc n'au d i s p ă r u t nici azi. O e x p e ­
rienţă p e r s o n a l ă de z e c e ani ne face s ă c r e d e m c ă nici nu vor dis­
p ă r e a , deşi t e r o a r e a mitului satisfacţiei m a t e r i a l e v a m a i d u r a . E a
nu v a p u t e a d u r a însă etern, căci prin ce decret a l divinităţii a fost
d e c l a r a t ă a c e a s t ă categorie a activităţii omeneşti ultimă, definitivă
şi e x c l u s i v ă ?
T r a d i ţ i a intelectuală d e c a r e e vorba a r e d r e p t t r ă s ă t u r ă funda­
m e n t a l ă un ce imponderabil, d a r f o a r t e real. A c e s t c e s e face simţit
într'o atitudine de simpatie şi î n c u r a j a r e p e c a r e o ia inteligenţa
o c c i d e n t a l ă f a ţ ă de „inutil". V r e a u s ă zic: f a ţ ă de c e e a c e e desinte-
resat, „gratuit". Activităţile spirituale neaservite utilului sunt consi­
d e r a t e c a v a l o r i omeneşti s u p r e m e . A c e a s t a , prin înclinaţie i n t r a t ă în
instinct. T e o r i e pentru teorie, a d i c ă ştiinţă pentru ştiinţă, a r t ă pentru
a r t ă , a d i c ă a r t ă n e a s e r v i t ă unor scopuri streine d e e a însăşi, s e face
ş i a z i m u l t ă în Occident, cum s'a făcut şi a c u m trei şi p a t r u sute de
ani. Ş i a m c r e d i n ţ a — l a c a r e nu voi p u t e a r e n u n ţ a n i c i o d a t ă — c ă
a t i t u d i n e a d e s i m p a t i e şi d e î n c u r a j a r e a „inutilului" a fost şi e prin­
cipalul a g e n t c r e a t o r de c u l t u r ă înaltă. A fost în Antichitatea elină
şi e în m a r e a civilizaţie e u r o p e a n ă , pe c a r e nu homo oeconomicus
a creat-o.
* *

A i c i voiam s ă a j u n g . L a a c e s t discurs în f a v o a r e a „inutilului"

D i s c u r s c a r e v a r i s c a eventual s ă a p a r ă , în ochii spiritelor „pozitive"
şi î n d r ă g o s t i t e de energiile realizărilor imediate, incoherent şi f ă r ă
rost. P a r a d o x a l p o a t e . D a r nu i m p o r t ă !
In cele ce u r m e a z ă a ş v r e a s ă arăt, în schiţă, d o u ă m a r i virtuţi
a l e „inutilului".
1. R ă m â n â n d p e planul de j u d e c a t ă a l economicului, s ă a r ă t cum
„ g r a t u i t u l " p o a t e s ă devină c a u z ă c r e a t o a r e a utilului.
2. S ă arăt, în a l doilea rând, c u m omul s'a descoperit p e sine c a
fiinţă calitativ deosebită de celelalte vieţuitoare numai în momentul
c â n d a descoperit gratuitul, creindu-1; numai în momentul în c a r e
inteligenţa lui h o m o faber — a n i m a l m a i t a r e c a c e l e l a l t e animale,
şi a t â t — n ă s c u t sub a p ă s a r e a tiranică a nevoilor biologice c a r i se
supun umil utilului, din s e r v i t o a r e a intereselor a n i m a l e a l e speţei
devine s l u j i t o a r e a propriilor ei nevoi, devine inteligenţă a lui homo
s a p i e n s . Altfel spus, a ş dori, în al doilea rând, s ă a r ă t c ă nu e x i s t ă
GÂND ROMÂNESC 61

condiţii suficiente d e n a ş t e r e şi d e s v o l t a r e a unei culturi înalte p r o ­

d u c ă t o a r e de v a l o r i universale decât acolo u n d e e s t e înţelegere s i m ­
p a t i c ă pentru rostul şi m a r e a v a l o a r e a inutilului; d e c â t în m ă s u r a
în c a r e e x i s t ă într'o ţ a r ă o a r e c a r e g â n d i r e d e s i n t e r e s a t ă .

1.

D a c ă d e s c h i d e m istoria ştiinţelor şi a filosofici — i s t o r i a inteli­

genţei, cu a l t e cuvinte — c o n s t a t ă m un fapt care, repetându-;se, i a
v a l o a r e de lege c e s e verifică în toate m a r i l e momente de evoluţie a
culturii omeneşti.
I a t ă faptul: ştiinţă r e a l ă n a putut face omul decât în momentul
c â n d a ştiut s ă f a c ă a b s t r a c ţ i e dela aplicaţiile utile eventuale a l e ştiin­
ţei p e c a r e v o i a s'o constitue. O ştiinţă c a r e nu ştie s ă d e s p a r t ă a c e s t e
categorii e c o n d a m n a t ă s ă r ă m â n ă în s t a r e de d e s v o l t a r e r u d i m e n t a r ă .
Condiţii s u p e r i o a r e de d e s v o l t a r e nu sunt c r e a t e decât atunci c â n d ,
utilul imediat înlăturat, g â n d i r e a e c o n d u s ă d e scopul d e s i n t e r e s a t
de a c u n o a ş t e p u r şi simplu, când s e face ştiinţă pentru ştiinţă.
Astfel, ştiinţa orientală, nefiind în s t a r e s ă se ridice d e a s u p r a
p r e o c u p ă r i l o r utilitare şi grăbită s ă f a c ă a p l i c a ţ i i p r a c t i c e imediate,
a r ă m a s r u d i m e n t a r ă şi a fost d e p ă ş i t ă r e p e d e de ştiinţa elină c a r e ,
în t e z ă generală, n'a c ă u t a t d e c â t indirect — şi p e d e a s u p r a — s e ­
cretele unei acţiuni posibile în s p e c u l a ţ i a r a ţ i o n a l ă d e s i n t e r e s a t ă .
D e a s e m e n e a , d a c ă ştiinţa Evului M e d i u a r ă m a s f r a g m e n t a r ă şi
elementară, faptul se d a t o r e ş t e metodei greşite de c e r c e t a r e . D a r
a c e a s t ă m e t o d ă îşi a r e c a u z a ultimă în caracterul interesat al ştiinţei
m e d i e v a l e . Interesat, în sensul că ea u r m ă r e a scopuri streine d e e a
însăşi, a s e r v i t ă fiind dogmei. Ştiinţa modernă, r e a l ă , pozitivă s'a c o n ­
stituit în momentul c â n d suflul liberator al R e n a ş t e r i i a s u g e r a t
ştiinţei obiective de c e r c e t a r e d e s i n t e r e s a t ă .
Tot astfel, se ştie c ă biologia, în sensul l a r g al cuvântului, nu ş i - a
putut c â ş t i g a c a r a c t e r de ştiinţă a d e v ă r a t ă d e c â t în momentul c â n d
s'a diferenţiat de medicină. A d i c ă în momentul când a renunţat Ia
rezultate imediat utile, la aplicaţii, s u p u n â n d organismele vii investi­
gaţiei c o n d u s ă d e g â n d u l desinteresat al cunoaşterii p u r e .
Şi cazul se v a r e p e t a în ce p r i v e ş t e r a p o r t u r i l e dintre sociologie
şi politică.
D a r tocmai» a c e a s t ă u i t a r e a aplicaţiei utile a făcut a p o i posibile
p r o g r e s e l e a c c e l e r a t e a l e ştiinţelor a p l i c a t e de c a r e e vorba. M e d i c i n a
a r fi r ă m a s a r t ă r u d i m e n t a r ă şi r i s c a t ă f ă r ă concursul pe c a r e i 1-a
dat şi i-I d ă biologia e m a n c i p a t ă de sub tutela ei înăbuşitoare. Ş i
n'am a v e a azi tehnica o r g o l i o a s ă p e c a r e o a v e m d a c ă nu s'ar fi
 62 GÂND ROMÂNESC

putut constitui m a t e m a t i c a şi fizica teoretică. Fără Maxwell n'ar

e x i s t a Marconi.
I a t ă deci c â t e v a e x e m p l e cari ne a r a t ă cum inutilul şi gratuitul
devine util negratuitului, utilului.
* *

F a p t u l este psihologiceşite explicabil: cu gândul la folosul even­

tual, inteligenţa c e a m a i lucidă se s t r â m t e a z ă . R e ţ i n e din r e a l i t a t e a
ce-o supune cercetării n u m a i elementele c a r i s e r v e s c scopul util, cele­
l a l t e îi s c a p ă ; şi e n a t u r a l s ă fie a ş a . S e p r e a p o a t e î n s ă c ă c e e a c e
i - a s c ă p a t a fost elementul esenţial a l porţiunii d e r e a l i t a t e s t u d i a t ă .
Ş i lucrurile s e î n t â m p l ă de c e l e m a i multe ori tocmai a ş a . I a r în mo­
mentul în c a r e a c e a s t ă inteligenţă utilitară v r e a s ă schimbe r e a l i t a t e a
c e c r e d e c'o cunoaşte, s e a r a t ă neputincioasă, pentru excelentul m o ­
tiv c ă n u c u n o a ş t e r e a l i t a t e a ,
N u e x i s t ă deci a c ţ i u n e eficace în m ă s u r ă m a r e d e c â t acolo unde,
m a i înainte, inteligenţa c e a m a i d e s i n t e r e s a t ă a luminat cu r a z e l e «
puternice drumurile şi ţintele. D u p ă c e l e d e s v o l t a t e p â n ă acum, p u ­
tem s p u n e f ă r ă s ă d ă m eventual i m p r e s i a c ă ne j u c ă m cu cuvintele:
n u e x i s t ă util m a r e f ă r ă inutil p r e m e r g ă t o r .
I a t ă d e ce, c u tot mitul şi cultul utilului naţional p e care-1 întâl­
n i m l a noi, continuăm s ă fim n i ş t e n e p u t i n c i o ş i Ş i v o m m a i continua
a t â t a vreme c â t n u vom înţelege c ă oameni de acţiune eficace de pri­
mul plan, oameni de realizări într'adevăr mari, nu se n a s c decât în
mediile c u l t u r a l e c a r i f a c p o s i b i l ă n a ş t e r e a intelectualilor „ n u m a i "
intelectuali. N u e x i s t ă generaţii de acţiune r e a l ă — c a r e n u e tot u n a
cu acţiunea lui Iliuţă al lui C a r a g i a l e — d e c â t a c o l o u n d e a u putut şi
p o t t r ă i generaţii d e intelectuali puri. D e a c e ş t i „ n u m a i " intelectuali,
co n s i d er aţi , în mediile culturale nu p r e a evoluate, c u o a r e c a r e . . .
condescendenţă.
D a c ă vom continua s ă credem, cu mintea „ s ă n ă t o a s ă " a ţ ă r a n u l u i
d e pretutindeni, c ă g â n d i r e a şi v a l o r i l e c r e a t e de e a n'au v a l o a r e
d e c â t în m ă s u r a în c a r e ele sunt t r a m b u l i n ă d e acţiune directă, d a c ă
vom continua s ă a r ă t ă m neînţelegere şi d i s p r e ţ pentru o g â n d i r e ce
ş i - a r t r ă i v i a ţ a proprie, independentă de nevoile p r a c t i c e (individuale
s a u n a ţ i o n a l e ) , nu vom a j u n g e n i c i o d a t ă s ă facem s ă s e n a s c ă a c e a
a t m o s f e r a s p i r i t u a l ă specifică c a r e a r d a putinţă şi o c a z i e insului r o ­
m â n s ă d e s c o p e r e s a t i s f a c ţ i i l e minunate ce le d ă exerciţiul g â n ­
dirii d e s i n t e r e s a t e . Cel m a i î m b ă t ă t o r „ j o c " dintre toate jocurile.
Ci, conaţionalii noştri continuând s ă c r e a d ă c ă n u m a i „ a c ţ i u n e a "
te f a ce s ă trăeşti cu intensitate, vor continua, chiar şi atunci când
vor fi fost chemaţi s ă fie intelectuali de r a s ă , s ă p ă r ă s i a s c ă ogorul
 GÂND ROMÂNESC 63

în a p a r e n ţ ă sterp al .inteligenţei n e a p l i c a t e şi „neactive", pentru a c e l a

a l acţiunii cu a p a r e n ţ e de activitate foarte directă c a r e este: politica.
A c e a s t a p a r e a fi una din c a u z e l e psihologice a l e politicianismului r o ­
mânesc.
C a u z a p r i m ă a lui trebue însă c ă u t a t ă p e p l a n sociologic. Ş i
a n u m e în a c e a a t m o s f e r ă g e n e r a l ă c r e a t ă d e mitul utilului şi al
acţiunii, el însuşi datorit cauzelor istorice amintite m a i sus. A t m o s f e r ă
c a r e p l a n t e a z ă în -fruntea ierarhiei d e valori p e a ş a numiţii „ o a m e n i
de realizări". E n a t u r a l deci ca mediul r o m â n e s c astfel colorat s ă
r ă s p l ă t e a s c ă — în t o a t e sensurile — m a i î m b e l ş u g a t p e purtătorii
valorii s u p r e m e a lui. Individul g ă s e ş t e a s t f e l în „ a c ţ i u n e a " politică
ce-o întreprinde şi motivele de satisfacţie amintite a d i n e a o r i şi m o ­
tive d e î n c u r a j a r e venite d e l a m e d i u .
C u a l t e cuvinte, nu un anumit fel de a fi al insului român, nu
indivizii sunt la noi creatorii politicianismului, ci a c e s t a , e x p r e s i e a
mitului c e g u v e r n e a z ă cu p r e p o n d e r e n ţ ă societatea r o m â n e a s c ă — şi
exclusiv pe c e a din A r d e a l , — . e s t e oel c e c r e a z ă indivizii politician!.
A c e a s t a e x p l i c ă d e ce dorinţa de a f i r m a r e — s a u s ă zicem: de p a r ­
venire — inerentă m a j o r i t ă ţ i i oamenilor de toate r a s e l e , la noi, s p r e
deosebire de mediul occidental, îşi face loc în chip preponderent, p r e a
preponderent, p e p l a n politicianist.

2.

In al doilea rând, s p u n e a m c'aşi dori s ă a r ă t c ă nu e x i s t ă con­

diţii suficiente d e d e s v o l t a r e a unei culturi c r e a t o a r e de valori uni­
v e r s a l e d e c â t a c o l o u n d e „utilul" este î n l ă t u r a t din fruntea scării d e
Valori şi înlocuit cu „inutilul".
S ă p r e c i z ă m c ă nu i g n o r ă m d e loc faptul c ă inteligenţa şi toate
funcţiunile sufleteşti a l e omului sunt d e provenienţă biologică. S u n t
instincte vitale subţiate, ca s ă zicem a ş a . S u n t instrumente în serviciul
utilului, cu a l t e cuvinte. D a r s ă nu s e uite p e de a l t ă p a r t e nici f a p ­
tul d e e x p e r i e n ţ ă r e a l ă c ă inteligenţa şi a l t e funcţiuni sufleteşti, c a
şi r e z u l t a t e l e activităţii lor, d u p ă ce a u atins o t r e a p t ă relativ î n a l t ă
de evoluţie, încep o a r e c u m s ă t r ă i a s c ă p e n t r u sine, c r e â n d u - ş i domenii
d e s c o p u r i proprii. Din instrumente c e - a u fost la începuturi, devin
scopuri autonome. L u â n d n a ş t e r e s u b p r e s i u n e a b r u t a l ă a unor nevoi
streine de el însuţi c ă c i e x t e r i o a r e şi, deci, prin î n s ă ş i n a t u r a lor, f a ­
tale, spiritul se desprinde, la un moment d a t al creşterii lui, de a c e s t e
c ă t u ş e şi-şi cheltueşte o p a r t e din forţa lui pentru scopuri c r e a t e d e
el, gratuite. In momentul a c e s t a se n a ş t e omul creator d e cultură în
sensul strict al cuvântului.
64 GÂND ROMÂNESC

E f o r t u r i l e cari tind c ă t r e r e a l i z a r e a acestor s c o p u r i — ce nu

sunt de loc fatale, căci omul ar fi p u t u t foarte bine s ă continue s ă
t r ă i a s c ă c a membru al regimului zoologic, f ă r ă s ă fi inventat a c e s t e
t u l b u r ă t o a r e obiective a l e voinţii lui d e creaţie — şi r e z u l t a t e l e p r o ­
gresive atinse constituesc c e e a c e se c h i a m ă c u l t u r ă a d e v ă r a t ă .
In a c e a s t ă concepţie a n o a s t r ă , cultura nu e deci o p r e l u n g i r e a
biologicului.
F ă r ă î n d o i a l ă c ă c e e a c e f a c e din om animalul cel m a i tare, e s t e
s u p l e ţ a cu c a r e ştie s ă s e a d a p t e z e la c e l e m a i c o m p l e x e şi m a i ne­
favorabile condiţii de viaţă. Privită din a c e s t punct de vedere, inteli­
genţa n o a s t r ă nu e d e c â t o prelungire şi o a f i r m a r e a biologicului.
D a r a c e a s t ă s u p l e ţ ă a inteligenţii s a l e nu-1 diferenţiază p e o m d e
animal d e c â t cantitativ. Ceeace-1 diferenţiază calitativ e s t e d a r u l
b l e s t e m a t p e care-1 a r e uneori de a g â n d i şi p l ă s m u i în chip gratuit.
F ă r ă silă e x t e r i o a r ă , f ă r ă a fi terorizat de .porunca o a r b ă a nevoilor
de c o n s e r v a r e , ci împins de un imbold interior c a r e se a s e m ă n ă întru­
c â t v a c u mobilul sufletesc c a r e a creat jocul.
A c e a s t ă construcţie ideologică s a u p l a s t i c ă p o a t e fi instinctivă.
D a r nu a c e a s t a ne i n t e r e s e a z ă aici, ci c r e a ţ i a ideologică şi p l a s t i c ă
perfect lucidă. S i n g u r a a b s o l u t liberă; singura, o p e r ă a lui homo s a -
piens.
S c o p u r i l e a c e s t e a autonome şi „inutile" p o t fi r e a l i z a t e în forme
cari se numesc: formă artistică, filosofică s a u ştiinţifică. A c e s t e a din
u r m ă sunt condiţionate de cea dintâi, d e p r e e x i s t e n t a celei dintâi.
Devin însă, la r â n d u l lor, isvoare de s e v ă h r ă n i t o a r e pentru c e a
dintâi. A r t ă p r o d u c ă t o a r e de valori universale n'a e x i s t a t d e c â t a c o l o
u n d e a e x i s t a t şi g â n d i r e m a r e ş i . . . d e s i n t e r e s a t ă . Ş i viceversa. A r ­
tiştii m a r i sunt în felul lor şi gânditori mari. Ş i viceversa.
Convingerea n o a s t r ă p r o f u n d ă este c ă s i n g u r e a c e s t e creaţii d e s -
interesate d a u vieţii omeneşti un rost şi un sens. Prin e l e s i n g u r e
omul este om. A s t f e l încât, inversând o s c a r ă de valori p r e a vene­
r a t ă , şi p ă s t r â n d formele d e stil folosite p â n ă acum, î n d r ă s n e s c s ă
afirm: ceeace importă ^nainte d e toate, e s t e inutilul. Utilul nu a r e
v a l o a r e şi sens d e c â t în m ă s u r a în c a r e s e r v e ş t e inutilului. Utilul, în
toate formele lui (acţiune politică, economică, organizaţie — oricum
s'ar numi e a ) , nu e î n t r ' a d e v ă r util d e c â t în m ă s u r a în c a r e p o a t e
servi d r e p t m i j l o c pentru c r e a r e a gratuitului.
S ă p r e c i z ă m însă. A m zis c ă c e e a c e i m p o r t ă înainte d e t o a t e e s t e
inutilul. Prin a c e a s t a e c l a r c ă nu ne g â n d i m s ă p r e c o n i z ă m o a b a n ­
donare c o m p l e c t ă a utilului. N u ne g â n d i m de loc s ă a f i r m ă m c ă
a c e s t a este n o n - v a l o a r e ; c u a t â t m a i puţin cu c â t e x p e r i e n ţ a p e c a r e
o face de treizeci de ani încoace întreaga p l a n e t ă ne a r a t ă c â t e s t e
 GÂND ROMÂNESC 65

de determinant utilul, a t â t de determinant d e efecte încât p o a t e omorî

viaţa spirituală.
In general deci, ne d ă m perfect de bine s e a m a c ă utilul n u p o a t e
fi neglijat. M a i a l e s de noi c a r i a v e m şi'n a c e a s t ă privinţă a t â t a d e
făcut. C e e a c e cerem este o schimbare de accent: s ă înţelegem c ă uti­
lul, sub toate formele lui, e, cum ne a r a t ă a n a l i z a logică a însuşi c o n ­
ceptului lui futil pentru ceva), mijloc, nu scop. Şi, d u p ă c r e d i n ţ a
n o a s t r ă a d â n c ă , el e mijloc pentru c r e a r e a unor valori de ordin
spiritual.
T o c m a i a c e a s t ă n a t u r ă a lui de a fi mijloc pentru v a l o r i s u p e ­
rioare face din el o v a l o a r e . D a r o valoare-condiţie, o v a l o a r e s u b ­
ordonată.
*

L a lumina celor susţinute aici nu v a p ă r e a , cred, a b s u r d s ă a f i r m

c ă g e n e r a ţ i a cu a d e v ă r a t utilă culturii româneşti, generaţie r e a l
c r e a t o a r e , v a fi o generaţie de contemplativi puri: artişti, gânditori şi
savanţi netehnicieni, şi nu o generaţie de „ o a m e n i de acţiune". A c e a ­
sta, p e n t r u c ă sunt convins, c ă generaţia de „ n u m a i " intelectuali, f ă r ă
s ă c a u t e s ă acţioneze direct a s u p r a destinelor n o a s t r e naţionale, l e - a r
servi in cel mai înalt g r a d . A m încercat s ă a r ă t m a i sus cum inteli­
genţa n e a s e r v i t ă scopurilor imediat practice, inteligenţa d e s i n t e r e s a t ă ,
întăreşte forţele şi eficacitatea inteligenţei c ă u t ă t o a r e de r e a l i z ă r i
practice. C ă c i nu e lucru î n t â m p l ă t o r faptul c ă p o p o a r e l e cari sunt
m a i tari în domeniul utilului sunt t o t o d a t ă şi p o p o a r e l e cu s p e c u l a ţ i e
filosofică şi ştiinţifică o r i g i n a l ă şi m a r e .
P e p l a n spiritual, cuvintele lui I s u s p a r a a v e a v a l o a r e de lege
eternă: Ingrijiţi-vă m a i întâi 'de c e l e sufleteşti, căci celelalte vi se vor
adăuga vouă!
D e altfel, se ştie c ă neamurile cari c r e a z ă istoria, a d i c ă a c e l e a
a l e c ă r o r r e a l i z ă r i p e teren spiritual m â n ă m e r s u l lumii m a i d e p a r t e ,
sunt cele c a r i a u c r e a t valori d e cultură universale. D a r a c e s t e a nu
se pot c r e a d e c â t unde e x i s t ă libertate spirituală, unde spiritul se con­
s i d e r ă p e sine drept scop şi nu mijloc pentru utilul local, s a u a l t e
feluri d e util. Ş i noi, c â n d vom intra în istoria civilizaţiei universale,
vom intra — din p e r s p e c t i v a pe c a r e n e - a p l ă c u t s'o a d o p t ă m aici —
cu „ M i o r i ţ a " , cu Eminescu, cu'n Luchian şi nicidecum cu Mihai V i ­
teazul s a u cu B r a t i a n u , oricât de m a r i a r fi meritele lor pentru noi.
Şi'n a c e a s t ă l e g ă t u r ă , îmi vine în minte o c o m p a r a ţ i e p e c a r e
a m p u t e a - o face, sub specie aeterni, între doi oameni m a r i de tot şi
contimporani, între N a p o l e o n şi Goethe.
Ş i unul şi altul a u fost c a u z e de fermentaţie m a r e în d u r a t a
9
 GÂND ROMÂNESC
66

r e a l ă a epocii lor. C u toate a c e s t e a , din „ t u l b u r a r e a " istorică p r o d u s ă

de N a p o l e o n c e - a r ă m a s ? C e v a r ă m â n e pozitiv, în c â t e v a secole, din
„ o r g a n i z ă r i l e " şi „ d e s o r g a n i z ă r i l e " enorme p e c a r e l e - a f ă c u t ? Nimic,
s a u a p r o a p e nimic: a m i n t i r e a a b s t r a c t ă . P â n ă c â n d „ t u l b u r a r e a " isto­
rică p r o d u s ă de Goethe v a dăinui a t â t a v r e m e cât v a e x i s t a cultură
p e a c e a s t ă p l a n e t ă ! O p e r a lui v a continua s ă fie isvor de trăire e s t e ­
tică şi de p r e c e p t de s u p r e m ă înţelepciune a t â t a v r e m e cât inteligenţa
o m e n e a s c ă nu se v a întuneca cu t o t u l . . . !

In concluzie: a v e m convingerea c e a m a i f e r m ă că a t â t a timp c â t

activitatea s p i r i t u a l ă gratuită v a fi c o n s i d e r a t ă de mediul r o m â n e s c
c a v a l o a r e de ordin s e c u n d s a u chiar drept n i o n - v a l o a r e , nu vom pu­
tea a v e a cultură s u p e r i o a r ă , cultură c r e a t o a r e de valori spirituale
universale. S e i m p u n e deci c a g e n e r a ţ i a r o m â n e a s c ă c a r e intră a c u m
în v i a ţ a r o m â n e a s c ă s ă l u p t e pentru î n t r o n a r e a altei s c ă r i de valori în
conştiinţa neamului nostru. S c a r ă de valori c a r e , d e p a r t e de a elimina
din întinderea ei utilul de toate genurile, a r p r o c l a m a cu hotărîre
primatul spiritualului.
C e atitudine v a lua a c e a s t ă g e n e r a ţ i e în f a ţ a problemei ce-o p u ­
nem a i c i ? A r fi g r e u s ă facem prognosticuri sigure. E s t e neîndoios
însă că s u b s t a n ţ a şi c a l i t a t e a culturii n o a s t r e de mâine şi locul ce e a
îl v a o c u p a în c u l t u r a e u r o p e a n ă , vor d e p i n d e de a c e a s t ă atitudine.

închin a c e s t e pagini d e g â n d r o m â n e s c lui B u c u r Ţincu şi lui

G r i g o r e P o p a , foşti elevi ai subsemnatului în cele filosoficeşti.

D. D. ROŞCA.
 C U R A J ?

C u m trecusem în cursul superior de liceu îmi şi p u s e s e m o t r e s ă

d e a u r la mijlocul bandei de catifea c o l o r a t ă ce încingea ş a p c a . P e s t e
c â t e v a zile, mâhnit c ă faptul nu fusese r e m a r c a t de nimeni, p l e c a i
de v a c a n ţ a m a r e a c a s ă , într'un orăşel, unde d e c u r â n d s e m u t a s e r ă
părinţii mei. E r a p r i m a o a r ă c â n d v e d e a m a c e a o p e r ă edilitară, a l c ă ­
tuită d u p ă normele tradiţionalei n o a s t r e pasiuni pentru igienă, r â n -
d u i a l ă şi confort.
D e l a g a r ă se'ntindea s p r e centru, „bulevardul", c a r e f ă c e a im­
p r e s i a — m a i cu s e a m ă d u p ă p l o a i e — a unui r â u ş o r ce curgea
molatec între d o u ă t r o t u a r e făcute din glodul b ă t u t de tălpile cetă­
ţenilor necăjiţi. De o p a r t e şi de a l t a a străzii, c a p e malurile ori­
cărui s m â r c mocirlos, s t ă t e a u diverşi copaci în atitudini joviale, cu
totul d e p l a s a t e f a ţ ă de priveliştea, ce p u t e a fi şi tristă. D e a s u p r a b u ­
levardului a t â r n a u ici, colo, globuri de sticlă m a t ă ce a ş t e p t a u c u
r e s e m n a r e n o a p t e a d e 10 Mai, ca s ă lumineze din nou ş i s ă f a c ă
deci concurenţă lunei pe c a r e o foloseau domnii dela primărie, p e n ­
tru mulţumirea locuitorilor şi justificarea bilanţului uzinei electrice.
In a f a r ă de bulevard, c a r e e r a — d u p ă cum s'a înţeles — m â n ­
dria urbei, venia g r ă d i n a publică din „centru", c a r e s t ă t e a ziua
a m o r ţ i t ă şi-şi ofilea petuniile la d o g o r e a l a soarelui, iar n o a p t e a se
înviora, fiindcă-şi r e c â ş t i g a r e v e n e a l a şi publicul, pe care-1 cinstea
cu praful ridicat de pe alei şi cu mirosul florilor umile de prin ron­
duri.
Intre zidurile oraşului, c a r e în realitate e r a u m o r m a n e l e de g u ­
noaie svârlite de d r o a g e l e primăriei, se m a i a f l a bustul unui domn
cu „ m u s c ă " , d e s p r e c a r e nimeni nu ştia p e cine vrea s ă reprezinte,
un chioşc unde o f e t i ş c a n ă nostimă vindea ziare şi ţigări, p a r c u l
cimitirului şi i a p a colonelului D ă s c ă l e s c u ce d a n s a „ c a o tipesă, d o m ­
nule", când începea muzica militară să cânte.
In fine mai e r a u ofiţerii de roşiori, cu sau f ă r ă monoclu, c a r e
d ă d e a u orăşelului enervări de ordin p a s i o n a l ce m e r g e a u p â n ă la
s c a n d a l u r i , a d u l t e r e şi d u e l u r i . . .
 GÂND ROMÂNESC
68

C a s a în c a r e s t ă t e a u părinţii mei e r a i z o l a t ă l a m a r g i n e a o r a ­
şului, dincolo de oborul de vite şi în a p r o p i e r e de p a r c u l cimitirului»
In p r i m e l e zile m'am simţit foarte nenorocit, căci d u p ă c e a t r e ­
cut p l ă c e r e a de a-mi fi văzut părinţii m'a îmbâcsit numai d e c â t p l i c ­
tiseala. C a s ă s c a p d e singurătate, c a r e p e n t r u mine e grozav d e
s u p ă r ă t o a r e , m ă silii s ă fac cunoştinţe şi s ă - m i p r o c u r distracţii. D e
a c e e a , în primul rând, începui s ă frecventez g r ă d i n a de-alături. D u p ă
a m i a z ă , c â n d t r e c e a c ă l d u r a c e a m a r e , p â l c u r i de orăşeni, doritori
de u m b r ă şi de spectacol, veneau în p a r c u l c e s e termina în c o a m a
dealului cu o c a p e l ă în jurul c ă r e i a s e î n g r ă m ă d e a u crucile m o d e s t e
d e lemn, ce l ă s a u loc între ele monumentelor funerare m a i preten­
ţioase.
L a început citirea epitafelor m ă d i s t r a foarte mult, deşi v r â s t a
şi cultura nu-mi p r e a s t ă t e a u într'ajutor. S p r e exemplu, s u b o foto­
grafie policromată, f ă c u t ă p e m a r m o r ă , ce r e p r e z e n t a o c o c o a n ă cu
p ă r u l buclat şi creţ la frunte şi c u m â n e c i umflate la umeri, e r a
scris, cu litere de a u r :

Stelele'n cer
A r d depărtărilor.
Printre ele a r z i a c u m şi tu
Ş i m'a a r s s o a r t a p e mine,
L ă s â n d u - m ă f ă r ă tine.
A l t ă u G u t ă iubit.

S a u , sub fotografia unui copil c u c o r o a n a într'o m â n ă şi cu d e ­

g e t e l e celeilalte v â r â t e între foile unei cărţi:

Copil genial, noi t e - a m iubit!

T u p e noi n e - a i părăsit!
Premiul întâi şi nota zece!
A i avut ş i - a c u m eşti rece!

Doritorii de u m b r ă şi de distracţii v e n e a u în p a r c , u n d e s t ă t e a u
p e câte-o b a n c ă d ă r ă p ă n a t ă , pe trunchii de copaci tăiaţi s a u pe
câte-o p ă t u r ă a d u s ă d e - a c a s ă . Ici, colo, vre-un intelectual tânăr îşi
sprijinea c a p u l între mâini şi s t ă t e a tolănit pe p ă m â n t u l umed, citind
câte-o c a r t e interesantă a l e c ă r e i pagini însă nu se întorceau m a i
niciodată!...
S p e c t a c o l u l p e c a r e îl a ş t e p t a mulţimea e r a a c e l a ocazionat d e
î n m o r m â n t a r e a vr'unui creştin ce-şi f ă c e a p l ă c e r e a p o s t u m ă de-a
p r o c u r a distracţii concetăţenilor şi de a l ă s a încurcături celor ce-1
u r m a u în atitudini de jalnici.
GÂND ROMÂNESC 69

Ş i nu trebuia s a pleci din p a r c , c a s ă te distrezi, fiindcă f a n f a r a

c o m u n a l ă şi uneori chiar şi m u z i c a militară, d u p ă o serie d e m a r ş u r i
funebre, p e c a r e le e x e c u t a u u r c â n d dealul, c â n t a u la sfârşit şi unul
d e defilare, c a r e de multe ori e r a chiar „ D e ş t e a p t ă - t e române", p r e ­
c u m şi c â t e - o a r i e la c a r e r ă p o s a t u l ori r ă p o s a t a ţinuse mult în
timpul vieţii.
M a i curios e r a faptul c ă oamenii din u r b e a a c e e a p ă r e a u f o a r t e
grăbiţi s ă ia loc în s p e c t a c u l o a s a t r ă s u r ă c u g e a m u r i m a r i şi c u îngeri
bucălaţi, ca s ă nu s e î n t r e r u p ă cumva lanţul distracţiilor, a ş t e p t a t e
cu a t â t a n e r ă b d a r e d e cei ce se î n c ă p ă ţ â n a u s ă r ă m â n ă în v i a ţ ă .
F i e c a r e se silea s ă l a s e cu „ l i m b ă de m o a r t e " s ă i s e c â n t e c u t a r e
vals, tanigo ori r o m a n ţ ă favorită, încât începuse între r ă p o s a ţ i o a d e ­
v ă r a t ă întrecere în c e e a c e priveşte numărul şi felul ariilor c e - a v e a u
s ă le fie c â n t a t e la înmormântare.
î n t â m p l a r e a , o a r e m ' a j u t ă întotdeauna l a v r e m e d e nevoie, f ă c u
s ă c u n o s c p e d-1 Pintilie, copist la tribunal. M ă ' n t â l n e a m cu el în
p a r c u l în c a r e copacii u m b r e a u m a i mult prin tufele de v â s c c ă ţ ă r a t e
p e c r ă n g i d e c â t p r i n frunze proprii. E r a un t â n ă r de vre-o 24 de ani,
a b s o l v e n t — d u p ă c â t e - a m a f l a t — a v r e - o p a t r u c l a s e gimnaziale,
deşi l ă s a s ă se înţeleagă c ă e r a cel puţin b a c a l a u r e a t . S l a b , încât
o a s e l e d e - a b i a î n c ă p e a u în p i e l e a g ă l b e j i t ă ce l e c ă p t u ş e a , copistul
t u ş e a grozav o t u s e buhnită din a d â n c , r e p e t a t ă şi î n t r e t ă i a t ă d e
şuierături.
E r a un nelipsit vizitator a l parcului. C â n d îl v e d e a i printre mor­
minte şi cruci îţi f ă c e a i m p r e s i a unui r e p r e z e n t a n t al celor ce se odih­
neau în racle, însărcinat cu inspecţia onorifică a locaşurilor lor
eterne.
— Ş i zici c ă eşti în cursul s u p e r i o r ?
— D a . . . în c l a s a ş a s e a , spusei, f ă r ă m ă c a r s ă clipesc.
S ă r i s e m p e s t e o c l a s ă şi m i n ţ e a m a t â t d e neruşinat, fiindcă
v o i a m s ă p a r m a i om decât e r a m în realitate, deci m a i a p r o p i a t d e
interlocutorul meu.
— î m i p a r e bine c ă ţ i - a m făcut cunoştinţa! . . . Ştii, m a i s t ă m
din c â n d în c â n d d e vorbă, mai d i s c u t ă m şi ne m a i s p u n e m opiniile
d e s p r e unele chestii. C ă aici, în o r a ş u l ă s t a — d r e p t s ă - ţ i spun —
n u p r e a ai c u cine discuta. Toţi nişte inculţi! Cei m a i mulţi a u c â t e
trei, p a t r u c l a s e gimnaziale, d e ţi-i s c â r b ă s ă stai de v o r b ă cu a ş a
nişte epigonii c a r a g h i o a s e , pline d e b a n a l i t ă ţ i l e cele m a i de r â n d .
D a c ă sunt ofiţeri, a p o i sunt nişte îngâmfaţi şi p r o ş t i ! . . . Ofiţerul,
d u p ă p ă r e r e a mea, e un fel de curcan c a r e s e umflă'n pene, se g r o ­
z ă v e ş t e , d a r c a r e e a ş a d e tâmpit încât c a l c ă r a ţ a de-o boşorogeşte,
c r e z â n d c ă - i c u r c ă ! . . . A u z i acolo! . . . Pentru mine, domnule, nu e
 70 GÂND ROMÂNESC

d e c â t o forţă b r u t ă ce nu ştie s ă fie d e c â t atletic şi m a t e r i a l . . .

C r e d e - m ă ! . . . D e - a i a a m un dispreţ f a ţ ă de fizic, fiindcă la om nu
trebue s ă e x i s t e decât intelectualul minţii, d a c ă se pretinde o m . . .
altfel e bun d e m ă g a r la c ă r ă m i d ă r i e ! . . . A i s p u s c e v a ? !
— N u ! . . . Aveţi perfectă dreptate.
— Păi, te c r e d ! . . . E u ştiu s ă reflectez cu j u d e c a t ă s e v e r ă c â n d
vorbesc, nu m ă iau d u p ă emoţii şi impresii b a n a l e , că, s l a v ă Domnului,
a m citit şi răscitit multe în v i a ţ a m e a ! . . . Iţi p l a c e literatura ?
— C u m s ă nu!
— Ei, b r a v o ! S e c u n o a ş t e c ă eşti b ă i a t cu a p l i c ă r i clasice. O s ă
ne împrietenim, sunt sigur! . . . D a r poezia îţi p l a c e ?
— P ă i sigur c ă d a !
— F o a r t e bine! A s t a î n s e a m n ă c ă eşti un melancolic-sensibil
şi-mi p a r e bine, fiindcă şi eu de felul meu sunt poet.
— D a ? ! . . . Ş i - a ţ i publicat c e v a ?
— F e r i t - a S f â n t u l . ' . . . fiindcă mie nu-mi p l a c e s ă f a c poezii c a
toţi nătărăii, c a r e c r e d c ă e m a r e lucru de ei c ă s g â n d ă r ă din c o a d ă
nişte v o r b e - a c o l o ! Ori, l a reviste numai d e - a l e a se publică, nu chestii
de a v a n p o s t cum v r e a u eu! Mie, domnule, îmi p l a c e s ă rumeg miezul
filozofic al chestiei şi s ă pricep lucrurile prin eternitate şi devenire,
care va s ă z i c ă m a i ideal, mai optimist! O d a t ă şi-o d a t ă o s ă s t ă m
niţel m a i subtil de discuţie şi o s ă - ţ i a r ă t atunci p ă r e r i l e mele
aparte...
T u ş e a contrapunctâ fiecare f r a z ă , iar s c â n t e e r e a ochilor lui m a r i
lumina p a r c ă din c â n d în c â n d capul a c e l a de momie egipteană, în­
verzită la aer.
— N u vrei s ă m e r g e m d i s e a r ă la g r ă d i n a p u b l i c ă ?
— B a cum s ă nu!
— N ' a m mai fost de nu s e mai ţine minte! Singur nu-mi p r e a
vine, c ă d r e p t s ă - ţ i spun mi-i o a r e c u m s ă trec prin obor la miezul
nopţii, m a i a l e s de c â n d a m auzit c ă se c a m aţin dezertorii şi ţiganii
la drum. D a c ă ne'ntoarcem amândoi, e a l t ă v o r b ă ! M a i d i s c u t ă m şi
ne trece de u r â t . O s ă - ţ i a r ă t atunci cum înţeleg eu, cu totul a p a r t e ,
p e Eminescu, necunoscut încă de nimeni în ţ a r a a s t a a t â t de î n a p o i a t ă
în chestii m a i s u p e r i o a r e .
— Bine!
— Ş i fiindcă s t ă m în a p r o p i e r e , a ş t e a p t ă - m ă c ă trec s ă te iau.

C u m s e ' n s e r ă începui s ă m ă p r e g ă t e s c de m a r e l e eveniment ce-mi

d ă d e a emoţii şi îngrijorări s u p ă r ă t o a r e . E r a vorba s ă îmbrac primul
 GÂND ROMÂNESC 71

meu costum civil, deci s ă pun pe mine c ă m a ş ă cu p i e p t t a r e , guler

scrobit, etc. Nici n'am m â n c a t ! D e m â n c a r e - m i a r d e a m i e ? Gulerul
îl imuiasem c u d e s ă v â r ş i r e înspre cheutoare; colţurile i le boţisem
şi cu toate a s t e a tot nu p a r v e n i s e m să-1 închei în butonul ce-mi intra
din ce în ce m a i t a r e în c a r n e a g â t u l u i . , . M ă t r e c u s e r ă toate n ă d u -
ş e l i l e ! . . . D a r c r a v a t a ? ! . . . T a t a m ă ' n v a ţ ă cu chiu cu vai s'o fac, d a r
afurisita se s t r â m b a când din f a ţ ă , c â n d e ş e a din butonul dela s p a t e ,
când se d e s f ă c e a din nod. D e m a n ş e t e nici nu m a i vorbesc! . . . Uf!
cine a mai inventat a t â t a chinuială pe capul bietului o m ?
C â n d în fine fusei gata, e r a m transpirat, c a şi c â n d a ş fi ieşit
dintr'un cuptor fierbinte. Primii p a ş i prin o d a e m ă f ă c u r ă s ă - m i d a u
s e a m a cât e r a m de scorţos şi de împăiat, încât îmi venea s ă m ă d e s -
brac, s ă m ă t r â n t e s c în p a t şi s ă - i t r a g un p l â n s în lege.
In timpul a c e l a auzii d e - a f a r ă :
— D o m n u l e Constantinescu, eşti g a t a ?
0 a r u n c ă t u r ă de ochi în oglindă m ă convinse definitiv a s u p r a
maniei p l i m b ă r e ţ e a cravatei a l cărei nod o l u a s e i a r ă ş i r a s n a s p r e
ceafă.
In fine a r m a t pentru control cu o o g l i n j o a r ă rotundă, din a c e l e a
ce a u la s p a t e c â t e un negru c u dinţii rânjiţi, în c a r e trebue s ă intre
nişte m ă r g e l u ş e albe, p l e c a i c u amicul m e u la g r ă d i n a publică.
— A p r o a p e s ă nu te m a i cunosc! Ei, b r a v o ! A ş a - m i placi, cu
toate că, d r e p t s ă - ţ i spun, uniforma te făcea m a i savant, m a i a p a r t e ,
c r e d e - m ă ! D a r n'are a face! N u haina face p e om, a s c u l t ă - m ă p e
mine . . . P r o v e r b e l e ? . . . P r o s t i i b ă b e ş t i de superstiţii! Croitorul f a c e
haina, domnule, prin u r m a r e o m u l . . . E u s ă fiu m a i m a r e în l u m e a
a s t a a ş face o haină pentru toţi ş i - a ş spune fiecăruia: I a s ă te v ă d ,
muţunache, (lui a c o l o ! ) cu c e te deosebeşti de c e i l a l ţ i ? . . . H a i ? . . .
A u d ? . . . A r d e - 1 , d e c i ! . . . Ori, ofiţerului colorat c a o s o r c o v ă : P ă i
cum ne fu vorba, neică, unde ţi-i superlativul d - t a l e ? . . . H a i ? . . .
A u d ? . . . A r d e - 1 deci! . . . Atunci s'ar cunoaşte cine e cu d o x ă la c a p
şi cine e numai cu p r o s t i a cât el d e m a r e şi'n văzul tuturor, ne a s c u n ­
s ă s u b haine î m p o p o ţ o n a t e . . .
Tot vorbind a ş a a j u n s e r ă m şi la g r ă d i n a publică. A c e a s t a e r a un
fel de m a n e j unde se d ă d e a u la c o a r d ă zeci de vieţuitoare în c a r i
clocoteau p a s i u n i de tot felul. M u z i c a m i l i t a r ă din chioşcul dela mijloc
îşi sublinia existenţa prin toba m a r e , a m b i ţ i o a s ă prin excelenţă, c e
duruia c â t o luâ gura, c â n d îi t r ă g e a toboşarul cu băţul în p i e l e a
întinsă şi f a r d a t ă . î n c o l o . . . vorbe de d r a g o s t e , clevetiri, minciuni,
bucheţele de flori, tuberoze greu mirositoare şi scrisorele „ r o s e " s t r e ­
curate discret.. .
C ă t r e miezul nopţii, d u p ă ce amicul m e u s f â r ş i s e c a r a c t e r i z ă r i l e
72 GÂND ROMÂNESC

celor ce s e ' n v â r t e a u prin f a ţ a n o a s t r ă , p l e c a r ă m s p r e c a s ă . P e d r u m

poetul c ă u t a s ă - ş i documenteze i n t e r p r e t a r e a „ a p a r t e şi originală"
ce-o d ă d e a poeziilor lui Eminescu. E r a antrenat. G l a s u l î n s ă stins
devenea din ce în c e m a i sepulcral, iar t u ş e a lui îmi a d u c e a aminte
de c ă d e r e a bulgărilor pe c a p a c u l cosciugului. F i g u r a p a ş m o g i t ă e r a
şi m a i v e r d e la lumina lunei pline, ce ne p r i v e a de s u s c u o a r e c a r e
ironie, i a r eşiturile oaselor p e sub piele p ă r e a u tivite de lumina r a ­
zelor ce se a b ă t e a u triste pe pielea umezită de-o s u d o a r e rece.
C â n d m ă uitam din c â n d în când la el m ă t r e c e a u fiori, iar
inima mi se s t r â n g e a dureros, fiindcă m i s e p ă r e a c ă merg p a s în p a s
cu m o a r t e a . Umbletul îi e r a împleticit ş i - a ş a a d u s d e s p a t e , cu o a s e l e
c e c ă u t a u s ă s t r ă p u n g ă haina, f ă c e a i m p r e s i a c ă din clipă în c l i p ă
a v e a s ă s e p r ă b u ş e a s c ă . In fine se opri, s c o a s e o b a t i s t ă din buzunar,
îşi ş t e r s e s u d o a r e a de p e frunte şi de pe o a s e l e feţei şi zise pierdut:
— A m c a m o b o s i t ! . . . N ' a m m a i stat de m u l t ă v r e m e a ş a de
târziu! Ştii! . . . eu a m un fel d e bronşită, c a r e c â t e - o d a t ă m ă n e c ă ­
j e ş t e r ă u de tot! N o r o c c ă p l ă m â n i i îmi sunt s ă n ă t o ş i ! B r o n ş i t a a s t a
îmi vine din fumat, fiindcă a l t ă d a t ă f u m a m mult şi t r ă g e a m şi'n
piept. D a - m i trece; a s t a e floare la ureche!
E u m ă minunam, fiindcă m a i v ă z u s e m pe u n frate al unei g a z d e ,
c a r e cu toate c ă nu e r a a ş a d e p r ă p ă d i t , totuşi murise foarte r e p e d e
d e oftică.
T r a v e r s a m în fine oborul d e vite ce la o r a a c e e a e r a absolut
pustiu. î n a i n t e a n o a s t r ă m e r g e a u una l â n g ă a l t a , alungite, deformate,
u m b r e l e n o a s t r e ce-şi t r e m u r a u făpturile, una d e boală, iar a l t a d e
frică.
D i s c u t a m a p r i n s a s u p r a poeziei lui Eminescu, iar prietenul s e
c u f u n d a tot m a i a d â n c într'o controversă a s u p r a înţelesului ce trebuia
s ă se d e a versurilor:

P e l â n g ă plopii f ă r ă soţ
A d e s e a a m trecut.
M ă c u n o ş t e a u vecinii toţi,
T u nu m a i cunoscut.

— P l o p i ! . . . C e plopi, d o m n u l e ? ! . . . A c o l o e vorba de un ce
cu mult m a i filozofic şi m a i ironic de cum cred fiinţele b a n a l e . Omul
incult şi f ă r ă ştiinţă d e c a r t e zice plop şi g a t a . . . d a r î n s ă vezi c ă
nu-i de loc a ş a ! . . . P l o p , p o a t e s ă zică şi B u r b e a , a p r o d u l nostru,
d a r filozofia lucrului e a l t ă chestie şi a l t ă m â n c a r e d e p e ş t e ! . . . A ş a - i
c ă n liceu nu v'a s p u s nimeni cum a r fi s ă se p r i c e a p ă p o e z i a cu
p l o p i i ? . . . T e c r e d ! Cine s ă v ă s p u n ă ? ! T â m p i ţ i i de p r o f e s o r i ? Ă i a
 GÂND ROMÂNESC 73

h a b a r n'au! N i ş t e fleacuri de rând, c a r e se cred mai superiori şi cu

g â n d i r e m a i nobilă, d e ! . . . fiindcă a u o p a t a l a m a l a m â n ă dar în­
colo . . . vax!...
— D a ' . . . d-ta cum comentezi versurile lui Eminescu, întrebai
e u foarte i n t r i g a t ?
— C u m ? . . . I a c a bine! N u m a i c ă nu-i a ş a de u ş o r de înţeles,
tinere! . . . P e n t r u a s t a îţi trebue inspiraţia unui spirit, c a r e p e l â n g ă
c ă trebue s ă fie înainte de toate foarte cult şi citit, d a r se m a i cere
s ă a i b ă şi un c e sublim, c a r e să-1 p u n ă în e x t a z i e r e şi s ă p ă t r u n d ă
a d â n c în p r i c e p e r e a lucrurilor de filozofie psihologică. A i î n ţ e l e s ?
E limpede. Ş i - a c u m :

P e l â n g ă plopii f ă r ă soţ
A d e s e a a m trecut.

— C e - i a s t a ? C e v r e a să'nsemne a s t a ? . . . S ă - ţ i spun e u ! E m i ­
n e s c u e r a un geniu de talent mare, c a r e c r e d e a în spiritele şi'n ne­
m u r i r e a sufletului. C a p r o b ă e că a scris Strigoii, L u c e a f ă r u l , Călin
şi altele. A ş a e ? T e c r e d ! E i ! . . . atunci în (filozofia minţii lui, D u m ­
nezeu, c a r e D u m n e z e u c u n o a ş t e tot şi ştie tot, a d a t lumii fericirea
şi p e d e a p s a . A b s o l u t ! D a r în S f â n t a S c r i p t u r ă s t ă scris c ă d u p ă ş a p t e
a n i de secetă vor veni a l ţ i ş a p t e de belşug, d u p ă cum s'a t ă l m ă c i t
visul cu ş a p t e v a c i g r a s e şi ş a p t e s l a b e . P r i c e p i ? Atunci, „ p e l â n g ă
plopii f ă r ă soţ" e fericirea omului, a d i c ă c e l e ş a p t e v a c i g r a s e , iar
„ a d e s e a a m trecut" a r fi o aluzie p e c a r e E m i n e s c u o face, c ' a d i c â
el numai a trecut p e l â n g ă fericire, d a r a a v u t p a r t e numai de s u ­
ferinţă şi de pesimismul cel m a i trist c e s'a văzut v r e - o d a t ă . V e z i
a c u m a cum vine c h e s t i a ? A b s o l u t lămurită. N u ? . . . Ş i p ' o r m ă . . . „ m ă
c u n o ş t e a u vecinii toţi". M ă rog, c a r e vecini? C ă n'o fi vrut s ă s p u n ă ,
c o g e a m i t e E m i n e s c u vre-o aluzie, vorba lui, la c e v a „ b u l g ă r o i cu
c e a f a l a t ă " ! . . . Şi-aici e tot miezul filozofiei Iui. A s c u l t ă numai şi
învaţă...
In clipa a c e e a de d u p ă un m a l d ă r de pietre a p ă r u c u totul pe
n e a ş t e p t a t e un j ă v l a n ce p ă r e a grozav d e m a r e sub r a z e l e lunei; e r a
p r o b a b i l un dezertor. A r ă t a r e a a v e a în m â n ă o b â t ă cât toate zilele.
R e p e z i n d u - s e s p r e noi s t r i g ă o d a t ă fioros:
— Stai!
O frică g r o z a v ă îmi îngheţă tot s â n g e l e în mine cum n'am m a i
păţit nici o d a t ă în v i a ţ a m e a . V o i a m s ă fug, s ă s c a p d e m o a r t e a ce-o
v e d e a m cu ochii, d a r mă'mpietrise ceva p e loc şi nici un muşchi nu
m a i î n d r ă s n e a s ă se mişte.
O voce baritonală, autoritară, ce nu î n g ă d u i a replică, s t r i g ă :
 74 GÂND ROMÂNESC

— Mâinele sus!
E r a vocea prietenului meu, c a r e d u p ă ce-şi t r e c u s e r e p e d e m â n a
prin buzunar, o s c o a s e şi o întinse î n s p r e găligan. O minune s e d e s ­
f ă ş u r ă atunci sub privirile mele î n s p ă i m â n t a t e : poetul se m ă r e a
enorm, iar m â n a lui întinsă se p r e l u n g e a cu u m b r a ei p â n ă în pieptul
agresorului, c a r e r i d i c a s e braţele în sus l ă s â n d să-i c a d ă la p i c i o a r e
ciomagul.
— C e vrei, b a n d i t u l e ? întrebă a c e e a ş i voce plină de s t ă p â n i r e
de sine şi de a u t o r i t a t e .
— N u m ă omorî, domnule, c ă c ă u t a m o v a c ă !
— V a c ă , d u p ă p i e t r e ? H a i ? Ţ i - a r ă t eu ţie v a c ă . D a c ă n o ştergi
p â n ă număr trei, te'mpuşc, ca pe-un c â i n e ! . . . U n a ! . . . D o u ă . . .
Ş i „ b a n d i t u l " d i s p ă r u , ca şi c â n d l-ar fi înghiţit cimitirul din f a ţ ă .
Poetul l ă s ă m â n a în jos şi împleticindu-se c ă z u p e m o r m a n u l
de pietre.
Revenindu-mi puţin din g r o a z ă , m ă dusei la el şi-i s p u s s i :
— D a ' . . . bine c ă a v u s e ş i revolver, domnule, c'altfel ne o m o r a !
— Ce revolver?! . . .
Şi-mi a r ă t ă m â n a g o a l ă cu degetele c r i s p a t e ca p e un t r ă g a c i
invizibil...
I m e d i a t d u p ă a c e e a se p r ă b u ş i d u p ă m a l d ă r u l de petre, jos, p e
i a r b a înălbită de praf.
— Domnule Pintilie! Domnule Pintilie! V a i de mine, domnule
Pintilie, ţi-i r ă u ?
Nici un r ă s p u n s . Prietenul meu nu mai m i ş c a ! îngrozit, d ă d u i
fuga p â n ă a c a s ă , c a r e n u e r a d e p a r t e , sculai p e t a t a şi p e servitoare
şi toţi trei n e d u s e r ă m s ă d ă m a j u t o r celui pe c a r e îl s o c o t e a m
a p r o a p e mort. S p r e m a r e a n o a s t r ă uimire î n s ă domnul Pintilie nu
m a i e r a nicăieri.
A d o u a zi, c â n d m ă întâlnii c u el în p a r c u l cimitirului, îmi s p u s e
indignat şi p r i v i n d u - m ă de s u s :
— N u te c r e d e a m a ş a de fricos, amice, s'o ştergi şi s ă m ă laşi s ă
m ă lupt singur cu bandiţii! A s t a nu-i frumos! . . .

SERA FURPA.
 ION AGÂRBICEANU

In S e p t e m b r i e , anul trecut, Ion A g â r b i c e a n u a intrat în al cinci-

zecilea a n al vieţii. D o u ă a r t i c o l a ş e , prizărite într'un ziar şi o r e v i s t ă
l o c a l ă — i a t ă cum a înţeles opinia n o a s t r ă p u b l i c ă s ă onoreze, la
m a r e a r ă s p â n t i e a vârstei lui, pe a c e s t om, c a r e treizeci d e ani a îm­
bogăţit f ă r ă întrerupere, cu condeiul lui neobosit, energiile sufleteşti
ale neamului său. D a c ă Ion A g â r b i c e a n u ar fi fost un politician zur­
bagiu, s a u cel puţin un isteţ organizator de ceaiuri literare, de a d ­
miraţie m u t u a l ă , atunci corul o s a n a l e l o r interesate ar fi umplut, cu
acest p r i l e j , văzduhul. Prin firea şi concepţia lui etică însă el n'a
putut fi nici unul, nici c e l ă l a l t , ci a r ă m a s t o t d e a u n a a c e l a ş i muncitor
în via Domnului şi în ogorul neamului, de o modestie împinsă p â n ă
ia anonimat.
D a r d a c ă opinia publică r o m â n e a s c ă , în totalitatea ei, a uitat
s ă dea cinstirea cuvenită scriitorului, c a r e a îmbogăţit patrimoniul li­
teraturii r o m â n e c u a t â t e a opere d e î n a l t ă v a l o a r e , noi Ardelenii a m
face un p ă c a t de neiertat d a c ă n e - a m p u r t a la fel. P e n t r u c ă în v a s t a
lui operă, Ion A g â r b i c e a n u a oglindit ca puţini alţii, sbuciumările,
virtuţile, energiile acestei provincii. Ochiul şi inima lui a u fost n e ­
întrerupt deschise, p e n t r u a s u r p r i n d e f r ă m â n t ă r i l e A r d e a l u l u i r o m â ­
nesc în t o a t ă a m p l o a r e a lor, s a u n a t u r a lui cu frumseţile-i severe şi
g r a n d i o a s e . Chiar d a c ă nu tot c e e a c e a intrat în acest ochiu şi a c e a s t ă
inimă a primit t r a n s f i g u r a r e a artei, o p e r a a c e a s t a r ă m â n e printre c e l e
mai b o g a t e şi mai autentice documente sufleteşti a l e A r d e a l u l u i , d e l a
a c e a s t ă r ă s c r u c e istorică.
D a r Ion A g â r b i c e a n u n'a fost numai oglindă r e p r o d u c ă t o a r e , ci
şi izvor de s ă n ă t a t e etică şi etnică, a t â t prin o p e r a c â t şi prin v i a ţ a
iui. I a t ă un motiv m a i mult pentru c a r e noi tinerii, g r u p a ţ i în jurul
Astrei, — pe c a r e scriitorul a r d e l e a n a servit-o şi o serveşte cu o
m u n c ă de a d e v ă r a t benedictin, — a m socotit de cuviinţă s ă e v o c ă m
p e r s o n a l i t a t e a lui; chiar d a c ă a trecut a p r o a p e un a n de c â n d Ion
A g â r b i c e a n u a atins a c e a s t ă culme de v â r s t ă .
# *
*
 GÂND ROMÂNESC
76

Ion A g â r b i c e a n u s'a născut la 19 S e p t . 1882, în C e n a d e , s a t

1
fruntaş, din a p r o p i e r e a B l a j u l u i ) . T a t ă l lui e originar din Agârbici,
c o m u n ă f r u n t a ş ă şi a c e a s t a , de p e T â r n a v a M a r e . A t â t satul de ori­
gine al tatălui, c â t şi satul n a t a l al povestitorului sunt locuite de
ţ ă r a n i înstăriţi, cari în timpul copilăriei lui Ion A g â r b i c e a n u e r a u
într'o luptă, tot m a i îndărătnică, pentru cucerirea independenţei eco­
nomice. A d v e r s a r i i , în a c e a s t ă luptă, e r a u grofii latifundiari, S a ş i i
— pe c a r e A g â r b i c e a n u i-a cunoscut în propriul s ă u s a t — funcţio­
narii de stat maghiari, s a u evreo-maghiari. P e nici unul din a c e ş t i a scrii­
torul nu-i v a privi cu simpatie, în o p e r a s a . P e c â n d ecourile energiei
în c r e ş t e r e a ţărănimii, vor r ă s u n a mereu, în v a s t a ei întindere.
D e altfel icoana a c e s t e i energii Ion A g â r b i c e a n u o a v e a în c a s a
p ă r i n t e a s c ă . Din s u p r a v e g h e t o r la o p ă d u r e a Metropoliei B l a j u l u i ,
t a t ă l s'a ridicat, în u r m a unui examen, făcut l a v â r s t ă înaintată, la
rangul d e vigil p e s t e p ă d u r i l e a trei s a t e . F ă r ă î n d o i a l ă c ă nu numai
calităţile precoce a l e fiului, ci şi ambiţia d e ţ ă r a n , între cei dintâi,
a tatălui, v a fi contribuit la înscrierea l a liceul din B l a j , a lui Ion
Agârbiceanu.
D a c ă t a t ă l a d a t scriitorului încrederea în puterile şi p e r s e v e ­
r e n ţ a ţ ă r a n u l u i a r d e l e a n , m a m a i-a s ă d i t în suflet religiozitatea, a doua
însuşire f u n d a m e n t a l ă a caracterului s ă u . C u toate c ă neştiutoare d e
carte, m a m a ştia o mulţime de rugăciuni, p e c a r e cei opt copii a i ei
trebuia s ă le înveţe c u toţii. C r e d i n ţ a m a m e i se ridica p â n ă l a evlavia
l a r g ă şi g e n e r o a s ă , dincolo de îngrădirile confesionale, p e c a r e o vom
întâlni şi în o p e r a fiului.
S a t u l n a t a l , cu oamenii şi n a t u r a lui, constituie cel dintâiu s t r a t
de impresii puternice, c a r e s'a a ş e z a t în sufletul scriitorului. P e o a ­
meni a m văzut c u m i-a primit A g â r b i c e a n u în sufletul s ă u ; întrucât
p r i v e ş t e natura, e a a găsit la scriitor m a i m u l t ă înţelegere decât la
o r i c a r e dintre p r o z a t o r i i ardeleni. Din copilăria î n d e p ă r t a t ă i-a r ă m a s
n e ş t e a r s ă m a i a l e s amintirea pădurii, cu m u r m u r u l ei tainic şi m i r e s ­
m e l e ei t a r i : „ E u d e p e l a v â r s t a de cinci ani p ă z e a m p r i m ă v a r a şi
v a r a o u e ; le p ă ş t e a m în jurul p ă d u r i i şi prin p ă d u r e . S i m t şi a c u m
m i r e a s m a pădurii, î n c e p â n d cu mirosul lugerilor tineri şi a l florilor
d e p r i m ă v a r ă şi p â n ă la a r o m a ei de toamnă. A p r o a p e cu ziua de c a p
2
e r a m singur cu oile şi cu p ă d u r e a " ) .
P e a c e s t fond d e impresii din satul d e p e T â r n a v e , s e v a s u p r a ­
pune, în e p o c a maturităţii, imaginea satului d e munte — B u c i u m -

!) Datele b i o g r a f i c e le iau dintr'o s c r i s o a r e a u t o b i o g r a f i c ă a povestitorului,

p u b l i c a t ă în Făt-Frumos, Anul VII (1932), p p . 259—263.
2) Ibidem, p . 260.
GÂND ROMÂNESC 77

S a ş a — unde A g â r b i c e a n u ş i - a început c a r i e r a p r e o ţ e a s c ă şi c e a a
satului, m a i bogat şi m a i viguros, din jurul Sibiului — Or latul —
u n d e A g â r b i c e a n u ş i - a încheiat c a r i e r a de p r e o t de sat. Din s u p r a ­
punerea celor trei imagini se v a alcătui conceptul de sat a l scriito­
rului a r d e l e a n , cel m a i cuprinzător şi m a i viu din întreaga lui o p e r ă .
E r a m , de altfel, într'o e p o c ă d e a d e v ă r a t cult pentru satul r o ­
mânesc. P e băncile liceului din B l a j , între studenţii români din B u d a ­
pesta, în mediul intelectual şi politic, în lecturi, Ion A g â r b i c e a n u a fost
urmărit mereu d e a c e s t cult. L a B l a j , a petrecut a l ă t u r i de feciori d e
ţărani ca şi el, cari s e î n d e s a u a c u m tot m a i numeroşi în bănci, a l ă ­
turea de o d r a s l e l e preoţilor şi a l e învăţătorilor. D a c ă tinerii a c e ş t i a
citeau cu d r a g poveşti c u haiduci şi piei roşii, p e A l e c s a n d r i , E m i -
nescu, G a n e şi Slavici, cel c a r e i-a „ î m b ă t a t " — e x p r e s i a e s t e a
scriitorului — a fost Coşbuc, cu ţăranii lui robuşti şi veseli, cu limba
lui r ă s u n ă t o a r e ca un clopot, plină de c e a mai autentică s e v ă
3 1
rustică ).
In timpul petrecut la B u d a p e s t a cultul pentru sat a primit u n
nou a v â n t în mediul Luceafărului, întemeiat în acel timp, c ă r u i a în
lot decursul existenţei lui glorioase, A g â r b i c e a n u i-a fost s t â l p pu­
ternic. D e l a B u c u r e ş t i venea îndemnul, tot a t â t de c a l d , al Sămănă-
t or ului, pe c a r e A g â r b i c e a n u îl citea cu pasiune, în paginile c ă r u i a
a publicat, de criticii c ă r u i a a fost l ă u d a t .
D a r din anii petrecuţi în o r a ş u l d e p e malul Dunării i-a m a i
r ă m a s scriitorului o amintire puternică. In seminarul de a c o l o ş i - a
găsit, d u p ă îndelungate şi chinuitoare f r ă m â n t ă r i sufleteşti, v o c a ţ i a
4
lui de p r e o t ) . F ă r ă îndoială c ă firea lui meditativă, a p o i moştenirea
şi îndemnurile m a m e i a u pregătit eclosiunea acestei vocaţii. P e n t r u
ca s ă p u n ă însă s t ă p â n i r e deplină pe sufletul lui, p â n ă a face din el
un model de preot, a trebuit s ă p r i m e a s c ă botezul de foc a l unor
puternice zguduiri interioare, la v â r s t a c â n d se iau m a r i l e hotărîri
a l e vieţii.
A c e s t e a sunt izvoarele de căpetenie c a r i s'au întâlnit în sufletul
povestitorului. C e l e câteva şuviţe mai subţiri, cari li s'au a d ă u g a t ,
n'au făcut decât s ă a d â n c e a s c ă şi s ă l i m p e z e a s c ă c a r a c t e r e l e f u n d a ­
mentale amintite. C a întreaga lui generaţie e u r o p e a n ă , A g â r b i c e a n u
a sorbit cu p a s i u n e p e R u ş i : Gogol, Tolstoi, Dostoiewski. A c e ş t i a a u

«
3
) C â t d e m u l t 1-a „ î m b ă t a t " C o ş b u c p e A g â r b i c e a n u s e p o a t e v e d e a d i n
p o e z i i l e cu c a r e a d e b u t a t în l i t e r a t u r ă . C e a m a i r e u ş i t ă d i n t r e ele: Legendă
slavă, ( p u b l i c a t ă în Sămănătorvl, I I , p. 814) e s t e o b a l a d ă d e f a c t u r ă c o ş b u c i a n ă
tipică.
4
) Ibidem, p. 263.
 78 GÂND ROMÂNESC

î n v ă ţ a t p e creştinul din el s ă s e a p l e c e cu şi mai m u l t ă iubire a s u p r a

desmoşteniţilor vieţii. T o t d e l a R u ş i , p r e c u m şi d e l a B a l z a c şi F l a u -
bert a primit gustul p e n t r u r e a l i s m şi a n a l i z a psihologică, tot m a i
p r o n u n ţ a t ă în o p e r a din timpul maturităţii.

C e l e dintâi volume e d i t a t e de Luceafărul, încă p e când e r a la

B u d a p e s t a , a u fost Poeziile lui Oct. G o g a şi Dela ţară de Ion A g â r ­
biceanu. Primul v e s t e a o s u r p r i n z ă t o a r e şi v i g u r o a s ă înflorire a poeziei,
i a r al doilea o r ă s ă r i r e p r o a s p ă t ă , d u p ă o î n d e l u n g a t ă secetă, a prozei
a r d e l e n e . Chiar d a c ă p r o z a t o r u l nu se a f i r m a c u originalitatea p o e ­
tului, în volumul lui se p u t e a s u r p r i n d e un povestitor, cu sufletul
plin, a d ă p a t din r e a l i t ă ţ i l e localului. A t â t Oct. G o g a — m a i ales în
întâiele d o u ă volume — c â t şi Ion A g â r b i c e a n u , în n u m e r o a s e l e iui
schiţe, nuvele şi r o m a n e , vor fi îmbibaţi de s e v a solului n a t a l . A m â n ­
doi sunt scriitori p r o f u n d regionali. Primul, cu temperamentul lui
vulcanic v a pune, în f r e s c a p e c a r e va face-o A r d e a l u l u i , linii m a i
f r ă m â n t a t e , tonuri m a i violente; al doilea, fire meditativă, profund
creştină, idilică, v a a v e a linii m a i mulcome, culori mai b l â n d e . C e e a c e
n u s c a d e însă cu nimic din autenticitatea r e g i o n a l ă a operei lui.
Intr'adevăr, cele p e s t e treizeci de v o l u m e a l e părintelui A g â r ­
biceanu sunt, înainte d e toate, un document sufletesc a l A r d e a l u l u i
d e l a începutul agitat de evenimente epocale, al acestui v e a c al
X X - l e a . Un n e s f â r ş i t şir de ţ ă r a n i şi ţ ă r a n c e , de toate v â r s t e l e şi
categoriile sufleteşti, cu c a r a c t e r e l e lor simple d a r robuste, cu bucu­
riile şi d r a m e l e lor individuale s a u coilective, în luptă a s p r ă cu
naţiunile î n c o n j u r ă t o a r e , cu v i a ţ a de toate zilele, cu pasiunile şi p ă ­
surile lor sunt încrustaţi în a c e a s t ă o p e r ă în linii blânde, p a t r i a r h a l e ,
de idilă coşbuciană, s a u în contururi de basoreliefuri g r a v e şi s u m b r e .
Ţ ă r a n u l a r d e l e a n este tipul cel m a i frecvent şi m a i j u s t din o p e r a
povestitorului A g â r b i c e a n u . Lui îi u r m e a z ă preotul, un preot c a m
idealizat, nu mai puţin a r d e l e a n însă. In locul al treilea u r m e a z ă , în
culori mai p a l i d e , intelectualul. D e altfel a c e s t intelectual a r d e l e a n
nu a v e a atunci c a r a c t e r e burgheze, bine definite. P o a t e de a c e e a şi
icoana lui s u f l e t e a s c ă e mai puţin concretă în o p e r a scriitorului.
In a c e s t e tipuri, în acţiunile lor şi în mediul în c a r e se d e s f ă ­
ş o a r ă , părintele A g â r b i c e a n u a p u s mult din p r o p r i a lui viaţă,
M a i a l e s cele trei r o m a n e a l e lui m a i întinse c u p r i n d pagini întregi d e
autobiografie, d e l a anii plini cu joc ai copilăriei p â n ă la v â r s t a b ă r ­
băţiei r ă s c o l i t ă de pasiuni şi d e m a r i l e p r o b l e m e a l e vieţii şi a î e
morţii. In Legea trupului ş i - a povestit, cu a m ă n u n t e bogate, v i a ţ a de
 GÂND ROMÂNESC 79

elev de liceu la B l a j ; în Legea minţii v i a ţ a c l a u s t r a l ă d e l a seminarul

din B u d a p e s t a cu h o t ă r î t o a r e a revelaţie a concepţiei creştine de v i a ţ ă ;
şi tot în a c e s t a din urmă, şi în Arhanghelii, ş i - a însemnat v i a ţ a de
p r e o t de sat, luptător p e n t r u r o m â n i s m şi evanghelie.
F ă r ă î n d o i a l ă c ă o î n s e m n a t ă p a r t e din a c e a s t ă operă, fiind le­
g a t ă de o a n u m i t ă epocă, îşi v a s c u t u r a farmecul, o d a t ă cu a f u n d a r e a
a c e s t e i a în istorie. G e n e r a ţ i a părintelui A g â r b i c e a n u s'a r e g ă s i t în
o p e r a lui p â n ă la amănuntele cele m a i neînsemnate. G e n e r a ţ i a noa­
s t r ă o înţelege încă, în liniile ei f u n d a m e n t a l e , p e n t r u c ă a mai prins
frânturi din a c e a s t ă e p o c ă s a u îi g ă s e ş t e amintirea în g u r a înaintaşi­
lor, în v i a ţ ă încă. G e n e r a ţ i a n ă s c u t ă şi c r e s c u t ă d u p ă Unire v a în­
ţelege mai g r e u a c e a s t ă p a r t e , limitat istorică, din o p e r a scriitorului.
Ţ ă r a n u l este s t ă p â n a s t ă z i definitiv p e p ă m â n t u l p e n t r u c a r e l u p t ă
cu dârzenie în a t â t e a din povestirile părintelui A g â r b i c e a n u ; groful
şi funcţionarul strein sunt numai o t r i s t ă amintire; luptele pentru c â ş ­
t i g a r e a unui loc în consiliul comunal s a u a unui scaun de deputat,
din n a ţ i o n a l e cum e r a u atunci s'au t r a n s f o r m a t în urîte lupte d e p a r ­
tid; rivalităţile dintre preot şi învăţător nu m a i au, în v i a ţ a satului,
răsunetul de odinioară; burghezia, din p u ţ i n ă şi în dibuirea unor con­
tururi sufleteşti proprii cum e r a atunci, este a s t ă z i m a i n u m e r o a s ă
şi mai bine definită.

In o p e r a lui, părintele A g â r b i c e a n u a pus, ca puţini alţi scriitori

români, o concepţie de viaţă, hrănită de puternice convingeri şi de
o b o g a t ă experienţă. N u este n o u ă a c e a s t ă concepţie; dimpotrivă,
e veche de a p r o a p e d o u ă mii de ani. E a a r e însă o vigoare şi o m i r a ­
c u l o a s ă p u t e r e de r e n a ş t e r e , p e c a r e vremurile n'au putut-o secătui.
In sufletul preotului A g â r b i c e a n u e a a r e n ă s c u t cu a t â t a forţă încât
nu o d a t ă scriitorul i s'a s u p u s ei, c ă l c â n d c a n o a n e l e estetice.
Intre Tolstoi din a doua e p o c ă a vieţii şi între Ion A g â r b i c e a n u
e s t e m u l t ă a s e m ă n a r e . A c e l a ş i tezism m o r a l s e s t r e c o a r ă în o p e r a
a m â n d u r o r a . Bine înţeles că creştinismul p ă r i n t e l u i A g â r b i c e a n u este
mai optimist, m a i înfipt în v i a ţ a p e c a r e n'o n e a g ă , ci o m o b i l e a z ă .
Chiar d a c ă uneori este învăluit şi el de nimicnicia vieţii, a c e s t p e s i ­
mism nu merge niciodată p â n ă la nihilismul m a r e l u i гид.
Cu tot a c e s t tezism etic artistul Tolstoi n'a putut fi înăbuşit de
p r e d i c a t o r u l din 61, — s ă n e g â n d i m la învierea şi Puterea întune­
ricului, — cum nu este înăbuşit nici de preotul A g â r b i c e a n u . Chiar
d a c ă d e s n o d ă m â n t u l din Legea trupului, Stana s a u Biruinţa este for­
ţat, valorile etice î n c a r n a t e în personagiile lor sunt zugrăvite cu o
intensitate c a r e cucereşte. P u t e r e a distructivă a p ă c a t u l u i , s u v e r a n i -
 80 GÂND ROMÂNESC

t a t e a conştiinţei curate, inanitatea vieţii m a t e r i a l e f a ţ ă d e f r u m s e ţ a

celei spirituale, trăire întru a d e v ă r : i a t ă tot a t â t e a teme cari se în­
c a r n e a z ă m a i mult s a u m a i puţin viu în personagiile lui Ion A g â r ­
biceanu. E l e se pot r e d u c e la una singură: d u a l i t a t e a c a r n e — s p i r i t ,
în c a r e cel din u r m ă i a s ă biruitor s a u se r ă z b u n ă când e c ă l c a t în
picioare.
M a i a l e s p e intelectuali i-a privit scriitorul în funcţie de con­
cepţia lui creştină. Ţ ă r a n i i , c u sufletul lor mai elementar, sunt zu­
grăviţi m a i obiectiv. P a s i u n i l e lor n u iau însă niciodată proporţiile
p e cari le g ă s i m la R e b r e a n u s a u chiar la Slavici. Preotul pune surdină
pe ele. D a c ă p a t i m a erotică s a u a c e e a pentru p ă m â n t n'are, în o p e r a
părintelui A g â r b i c e a n u , accentul răscolitor c a la ceilalţi doi scriitori
ardeleni, el i-a întrecut pe a c e ş t i a în z u g r ă v i r e a satului p a t r i a r h a l
ardelen, în c a r e biserica şi preotul sunt funcţiuni puternice. P e n t r u
p r i n d e r e a în r a m a artei a a c e s t u i a s p e c t r e a l al vieţii ardelene, t r e ­
bue s ă - i fim recunoscători povestitorului.
C â t de d r a g ă îi e s t e lui a c e a s t ă i c o a n ă de s a t patriarhal, cu mi­
ros d e t ă m â i e şi busuioc a dovedit-o în Popa Man, d a r mai a l e s în
Luncuşoara în paresimi, d o u ă din povestirile ele m a i reuşite, în
acest gen, din literatura n o a s t r ă . Luncuşoara este a l c ă t u i t ă dintr'o
succesiune de scene şi tipuri d e sat, de obiceiu bătrâni, toate d e o
puritate biblică. S u n t momente c â n d oamenii se d e s p r i n d din reali­
t a t e a satului pentru a intra în legendă, t r a n s f i g u r a r e , c a r e creşte v a ­
l o a r e a estetică a povestirii. Amintiţi-vă, de pildă, din a c e s t poem,
de o nobleţe mistraliană, de Vavilon, c l o p o t a r u l satului,' c a r e a r e
nenorocul s ă fie dus l a l ă c a ş u l d e veci în S â m b ă t a Paştilor, c â n d
clopotele, p e c a r e le-a t r a s o v i a ţ ă întreagă, sunt mute. I a t ă însă c ă
în momentul c â n d tăcutul cortegiu funebru se a p r o p i e d e mormânt,
p e o s p ă r t u r ă din g a r d u l cimitirului n ă v ă l e ş t e un c â r d de miei, cu
clopoţei l a gât. „ I n zburdatul lor mieluşeii îşi s c u t u r a r ă clopoţelele
şi un picurat dulce s e î n ă l ţ ă în văzduhul l i m p e d e a l primăverii". C l o ­
potarul Vavilon a a v u t astfel p a r t e d e cel m a i c u r a t g l a s de c l o p o t e . . .
Critica n o a s t r ă a mers de altfel p r e a d e p a r t e în c o n d a m n a r e a
acestei p ă r ţ i din o p e r a scriitorului a r d e l e a n . E a a văzut p r e d i c ă şi
acolo u n d e e r a a r t ă d e înaltă calitate. Critica a c e a s t a nu v r e a s ă
a d m i t ă c ă p r o b l e m e l e d e conştiinţă sunt mai u m a n e şi merită m a i
m u l t ă atenţiune decât cele d e un erotism libidinos. O a r e prin ce s t ă
mai p r e jos, p e s c a r a valorilor estetice, /frământarea Stanei, din r o m a ­
nul cu a c e l a ş i nume, î m p i n s ă p â n ă la proporţii simbolice, decât ex­
hibiţiile s e x u a l e , cu s a u f ă r ă interpretare freudiană, din a t â t e a r o ­
mane moderne?
 GÂND ROMÂNESC 81

î n c ă d e p e c â n d e r a preot în B u c i u m - S a ş a , Ion A g â r b i c e a n u s'a

întors cu tot m a i m u l t ă s i m p a t i e s p r e desmoşteniţii soartei, s p r e ţ ă ­
rani şi ţ ă r a n c e într'o s ă l b a t e c ă încleştare cu o viaţă, c a r e n u le d ă
d e c â t dreptul d e a munci p â n ă l a istovire, s a u s p r e paralitici şi cer­
şetori, p e n t r u c a r i existenţa este un c o ş m a r hidos. II î n d e m n a l a
a c e a s t ă milă f a ţ ă d e cei simpli şi nenorociţi sufletul lui p r o f u n d c r e ş ­
tin, precum şi lecturile lui din marii tragici ruşi. î n t r e a g a l i t e r a t u r ă
e u r o p e a n ă e r a , d e altfel, î m b i b a t ă de a c e s t umanitarism, pornit din
R u s i a . V a l u l a a j u n s p â n ă în A r d e a l u l r o m â n e s c , u n d e Oct. G o g a
a trecut d e l a evocările p a t r i a r h a l e din Poezii la p r o l e t a r i i ţărani, cu
furtuna răzbunării în inimă, din Ne chiamă pământul. In a c e l a ş i timp
când poetul Luceafărului p u b l i c a Clăcaşii, Un om, Cosaşul, şi c e l e l a l t e
poezii, cari s u n t o c u l m e nu numai p e n t r u o p e r a lui poetică, ci pentru
întreaga l i t e r a t u r ă r o m â n e a s c ă , p r o z a t o r u l revistei s c r i a p e Fefeleaga,
Luminiţa, Prăginel, Copilul Chivei, Fişpanul şi c e l e l a l t e tipuri dintr'o
s u m b r ă şi m i ş c ă t o a r e galerie. C u n o a ş t e ţ i cu toţii p o v e s t e a a m a r ă a
F e f e l e a g ă i , a t â t de t r a g i c ă în s i m p l i t a t e a ei. D a r d a c ă l-aţi uitat p e
Teleguţ, s a u n'aţi făcut n i c i o d a t ă cunoştinţă cu el să-1 c ă u t a ţ i f ă r ă
întârziere. C a şi F e f e l e a g a el n u - ş i g ă s e ş t e t o v a r ă ş d e c â t între a n i m a l e ,
într'o zi a găsit un câine p r ă p ă d i t şi c u g r i j a pentru el ş i - a u m p l u t
î n d a t ă s ă r a c a lui viaţă. C â n d , întorcându-se o d a t ă a c a s ă , ş i - a g ă s i t
t o v a r ă ş u l mort, s'a s p â n z u r a t şi el de g r i n d ă . . . D e a s e m e n e a s ă c u ­
noaşteţi f ă r ă întârziere şi pe paraliticul Prăginel, prieten a l copiilor,
ca şi prinţul M â ş k i n din Idiotul lui Dostoiewski. O d a t ă P r ă g i n e l nu
şi-a mai putut d e s p r i n d e piciorul olog din glodul cleios a l unei uliţi
dosite şi s'a p r ă b u ş i t în a p a m u r d a r ă a şanţului din a p r o p i e r e , u n d e
s'a sfârşit v i a ţ a lui chinuită. „ L a î n g r o p a r e a lui creştinii veniră puţini,
dar cât c e a u p l e c a t cu mortul d e a c a s ă şi dintr'o u l i ţ ă şi dintr'alta
se s t r e c u r a r ă copiii s u b o p t anişori şi porniră, c u p ă l ă r i u ţ e l e în m â n ă ,
d u p ă sicriu. C â n d a u a j u n s la cimitir s e a d u n a r ă a p r o a p e toţi copi­
laşii s a t u l u i şi s t ă t e a u tăcuţi, privind sicriul s ă r a c , u n d e odihnea P r ă ­
ginel. D u p ă d e s l e g a r e a groapei, cei m a i cutezători se a p r o p i a r ă s'a-
runce o m â n ă d e ţ ă r â n ă , iar preotul b ă t r â n , c â n d îşi luă p a t r a f i r u l voi
s ă s p u n ă ceva copiilor, dar nu putu, ci bolborosi ceva în barbă, p e
5
când ochii i se u m p l u r ă de l a c r i m i " ) .

T o a t e a c e s t e portrete a r p u t e a s ă p o a r t e drept motto p r e c e p t u l

evanghelic: „ F e r i c i ţ i cei s ă r a c i c u duhul c ă a lor este î m p ă r ă ţ i a c e ­
rurilor". V a l o a r e a lor u m a n ă s t ă tocmai în nobleţă d e inimă a o a m e ­
nilor zugrăviţi în ele. C e este m a i curat şi mai profund omenesc d e ­
cât iubirea de copii a F e f e l e a g ă i , pentru c a r e biata femeie munceşte

•>) In întuneric. B u c u r e ş t i , 1910, p. 178.

3
82 GÂND ROMÂNESC

o v i a ţ ă întreagă cu o r e s e m n a r e a t â t de b ă r b ă t e a s c ă ; d e c â t d r a g o s t e a
de copii a lui Prăginel; decât dorinţa b ă t r â n e i din Luminiţa, de a
m u r i c r e ş t i n e ş t e la p â l p â i r i l e unei l u m â n ă r i ; s a u decât iubirea de
m a m ă a surdo-mutului din Copilul Chivei?
D u i o ş i a scriitorului, mila p e n t r u nenorociţii a c e ş t i a este strecu­
r a t ă cu o discreţie d e m a r e artist. Stilul e s t e a d a p t a t şi el fondului,
c a în nici una din scrierile lui A g â r b i c e a n u . S i m p l i t a t e a , s ă r ă c i a , a s ­
primile lui sunt a d m i r a b i l dozate. In schiţele a c e s t e a — a l căror nu­
m ă r este mult m a i m a r e d e c â t cel înşirat aici — ş i - a d a t A g â r b i c e a n u
s u p r e m a m ă s u r ă a d a r u l u i s ă u de povestitor. U m a n i t a t e a lor p r o ­
fundă v a m i ş c a oricând o inimă simţitoare.
A c e a s t ă umanitate d e nobilă calitate este, de altfel, nota c e a
m a i de preţ a o p e r e i lui Ion A g â r b i c e a n u . Pentru m a n i f e s t a r e a ei,
a d e s e o r i , scriitorul a neglijat compoziţia şi stilul. Cei c a r i nu c a u t ă
în literatură d e c â t p e a c e s t e a din u r m ă îl socotesc pe autorul Fefe-
leagăi un scriitor învechit. P e n t r u cei în inima c ă r o r a umanul v i b r e a z ă
cu intensitate, el va fi mereu a c t u a l .
ION B R E A Z U .
C U MÂINILE, CU UMERII RAZIM..

î m i s g u d u i e p o a r t a furtuni de 'nflorire
Culorile lor îmi înăbuşe drumul,
D a r florile de ce-mi p a r f ă r ă v r e m e şi v e ş t e d e
Ş i de ce a ş t e p t s ă - ş i p i a r d ă , z a d a r n i c , p a r f u m u l ! ?

P e r a m u r i a t â r n ă fructe cu miile,
O, miezul lor, chipul, de chihlimbar . . . !
Dar, d a c ă sfâşiu din c a r n e a lor crudă,
D e ce sucu-mi p a r e sălciu şi a m a r ! ?

A e v e a - i s a u închipuire, v a r ă m â n e o taină,
C e nu ni-e d a t ă nouă, celor de j o s :
U n demon a s c u n s îndărătu-'nfloririi
Va'nchide o omidă în tot ce-i frumos . . .

I - a u d râsul oblic, ca pe-o l a m ă de c o a s ă ,

D a r n e p ă s ă t o a r e lumea i se d ă r u e . . .
Ţip şi cu mâinile, cu umerii razim
Turnuri şi ziduri ce s t a u să se n ă r u e . . . !

TEODOR MURĂŞANU.
 UNIFICAREA LEGISLATIVĂ

E s t e d e n e t ă g ă d u i t c ă a x a vieţii sociale, în orice societate civili­

z a t ă , o ,constitue dreptul. T o a t e acţiunile omenirii sunt p r i n s e în r e ­
ţ e a u a i m e n s ă şi c o m p l i c a t ă a dreptului, totul e î n c a d r a t în vastul lui
a n g r e n a j : p e r s o n a l i t a t e a n o a s t r ă , p r o d u s u l inteligenţei noastre, bunu­
rile n o a s t r e . A t r i b u t e l e cele m a i de s e a m ă a l e unei fiinţe umane, a c e l
a l existenţei şi al libertăţii, sunt g a r a n t a t e în fiinţa lor de o r g a n i s m u l
dreptului, a c e s t factor social d e primul ordin în evoluţia societăţilor
omeneşti, „ a c e a s t ă e x p r e s i e p u t e r n i c ă şi continuă a vieţii sociale".
P r o f a n u l îşi închipuie c ă dreptul se r e z u m ă l a p r o c e s e l e din f a ţ a
instanţelor j u d e c ă t o r e ş t i . E s t e , d u p ă c o m p a r a ţ i a eminentului j u r i s ­
consult ,belgian E d m o n d P i c a r d , c a şi c u m s ă n ă t a t e a şi igiena s ' a r
concepe n u m a i s u b forma boalelor şi a spitalelor. In r e a l i t a t e , p r o ­
cesele s u n t n u m a i m a n i f e s t ă r i de conflicte între indivizii unei .socie­
tăţi, e dreptul în s t a r e d e criză c a r e c a u t ă o soluţionare în s e n t i n ţ a
judecătorului. D r e p t u l însă, în manifestările s a l e organice, e reflexul
vieţii şi c a a t a r e îl g ă s i m pretutindeni, „viu, concret, e x t e r i o r i z a t î m ­
p r e j u r a i nostru, în mulţimea furnicând d e detalii a colectivităţilor
omeneşti".
C a r a c t e r i s t i c a e s e n ţ i a l ă a dreptului e s t e c o n s t r â n g e r e a s o c i a l ă ,
e x p r i m a t ă s u b îndoitul a s p e c t a l protecţiei a c o r d a t ă de societate t i ­
tularului dreptului lezat şi acel al constrângerii p e r s o a n e i c a r e a
violat a c e s t drept, la restabilirea situaţiunii juridice a n t e r i o a r e s a u l a
r e p a r a ţ i u n e a cuvenită p e r s o a n e i lezate.
Statul, în a c c e p ţ i u n e a s a modernă, d e reprezentant a l voinţei
colective a unei naţiuni, pentru a p u t e a impune prin autoritatea s a
a c e a s t ă protecţie-constrângere, ca forţă s o c i a l ă organizată, p e r s o a n e ­
lor ce compun o naţiune, e l a b o r e a z ă legile, c a r e constitue dreptul n a ­
ţional scris, a d i c ă prescripţiunile obligatorii, cu c a r a c t e r general şi
permanent, c ă r o r a le sunt s u p u s e relaţiunile sociale a l e cetăţenilor.
Deci dreptul organizat e s t e cristalizat în societăţile moderne în
forma s a legislativă, c a r e e m a n i f e s t a r e a de v i a ţ ă pozitivă a d r e p ­
tului, c a rezultat al evoluţiunii a c e s t u i a dela s t a r e a cutumieră din.
 GÂND ROMÂNESC 85

timpul societăţilor primitive, t r e c â n d prin f a z a i n t e r m e d i a r ă a j u r i s -

p r u d e n ţ e i s a c e r d o t a l e s a u laice.
E s t e d e l a sine înţeles c ă întrucât legale sunt e x p r e s i a suverani­
tăţii Statului, concepţia a c e s t o r a trebue s ă fie u n i t a r ă c a şi voinţa
d e l a c a r e ele e m a n ă . N u se p o a t e deci concepe c a legi diferite, în
a c e l a ş i domeniu juridic, s ă guverneze r a p o r t u r i l e de d r e p t a l e cetă­
ţenilor a c e l e i a ş i ţări, căci a c e a s t ă situaţiune a r infirma i d e e a de s u ­
v e r a n i t a t e a S t a t u l u i şi a r anihila pretenţiunile a c e s t u i a d e S t a t uni­
tar şi indivizibil.
Ş i totuşi a c e a s t ă situaţie j u r i d i c ă a n a c r o n i c ă dăinueşte la noi d e
p e s t e 15 a n i d e l a unirea provinciilor alipite, astfel c ă a v e m în fiecare
din a c e s t e provincii, c u e x c e p ţ i a B a s a r a b i e i , u n d e este e x t i n s ă le­
g i s l a ţ i a din /vechea ţ a r ă , alte legi, deci a l t e n o r m e de drept. S u n t e m
s i n g u r a ţ a r a , dintre a c e l e a ce ş i - a u întregit teritoriul în h o t a r e l e lor
n a t u r a l e ; c a r e trăim încă s u b regimuri juridice deosebite, moştenite,
în m a j o r i t a t e a lor dela s t a t e l e c ă r o r a noile provincii r o m â n e ş t i l e - a u
fost înglobate, c a o s f i d a r e a d r e p t ă ţ i i istorice, p â n ă la unire, — sin­
gura ţ a r ă c a r e - ş i a ş t e a p t ă unificarea legislativă. C ă c i l a înfăptuirea
a c e s t e i i m p o r t a n t e o p e r e sociale s'a lucrat, c r e d e m , cu o r e g r e t a b i l ă
încetineală, deşi a fost înfiinţată în acest s c o p şi instituţiunea Con­
siliului Legislativ, cu atribuţiunea p r i n c i p a l ă de a e l a b o r a anteproiec­
tele legilor de unificare.
Consecinţele d ă u n ă t o a r e a l e lipsei d e unificare l e g i s l a t i v ă s e
resimt în ţ a r a n o a s t r ă în m o d d u r e r o s şi a u diferite a s p e c t e a s u p r a
c ă r o r a vom s t ă r u i , întrucât a c e s t e a sunt semnalul de a l a r m ă pentru
întronarea cât m a i g r a b n i c ă p e întreg teritoriul ţării a unui sistem
juridic unitar.
E s t e în primul r â n d o g r a v ă s c ă d e r e a prestigiului legilor (şi
implicit a S t a t u l u i ) r e z u l t â n d din p a r ţ i a l a a p l i c a r e teritorială a
a c e s t o r a , f a p t ce d u c e la conflicte de d r e p t interprovincial, rezolvate
uneori cu principii de drept internaţional, c e e a c e pe teritoriul indivi­
zibil al unei naţiuni constitue un non-isens juridic.
D e a s e m e n e a l i p s a de unificare a legilor a a d u s s e r i o a s e p r e j u ­
dicii şi deşvoltării economice a ţării, creind o s t a r e d e n e s i g u r a n ţ ă a
tranzacţiilor în v i a ţ a c o m e r c i a l ă , g u v e r n a t ă d e sisteme d e d r e p t u r i
deosebite, c a r e s e ciocnesc şi p r o d u c confuziuni j u r i d i c e v ă t ă m ă t o a r e
în r a p o r t u r i l e comerciale a t â t de frecvente dintre provinciile alipite
şi Vechiul R e g a t .
In sfârşit, î n t â r z i e r e a în înfăptuirea unificării legislative a p r o ­
dus şi o s t a g n a r e a progresului juridic s u b forma j u r i s p r u d e n ţ i a l ă a
dreptului, c e e a c e î n s e a m n ă o i r e p a r a b i l ă p i e r d e r e pentru trecut.
Legile, oricât d e perfecte a r fi, în sensul c ă ele a r r e p r e z e n t a
 86 GÂND ROMÂNESC

echilibrul r e a l al societăţii în momentul c â n d a u fost p r o m u l g a t e ,

fiind d e o i m p a r ţ i a l ă echitate pentru toate c l a s e l e sociale a l e unei n a ­
ţiuni şi e d i c t â n d dispoziţiuni principiale de r e z o l v a r e a litigiilor p e n ­
tru întreg complexul d e p r o b l e m e juridice şi sociale d e l a o a n u m i t ă
epocă, — sunt d e p ă ş i t e totuşi de v i a ţ a s o c i a l ă în veşnică t r a n s f o r ­
m a r e , c a r e c r e i a z ă situaţiuni juridice nouă, neexistente s a u a b i a în
formaţie în momentul apariţiei legii.
Dreptul însă, c a r e se confundă cu interesele şi necesităţile vieţii,
a v â n d o s u r p r i n z ă t o a r e energie de reînoire şi m l ă d i i n d u - s e d u p ă t o a t e
m e t a m o r f o z e l e vieţii sociale, fiind în s t a r e de p e r p e t u ă t r a n s f o r m a r e
şi de devenire, a r e nevoe de un instrument m a i mobil, m a i flexibil
d e c â t legea, pentru a se p u t e a a d a p t a în m o d imediat nevoilor s o c i a l e
p e c a r e v i a ţ a le c r e a z ă încontinuu. A c e s t instrument, a c e a s t ă insti­
tuţie vie a dreptului este j u r i s p r u d e n ţ a .
J u r i s p r u d e n ţ a este f ă u r i t o a r e a l a b o r i o a s ă a dreptului nou, menit
s ă î n l o c u i a s c ă formele p e r i m a t e a l e dreptului tradiţional. P a r t i c i p a r e a
efectivă şi c o n s t a n t ă a j u d e c ă t o r u l u i la întinerirea dreptului este o
lege n a t u r a l ă a evoluţiei juridice, căci, născut din j u r i s p r u d e n ţ a ,
dreptul t r ă e ş t e prin j u r i s p r u d e n ţ a .
D a r j u r i s p r u d e n ţ a , pentru a-şi p u t e a îndeplini rolul s ă u c o n s i d e ­
rabil de factor esenţial al progresului juridic, trebue s ă a i b ă o unitate
organică, p e c a r e nu şi-o p o a t e lua decât d e l a un sistem unitar d e
legi, destinate s ă fie t ă l m ă c i t e şi p u s e de a c o r d cu evoluţia societăţii,
— şi nu d e l a sisteme d i s p a r a t e . J u r i s p r u d e n ţ e i instanţelor j u d e c ă ­
toreşti din ţ a r a n o a s t r ă şi în special a înaltei Curţi de C a s a ţ i e şi
J u s t i ţ i e , a c e a s t ă p ă z i t o a r e prin e x c e l e n ţ ă a legilor, c ă r e i a îi incumbă
e s e n ţ i a l a s a r c i n ă a menţinerii unităţii de j u r i s p r u d e n ţ a , îi l i p s e ş t e în
elanurile s a l e s p r e viitor v a l o a r e a efortului comun, n ă s c u t din a p l i ­
c a r e a unui singur s i s t e m de legi p e tot teritoriul ţării, D e a c e e a , d e ş i
suntem un p o p o r cu geniul juridic înăscut, c a p a b i l s ă s e s i z ă m cele
m a i subtile teorii juridice, — d u p ă a t â ţ i a ani d e l a unire oamenii d e
d r e p t din provinciile a l i p i t e se o r i e n t e a z ă încă, în a p l i c a r e a legilor
din a c e s t e teritorii, d u p ă j u r i s p r u d e n ţ a m a g h i a r ă s a u a u s t r i a c ă , chiar
d a c ă a c e a s t a e învechită şi nu m a i c o r e s p u n d e formelor nouă de v i a ţ ă
juridică.
D a r r ă u l cel m a i de temut, un r ă u de ordin psihologic şi social,
c a r e a p a r e c a r e z u l t a n t a celor m a i s u s a r ă t a t e , d e r i v â n d din e x i s t e n ţ a
în a c e e a ş i s f e r ă j u r i d i c ă a m a i multor legi cu a p l i c a r e teritorială limi­
t a t ă , e s t e s t â n j e n i r e a unităţii sufleteşti pricinuită d e sentimentul c ă
graniţele juridice dintre provincii a u m a i p ă s t r a t c e v a din vechile
frontiere a t â t de odioase, d e dinaintea unirii.
In a c e a s t ă s t a r e de lucruri, fericitul g â n d a l a c t u a l u l u i ministru
 GÂND ROMÂNESC 87

al J u s t i ţ i e i , de a a c c e l e r a lucrările d e unificare a legislaţiei ţării, vine

s ă învioreze cu o r a z ă de s p e r a n ţ ă s t a r e a de a p a t i e ce dăinueşte l a
noi în domeniul dreptului, din c a u z a haosului legislativ în c a r e ne
găsim.
T r e b u e s ă r e l e v ă m d e a s e m e n e a bine i n s p i r a t a dispoziţie de ordin
tehnic în r e d a c t a r e a viitoarelor coduri unificate a l e ţării, de a se
fi instituit subcomisiuni de s t u d i e r e şi a m e n d a r e a anteproiec­
telor acestor legi e l a b o r a t e de Consiliul Legislativ. Din a c e s t e s u b ­
comisiuni fac p a r t e şi reprezentanţii p a r t i d e l o r politice, pentru c a
r e d a c t a r e a definitivă a proiectelor de coduri s ă fie d e s b ă t u t ă de o a ­
meni competenţi, în discuţiuni a c a d e m i c e şi astfel economia legilor
s ă fie ferită în P a r l a m e n t de a m e n d a m e n t e l e intempestive şi nechib­
zuite, c a r e a r strica structura o r g a n i c ă a a c e s t o r a . »
S e p a r e deci c ă a m intrat în f a z a r e a l i z ă r i i definitive a unificării
legislative, a t â t de mult c e r u t ă de interesele s u p e r i o a r e a l e S t a t u l u i
român. T o t u ş i , fiindcă a c e a s t ă idee se a g i t ă d e a t â t a vreme, f ă r ă a-şi
g ă s i înfăptuirea, deşi ea a fost privită c a o necesitate i m p e r i o a s ă şi
i m e d i a t ă de chiar Constituţia ţării — c a r e prin art. 137 dispune: „ s e
vor revizui toate codicile şi legile existente în diferite p ă r ţ i a l e S t a ­
tului român, s p r e a se pune în armonie cu Constituţia de f a ţ ă şi a s i ­
g u r a u n i t a t e a legislativă" — a r trebui c a acţiunea începută s ă fie
continuată f ă r ă r ă g a z şi cu t o a t ă a s i d u i t a t e a , pentru ca a c e a s t ă o p e r ă
f u n d a m e n t a l ă pentru unitatea statului nostru s ă fie cât mai c u r â n d
terminată, evitându-se asfel consecinţele d e z a s t r u o a s e a l e a c t u a l e i
situaţiuni juridice.
P r o b l e m a unificării legislaţiei n o a s t r e este desigur o p r o b l e m ă
s o c i a l ă greu d e rezolvat, atunci c â n d sunt de unificat legi a t â t d e
deosebite prin structura lor juridică. C a r e sistem, c a r e m e t o d ă , c a r e
tehnică de r e d a c t a r e v a p r e v a l a ? C ă c i fiecare din cele d o u ă concepţii
juridice antagoniste, c e a g e r m a n o - m a g h i a r ă din A r d e a l şi cea neo­
latină din Vechiul R e g a t , îşi revendică dreptul de a fi l u a t e ca te-
meiu a l unificării legislative.
P e a c e s t conflict de principii a u şi început discuţii şi lupte d o c ­
trinare destul de acerbe. A s t f e l r e v i s t a „ C u r i e r u l J u d i c i a r " în c â t e v a
numere recente, prin glasul a u t o r i z a t al unui jurist de m a r e v a l o a r e ,
fost ministru, c a r e se a s c u n d e sub pseudonimul „ J u d e x " , i m p u t ă Con­
siliului Legislativ, c ă în r e d a c t a r e a anteproiectelor de coduri e l a b o ­
r a t e s'a inspirat p r e a mult din sistemul juridic g e r m a n o - m a g h i a r ,
p ă r ă s i n d u - 1 p e cel existent în Vechiul R e g a t .
R e a l i t a t e a este c ă a m b e l e sisteme de legi a u tradiţii p ă t r u n s e
a d â n c în spiritul populaţiei p e c a r e a u g u v e r n a t - c a t â t a timp în t r e ­
cut. Prin u r m a r e fiecare din ele a r e dreptul s ă pretindă, din a c e s t
 GÂND ROMÂNESC
88

punct d e vedere, întâietatea în r e d a c t a r e a codurilor de unificare —

din moment ce o fuziune între d â n s e l e este e x c l u s ă din c a u z a struc­
turii lor esenţial deosebite. F i e c a r e p o a t e interpreta în f a v o a r e a s a
principiul social c ă în e l a b o r a r e a unor legi nouă, legiuitorul trebue
s ă ţină s e a m ă , în primul rând, de tradiţiile juridice existente. In
a d e v ă r , nu s e p o a t e susţine în m o d serios c ă una din cele d o u ă le­
gislaţii, şi a n u m e c e a din Vechiul R e g a t , a r trebui p r e f e r a t ă , pentru c ă
e a s i n g u r ă a r a v e a un c a r a c t e r naţional. Ş i nu se p o a t e susţine a c e s t
lucru din d o u ă motive: In primul r â n d legile e x i s t e n ţ e în provinciile
a l i p i t e a u fast naţionalizate prin a c c e p t a r e a lor c a legi c a r e guver­
n e a z ă r a p o r t u r i l e de d r e p t a l e cetăţenilor români din a c e s t e provincii,
în c a d r u l S t a t u l u i nostru. In al doilea rând, tendinţa dreptului m o ­
ч
dern e s t e de a s e internaţionaliza şi m e t o d a obişnuită a legiuitorului
de a s t ă z i , la c r e a r e a unei legi nouă, este a c e e a d e a î m p r u m u t a in­
stituţiile de drept din legile c e l o r l a l t e ţ ă r i c â n d a c e s t e legi streine
constitue un p r o g r e s juridic a l epocei.
Deci în e l a b o r a r e a codurilor unificate, fiind f a t a l ă preferinţa
uneia din cele d o u ă legiuiri în discuţiune şi implicit d e s r ă d ă c i n a r e a
unor tradiţii a p a r ţ i n â n d legiuirei nepreferate, cel puţin în p a r t e a în
c a r e nu v a contribui la unificare, criteriul d e a l e g e r e v a trebui s ă fie
acel a l legislaţiei c a r e r e p r e z i n t ă m a x i m u m de p r o g r e s social şi c a r e
se a d a p t e a z ă m a i bine conştiinţei juridice a întregii naţiuni româneşti.
In a c e a s t ă d e l i c a t ă chestiune trebue s ă distingem între normele
d e d r e p t p r o c e d u r a l e s a u formale, a d i c ă prescripţiunile l e g a l e c a r e
s t a b i l e s c condiţiunile d e f o r m ă în c a r e u r m e a z ă s ă se d e s b a t ă litigiile
juridice în f a ţ a instanţelor j u d e c ă t o r e ş t i — şi normele de d r e p t m a ­
teriale, potrivit c ă r o r a se r e z o l v ă fondul proceselor.
In c e p r i v e ş t e legile d e p r o c e d u r ă civilă şi p e n a l ă , socotim c ă
p r o c e d u r i l e din A r d e a l sunt s u p e r i o a r e celor existente în Vechiul R e ­
gat, întrucât cele dintâi a u instituţii m a i moderne, isvorîts dintr'o
concepţie m a i puţin formalistă, m a i l a r g u m a n i t a r ă , de a nu sacrifica
fondul dreptului condiţiunilor formale (cum sunt instituţiile justifi­
cării, a revizuirii proceselor, etc.) şi a u m a i m u l t ă preciziune în
r e d a c t a r e a textelor d e legi. S u n t e m î n s ă d e p ă r e r e c ă trebue s ă i se
d e a întâietate sistemului oralităţii desbaterilor, c a r e în p r o c e d u r a
civilă din A r d e a l e s t e s u b o r d o n a t procedurii scrise, m e n ţ i n â n d u - s e
sistemul mixt p r o c e d u r a l din a c t u a l a lege de unificare a a c c e l e r ă r i i
judecăţilor.
Dintre legile m a t e r i a l e a l e dreptului privat, ar trebui a p r o a p e
s c o a s e din c a u z ă codul penal şi cel comercial, cari, din pricina s t r â n ­
sei interdependenţe c e e x i s t ă între a c e s t e drepturi a l e naţiunilor civi­
lizate, tind s p r e o unificare internaţională. Prin u r m a r e concepţia
 GÂND ROMÂNESC 89

juridică a menţionatelor coduri v a trebui s ă - ş i a i b ă s u r s a într'o feri­

cită sinteză a principiilor a c r e d i t a t e în ştiinţa dreptului modern.
D e altfel, s e p a r e c ă a c e s t e principii diriguitoare Consiliul L e ­
gislativ l e - a avut în v e d e r e în e l a b o r a r e a anteproiectelor codurilor
p â n ă a c u m d i s c u t a t e şi pe c a r e a m avut p r i l e j u l s ă Ie r ă s f o i m ş i c r e ­
d e m c ă principiile a r ă t a t e s e vor menţine şi l a e l a b o r a r e a definitivă
a a c e s t o r legi, pentru consideraţiunile e x p u s e .
D a r a d e v ă r a t a l u p t ă d e principii se v a d a între sistemul codului
civil g e r m a n şi cel al codului civil r o m â n din Vechiul R e g a t — c a r e
este o r e p r o d u c e r e , a p r o a p e integrală, a codului civil francez — p e n ­
tru întâietate în e l a b o r a r e a dreptului civil unificat, c ă c i a c e s t a este
legea c e a m a i importantă, întrucât constitue dreptul comun al unei
naţiuni, e a g u v e r n â n d familia, succesiunile, p r o p r i e t a t e a şi c e a m a i
m a r e p a r t e a contractelor.
E s t e un c o n t r a s t isbitor de m e t o d ă intre c e l e d o u ă coduri. D e o
p a r t e a v e m codul civil francez, c o d d e enunţări de principii, scurte,
precise, c u p r i n z ă t o a r e , c a r e constitue numai un î n d r e p t a r legal pentru
judecător, nestingherit astfel d e textul legii destul d e elastic, c a p e
b a z a principiilor lui, s ă s e p o a t ă r e z o l v a infinita diversitate a c a z u ­
rilor s u p u s e judecăţii. D e a l t ă p a r t e e s t e codul civil german, cu ten­
dinţa de a d a pentru orice c a u z ă juridică s o l u ţ i o n a r e a c u v e n i t ă prin-
tr'un t e x t de lege, un a d e v ă r a t cod de s p e ţ e deci, lipsit d e c l a r i t a t e a
definiţiilor concise. Primul c o d c r e a z ă j u d e c ă t o r i c a r e p o a r t ă în ei
sentimentul progresului juridic şi sunt c a p a b i l i s ă a d a p t e z e t e x t e l e
legii t r a n s f o r m ă r i l o r vieţii sociale, cel de al doilea f o r m e a z ă j u d e ­
cători rutinari, sclavi ai legii, c a r e c a u t ă soluţia oricărui p r o c e s în
textul rigid a l a c e s t e i a şi d a c ă n'o g ă s e s c , se s e r v e s c d e c a l a p o d u l
c a r e Ii se p a r e m a i a p r o p i a t speţei ce a u d e rezolvat.
Din a c e a s t ă s c u r t ă p a r a l e l ă r e z u l t ă în m o d învederat, c ă siste­
mul dreptului civil francez legiferat c u v a r i a n t a sa, dreptul civil r o ­
m â n e s c , este superior celui g e r m a n şi în orice c a z m a i potrivit cu
spiritul n o s t r u latin. Totuşi, printr'o i n e x p l i c a b i l ă a b a n d o n a r e a m e ­
todei franceze, Consiliul Legislativ, cel puţin în r e d a c t a r e a părţii I - a
a c o d u l u i civil ( p e r s o a n e l e şi f a m i l i a ) , p e c a r e s i n g u r ă o a r e t e r m i ­
n a t ă , a a d o p t a t p e c e a g e r m a n ă , ceeace, desigur, este o m a r e p i e r d e r e
pentru dreptul r o m â n e s c .
N u c o n t e s t ă m * c ă şi codul civil r o m â n din Vechiul R e g a t trebue
serios revizuit în concepţia s a de b a z ă şi p u s la punct c u evoluţia
s o c i a l ă din timpurile n o a s t r e . T r e b u e s ă s e ţină s e a m ă şi de t r a n s ­
formările economice survenite din epoca N a p o l e o n i a n ă , c â n d modelul
său, codul civil francez, a fost e l a b o r a t şi p â n ă astăzi, t r a n s f o r m ă r i
c a r e a u socializat mult dreptul civil, din individualist, c u m a fost
90 GÂND ROMÂNESC

r e d a c t a t . Dar, în ce priveşte tehnica legislativă, n'ar trebui s'o p ă r ă ­

sim p e c e a a codului civil francez, s p r e a p u t e a beneficia şi mai d e ­
p a r t e de v a l o a r e a ei incontestabilă.
In concluzie, pentru a r e z u m a în c â t e v a linii c e e a c e a ş t e p t ă m
dela legiuitorul unificării dreptului românesc, vom aminti reflec­
ţia marelui Ihering că o legislaţie s p r e a fi viabilă şi pentru
a rezista a s a l t u r i l o r vieţii, trebue s ă fie „ l e g i s l a ţ i a orei prezente",
în sensul c ă trebue s ă î m b r ă ţ i ş e z e cu vederi largi şi p ă t r u n z ă t o a r e ,
c o m p l e x u l relaţiunilor sociale din e p o c a legiferării, i n s p i r â n d u - s e din
necesităţile şi interesele colective şi din indicaţia aspiraţiunilor con­
ştiinţei juridice a naţiunii pentru c a r e se legiferează.
In c e m ă s u r ă o p e r a d e unificare legislativă c a r e u r m e a z ă s ă fie
înfăptuită v a c o r e s p u n d e a c e s t o r s u p e r i o a r e d e z i d e r a t e sociale, o v a
releva timpul prin e x p e r i e n ţ a s a verificatoare de valori.
D e o c a m d a t ă suntem în a ş t e p t a r e a zilei celei m a r i a realizării
unităţii legislative a S t a t u l u i român.

EMIL PUŞCARIU.
 CRONICA LITERARĂ

DOUĂ ROMANE SĂSEŞTI >)

D e s p r e întâiul din aceste romane s'au scris câteva articole r o ­

mâneşti bune (dnii E . B u c u t ă , I. S â n - G i o r g i u , J e b e l e a n u ) , r e m a r c a b i l e
şi prin obiectivitatea analizei şi simpatia intelectuală cu c a r e e p r i ­
vită şi î n ţ e l e a s ă o lume streină, într'un sens, tradiţiilor noastre. G e s t u l
este însă izolat, incidental şi nu se i n t e g r e a z ă într'o susţinută şi a t e n t ă
urmărire a scrisului minoritar. N u trebue s c ă p a t din vedere, de altfel,
faptul c ă cronicarii noştrii literari a u observat a c e a s t ă carte, n u m a i
d u p ă ce ea a a p ă r u t , în anul a c e s t a , în a d o u a ediţie, la o m a r e c a s ă
de e d i t u r ă din Munchen, şi d u p ă ce, învestită cu prestigiul unei m a r i
publicităţi şi cu a c e l a al unui premiu a c a d e m i c , şi-a făcut a d o u a
intrare în A r d e a l , a d u c â n d , abia atunci, aminte multora c ă e a a fost
tipărită întâia d a t ă la Krafift şi Drotleff în Sibiiu, cu doi ani înainte,
ca întâiul volum al editurei Deutsche Buchgilde in Rumanien.
A c e a s t ă organizaţie de „ b r e a s l ă c ă r t u r ă r e a s c ă " merită un p o p a s
de meditaţie. In structura vieţii s p i r i t u a l e s ă s e ş t i e a este un punct
de culminaţie, o afirmare a voinţei de c r e a ţ i e a unui mănunchiu de
oameni, g r u p a ţ i în jurul revistei Klingsor, d â r j i în p ă s t r a r e a unei
îndelungi tradiţii de cultură şi ambiţioşi de a r ă s p u n d e amintirii m a ­
rilor privilegii d e a l t ă d a t ă prin realizări de preţ sufletesc.
L a n a ş t e r e a breslei nemţeşti a prezidat, f ă r ă îndoială, un e x e m ­
plu unguresc: Erdelyi szepmives ceh ( b r e a s l a artelor f r u m o a s e a r d e ­
lene), înfiinţat în 1924 şi c a r e p â n ă în 1933 a editat — şi a p l a s a t ,
printr'o ingenioasă şi a s i d u ă organizare, 74 de volume de literatură
m a g h i a r ă a r d e l e a n ă . N u e întâiul c a z de p a r a l e l i s m în acţiunea celor
d o u ă culturi, Turneuri literare, n u m e r o a s e întâlniri şi discuţii, a u d u ­
rat trainică punte d e s i m p a t i e între c e l e d o u ă reviste m a i de s e a m ă :
s ă s e s c u l Klingsor şi ungurescul Erdelyi Helikon (Heliconul a r d e ­
lean) şi a u creat, încetul cu încetul, p e l â n g ă o tactică a s e m ă n ă t o a r e
în r ă s p â n d i r e a cărţii, şi o p l a t f o r m ă de ideologie literară r e g i o n a l ă
comună, o p l a t f o r m ă v a g ă , nu lipsită însă de o învăluitoare a t m o s f e r ă
lirică: transilvanismul. G r e u de prins în scheme precise, a c e s t
v a p o r o s transilvanism care a fost, totuşi, teoretizat printr'o m i c ă lite-

3) Adolf Meschendorfer, D i e S t a d t im O s t e n . M u n c h e n , 1933. Emil Witting,

H i r t e n f e u e r . S i b i u , K r a f f t & Drotleff, 1932.
 92 GÂND ROMÂNESC

r a t u r ă , se încheagă din melancolice evocări istorice, din î n c â n t a r e a

p e n t r u p e i s a g i u l a r d e l e a n , din dibuirea unor fire s u b t e r a n e ce a r uni,
prin .veacuri, p e d e a s u p r a deosebirilor de r a s ă , c e l e , t r e i neamuri d e
p e a c e s t p ă m â n t . T e r m e n u l însă este nou; înainte d e războiu el e r a
a b i a cunoscut şi în orice c a z r ă u văzut, în c e r c u r i l e ungureşti cel
puţin, „ S ' a găsit, p e vremuri, un ministru d e instrucţie c a r e a i m p u s
şcolilor prin ordin confidenţial c a numirea d e T r a n s i l v a n i a ( E r d e l y )
s ă fie înlocuită prin a c e e a d e „ P l a t o u l sud-estic", iar s u b r a p o r t p o ­
litic A r d e a l u l a fost botezat „ţinutul de dincolo de T r e c ă t o a r e a C r a ­
2
iului" ).
C u a t â t mai intens circulă el astăzi, în versuri, în nuvele şi r o ­
mane, în eseuri şi articole de g a z e t ă . S e p o a t e vorbi, l a S a ş i şi la
Unguri mai ales, de o a d e v ă r a t ă mistică a transilvanismului — şi o
cercetare m a i stăruitoare, în a c e a s t ă privinţă, n'ar fi d e p r i s o s .
C e l e d o u ă r o m a n e s ă s e ş t i de c a r e ne o c u p ă m , oglindesc acest
transilvanism prin d o u ă a s p e c t e de căpetenie a l e lui: o r a ş u l şi munţii.
Die Stadt im Osten este B r a ş o v u l , o r a ş de pietre s e c u l a r e , ul­
tima staţie de colonizare c o m p a c t ă a S a ş i l o r , în drumul lor. s p r e
Răsărit.
„ . . . S t r ă b u n u l m e u a fost paznic de p o a r t ă în 1612 când Mihai
W e i s s e r a j u d e l e oraşului. O d a i a m e a e lipită d e meterezul porţii.
T u m u l p â n t e c o s intră d e un cot în c a s ă . M ă r a z i m d e el, prietenul
meu. Păzitor de p o a r t ă sunt şi e u în a c e s t o r a ş . D e patruzeci de ani
m ă uit ce duhuri îi trec p r a g u l . L e cunosc p e toate, cum cunoştea şi
străbunul m e u p e toţi trecătorii. Ş i ştiu s ă p o v e s t e s c d e s p r e ele. Cel
m a i frumos lucru din lume e s t e amintirea . . . "
Ş i î n c e p e cortegiul amintirilor, din timpul copilăriei, c u d u l c e a
icoană a celor doi copii c u nume şi suflet din legende: H i l d e g a r d şi
H a r a l d , sortiţi unul altuia prin strălucita f r u m u s e ţ e şi talentul ce-i
r i d i c ă d e a s u p r a tuturor. R o m a n u l , în bună p a r t e , e istoria acestor
doi. In jurul lor roieşte v i a ţ a unei c l a s e de liceu, p o v e s t i t ă autobio­
grafic, cu a m ă n u n t e pitoreşti, într'un registru l a r g ş i nuanţat, de F r i t z ,
s u b al cărui nume se a s c u n d e romancierul. D a r u m b r e c r e s c â n d e în­
v ă l u i e din c e în ce m a i s t r â n s iluzia a s t a însorită a copilăriei şi ob­
servi r e p e d e că nu oamenii, ci o r a ş u l este a d e v ă r a t u l e r o u al p o ­
vestirii. B r a ş o v u l pitit la p o a l e l e Bisericii, strivit d e T â m p a , oraşul
reformatorului Honterus, simbol a l severităţii p r o t e s t a n t e , amintire
vie a trecutului de sbucium p e c a r e a c e s t n e a m de coloni 1-a susţinut
p e n t r u a - ş i p ă s t r a c a r a c t e r u l de „ G e r m a n i s s i m i G e r m a n o r u m " , pe
a c e s t petec d e p ă m â n t . O r a ş u l nivelator d e inegalităţi, încovoind sub
disciplina lui de fier orice veleitate de individualism. In jurul lui şi
pentru el s e d a u toate luptele, el se s t r e c o a r ă în toate ungherele vie­
ţilor, m o d e l â n d u - l e d u p ă voinţa lui. Privite d e d e p a r t e , toate a c e l e a
coefus-uri de liceeni, n e n u m ă r a t e l e asociaţiuni cetăţeneşti, bisericeşti,
vânătoreşti, turistice, e t c , c a şi ritualurile s e r b ă r i l o r câmpeneşti, p o t
s ă p a r ă copilăreşti. In totalitatea lor însă e l e a l c ă t u e s c o ţ e s ă t u r ă
i n e x t r i c a b i l ă din c a r e nimeni nu p o a t e ieşi nepedepsit, a c ă r e i amin­
tire nu se p o a t e ş t e r g e din suflet. „ C â ţ i dintre fiii tăi nu t e - a u b l e s -

2 ) Carol Kos în „ E r d e l y i H e l i k o n " , 1928, p. 57.

 GÂND ROMANESC 93

temat cu s p u m ă la g u r ă şi a u fugit d e p a r t e . In tropi, p e s t e a p e , în

Abisinia şi S u m a t r a . D a r când m a r i n a r u l Seifert s t a g a t a s ă intre
în p ă d u r e a virgină din N o u a G u i n e a şi s'a izbit piept în p i e p t d e
b r a ş o v e a n u l G u s b e t h c a r e tocmai atunci c ă d e a din p ă d u r e , ei s'au
î m b r ă ţ i ş a t şi a u întrebat a m â n d o i d e o d a t ă : C e face O r a ş u l ? "
C e r e p e d e se u i t ă g e n e r o a s e l e efuziuni a l e tinereţii! întorşi din
hoinărelile lor prin streinătăfi — prin G e r m a n i a — prietenii d e a l t ă
d a t ă se opintesc c â t v a timp s ă schimbe c e v a din rânduielile b ă t r â ­
neşti. Visuri ridicole, f ă r ă consecinţe. A u t o r i t a t e a d e s t â n c ă a t r a ­
diţiei nu s e p o a t e clinti, o r g a n i z a ţ i a s o c i a l ă c u r ă d ă c i n i î n d e p ă r t a t e
în trecut şi m e r g â n d p â n ă la ultimul ţ ă r a n s a s , îi p r i n d e p e toţi în
p â n z e l e ei. Ş i ei a c c e p t ă , c u o a r e c a r e r e s e m n a r e l a început, cu interes
m a i târziu, cu f a n a t i s m în c e l e din u r m ă . A fi c â t m a i a p r o a p e d e
inima oraşului, a ghici înţelesul bătăilor ei, devine unicul criteriu
de p r e ţ u i r e a oamenilor. Ş i H a r a l d , p r e o t b r a ş o v e a n a c u m , din a l
cărui s â n g e n'a putut s ă d i s p a r ă d e tot m o ş t e n i r e a a u s t r i a c ă : v a n i t a ­
tea feminină, fantezia, gustul pentru a r t ă , lirismul cuvântului a m p l u
şi sonor, îşi v a s â n g e r a picioarele c a s ă a j u n g ă în s f â n t a sfintelor.
El v a fi privit, totuşi, c u neîncredere: un intrus, un „ p r i n ţ " exotic,
o p r i m e j d i e p e n t r u t r a d i ţ i a osificată. In z a d a r el v a sacrifica, nebun
de ambiţie, iubirea Hildei pentru a - ş i r e a l i z a visul d e întâietate în
o r a ş u l d e t e s t a t şi a d o r a t . C o a l i ţ i a mediocrităţii în linia tradiţiei îl
v a goni în p r ă p a s t i a sinuciderii, şi încă o d a t ă întunecata tenacitate,
moştenită d e l a colonii c a r e a u s t r ă b ă t u t p ă d u r i l e c u un topor în m â n ă
din F l a n d r i a şi p â n ă aici, v a birui. Ş i la fel, prin s i n u c i d e r e a tribu­
nului B u r t e s c h se v a lichida z g o m o t o a s a şi intempestiva m i ş c a r e a
„verzilor" c a r e a u ameninţat un m o m e n t s ă s p a r g ă unitatea s ă s e a s c ă .
A c e s t e i conştiinţe a colectivităţii nimic nu t r e b u e s ă i s e opuie.
Din ea, prin ea şi p e n t r u e a t r ă i e ş t e individul. „ S u n t m â n d r u c ă sunt
S a s a r d e l e a n , unul din cei d o u ă s u t e treizeci d e mii. S u n t e m p o p o r u l
cel m a i mic din E u r o p a d a r n e - a m ţinut cu c e a m a i m a r e dârzenie".
Din c â n d în c â n d o u m b r ă d e î n g r i j o r a r e face s ă t r e m u r e a c e a s t ă
mândrie. U n e x c l u s i v i s m nervos, înfrigurat t r a g e şanţuri d e d e s p ă r ­
ţire între S a ş i , p e de o p a r t e şi R o m â n i i şi Ungurii, p e d e a l t a . R o ­
mânii se c o b o a r ă mereu de pe d e a l u r i ş i se a p r o p i e tot m a i n u m e ­
roşi de centrul oraşului. S e r b a r e a „ J u n i l o r " b r a ş o v e n i — minunat d e
c o l o r a t ă descripţie! — d ă f i o r i . . . N u m a i pictorul Mockel, b o e m g e -
r i a l c a r e a u m b l a t t o a t ă v i a ţ a lui pe c ă r ă r i streine a l t o r a şi-şi v a
s f â r ş i v i a ţ a în I t a l i a — s e a m e s t e c ă n e p ă s ă t o r , cu o paletă'n m â n ă ,
în î n v ă l m ă ş a l a c o l o r a t ă a Românilor.
C u a c e l a ş i îndemn p ă t i m a ş d e s o l i d a r i t a t e s e mântuie c a r t e a .
P e s t e A r d e a l a trecut şuvoiul m a r e l u i război. D a r S a ş i i vor s ă t r ă ­
i a s c ă : ,, . . .Vrem s ă trăim pe acest p ă m â n t , p e a c e s t p ă m â n t liber,
î n g r ă ş a t c u s â n g e l e nostru. Ş i vrem s ă r ă m â n e m Germani, s a u altfel,
s ă ne înghită p6*topul".
D a c ă prin a c e a s t ă s t ă r u i t o a r e a c c e n t u a r e a „civităţii", romanul
dlui Meschendorfer a r e o deosebit de s t r â n s ă consistenţă, nu în­
s e a m n ă , , totuşi, că el este monoton. O mulţime d e culori c o m p l e ­
m e n t a r e se a d a o g ă celei s t ă p â n i t o a r e : I a t ă , m a i întâi, v a r i a t a g a l e ­
rie a colegilor şi profesorilor, apoi preotul oraşului, om de l e g e a
94 GÂND ROMÂNESC

veche, pensionarii, — delicioase caricaturi, — colecţionarii, şi iată,

în sfârşit, e v o c a r e a lirică a străbunilor — a d e v ă r a t e c r â m p e i e de b a ­
l a d ă — şi a c e l e dulci melancolii a l e amintirii c a r e m'au făcut s ă
m ă g â n d e s c nu o d a t ă la H a n s R u d o l f B a r t s c h , poetul G r a t z - u l u i
austriac.
O carte bună deci: de bun a u g u r pentru începutul breslei şi v r e d ­
nică încoronare a activităţii unui scriitor de frunte.

S u n t e m îndemnaţi s ă c r e d e m c ă în a l e g e r e a celui de a l doilea

volum cu c a r e b r e a s l a s ă s e a s c ă îşi continuă activitatea, s'a c ă u t a t ,
cu o s p e c i a l ă grijă, s ă se r e s p e c t e o a n u m e simetrie editorială: d u p ă
romanul oraşului, romanul muntelui, al v â n ă t o a r e i şi păstoritului.
A l e g e r e n o r o c a s ă , în orice caz. C ă c i Hirtenfeuer ( F o c ciobănesc) a l
dlui Witting, o monografie r o m a n ţ a t ă a vieţii d e l a munte, este, îna­
inte de toate, o carte de s ă n ă t a t e robustă, o a p o l o g i e a vieţii libere,
c u orizonturi v a s t e , cu rosturi de p r o f u n d ă înţelepciune primitivă.
Dificil d e localizat, fiindcă autorul e foarte sgârcit în indicaţii
topografice, vorbind mereu, f ă r ă nci o precizare, de „ o r a ş " , de „ s a t "
şi amintind d o a r în t r e a c ă t şi f o a r t e r a r c â t e v a nume d e piscuri şi
a p e dintre munţii Cibinului şi până'n p ă r ţ i l e Haţegului, romanul dlui
Witting se p a r e c ă ocoleşte intenţionat î n g r ă d i r e a prin precizări, pen­
tru a nu stânjeni impresia de infinită p e r s p e c t i v ă în c a r e sunt a ş e z a t e
„ s a t u l " , „muntele", „ o r a ş u l " , concepute ca entităţi simbolice, d e a s u ­
p r a oricărei determinări.
Intitularea capitolelor: P r i m ă v a r a , V a r a , T o a m n a şi I a r n a , n'are
nici ea vreo semnificaţie pentru repartiţia m a t e r i a l u l u i povestirii c a r e
s e întinde p e o d i s t a n ţ ă de câţiva ani, î n c e p â n d înainte d e război şi
a j u n g â n d până'n al doilea s a u al treilea an de d u p ă unirea n o a s t r ă .
D a r toate a c e s t e a sunt de s e c u n d a r ă însemnătate, cum puţin im­
p o r t ă şi lipsurile arhitectonice a l e povestirii. C ă c i prin toate a c e s t e
l i p s u r i r ă z b a t e , m a s i v şi statornic, r e l i g i o a s a iubire a naturii — şi
a c e a s t a constitue a d e v ă r a t u l element p o l a r i z a t o r al a c e s t u i r o m a n
liric.
R o m a n u l începe cu o r a p s o d i c ă d e s c r i e r e a unei furtuni d e sfâr­
şit d e p r i m ă v a r ă , d u p ă c a r e va u r m a bucolica simfonie a verii la
munte. W i d o W a l d i n g p ă r ă s e ş t e oraşul, „ c a s ă d e s ă n ă t a t e pentru
filantropi, altruişti, e g o i ş t i " . . . şi se a f u n d ă în p ă d u r i l e lui; acolo
numai el se simte a c a s ă . „ P ă d u r e a şi W i d o W a l d i n g ! E l ştia că
a c e s t e d o u ă nume îşi r ă s p u n d ca floarea si c r e a n g a , ca ursul si m u n ­
tele".
W i d o Walding, vânător singuratec, e a p r o a p e singurul strein în
a c e a s t ă carte, p o p u l a t ă în întregime d e ciobani români. Ii vezi p e
a c e ş t i a c u m se ridică în ziua „ î n ă l ţ ă r i i Domnului" şi cum ies din
satul înecat în pulbere şi soare, cum a p u c ă , cu turmele lor, poteca
îngustă c e suie la p ă ş u n i l e g r a s e de munte, c a într'o procesiune
sfântă, d e p r i n s ă din vremi uitate şi r e p e t a t ă an cu an, cu a c e l a ş i
ritual. In fruntea lor, Nicolae M ă r c u ţ i u şi t a t ă l său, Dumitru, m o ş ­
neagul frumos de 85 de ani care face pentru c e a din urmă o a r ă ,
GÂND ROMÂNESC 95

poate, a c e s t d r u m ostenitor, de d r a g u l Dochiei, n e p o a t a lui, şi c u

tainicul g â n d de a fi îngropat acolo, sub o g e a n ă de p ă d u r e .
Witting c u n o a ş t e minunat v i a ţ a munţilor noştri. V i a ţ a s u f l e t e a s c ă
a ciobanului, v i a ţ ă de libertate m â n d r ă , d e t ă c e r e şi poezie a d â n c ă ,
a m ă n u n t e l e meseriei: mulsul oilor, p r e g ă t i r e a caşului, practicile de
t ă m ă d u i t o r i de boală, luptele cu oaspeţii nepoftiţi a i stânelor, lupii
şi urşii, încăierările lor cu „golanii" ce veniau, înainte d e război, de
dincolo de g r a n i ţ ă : nimic nu-i s c a p ă , totul e notat cu d r a g o s t e şi g r i j ă
de amănunt. C e vie şi s i m p a t i c ă e s t e de ex., figura vulpoiului de
S t a n Vidrighin cu micile lui s t r a t a g e m e pentru a pune m â n a p e o
p ă ş u n e m a i bună, şi c e g r a v ă , omerică e s t e v o r b a b ă t r â n u l u i D u m i t r u
M ă r c u ţ i u când p o v e s t e ş t e tânărului vânător, s e a r a , la p a r a focului,
vechi tragedii cu preţul c ă r o r a oamenii lui ş i - a u r ă s c u m p ă r a t dreptul
de s t ă p â n i ai acestor locuri, — c â t ă distincţie naivă în t â n ă r a p ă s t o ­
riţă, M ă r i a , „ c u ochi de ciută" şi în a c e a minune de frumuseţe sveltă,
Dochia, „ f i g u r ă de c a s t e l a n ă în f o r f o t e a l a stânei"!
R ă z b o i u l cu u r m ă r i l e lui: criza economică, d e s p ă d u r i r e a s ă l b a ­
tecă a munţilor, „ l e p r a comerţului evreesc" nimicesc a c e a s t ă lume
p a t r i a r h a l ă , f ă r ă de c a r e W a l d i n g n'are nici o raţiune de existenţă.
In a d e v ă r , a c e s t a , constrâns s ă p ă r ă s e a s c ă munţii şi s ă t r ă i a s c ă în
oraş, se v a distruge în curând. R a s a ciobanilor însă nu m o a r e . D u p ă
grele încercări „ o nouă p r i m ă v a r ă a r ă s ă r i t pentru popor — de n'ar
a d u c e furtuni!" E ultima f r a z ă a cărţii a c e s t e i a c a r e trebue s ă ne fie
d r a g ă pentru credinţa ce a r e în noi.
ION CHINEZU.

CRONICA IDEILOR

A. TIBAL SI PSIHOLOGIA POPORULUI ROMÂN

De vre-o 100 de ani încoace, de c â n d poporul nostru a căutat, la
lumina conştiinţei naţionale, s ă - ş i c r o i a s c ă un alt destin, în a r m o ­
nie c u evoluţia istorică a E u r o p e i a p u s e n e , mulţi scriitori francezi
n e - a u a j u t a t s ă ne r e g ă s i m p e noi înşine, d u p ă orbecăirea veacurilor
trecute şi s ă ne fixăm apoi, în m o d conştient, d r u m u l evoluţiei
viitoare. A u fost scriitori cari n e - a u cunoscut la noi a c a s ă , n e - a u
o b s e r v a t în manifestările d e ordin politic s a u cultural, c ă u t â n d core­
laţia a c e s t o r m a n i f e s t ă r i cu factorul geografic şi climatic d a t şi
dibuind r ă d ă c i n a lor în straturile a d â n c i a l e istoriei. Alţii n e - a u stu­
diat dela distanţă, e x p l o r â n d mai a l e s datele trecutului şi elementele
compoziţiei n o a s t r e etnice, s p r e a-şi face o idee d e s p r e fiinţa n o a s t r ă
n a ţ i o n a l ă şi forţele ei vitale. Mulţi dintre ei a u văzut bine şi unii a u
văzut chiar a ş a de limpede, încât rezultatul observaţiei lor a fost o
revelaţie pentru noi înşine şi n e - a servit d e î n d r e p t a r . C a s ă d ă m un
exemplu, vom aminti cazul destul de recent încă al cărţii lui Lucien
Romier, Au carrefour des empires morts, a ş a de b o g a t ă în învăţături.
Lucien R o m i e r face p a r t e din seria celor c a r i a u venit s ă ne cu­
n o a s c ă la noi a c a s ă . U n alt scriitor, bine informat, c a r e d e m u l t ă
 96 GÂND ROMÂNESC

v r e m e ne s t u d i a z ă d e l a el de a c a s ă , a încercat de c u r â n d s ă d e a o
schiţă a psihologiei poporului nostru, interesantă în multe privinţe.
E s t e Andre Tibal, cunoscutul profesor dela Centrul E u r o p e a n a l D o -
taţiunii C a r n e g i e din P a r i s , şi c o l a b o r a t o r u l revistei L'Europe Cen­
trale din P r a g a , în c a r e a n a l i z e a z ă a p r o a p e s ă p t ă m â n ă d e s ă p t ă m â n ă
evenimentele m a i d e s e a m ă a l e politicei r o m â n e ş t i şi l e g ă t u r a lor cu
politica e u r o p e a n ă . R e z u l t a t u l cercetărilor lui în a c e a s t ă privinţă a
format obiectul unei comunicări la A c a d e m i a d e ştiinţe m o r a l e şi p o ­
litice din c a p i t a l a F r a n ţ e i . D e o a r e c e avem i m p r e s i a c ă a c e a s t ă comu­
nicare, t i p ă r i t ă în nrele din 4 şi 18 F e b r u a r i e a l e revistei p a r i s i e n e
Revue Bleue, n'a fost r e m a r c a t ă î n d e a j u n s d e periodicele n o a s t r e ,
vom reţine aici ideile ei principale, cu c â t e v a s c u r t e observaţii c a r i
s e impun.
T i b a l s p u n e d e l a început c ă nu va p u t e a d a o definiţie p r e c i s ă
a psihologiei p o p o r u l u i român, p e n t r u c ă a c e a s t ă psihologie n u este
definită încă prin sine însăşi. S ' a s p u s d e m u l t e ori c ă noi suntem
încă „ î n f a z a tinereţii", c a popor. C o n s t a t a r e a o face şi T i b a l şi a ş a
îşi e x p l i c ă el fluiditatea spiritului românesc, n e s i g u r a n ţ a manifestări­
lor lui şi l i p s a unor contururi precise a l e psihologiei „ r a s e i " r o m â ­
neşti.
S t u d i u l factorilor etnic şi geofizic din compoziţia acestei r a s e îi
d ă î n s ă c â t e v a p r e m i s e hotărîte. E s t e determinantă pentru psihologia
poporului român a ş e z a r e a lui între B a l c a n i , E u r o p a c e n t r a l ă şi s t e ­
p e l e r ă s ă r i t e n e , căci în funcţie d e a c e a s t ă a ş e z a r e sunt anumite in­
fluenţe climatice şi un anumit destin istoric. T o t a t â t d e evident
este c a r a c t e r u l rural a l poporului n o s t r u şi în s p e c i a l c a r a c t e r u l d e
popor de munte moştenit d e l a s t r ă m o ş i i noştri, Dacii. S ' a c o n s t a t a t
de mult c ă la munte r a s a r o m â n e a s c ă este m a i c u r a t ă şi c ă civilizaţia
r o m â n e a s c ă s'a n ă s c u t în regiunea de s u b munte. T i b a l t r a g e şi a l t e
concluzii din examinarea elementelor d e a m b i a n ţ ă , cum a r fi s ă n ă t a t e a
fizică, v i t a l i t a t e a şi prolificitatea poporului, c a r e e x p l i c ă r e z i s t e n ţ a
lui în cursul „ c a t a s t r o f e l o r " istoriei, a p o i tradiţionalismul şi s o b r i e ­
t a t e a lui. „ I n t r e toate calităţile, ţ ă r a n u l r o m â n a p r e c i a z ă m a i mult
calmul şi chibzuiala", a t â t *de mult încât a a j u n s s ă fie închis, neîn­
crezător şi trist. In orice caz, c a un p o p o r d e ţ ă r a n i şi d e p ă s t o r i ,
Românii, a u un simţ a l naturii foarte p r o n u n ţ a t şi gustul artistic e s t e
la e i tot un d a r a l naturii.
C a r a c t e r u l pronunţat rural al poporului r o m â n îşi a r e şi u r m ă ­
rile lui rele. In special a ş a s e e x p l i c ă faptul c ă R o m â n u l a p ă t r u n s
foarte t â r z i u l a o r a ş e şi atunci p a r c ă c u p ă r e r e d e r ă u , iar rutina
ocupaţiunilor urbane, mai a l e s a negoţului, îi lipseşte p â n ă a s t ă z i .
T r e b u e s ă r e m a r c ă m însă c ă a c e a s t ă c a r a c t e r i z a r e s u m a r ă nu
e x c l u d e anumite excepţii. E x i s t ă şi R o m â n i cu aptitudini negustoreşti,
d a c ă a c e s t e a c a r a c t e r i z e a z ă m a i a l e s spiritul o r ă ş ă n e s c , şi a n u m e chiar
în regiunea m u n t o a s ă , iar v i a ţ a u r b a n ă a luat d e c â t e v a decenii în­
c o a c e o d e s v o l t a r e importantă.
Tibal g ă s e ş t e o t r ă s ă t u r ă esenţială a spiritualităţii r o m â n e ş t i în
latinismul nostru, în c e e a c e el n u m e ş t e ideea latină, p e c a r e o s o c o ­
t e ş t e nu a t â t c a o î n s u ş i r e d e ereditate, cât un p r o d u s d e conştiinţă,
e l a b o r a t d e intelectualitatea r o m â n ă din ultimele d o u ă veacuri.
„ O r i g i n a l i t a t e a R o m â n u l u i între toate naţiunile c a r i s e î n g r ă m ă -
 GÂND ROMÂNESC 97

dese în E u r o p a c e n t r a l ă şi s u d - e s t i c ă o f o r m e a z ă l e g ă t u r a lui c u R o ­
ma. In ce f e l ? E v i d e n t c ă prin limbă, oricât de a m e s t e c a t a r fi lexicul
acestei limbi. Ş i m a i c u m ? Prin c e e a c e s a r p u t e a numi i d e e a latină,
latinismul, un fel de idee-forţă, care-1 face p e R o m â n , m a i mult p e
intelectual d e c â t pe ţ ă r a n , e a d e v ă r a t , s ă s e considere c a un d e s c e n ­
dent, printr'o filiaţiune c a r e cu greu s'ar p u t e a preciza, a l vechilor
Romani, în s u d - e s t u l E u r o p e i , s ă v a d ă în faptul a c e s t a s a u în a c e a s t ă
sugestie un factor esenţial d e originalitate naţională, un a d m i r a b i l
motiv d e m â n d r i e naţională, o justificare pentru întreţinerea unor
legături frăţeşti cu latinitatea din A p u s , cu un cuvânt s ă v a d ă în
a c e a s t a î n s ă ş i temelia conştiinţei şi a voinţei de a trăi a naţiunii c a
a t a r e , şi a c e a s t a chiar de când a început s ă se c u n o a s c ă p e sine în­
s ă ş i şi s ă - ş i afirme existenţa".
O b s e r v a ţ i a e s t e interesantă, dar trebue s ă c o n s t a t ă m c ă „ d e s ­
cendenţa" n o a s t r ă r o m a n ă este, totuşi, mult m a i u ş o r d e stabilit d e c â t
i se p a r e lui T i b a l .
A c e a s t ă i d e e latină nu este însă d e c â t una din t r ă s ă t u r i l e c a r a c ­
teristice a l e spiritualităţii româneşti, o idee-forţă, — c e a m a i p u t e r ­
nică, f ă r ă î n d o i a l ă — prin a cărei acţiune, împletită cu acţiunea a l t o r
idei-forţe se v a e l a b o r a c u timpul a d e v ă r a t a originalitate a sufletului
românesc.
In ultima j u m ă t a t e de v e a c a m încercat s ă a j u n g e m l a a c e a s t ă
originalitate printr'o cunoaştere a p r o f u n d a t ă a trecutului naţional,
în t o a t e formele lui şi p e u r m ă printr'o valorificare, a t â t prin m i j ­
loacele ideale, a l e artei, c â t şi prin m i j l o a c e l e de ordin practic, a l e
politicei şi a l e ştiinţelor sociale, a virtuţilor r e v e l a t e d e a c e a s t ă cu­
n o a ş t e r e . I a r în anii de d u p ă războiu, o s e a m ă de scriitori şi de g â n ­
ditori, dintre cei mai bine dotaţi, a u încercat s ă p u n ă la temelia cul­
turii r o m â n e ş t i t r a d i ţ i a bizantină o r t o d o x ă , cu nota ei religioasă, m i s ­
tică şi cu c a r a c t e r u l ei r ă s ă r i t e a n . S e p a r e însă, s p u n e Tibal, c ă
„ t r a d i ţ i a l a t i n ă " ş i - a r fi d a t tot rezultatul prin p r o v o c a r e a ş i j u s t i ­
ficarea independenţei şi a unităţii naţionale, iar în succesul „ a p o s t o ­
lilor ortodoxiei" nu se p o a t e c r e d e , m a i întâi fiindcă R o m â n u l e s t e
într'o p r e a m i c ă m ă s u r ă religios, ş'apoi p e n t r u c ă o r t o d o x i a e s t e
prin e x c e l e n ţ ă g r e c e a s c ă şi s l a v ă , proprie, deci a l t o r r a s e şi nici nu
se ştie d a c ă m a i conţine germeni d e v i a ţ ă nouă.
C a l e a pentru f o r m a r e a unui tip psihologic original şi bine definit
al R o m â n u l u i r ă m â n e , d u p ă Tibal, tradiţionalismul, un t r a d i ţ i o n a l i s m
s ă n ă t o s c a r e v a p u t e a e m a n c i p a într'o m ă s u r ă suficientă spiritul r o ­
m â n e s c de diferitele influenţe străine a d u s e d e vreme şi de î m p r e ­
j u r ă r i l e istorice. D a r a c e a s t ă ţintă i se p a r e încă d e p a r t e , „ d e o a r e c e ,
în orice ţ a r ă , singura temelie s o l i d ă a unei individualităţi n a ţ i o n a l e
statornice este o c l a s ă mijlocie s ă n ă t o a s ă , puternică, n u m e r o a s ă , î n s t ă ­
rită, cu a l t e cuvinte o burghezie cu tradiţii, cu o conştiinţă de sine
şi cu o întinsă influenţă. A c e s t element social îi l i p s e ş t e R o m â n i e i
ca si celorlalte ţ | r i din r ă s ă r i t u l şi s u d - e s t u l E u r o p e i şi el nu se v a
n a ş t e d e c â t în u r m a unei ascensiuni lente a c l a s e i ţărăneşti, un p r o ­
ces c a r e a r e nevoie încă de zeci de ani".

T i m p u l v a a d u c e , probabil, şi o o a r e c a r e o s m o z ă a tipurilor r e ­
gionale de Români, cari e x i s t ă a s t ă z i ca un p r o d u s al î m p r e j u r ă r i l o r
4
98 GÂND ROMÂNESC

istorice. Unul din cele trei capitole a l e comunicării lui A n d r e Tibal,

— p o a t e cel m a i original — este c o n s a c r a t exclusiv c a r a c t e r i z ă r i i
acestor tipuri regionale de R o m â n i , I a t ă esenţa a c e s t u i capitol:
R o m â n u l din Muntenia a r e un c a r a c t e r mediteranian. E l a fost
m a i mult influenţat d e spiritul bizantin şi grecesc. D e a c e e a el a r e
spiritul subtil, gustul pentru raţionamentul ingenios şi chiar viclean,
este vorbăreţ, cu un fond de n e p ă s a r e şi de fatalism, p r e o c u p a t de
un exterior strălucit şi seducător, înclinat s p r e o v i a ţ ă u ş o a r ă , fără
muncă şi s p r e a v e n t u r ă şi, în sfârşit, p a s i o n a t p e n t r u politică.
M o l d o v e a n u l este m a i puţin înzestrat pentru politică, a r e în
schimb spiritul m a i fin şi mai pătrunzător, potrivit pentru p r o d u ­
cerea valorilor de p u r ă intelectualitate. V e c i n ă t a t e a cu câmpiile r u ­
seşti şi cu spiritul slav i-au d a t o o a r e c a r e moliciune şi ea justifică
l i p s a simţului practic, a sentimentului realităţii şi, înclinaţia s p r e vi­
s a r e , care însă nu trebue confundată cu misticismul rusesc. Spiritul
r u s e s c i-a influenţat mai mult p e Moldovenii din B a s a r a b i a , c a r e timp
de un secol şi m a i bine n'au avut nici o l e g ă t u r ă , de nici un fel cu
spiritul european. V i a ţ a de opresiune şi de mizerie, pe c a r e a îndu­
rat-o, 1-a făcut p e B a s a r a b e a n m a i greoiu şi m a i închis. E l a r e un
fond de d e p r i m a r e şi este înclinat s p r e fanatism,
R o m â n u l cel mai a p a r t e , din punct de v e d e r e intelectual şi mo­
r a l este, d u p ă p ă r e r e a lui Tibal, A r d e l e a n u l . M a i întâi o ciudăţenie:
deşi ideea de latinitate, ca o forţă s p i r i t u a l ă conştientă şi p e u r m a
d e ş t e p t a r e a naţională s'au născut în A r d e a l , la sfârşitul secolului
X V I I I , A r d e l e n i i p a r m a i puţin „ l a t i n i " şi sunt în orice c a z mai p u ­
ţin meridionali d e c â t Muntenii şi Moldovenii. Sunt m a i puţin indivi­
d u a l i ş t i şi p o s e d ă într'un g r a d m a r e simţul gregar, r e s p e c t ă mai mult
disciplina şi c a d r e l e , iar personalităţile a u m a i puţin preţ la ei d e c â t
m a s e l e . A v â n d spiritul m a i puţin strălucitor, m a i puţin ascuţit, mai
puţin n e p ă s ă t o r , mai provincial şi mai puţin cosmopolit, ei a u în
schimb mai m u l t ă statornicie, stăruinţă, minuţiozitate şi rigiditate în
idei şi în atitudini.
A c e s t e însuşiri se d a t o r e s c în p a r t e influenţei germane, exerci­
t a t ă şi a s u p r a Bucovinenilor, — aici în m o d direct, iar în A r d e a l
prin intermediul Ungurilor m a i a l e s . T i b a l g r e ş e ş t e când c r e d e c ă
R o m â n i i din A r d e a l ş i - a u avut privirea î n d r e p t a t ă numai s p r e A p u s .
D e ş i î m p r e j u r ă r i l e istorice i-au legat m a i mult de E u r o p a a p u s e a n ă
d e c â t pe ceilalţi fraţi. R o m â n i i din A r d e a l a u avut, totuşi, continue
legături cu Românii de dincolo de munţi, în d e c u r s u l veacurilor şi,
f ă r ă îndoială, într'o mai m a r e m ă s u r ă legături sufleteşti decât eco­
nomice.
Influenţa g e r m a n ă s'a resimţit mai mult în v i a ţ a economică şi so­
c i a l ă a R o m â n i l o r din A r d e a l . C a l i t ă ţ i l e d e disciplină şi de rezistenţă
a l e Ardelenilor se d a t o r e s c însă mai a l e s luptei naţionale şi sociale
p e c a r e a u p u r t a t - o ei împotriva Maghiarilor, c â n d cu m i j l o a c e l e r e -
voluţinare, c â n d cu cele legale, întrebuinţate cu m u l t ă r ă b d a r e şi is­
cusinţă. A c e s t conflict de r a s ă p e r m a m e n t e x p l i c ă şi s t r u c t u r a s o c i a l ă
deosebită a poporului român din A r d e a l . , , M a g h i a r i z â n d u - s e r â n d p e
rând, R o m â n i i cari se ridicau, în cursul veacurilor, la bogăţie şi la
nobleţe, p o p u l a ţ i a r o m â n e a s c ă din A r d e a l s'a înfăţişat în secolul
X I X ca o democraţie r u r a l ă . Aici n'a e x i s t a t opoziţia dintre o c l a s ă
GÂND ROMÂNESC 99

b o i e r e a s c ă şi o c l a s ă de ţărani, ca în Principate. A c e s t e i î m p r e j u r ă r i
i se datoreşte, în mod natural, simţul egalitar şi democratic al A r ­
delenilor, a t â t de a d â n c î n r ă d ă c i n a t a s t ă z i în mentalitatea lor. Din
a c e a s t ă m a s ă rustică a ieşit rând pe rând, prin multe eforturi şi
privaţiuni, o burghezie mică şi o c l a s ă de intelectuali: mai întâi d a s ­
căli şi preoţi de ţ a r ă , apoi simpli funcţionari, avocaţi şi ziarişti o r ă ­
şeni. Instinctul de disciplină şi d e c o l a b o r a r e a dus încetul cu încetul,
cu t o a t ă ostilitatea s â c â i t o a r e a B u d a p e s t e i şi cu t o a t ă lipsa d e m i j ­
loace, la c r e a r e a şi întreţinerea de scoale, de biserici, de asociaţiunl
culturale, de biblioteci p o p u l a r e , de ziare, de cooperative, de bănci
agricole şi urbane, de c a s e de economii. î n s ă ş i biserica o r t o d o x ă din
A r d e a l , o r g a n i z a t ă în j u m ă t a t e a a d o u a a secolului X I X de mitropo­
litul Ş a g u n a , s'a p ă t r u n s de spiritul democratic făcând, p o a t e sub in­
fluenţa protestantismului, loc larg laicilor în administraţia ei şi ea
a contribuit prin a c e a s t a la întreţinerea simţului democratic şi al
colectivităţii naţionale".
A c e a s t a este deci z e s t r e a sufletească pe c a r e o a d u c tipurile r e ­
gionale de R o m â n i şi ea îşi va a v e a rolul ei în e l a b o r a r e a lentă a
a c e l e i psihologii omogene româneşti, pe c a r e o c a u t ă T i b a l .

OLIMPIU BOITOŞ.

CRONICA SOCIALĂ

MONOGRAFIA SOCIOLOGICĂ ROMÂNEASCĂ

A c t i v i t a t e a d e s f ă ş u r a t ă în ultimul deceniu de Institutul S o c i a l
R o m â n reprezintă în evoluţia sociologiei dela noi o e t a p ă hotărîtoare
şi fecundă. F ă r ă a încerca s ă depreciem v a l o a r e a studiilor strict teo­
retice, întreprinse de alţii, ni s e p a r e c ă o p e r a I. S. R . f o r m e a z ă una
din cele m a i m a r i contribuţii a d u s e ştiinţei în general.
N u uităm — s p r e a aminti numai pe cei din e p o c a n o a s t r ă — p r e ­
ţ i o a s e l e l u c r ă r i şi studii din c â m p u l sociologiei datorite dlor P. A n ­
drei, Tr. B r ă i l e a n u , e t c , şi nu s e p o a t e trece nici p e s t e înţelegerea
sociologiei c a doctrină a culturii, p r o m o v a t ă de prof. V. B ă r b a t
( C l u j ) , c ă r u i a sfârşitul p r e m a t u r i-a zădărnicit închegarea definitivă
a sistemului s ă u sociologic. D e a s e m e n e a trebuesc relevate lucrările
dlui D. D r ă g h i c e s c u c a r e se b u c u r ă d e o atenţie deosebită din p a r t e a
1
unui eminent istoric al directivelor sociologiei m o d e r n e ) .
C e e a c e constitue însă specificul şi defineşte n a t u r a cercetărilor
şcoalei dlui praf. D. G u ş t i este monografia sociologică sau, — ne
p l a c e s ă spunem — f u n d a m e n t a r e a monografică a sociologiei.
F ă r ă îndoială că din punct de v e d e r e ştiinţific vastul material
a d u n a t prin „ a c ţ i u n e a monografică" este în curs de p r e c i z a r e şi s i s t e ­
m a t i z a r e . Oricare a r fi însă, ideile c o n d u c ă t o a r e şi concluziile teo­
retice ultime, pentru noi faptul c ă o c e r c e t a r e ştiinţifică — mai a l e s

!) P. Sorokin, Soziologische Theorien. Munchen, 1931.

100 GÂND ROMÂNESC

în domeniul ştiinţelor spirituale — îşi întinde antenele s p r e r e a l i t a ­

tea vieţii, este indiciul hotărîtor al unei robuste trăinicii. Insuficienţa
şi sterilitatea multor principii ce se întâlnesc în ştiinţele s p i r i t u a l e
r e z u l t ă din n e g l i j a r e a realităţilor concrete şi din obişnuinţa gândirii
de a d e f o r m a faptele, potrivit unor idei preconcepute.
Monografia sociologică r o m â n e a s c ă r e p r e z i n t ă o a p l i c a r e a con­
cepţiei sociologice a dlui praf. D. G u ş t i la studiul unităţilor sociale.
P â n ă în prezent monografia a fost a p l i c a t ă satului.
2
S i s t e m u l dlui proif. G u ş t i ) concepe sociologia ca ştiinţă a r e a ­
lităţii sociale. R e a l i t a t e a s o c i a l ă — concretizată în diversele unităţi
— e în esenţa ei voinţă socială, iar ca existenţă fenomenologică a c e a ­
s t ă realitate a p a r e în unităţi, relaţii şi p r o c e s e sociale. Geneza r e a ­
lităţii sociale, condiţionarea ei p o t e n ţ i a l ă e în funcţie de cadrul s o ­
cial (psihic, istoric) şi natural (cosmologic şi biologic). R e a c ţ i u n e a
realităţii sociale f a ţ ă de v a r i a t e l e condiţionări c r e i a z ă conţinutul exi­
stenţei ei, format din diversele manifestări a c t u a l e ce se p r e z i n t ă c a
obiectivări în valorile economice, spirituale, politice şi juridica. T e n ­
dinţele de evoluţie s o c i a l ă se definesc în direcţia realizării sistemului
de scopuri fetica), facilitată de sistemul mijloacelor pentru r e a l i ­
z a r e a valorilor şi a normelor sociale fpolitica).
Intre c a d r e şi manifestări e x i s t ă un p a r a l e l i s m , o condiţionare
reciprocă. T o t a l i t a t e a de v i a ţ ă r e p r e z e n t a t ă de r e a l i t a t e a s o c i a l ă e s t e
o structură dinamică.
„ A c t u a l i z a r e a voinţei sociale dintr'un a n u m e moment, trecută
prin filtrul cadrelor condiţionante a l e acelui moment, devine, o d a t ă
înfăptuită şi a j u n s ă m a n i f e s t a r e , c a d r u l condiţionant de c a r e se lo­
3
veşte a c t u a l i z a r e a din momentul următor al voinţei s o c i a l e " ) .
N u e d e c ă d e r e a n o a s t r ă s ă j u d e c ă m temeiurile ştiinţifice a l e
acestui sistem şi nici nu ne i n t e r e s e a z ă aci discuţiunile teoretice p e
c a r e le ridică diferitele controverse sociologice; reţinem numai f a p ­
tul c ă a c e a s t ă f o r m u l a r e d e p ă ş e ş t e u n i l a t e r a l i t a t e a celor m a i m u l t e
sisteme, p r e z e n t â n d u - s e sintetic şi unitar şi î m b r ă ţ i ş â n d m a n i f e s t ă ­
rile s o c i a l e în totalitatea lor.
A s p e c t e l e realităţii sociale (cadre, manifestări, unităţi, relaţii,
p r o c e s e ) constitue obiectivul de c e r c e t a r e al monografiştilor. Ultimele
4
n u m e r e a l e „ A r h i v e i " ) expun o p a r t e din r e z u l t a t e l e studiilor m o ­
nografice făcute a s u p r a satelor Runcu, Cornova şi F u n d u l - M o l d o v e i .
C a d r e l e sunt cercetate prin studiile dlor: I. Conea, D. G e o r g e s c u , H.
H. Stahl, T, Herseni, Gh. F o c ş a , P. Ş t e f ă n u c ă şi E . B e r n e a , iar s t u ­
diile referitoare la diferitele m a n i f e s t ă r i s o c i a l e sunt semnate de dnii
M , Vulcănescu, Cornăţeanu, M. Constantinescu, Brăiloiu, H. H. Stahl,
etc. D e s p r e unităţi, relaţii şi p r o c e s e scriu dnii Zamfirescu, D. P ă u n ,
T r . Herseni şi A . Golopenţia.
A r fi z a d a r n i c s ă încercăm a r e d a — în limitele unor s c u r t e

2
) cf. D. Guşti, Sociologia, în: Omagiu prof. C. Rădulescu-Motru. Rev. de
Filos. X V I I , 1932, p. 315.
•°<) D. Guşti, o p . cit., p . 320.
4
) „Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială". Org. Inst. Soc. Român-
B u c u r e ş t i , a n . X , 1932, N o . 1—4.
GÂND ROMÂNESC
10t

însemnări — esenţialul cuprins în a c e s t e documentate şi întinse studii.

I a t ă de ex. c a d r u l biologic al unui sat (Cornova) din c a r e ni se î n f ă ­
ţ i ş e a z ă evoluţia demografică între 1817—1930 (D. G e o r g e s c u ) , c a ­
r a c t e r i z a t ă prin coeficienţi de creştere, r a p o r t u r i dintre sexe, n u p -
ţialitate şi mortalitate. Statisticile a r a t ă că din punct de v e d e r e al
mortalităţii, frecvenţa este mai a c c e n t u a t ă în M a r t i e , A u g u s t şi O c ­
tombrie, în M a r t i e ea p a r e a fi determinată de afecţiunile pulmonare,
în A u g u s t de gastro-enteritele de origină alimentară, iar la începutul
lui Octombrie de febra tifoidă.
N e îndoim d a c ă a s e m e n e a d a t e se pot g ă s i în arhivele Ministe­
rului S ă n ă t ă ţ i i ,
C ă u t â n d s ă determine raportul dintre individ şi societate (cadrul
psihologic), dl Tr, Herseni într'un pregnant studiu află — printre
altele — că instituţiile pier d a c ă nu s a t i s f a c tendinţele subiective a î e
unităţii s o c i a l e ; dimootrivă c â n d a c e s t e instituţii sunt conforme cu
trăirile subiective, ele p r o g r e s e a z ă . In a c e e a ş i ordine d e f a p t e , d-1
F o c ş a ne d ă indicaţii a s u p r a mentalităţii satului e x p u n â n d — p e
b a z a unei conversaţii stenografiate — a t i t u d i n e a s p i r i t u a l ă a s ă t e a ­
nului f a ţ ă de unele p r o b l e m e c a p i t a l e a l e existenţei: „origina, con­
stituţia şi durata universului", „ i d e e a d e bine şi r ă u " , „ d e sancţiune
şi recompensă", etc. Evident c ă chiar a d ă u g â n d la a c e s t e d a t e şi
celelalte a s p e c t e ale problemei c a r e sunt t r a t a t e în volumul d e c a r e
ne ocupăm, nu s'a epuizat încă tot c a d r u l psihologic. F o r m e l e de cu­
noaştere, afectivitate şi acţiune privite în t o t a l i t a t e a şi specificul lor
regional vor face posibilă determinarea r e a l ă a însuşirilor c a r a c t e ­
ristice a l e constituţiei psihice româneşti. A m vrea, altfel zis, consi-
deraţiuni m a i a m p l e a s u p r a factorilor de psihologie s o c i a l ă şi etnică
în d e t e r m i n a r e a conduitei colective. E l e vor u r m a f ă r ă î n d o i a l ă ; stu­
diul bocetului, vrăjitoriei şi descântatului f o r m e a z ă un început în
a c e a s t ă direcţie. In ele se m a n i f e s t ă m a i vădit psihicul colectiv.
N u ne închipuim a c e s t psihic colectiv c a o entitate obiectivă, ci c a o
unitate de c o m p o r t a r e psihică a indivizilor c e compun colectivitatea
s a u unitatea socială. N e permitem a c e a s t ă m i c ă digresiune, d e o a r e c e
ni se o a r e că în manifestările sociale rolul factorului psihic (alături
d e cel economic) este central şi hotărîtor şi că înăuntrul cadrelor
lui este posibil s ă se s t a b i l e a s c ă o a n u m i t ă ierarhie în funcţie de forţa
lui a c t i v a n t ă a s u p r a societăţii. Prin a c e a s t a ne m a i p u n e m şi o în­
trebare principială şi teoretică: C e r a p o r t e x i s t ă între sociologie, m o ­
nografia sociologică şi ştiinţele s o c i a l e p a r t i c u l a r e ? M e d i u l cosmic
constitue obiectul geografiei şi antropogeografiei, c a d r u l istoric şi
psihologic f o r m e a z ă p r e o c u p a r e a istoriei şi psihologiei; diferitele m a ­
nifestări spirituale a u determinat, la rândul lor, c r e a r e a diferitelor
discipline şi ştiinţe spirituale, etc. E s t e o ştiinţă s p e c i a l ă sociologia
s a u reprezintă o sinteză a ştiinţelor sociale p a r t i c u l a r e , a ş a cum o
concepe d e ex. R» W o r m s ?
D a r prin a c e a s t a anticipăm desigur o s e a m ă de p r o b l e m e a c ă ­
ror r e z o l v a r e v a u r m a şi c a r e îşi vor g ă s i r ă s p u n s u l în a ş t e p t a t e l e
lucrări a l e d-lor H. H. S t a h l („Tehnica monografică") şi T. Herseni
( „ M o n o g r a f i a sociologică").
G â n d u l ce a hotărît r â n d u r i l e a n t e r i o a r e a fost numai de a
 102 GÂND ROMÂNESC

a t r a g e atenţia a s u p r a problemei monografice şi a activităţii I. S. R .

O p e r a acestui Institut d e p ă ş e ş t e posibilitatea de muncă individuală,
iar e l a b o r a r e a preţiosului şi întinsului m a t e r i a l a d u n a t prin a c ţ i u n e a
m o n o g r a f i c ă а I. S. R . v a epuiza munca multora. încetul p e încetul se
vor fixa temelii durabile în c u n o a ş t e r e a realităţilor româneşti. D u p ă
cum observă însă, pe drept, înşişi conducătorii „monografiştilor",
prin a c ţ i u n e a monografică s e face o întreită o p e r ă : ştiinţifică, s o c i a l ă
şi naţională. Ştiinţifică prin studiul obiectiv al fenomenelor colective,
s o c i a l ă prin e d u c a ţ i a şi a s i s t e n ţ a s o c i a l ă d e s f ă ş u r a t ă în s a t e l e vizitate
şi n a ţ i o n a l ă prin s t r â n g e r e a comorilor spirituale ale micilor şi c a r a c -
teristicelor comunităţi româneşti c a r e îşi a ş t e a p t ă de m u l t ă v r e m e
cercetătorii harnici şi chibzuiţi.
In vreme ce alţi cercetători s'au pierdut în studii teoretice —
indiferent d a c ă a c e s t fapt e determinat de anumite atitudini teoretice
s a u de lipsa capitalului b ă n e s c necesar — I. S. R. s'a î n r ă d ă c i n a t în
realităţile româneşti, năzuindu-se s ă le studieze potrivit unei severe
discipline ştiinţifice. Prin a c e a s t a o p e r a lui se î n s e r i a z ă în m a r i l e lu­
c r ă r i a l e spiritului r o m â n e s c . C ă c i — d u p ă p r o f u n d a observaţie a
d-lui prof. C. R ă d u l e s c u - M o t r u — ori de c â t e ori în istoria n o a s t r ă
c u l t u r a l ă spiritul, ideile şi directivele universale s'au îmbinat cu r e a ­
lităţile şi necesităţile n o a s t r e naţionale, a u a p ă r u t creaţiunile m a r i
c a r e a u r ă m a s d e a s u p r a încercărilor vremii.
Dorim î n s ă ca din a c e a s t ă o p e r ă s ă i a s ă mai mult în evidenţă
universalul, strictul sociologic c a r e s ă unifice studiile s p e c i a l e , d e v e ­
nind o a d e v ă r a t ă ontologie a vieţii sociale.
D. T O D O R A N U .

CRONICA MEDICALĂ

COMBATEREA TUBERCULOZEI ÎN ROMÂNIA

S e p a r e c ă una dintre cele m a i a r z ă t o a r e p r o b l e m e sociale din
ţ a r a noastră, c o m b a t e r e a tuberculozei, v a începe în fine s ă fie stu­
d i a t ă mai d e - a p r o a p e pentru a i->se găsi soluţiile, pe cari a l t e n e a m u r i
de m u l t a u ştiut s ă le t r a d u c ă în f a p t ă .
Cel puţin a ş a ne î n d r e p t ă ţ e ş t e s ă credem holărârea luată de cel
d e al I I - l e a C o n g r e s naţional de tuberculoză, ţinut la C l u j în p r i m e l e
zile a l e lui Iunie. C u a c e a s t ă ocazie a u fost p u s e bazele unei „ L i g i
naţionale pentru c o m b a t e r e a tuberculozei". N e v o i a unui a s e m e n e a
o r g a n central, învestit cu putere executivă şi r e s u r s e materiale, e r a l a
noi de mult simţită, căci a p ă r a r e a societăţii r o m â n e ş t i f a ţ ă de flagelul
ce a n de a n s e c e r ă zeci de mii de tineri, a fost p â n ă în prezent ca şi
inexistentă, acţiunile izolate întreprinse în a c e s t scop de c ă t r e iniţia­
tiva p a r t i c u l a r ă fiind cu totul insuficiente şi rendementul lor diminuat
prin lipsa unei conduceri unitare.
In acest domeniu totul r ă m â n e încă de creiat şi L i g a v a trebui
s ă - ş i î n c e a p ă activitatea stabilind un p r o g r a m de acţiune studiat în
toate a m ă n u n t e l e s a l e şi perfect a d a p t a t nevoilor n o a s t r e specifice.
GÂND ROMÂNESC 103

A r fi de dorit c a în a l c ă t u i r e a acestui plan s ă primeze eonsideraţiuni

de ordin practic, pentru ca m ă s u r i l e şi instituţiile p r e v ă z u t e s ă fie
imediat r e a l i z a b i l e şi c â t mai eficace. In î m p r e j u r ă r i l e economice
actuale, noi nu ne putem permite luxul unor lungi şi costisitoare e x ­
perienţe, încercând s i s t e m e noi d e c o m b a t e r e , cari a d e s e o r i s e d o v e ­
d e s c utopice. A v e m în faţa n o a s t r ă e x e m p l u l inaplicabilei internări
forţate a tuberculoşilor, p r e c o n i z a t ă de l e g e a din 1926, s a u c r e i a r e a
de s a t e m o d e l pentru tubereuloşi, o p e r ă lipsită d e v a l o a r e profilactică
şi totuşi întreprinsă a c t u a l m e n t e cu cheltueli enorme d e către M i n i s ­
terul muncii şi sănătăţii contra avizului specialiştilor şi m e n i t ă s ă
d u c ă l a un e ş e c sigur. S ă î n v ă ţ ă m din a c e s t e pilde şi înainte d e a
cheltui banul, a t â t d e greu agonisit al contribuabilului, s ă ne î n a r m ă m
cu garanţiile n e c e s a r e în privinţa eficacităţii măsurilor.
U n e l e dintre a c e s t e m ă s u r i sunt azi î n d e a j u n s de e x p e r i m e n t a t e
în toate ţările, pentru c a v a l o a r e a lor s ă nu m a i p o a t ă fi contestată.
înainte de t o a t e c o m b a t e r e a tuberculozei trebueşte s c o a s ă d e
sub c o n d u c e r e a directă a Statului. L i g a va trebui s ă fie o instituţie
autonomă, l a r g subvenţionată, căci nicăiri biurocratismul şi r u t i n a
funcţionărească n ' a u reuşit s ă facă o p e r ă pozitivă în domeniul a s i s t e n ­
ţei sociale. Pentru a c e a s t ă activitate trebuesc oameni de inimă ş i
iniţiativă şi în a c e l a ş i timp s p e c i a l i z a ţ i în materie.
O a l t ă m ă s u r ă de p r i m ă necesitate este o r g a n i z a r e a unei p r o p a ­
g a n d e antituberculoase ştiinţific concepută, sistematic şi p e r m a n e n t
a p l i c a t ă , al cărei rost a r fi pe de o p a r t e instruirea publicului d e s -
orientat în c e e a c e p r i v e ş t e infecţiunea t u b e r c u l o a s ă şi importanţa ei
socială, iar p e d e a l t ă p a r t e c o i n t e r e s a r e a m a r i l o r m a s e p o p u l a r e l a
a c ţ i u n e a de c o m b a t e r e şi r e a l i z a r e a acelei colaborări efective între
public şi L i g ă f ă r ă d e c a r e nu s e p o a t e atinge rezultatul dorit. U n
fericit început al a c e s t e i colaborări s'a făcut cu o c a z i a şedinţei festive
a Congresului, c â n d n u m e r o a s e p e r s o n a l i t ă ţ i din a f a r ă de lumea m e ­
dicală, i m p r e s i o n a t e de g r a v i t a t e a nebănuită a problemei a u oferit
s p o n t a n s u m e importante pentru constituirea unui fond d e p r o p a g a n d ă
antituberculoasă.
P r o f i l a x i a efectivă ( d e s c o p e r i r e a bolnavilor contagioşi, t r a t a r e a
lor şi a p ă r a r e a anturajului e x p u s infecţiunii) s e p o a t e face î n s ă n u m a i
prin instituţii m e d i c o - s o c i a l e special a d a p t a t e acestui scop şi c a r i
constitue „ a r m a m e n t u l antituberculos" propriu zis. A c e s t a r m a m e n t
c o n s t ă dintr'o serie de organizaţii cu c a r a c t e r local s a u regional prin­
tre c a r e cele mai însemnate sunt D i s p e n s a r u l şi S p i t a l u l S a n a t o r .
E s t e deci o greşală s ă s e c r e a d ă , c ă tuberculoza va putea fi c o m ­
b ă t u t ă numai c â n d ţ a r a v a fi complet î n z e s t r a t ă cu a s e m e n e a insti­
tuţii. C o m b a t e r e a ei se p o a t e face în m o d eficace p e localităţi s a u
regiuni, de î n d a t ă ce ele a u fost p r e v ă z u t e cu a r m a m e n t e regionale.
O m ă s u r ă foarte î n s e m n a t ă p e n t r u î m p i e d e c a r e a r ă s p â n d i r i i t u ­
berculozei la copii este v a c c i n a r e a preventivă c u vaccin C a l m e t t e ,
faţă de c a r e publicul se a r a t ă uneori neîncrezător.
E a trebue n e a p ă r a t intensificată şi e x t i n s ă l a toţi noii născuţi,
fiind de cea mai m a r e utilitate.
N e v o i a unei grabnice şi cât m a i energice combateri a tuberculo­
zei în R o m â n i a , ne-o dovedesc impresionantele d a t e statistice p r e -
 104 GÂND ROMÂNESC

z e n t a t e congresului de c ă t r e doctorul Irimescu. P e c â t ă vreme

m o r t a l i t a t e a datorită acestei infecţiuni a s c ă z u t în ţările unde s'a
l u p t a t sistematic împotriva ei sub 1 la mie de locuitori, la noi e a
v a r i a z ă între 22—30 la mie, c e e a c e r e p r e z i n t ă o cifră a n u a l ă de
4 0 — 5 0 . 0 0 0 de morţi!
Ş i mai g r a v ă este însă c o n s t a t a r e a c ă a c e a s t ă mortalitate, e x p r e ­
sie fidelă a difuziunii endemiei tuberculoase, creşte progresiv d e l a
Tăzboiu încoace.
In f a ţ a acestei invaziuni m a s i v e ţ a r a se g ă s e ş t e a s t ă z i d e z a r m a t ă .
P e n t r u t r a t a m e n t u l şi i z o l a r e a c â t o r v a s u t e de mii de bolnavi conta-
gioşi, noi nu avem decât 2000 de p a t u r i de spital, p e c â t ă vreme în
s t a t e l e a p u s e n e n u m ă r u l lor este e g a l cu cifra decedaţilor.
A b i a câteva o r a ş e p o s e d ă dispensării bine utilate; m e t o d e l e m o ­
derne de tratament se a p l i c ă numai în c â t e v a centre m a i mari, m a j o ­
r i t a t e a a b s o l u t ă a bolnavilor curabili se p r ă p ă d e s c nediagnosticaţi şi
netrataţi.
S u m a a l o c a t ă în bugetul României pentru profilaxia tuberculozei
c o m p a r a t ă , p ă s t r â n d proporţia, cu c e e a c e cheltuesc statele conştiente
e s t e d e a d r e p t u l ridicolă.
A tolera m a i d e p a r t e a c e a s t ă r u ş i n o a s ă s t a r e de lucruri, a c e s t
„ m a s a c r u al inocenţilor" d u p ă cum, cu d r e p t cuvânt spune doctorul
Irimescu, e c h i v a l e a z ă cu un act de î n a l t ă t r ă d a r e f a ţ ă de poporul
românesc.
Organizatorii congresului dela C l u j , în frunte cu profesorul Iuliu
H a ţ i e g a n u , a u înţeles s ă d e a a c e s t e i manifestaţii ştiinţifice şi o ime­
d i a t ă v a l o a r e s o c i a l ă şi practică, r e a l i z â n d a c e a b o g a t ă expoziţie de
p r o p a g a n d ă antitubereuloasă a s u p r a c ă r e i a m a t r a s d e j a atenţiunea
în numărul trecut al revistei. A z i suntem în m ă s u r ă s ă c o n s t a t ă m
cu p l ă c e r e c ă a c e a s t ă expoziţie a r e p u r t a t un d e p l i n succes fiind vizi­
t a t ă de un foarte numeros public din toate straturile sociale şi de
cele mai multe şcoli din localitate. Utilitatea ei fiind astfel d o v e d i t ă
s'a hotărît t r a n s f o r m a r e a ei cu sprijinul Ministerului S ă n ă t ă ţ i i într'un
muzeu ambulant, devenind astfel un admirabil şi permanent mijloc
de a mobiliza şi înrola toate energiile în c a m p a n i a ce trebueşte în­
c e p u t ă împotriva tuberculozei.

L. DANIELLO.
 MIŞCAREA CULTURALA

ricirea să vadă împlinite toate cererile

Cărţi criticei s a l e din tinereţe, cereri pur ro­
O V I D D E N S U Ş I A N U , Literatura româ­ mâneşti, nu romane, ca ale celor patru
nă modernă. V o l u m u l I I I . B u c u r e ş t i , 1933. latinişti.
Edit. „Universală". M a i c a l d e s t e c a p i t o l u l d e s p r e N. Băl-
F l u e n t şi s o b r u , f ă r ă nici o p r o l i x i t a t e cescu, eroicul tânăr, îndrăgit de o mare
r e t o r i c ă , d. O. D. c o n t i n u ă a ne expune figură a istoriei noastre; alergător cu
evoluţia literară a vremilor moderne. toată viaţa sa d u p ă a c e a figură, pentrucă
U l t i m i i latinişti d e c a r e se o c u p ă sunt: (zice el) Românul a r e un drept asupra
G. Săulescu, u n M o l d o v e a n , a z i r i d i c o l , şi î n t r e g u l u i p ă m â n t p e u n d e s a b i a lui M i -
t r e i A r d e l e n i : A. Tr. Laurian, un filosof hai V i t e a z u l a strălucit; singurul istoric
şi, t o t u ş i , f a n t a s t s t i l i s t i c ; T. Cipariu, un c a r e a î n ţ e l e s cu i n i m a s a c ă d e s p r e M i -
c a p m a i l i m p e z i t , l o g i c , cu m e r i t e d e c e r ­ hai, în e p o c a sa, numai poetic se putea
cetare istorică a limbii; A. Pumnul, azi s c r i e . D a r u n d e e s t e şi c i n e a v ă z u t edi­
destul de comic. Toţi p a t r u , ca literaţi, ţ i a d e lux, p e pagini sclipitoare, cu ta­
c a poruncitori de stil literar, sunt t r e c u ţ i lentate contopiri picturale, care să a-
dincolo de zările Apusului. De-асэеа, cu dâncească şi astăzi idealul — căci ne­

drept cuvânt, d. O. D. se ocupă cu ei v o i e m a i e s t e d e a - i p ă s t r a , v e r z i şi bine

hrănite, toate rădăcinile?! Şi d. O. D,
f o a r t e p e s c u r t şi n u m a i d i n p u n c t d e v e ­
citează (p, 54) a c e s t r o s t d e v i i t o r a l lui
d e r e al e v o l u ţ i e i literare.
Bălcescu: „Dumnezeul meu politic, de
Trecând de acest povârniş descendent,
mai multă vreme, este puterea, este le-
d. O. D. ne e x p u n e a s c e n s i u n e a l i t e r a r ă ,
hova, Dumnezeul armatelor. Este de tre­
caracterizată sintetic în paginile 23—25
buinţă a populariza între Români aceste
şi-apoi amănunţită în autorii care-au
idei şi a întoarce toată ţinta lor naţio­
constituit-o.
nală cătră armă numai, căci numai cu
Toţi autorii a c e ş t i a au legături cu p o ­
dânsa se vor mântui şi vor fi mari şi
litica naţională: toţi sunt calzi pentru
puternici".
i d e i l e l i b e r t ă ţ i l o r a s p i r a t e în A p u s şi in
Orientul european (socotit din Viena şi Pe C. Negruzzi, uneori umorist (deci
P e s t a p â n ă în V a r ş o v i a , I a ş i , S o f i a , A t e ­ şi u n sentimental), un satiric, l-ar scă­
n a ) ; toţi a u i d e a l e v a s t e , d i n c a r e cel li­ d e a b u c u r o ş i ceice-1 î n ţ e l e g — f a l s — c a
terar este o p a r t e şi c ă l ă u z ă . „ j u n i m i s t " g l u m e ţ : d. O. D . e s t e p e d r u m
M. Kogălniceanu pifsese problema r a s - bun s t ă r u i n d şi l a el asupra „sufletului
s e i n o a s t r e ( O . D., p . 23) şi p o r n i n d d e l a nostru" românesc (p. 71) şi a v a r i a t e l o r
c e p r i n v e a c u r i a m a l c ă t u i t în s u f l e t e , el direcţii în c a r e el a i z b u c n i t prin acest
cerea ca din originalitatea acestora să a u t o r d e o u t i l i t a t e r a r ă . Ş i în Moldova,
s c o a t e m o p e r e l e r o m â n e ş t i şi s ă l ă p ă d ă m şi (mai puţin) în Ardeal el a fost un
i m i t a ţ i i l e şi t r a d u c e r i l e ; b ă t r â n u l a v u f e ­ l u p t ă t o r p e n t r u u n i f i c a r e a limbii l i t e r a r e ,
GÂND ROMÂNESC 107

c i n c i z e c i d e p a g i n i , î m p o d o b i t e cu i l u s t r a - mâni) şi „Grailu Armânescu" (Graiul

ţiuni artistice de către Ari M u r n u, R o m â n e s c ) , din c a r e v e r s u r i l e din u r m ă :
fratele autorului, G e o r g e M u r n u
1

oferă publicului a m a t o r de literatură dia­ S c u m p a m e a fântână ce a n a r g a ) c u r ă

M â n e , p o a t e m â n e di d u ş m a n i b e u t ă
l e c t a l ă un n u m ă r d e b u c ă ţ i în v e r s u r i d i n -
s
V a s e a r m â n i tu e t ă ) p o n d ă ' ) şi t ă c u t ă !
'.ie c e l e m a i r e u ş i t e .
Prin felul ocupaţiunii mele cu graiul zugrăvesc atât de plastic soarta unui
populaţiunilor româneşti transdanubiene graiu, care, din c a u z a vitregiei vremuri­
(Macedoromâni şi Meglenoromâni), am lor, v a t r e b u i s ă a m u ţ e a s c ă . C o n t i n u ă cu
avut prilejul să cunosc toată literatura ciclul de poezii „ N i h o di v r e a r e , M ă r d z -
d i a l e c t a l ă p o p u l a r ă şi c u l t ă . D a c ă în v e r ­ eale di p l â n g u t e " , u r m a t e d e v e r s u r i d e ­
sul ile pur populare am întâlnit graiul dicate plaiurilor noastre, dintre care
aromânesc lipsit de orice promiscuitate „ M u n ţ i l i a n o ş t r i " cu a m i n t i r i d i n c o p i l ă r i e ;
cu f o r m e dacoromâne, din c o n t r ă , în li­
4

teratura dialectală cultă amestecul acesta O , a n l ' i ) a m e i di f i c i u r a m e ,

este câte odată atât de frecvent încât, C u m v ă n g r u p a i a c l o tu munte

5

de cele mai multe ori, îi alterează şi C u tută a b a n ă l ' e i ) d u l ţ e a m e . . .

fondui. evocă vremuri care, pentru Aromânii ple­

Iu volumul de versuri pe c a r e îl pu­ caţi din p a t r i e , nu s e vor m a i întoarce.
blică George Murnu, această promiscui­ Tot printre aceste din urmă relevăm
t a t e l i p s e ş t e . In a f a r ă d e u n e l e f o r m a ţ i u n i „I'icurarlu" cu o caracterizare a vieţii
a l e a u t o r u l u i , t o a t e c o n s t r u i t e în spiritul p ă s t o r e ş t i la A r o m â n i , cum r a r am întâl­
dialectului, nicăieri n'am întâlnit m ă c a r o nit în l i t e r a t u r a n o a s t r ă d i a l e c t a l ă cultă:
singură formă care să se depărteze dela
construcţia specifică a graiului macedo­ T u albe cu p ă l a s c a ' n brân
român. A c e a s t ă puritate se datoreşte, de C ă c i u l a tot p e frunte,
8 7

s i g u r , nu n u m a i g u s t u l u i personal al emi­ E u di z ă m a n e ) n i - e s c u ) A r m â n
n e n t u l u i n o s t r u p o e t a r o m â n , d a r şi c u n o ş ­ Ş i p i c u r a r di m u n t e .
tinţelor sale filologice.
Dar mai m i ş c ă t o a r e din întreaga colec­
Puţină cultură filologică nu s t r i c ă o r i ­ ţie sunt versurile închinate eroilor aro­
cărui mânuitor al condeiului. E a se cere mâni căzuţi pe plaiurile Pindului, pen­
cu atât mai mult unui scriitor în graiu t r u a p ă r a r e a limbii şi a neamului.
regional, In dialectul Aromânilor se pă­ î n t r e a g a o p e r ă a lui G e o r g e M u r n u se
strează unele cuvinte şi construcţiuni d'stinge printr'o caracterizare discretă,
c a i e , prin forma lor s t a ţ i o n a r ă , sunt de :'эг fidelă a specificului vieţii la Aro­
un i n t e r e s d e o s e b i t p e n t r u a r h a i s m u l l i m ­ m â n i , r e d a t într'o l i m b ă a r m o n i o a s ă î n s ă
bii. Toate aceste particularităţi au fost nealterată şi cu o bogăţie de forme şi
respectate de autor. « x p r e s i u n i î m p r u m u t a t e din m a i t o a t e ţ i ­
u i t u r i l e locuite de Aromâni.
D a c ă l i m b a în c a r e s u n t r e d a t e versu­
r i l e lui G e o r g e M u r n u s e î n f ă ţ i ş e a z ă fără Th. Capidan. .
nicio a b a t e r e dela a d e v ă r a t a s t r u c t u r ă a
dialectului a r o m â n , fondul se inspiră din ') Anarga = încet. *) E t ă = lume
4 5

psihologia unui popor privit sub toate ') P o n d ă = pustie. ) Anl'i = anii. ) a
e

a s p e c t e l e v i e ţ i i lui. « banâl'ei = a vieţii. ) Zămane = vremuri

d e d e m u l t . ') e s e u = sunt.
Volumul începe cu „Cântecul plaiuri­
lor noastre", versuri în limba literară, A N U A R U L Institutului de Studii Cla­
constituind o i n t r o d u c e r e Ia î n t r e a g a co­ sice pe anii 1928—1932. Partea I. Cluj,
lecţie. Urmează bucăţile în dialect, în 1932. „Cartea Românească".
frunte cu „ T r ă A r m ă n a m e " (Pentru Aro­ U n „ A n u a r " greu de ştiinţă este, însă,
 108 GÂND ROMÂNESC

cel publicat de Institutul de Studii Cla­

sice de pe lângă Universitatea din Cluj.
însemnări
întemeiat de mai înainte, acest Institut, ÎNCHINÂND acest nr. al revistei lui
găzduit în clădire proprie şi organizat, Ion Agârbiceanu, suntem bucuroşi să
— graţie unei conduceri pricepute, — adaogăm la m ă r t u r i s i r e a iubirii noastre
după norme strict apusene, este unul pentru povestitorul Ardealului, cuvintele
dintre cele mai reprezentative institute d e e l o g i u a l e c r i t i c u l u i s p a n i o l R. Cansi-
ştiinţifice a l e tinerei U n i v e r s i t ă ţ i clujene. nos Assens, p u b l i c a t e în m a r e l e cotidian
Conducătorii lui au avut de luptat cu La Libertad din 21 A u g . 1932. In c a d r u l
greutăţile inerente începutului, însă r ă z - unei recensii asupra Stanei, d. Assens
bindu-le, şi t e r m i n â n d u - s e aproape toate descifrează cu o uimitoare pătrundere
amănuntele organizării vrednicei insti­ trăsăturile principale ale personalităţii
tuţii, ei au trecut la realizări. Şi una scriitorului nostru.
dintre primele manifestări este acest „Autorul Stanei este originar din T r a n ­
A n u a r de început. silvania, a c e a s t ă veche bucată de pământ
A n u a r u l se deschide cu o o p e r ă p o s t u ­ r u p t ă d i n R o m â n i a , c a r e d u p ă r ă z b o i s'a
m ă a m u l t r e g r e t a t u l u i V. B o g r e a , Origi­ î n t o r s l a p a t r i a m u m ă , ţ a r ă d e p ă d u r i şi
nalitatea poeziei romane, în c a r e s e zu­ d e p ă ş u n i c a r e in g e o g r a f i a istorică re­
g r ă v e s c cu mână de maestru componen­ prezintă până astăzi un fragment din
tele originalităţii romane în domeniul evul mediu.
creaţiei poetice, înlăturându-se mai ales Agârbiceanu este preot, om dela ţară,
acuzaţia de „imitaţie grecească?'. Tot o m d e c r e d i n ţ ă şi d e e n e r g i e , în c a r e nu
studii literare greco-romane sunt: Ovi- s'a p e t r e c u t a c e a r u p t u r ă i n t e r i o a r ă a h e -
diana, — s c r i s ă într'o e l e g a n t ă l a t i n e a s c ă terodoxului. E s t e fiu legitim al ţării şi
.— şi Introducere la „Statul Atenian" de al r a s e i s a l e , u n o m î n t r e g . . ."
d. prof. Şt. Bezdechi, a p o i Izvoarele lui
Şi d u p ă ce arată ţesătura psihologică
Catul în poema LXIV de d. prof. T.
a „ S t a n e i " , criticul spaniol stăruie mai
N a u m . U r m e a z ă o s e r i e d e s t u d i i cu ca­
ales asupra poeziei grave a pământului
racter istoric-arheologic asupra epocilor
din o p e r a lui Agârbiceanu:
r o m a n e , p r e - şi p o s t r o m a n e , a l e d l o r M.
„Câmpul se vede pretutindeni în dra­
Roska, C. Daicoviciu, Şt. Kovacs, O.
mă, a d u c e momente d e linişte, uneşte di­
F l o c a , M . I . M a c r e a , şi A . Decei.
feritele părţi ale dramei. Cu toată ura
T o a t e a c e s t e s t u d i i şi a r t i c o l e mărtu­
faţă de s o a c r ă - s a , S t a n a se a ş e a z ă lângă
risesc munca organizată şi competentă
aceasta ca s ă „ d e s f a c ă " porumbul şi în
c a r e se face la Institutul de Studii Cla­
timpul lucrului mâinile, d u ş m a n e mai îna­
s i c e , a l e c ă r u i ţ i n t e sunt e x p r i m a t e atât
inte, se înfrăţesc. Toate amărăciunile
de frumos în cuvântul introductiv: „Fie
casnice se împacă în a c e a s t ă cuminecă­
ca acest început, făcut sub auspicii atât
tură a câmpului. Chiar Andrei Munteanu,
d e g r e l e , s ă fie c â t m a i r o d n i c şi s ă c o n -
când se întoarce, invalid, în satul său,
t r i b u i a s c ă , într'o m ă s u r ă c â t m a i a p r o a p e
îşi u i t ă un m o m e n t nenorocirea pentru a
de bunele intenţii ale iniţiatorului (V.
vorbi de starea semănăturilor. Câmpul
P â r v a n ) , l a închegarea unei tradiţii cla­
e s t e a d e v ă r a t a o g l i n d ă în c a r e s e v ă d s u ­
s i c e , f o a r t e n e c e s a r ă , m a i a l e s în împre­
fletele ţăranilor;' m a r e a dragoste neutră
jurările actuale, în această ţară aşa de
şi m â n g â i e t o a r e ; u n cer m a i a p r o p i a t şi
bogată în vestigii antice, pe care am
mai prietenos. De câte ori Agârbiceanu
d o r i - o b o g a t ă şi în s u f l e t e i n o b i l a t e p r i n ­
v o r b e ş t e d e a c e s t c â m p , o f a c e cu o v o r b ă
tr'o temeinică cultură clasică".
scurtă, gravă, dar plină şi matură. Nu
A. Decei. d e s c r i e , ci z i c e l u c r u r i l o r p e n u m e , pen-
trucă descrierea implică d e p ă r t a r e şi el
stă doară în mijlocul acestei naturi.
 GÂND ROMÂNESC 109
P r e o t d e s a t , A g â r b i c e a n u , c a şi R e y Soto ţia a c t u a l ă , m a i m u l t d e c â t o t r e i m e din
ai nostru, va p u r t a tonsura ca o e m b l e m ă tezaurul nostru de limbă. Vina acestei
arcadică". s t ă r i d e l u c r u r i nu o p o a r t ă nici Acade­
Şi despre pacifismul scriitorului: mia şi nici redacţia Dicţionarului. Dacă
„Pacifism fără teză, pacifism spontan ţinem s e a m a de intervalul d e t i m p şi d e
şi n a t u r a l al unui s u f l e t georgic, pătruns mijloacele materiale de care dispun alte
de acel înţeles p a s c a l al boabelor de g r â u a c a d e m i i , la p u b l i c a r e a operelor similare,
şi care simte adânc durerea câmpuriler vom înţelege c ă Dicţionarul nostru a î n a ­
ciuruite de mitralieră şi presărate de i n t a t suficient, cu t o a t ă î n t r e r u p e r e a lu­
morminte". „Gând Românesc". crărilor prin timpul războiului, şi a r fi
î n a i n t a t d e s i g u r şi m a i m u l t , d a c ă r e s u r ­
DICŢIONARUL Academiei Române sele materiale ale Academiei Române
se pare că a intrat de astădată într'o permiteau s ă se publice mai mult. Amin­
zodie mai fericită. M a r e l e cotidian „Uni­ tim c ă D i c ţ i o n a r u l englez (de O x f o r d ) a
versul" a înţeles să inaugureze a doua î n c e p u t l a 1857 şi s ' a t e r m i n a t a b i a a c u m
jumătate a întâiului său secol de exis­ câţiva ani, a v â n d o mulţime de colabo­
tenţă cu un gest de generositate care va ratori. Dicţionarul s â r b e s c (de Zagreb) a
rămâne încrustat totdeauna pe răbojul început la 1880 şi a ajuns abia la ju­
desvoltării noastre culturale: a hotărit mătate.
să tipărească pe cheltuiala lui volumele Vina întârzierii apariţiei Dicţionarului
următoare din Dicţionar. Ajutorul pe Academiei Române, în condiţiunile de
care-1 dă în acest fel puternicul ziar faţă, o poartă şi publicul nostru cult.
Academiei R o m â n e , în a c e s t e v r e m u r i de Dicţionarul este o operă migăloasă care
cumplită criză economică, stârneşte cea necesită cheltueli imense şi Academia
mai caldă admiraţie. Intr'adevăr inter­ Română nu mai e în m ă s u r ă s ă le su­
venţia „Universului" salvează la timp porte. Intelectualitatea românească, şi
opera pe care Academia a înscris-o ca m a i a l e s a c e e a din n o u i l e p r o v i n c i i , care
punct principal în programul său de nu s e p o a t e l i p s i d e un i s v o r a t â t d e b o ­
realizări culturale, chiar dela înfiinţare. g a t şi d e un c o r e c t i v a t â t d e s i g u r pen­
Dicţionarul Academiei Române are un tru cunoaşterea graiului românesc, cum
trecut plin de peripeţii. D u p ă ce a t r e ­ e Dicţionarul Academiei, are obligaţia
cut prin faza redacţiei anacronice a hi- morală să contribue şi ea la realizarea
per-latiniştilor L a u r i a n u şi Massimu (în integrală a acestei opere. Apariţia Dic­
colaborare cu I o s i f Hodoşiu şi Gh. Ba- ţionarului Academiei s'ar putea asigura
riţiu) Dicţionarul limbii romane (2 voi.) pentru un interval destul de scurt dacă
şi Glosariu care cuprinde vorbele d'in oamenii de carte l-ar abona, contribuind

limb'a roman a străine .. . (1873—76) — lunar cu câţiva zeci de lei şi primind

fascicolele care vor apărea. Academia
şi p r i n a c e e a e x c e s i v de desvoltată a lui
acordă profesorilor, ofiţerilor, preoţilor,
В. P. Haşdeu (Etymologicum Magnum
î n v ă ţ ă t o r i l o r şi s t u d e n ţ i l o r o r e d u c e r e d e
Romaniae), c a r e în i n t e r v a l de zece am
50% pentru p a r t e a a p ă r u t ă p â n ă acuma.
( d e l a 1886) n'a r e u ş i t s ă c u p r i n d ă în c e l e
Desigur încasările pe c a r e le va realiza
trei v o l u m e a p ă r u t e d e c â t c u v i n t e l e înce­
A c a d e m i a , le v a f o l o s i pentru angajarea
pătoare cu A , i a r din c e l e cu В numai
unui mai mare număr de colaboratori,
p â n ă l a bărbat, a a j u n s (la 1906) l a f o r ­
care vor asigura a p a r i ţ i a mai a p r o p i a t ă
m a a c t u a l ă , în r e d a c f f a dlui S . Puşcariu
a Dicţionarului. Şt. Pasca.
( a j u t a t d e un n u m ă r r e s t r â n s d e colabo­
ratori).
Se împlinesc deci 60 de ani de stră- U N I V E R S I T A T E A din C e r n ă u ţ i i - a l u a t
duinţi pentru elaborarea marelui dicţio­ înainte celei dela Iaşi, p r o c l a m â n d „ d o c ­
n a r , f ă r ă s ă s e fi p u t u t t i p ă r i , în r e d a c ­ tor h o n o r i s causa" pe bătrânul folklorist
 110 GÂND ROMÂNESC

Artur Gorovei. E probabil că multora nu­ pe un p l a n artistic mai înalt şi uneori

m e l e a c e s t a nu le s p u n e p r e a mult, căci o exploatare, prin analiză, a valorii lor
harnicul moldovean a s c r i s şi a făptuit expresive. A ş a s'au născut acele doine,
întotdeauna modest şi fără trâmbiţări. cântece şi c o r u r i „ a r m o n i z a t e " , c a r i d a u
Tocmai p e n t r u a c e a s t a e bine s ă s e ş t i e şi astăzi programul muzical al festiva­
ş i în A r d e a l u l n o s t r u — c a r e - 1 c u n o a ş t e lurilor culturale.
mai puţin —, că avocatul dela Fălticeni Iacob Mureşanu însă a făcut un p a s
a împlinit anul trecut o j u m ă t a t e c e veac î n a i n t e . E l nu s ' a m u l ţ u m i t n u m a i cu a r ­
de activitate literară, căreia noi credem monizări de coruri, ci a prelucrat şi
c ă i s ' a r p u t e a s p u n e , m a i p o t r i v i t şi m a i pie.^e pentru pian, a compus balade şi
cuprinzător: activitate culturală. l i e d u r i , în g e n u l c l a s i c c o n s a c r a t d e ş c o a ­
In v a r i a t a o p e r ă a neobositului cărtu­ la m u z i c a l ă g e r m a n ă şi a t r e c u t apoi la
rar moldovean, partea cea mai importan­ compoziţii mai ample, dându-ne acea se­
tă nu o constituesc atât interesantele rie de „operete" naţionale, dintre cari
s c r i e r i l i t e r a r e şi p r e ţ i o a s e l e c e r c e t ă r i i s ­ cea mai cunoscută este „Mănăstirea Ar­
torice a s u p r a oraşelor moldovene, cât mai geşului", r e p r e z e n t a t ă la B l a j , cu p r i l e ­
ales publicarea „Şezătoarei", întâia noa­ jul semicentenarului Astrei. A cultivat
stră revistă de folklor. Apărută într'o şi muzica bisericească şi a tipărit, în
vreme când numărul celor cari cunoşteau două rânduri, o revistă muzicală, „Muza
înţelesul acestui cuvânt era a ş a de mic Română", întâia încercare de acest fel
l a noi, „ Ş e z ă t o a r e a " a a j u n s , d u p ă 37 d e în Ardeal.
ani (1892—1929) de luptă cu greutăţi De a c e e a iniţiativa unor admiratori ai
mari şi d e tot felul, până la al 25-lea lui cari vor să-1 s c o a t ă din întunerecul
v o l u m şi la „ I n d i c e l e " c a r e a r a t ă bogă­ uitării printr'o editare a compoziţiilor
ţia conţinutului s ă u . Prin a c e a s t ă revistă, lui, e s t e c â t s e p o a t e d e bine v e n i t ă . In

Artur Gorovei a s c ă p a t dela pieire o co­ urma acestei tipăriri s e v a p u ' e i Gtab'.li
şi a d e v ă r a t a v a l o a r e a o p e r e l o r lui.
moară de material deosebit de preţios
„Comitetul pentru păstrarea, editarea
pentru cunoaşterea literaturii şi sufletu­
şi propagarea operelor muzicale a l e Ivii
lui ţ ă r a n u l u i n o s t r u şi a trezit interesul
Iacob Mureşanu" s'a constituit la Cluj,
pentru culegerea folklorului românesc la
în z i u a d e 30 A p r i l i e . E l ş i - a p r o p u s s ă
o mulţime d e tineri intelectuali, în s p e ­
publice numaidecât piesele m a i mici şi
cial învăţători de ţară. A c a d e m i a R o m â n ă
compoziţiile bisericeşti, a căror tipărire
i-a publicat m a i m u l t e s t u d i i %i c u l e g e r i
nu reclamă cheltueli prea însemnate.
bogate, iar revistele franceze de specia­
Operele mai mari d e o c a m d a t ă se vor co­
litate i-au tipărit, pe vremuri, articole
pia încă într'un exemplar, spre a-i r ă ­
prin cari obiceiurile şi tradiţiile poporu­
mânea familiei o copie d u p ă fiecare, iar
lui nostru au ajuns s ă fie c u n o s c u t e şi
originalul se va depune la Biblioteca
de cătră cercetătorii din A p u s .
Universităţii din Cluj spre păstrare. Se
I a t ă pentru ce istoria iolklorului nostru
va s t r â n g e p e u r m ă un fond, prin colectă
nu s e p o a t e scrie fără s ă se amintească şi cu c â ş t i g u l r e a l i z a t p r i n r e p r e z e n t a r e a
n u m e l e lui A r t u r G o r o v e i , pentru sărbă­ compoziţiilor lui M u r e ş a n u , s p r e а Ее p u ­
torirea căruia Universitatea cernăuţeană tea tipări cu timpul şi o p e r e l e lui m a i
trebue felicitată cu t o a t ă c ă l d u r a . desvoltate.
Ion Muştea. Preşedinte a l c o m i t e t u l u i e s t e d. T i b e ­
riu Brediceanu, fost elev al lui Iacob
A R T E L E culte n'au a v u t o e g a l ă înflo­ M u r e ş a n u şi el î n s u ş i un c o m p o z i t o r , c a r e
rire în A r d e a l u l dinainte d e unire. Un s'a r i d i c a t d e l a a r m o n i z a r e a d e c o r u r i ş i
î n c e p u t d e c r e a ţ i e a m a v u t şi in m u z i c ă , de cântece la încercări de amploare, ca
plecând dela tezaurul de melodii popu­ acelea cari ne-au rămas dela maestrul
l a r e şi v r â n d s ă fie o t r a n s p u n e r e a l o r s ă u
' Olimpiu Boitoş.
 BULETINUL „ASTREI"

Activitatea Secţiilor. pentru a pune de acord măsura activi­

tăţii de acum şi a indica planurile de
Şedinţa plenară a secţiilor literare-
viitor, — cu ocazia adunării generale a
ştiinţifice, ţinută la sfârşitul lunei Mai,
„Astrei",, — c a r e v a a v e a l o c la B r a ş o v .
a fost din nou un p r i l e j p e n t r u „Astra"
S'au a d u s omagii scrii'.oru'ui T. PJ-
să-şi controleze mai de a p r o a p e activita­
căţianu, v e n e r a b i l m e m b r u al A s t r e i , pen­
t e a şi r o s t u l ei a d e v ă r a t .
tru î m p l i n i r e a а EO d e ani d e v i a ţ ă , a d u ­
Rapoartele prezentate de secţiuni —
narea luând deasemenea a c t cu s a t i s f a c ­
s'o spunem făţiş — sau arătat anemice,
ţie d e a p a r i ţ i a r e v i s t e i „ G â n d R o m â n e s c " .
cu c o n s t a t a r e a c ă activitatea acestor sec­
ţiuni s'a desfăşurat mai ales în cadrul
U n d e s p ă r ţ ă m â n t activ,
altor societăţi sau prin articole disparate
Reghinul.
în diferite ziare şi reviste. (Secţiunile:
literară, geografică, femenină, social-eco- Intre despărţămintele c a r e au scos în
nomică). Una din secţiuni (a Şt. Natu­ evidenţă faptele de cultură şi de reali­
rale) mai sinceră, a recunoscut că na zări ale „Astrei", cel din Reghin, tot­
desfăşurat, în cursul anului trecut, nici deauna a ocupat un loc de frunte.
o activitate. Raportul general, prezentat în acest
S ' a s p u s m e r e u şi cu d r e p t c u v â n t , că an Centrului, întăreşte acest fapt.
u n a din m a r i l e ei p u t e r i , d a r şi din ma­ Intelectualii români din Reghin, deşi
rile slăbiciuni este vechimea , Astrei". puţini la număr, au desfăşurat o acti­
B i l a n ţ u l d e a c t i v i t a t e al s e c ţ i u n i l o r relie­ vitate demnă de toată lauda. Cele peste
fează această bătrâneţe. 60 d e s a t e c u t r e e r a t e , în c a r e s'au ţinut
Viaţa lor e l i p s i t ă d e fluidul tinereţei 153 de conferinţe cu subiect: naţional
şi nu m a i e în p a s u l v r e m i i . N u e c a r a c ­ cultural, medical, igienic, economic, alte
teristic o a r e f a p t u l , c ă din t o a t e secţiile 23 de conferinţe ţinute în R e g h i n , tipă­
iese la s u p r a f a ţ ă , ca claritate de vederi rirea a numeroase broşuri de propagan­
şi r e a l i t a t e d e î n f ă p t u i r i , t o c m a i c e a mai dă, înzestrarea pe cheltuială proprie a
t â n ă r ă d i n t r e ele, S e c ţ i a m e d i c a l ă cu S u b - gimnaziului local cu aparate de educa­
s e c ţ i a „ Ş o i m i i " ? Ş i nu s e d e s p r i n d e o a r e ţie fizică, propagandă împotriva sec­
nici o învăţătură pentru celelalte sec­ tanţilor, organizarea a 5 întruniri anti-
ţiuni, din a c t i v i t a t e a d e p u s ă d e c e l e d o u ă revizioniste şi a n u m e r o a s e f e s t i v a l u r i , în
surori mai tinere? c a r e s'a d a t întâietate czntîcelcr şi d a n ­
Ş e d i n ţ a a fost c o n d u s ă d e dl Prof. Iu­ surilor populare — fac cinste despărţă­
liu M o l d o v a n , preşedintele „Astrei" care mântului Reghin.
a dat lămuriri a s u p r a proiectului de lege A c e s t e r e a l i z ă r i , d e v i n în c e a m a i m a r e
privitor la c o o r d o n a r e a activităţii socie­ parte harnicului şi însufleţitului preşe­
t ă ţ i l o r c u l t u r a l e , c e v a veni l a t o a m n ă in dinte al acestui despărţământ, Dr. E.
discuţia C a m e r e i şi a d e t e r m i n a t aduna­ Nicoară, ale cărui iniţiative şi s p i r i t de
rea s ă ia hotărîrea ţinerii unei consfă- creaţie merită să fie luate pildă şi de
uiri a preşedinţilor de despărţământ | alte despărţăminte.
 112 GÂND ROMÂNESC

Propagandiştii „ A s t r e i " şi d e fcăeţi d i n B l a j , a v o r b i t d e s p r e : „ P o r ­

ai „Şoimilor" la sate. tul şi c â n t e c u l naţional".
Coruri şi d e c l a m ă r i , d a n s u r i naţionale
Propaganda c u l t u r a l ă la sate a „As­
executate de elevi şi flăcăi, reprezenta­
t r e i " şi a „ Ş o i m i l o r C a r p a ţ i l o r " d i n C l u j ,
rea de către ţărani a p i e s e i „ P ă c a l ă şi
se d e s f ă ş o a r ă cu o intensitate crescândă
T â n d a l ă " , c o n c u r s u r i d e p o r t u r i şi j o c u r i
şi cu m e t o d e d e l u c r u d i n c e în c e m a i
naţionale n'au lipsit din a c e a s t ă zi de
perfecţionate.
sărbătoare.
I n l u n i l e M a i şi I u n i e p r o p a g a n d i ş t i i a u
cutreerat comunele: Mihăeşti,, Berindu, Atragem luarea aminte deasemeni asu­

Тора Mică, Săncraiul Almaşului, Feleac, pra expoziţiei d e c o p i i , d e l a 6 luni l a 2

Sânmărtin, Tic, ţinând conferinţe, îndem­ ani şi mai ales asupra preţiosului dar,

nând pe ţ ă r a n i s ă î n v e ţ e c o r u r i şi dan­ f ă c u t cu a c e a s t ă o c a z i e , c o m u n e i s a l e d e

suri româneşti s a u d e t e r m i n â n d u - i s ă în­ n a ş t e r e , d e dl. Romul Simu, fost învăţă­

temeieze cooperative. tor în C i u f u d , a s t ă z i p e n s i o n a r în S i b i u .

Darul este o bibliotecă populară de 272
Conferenţiarii „Astrei" au dat sfaturi
volume, legate şi c a t a l o g a t e şi u n fond
utile medicale, au vorbit d e s p r e însemnă­
de 5000 lei, pentru întreţinerea şi spo­
tatea cooperativelor şi a b ă n c i l o r popu­
rirea bibliotecii. In oraşul unde preşe­
lare la sate, au explicat ţăranilor cau­
dintele despărţământului „Astrei", Al.
zele crizei economice prin care trece ţa­
L u p e a n u M e l i n e s t e şi c o n d u c ă t o r u l c e l e i
ra, rolul şcolii şi a l b i s e r i c i i , e t c .
mai vechi biblioteci din R o m â n i a , un g e s t
O menţiune specială merită festivalul
ca acel al învăţătorului şi scriitorului
cultural, organizat de „Astra" din Cluj
de broşuri populare, R. Simu, vine ca o
l a Tic, la cererea conducătorilor minelor
recunoaştere fericită a îndemnului ce-1
d 2 c ă r b u n i şi a i n t e l e c t u a l i l o r din a c e a ­
pcn.te da c u l t u l cărţii.
stă comună, festival la care au luat p a r t e
intelectuali şi ţ ă r a n i d i n c o m u n e l e : Dân.
cu, Raginoasa, Stoboru, Petrindu, Arghi- Conferinţele Tineretului.
şu, Aghireş şi Tămaşu.
Pentru a avea o privire generală a s u ­
L a p a r t e a artistică şi-au dat concursul,
pra situaţiei culturale, economice şi so­
pc lângă propagandiştii despărţământului
c i a l e şi a p r o b l e m e l o r c a r e f r ă m â n t ă i n ­
„ A s t r e i " din C l u j , elevii şcoalelor şi ţ ă ­
telectualitatea Ardealului, gruparea ti­
ranii din diferite localităţi. Corurile şi
neretului „ A s t r e i " a hotărît ţinerea unui
dansurile naţionale, mai ales cele execu­
ciclu de conferinţe.
tate de „ Ş o i m i i " din Aghireş şi Feleac
C o n f e r i n ţ e l e u r m a t e d e d i s c u ţ i i şi p r o ­
a u d e t e r m i n a t o a d e v ă r a t ă e m u l a ţ i e în t i ­
puneri ale membrilor grupării au loc în
neretul din comunele, adunate la festi­
localul d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i din Cluj al „As­
v a l u l ţinut l a T i c .
trei", d e d o u ă o r i p e l u n ă .
P â n ă a c u m , în c a d r u l p r i m u l u i c i c l u de
Despărţământul dela Blaj,
conferinţe au vorbit dnii: Olimpiu Boi-
în m i j l o c u l poporului.
toş, despre Societăţile culturale româ­
S ă r b ă t o r e a s c ă a fost adunarea genera­ n e ş t i d i n A r d e a l p â n ă l a U n i r e ; Ion Chi-
l ă din acest an, a d e s p ă r ţ ă m â n t u l u i „ A s ­ nezu d e s p r e S o c i e t ă ţ i l e c u l t u r a l e m a g h i a ­
trei" din B l a j . re din Ardeal, Graţian Mărcuş despre
E a s'a ţinut l a Ciufud, comună din ve­ Presa p o p u l a r ă a r d e l e a n ă şi Aurel Go-
cinătatea B l a j u l u i , cu un program care ciman despre Problema Românilor din
p ă r ă s i n d o b i ş n u i t a n o t ă o f i c i a l ă s'a a d r e ­ Sacuime.
sat mai ales poporului. A s u p r a c o n f e r i n ţ e l o r şi p r o b l e m e l o r p u ­
P e î n ţ e l e s u l t u t u r o r , cu p i l d u i r i şi g l u ­ s e în d i s c u ţ i e , v o m r e v e n i p e l a r g într'un
m e , P r o f . Grigore Pădurean, dela liceul număr viitor al revistei.
 AM PRIMIT L A R E D A C Ţ I E .

Aron Cotruş, P r i n t r e o a m e n i în m e r s . S o s n o w i e c ( P o l o n i a ) , 1933,

Lucian Cos/in, C â t e v a note despre inducţia poetică. E d . „ C a r t e a
Românească", Timişoara.
— Astrale. Craiova, 1931. „Tiparniţa".
— Literarische A u s b l i c k e . C a r a n s e b e ş , 1933.
Mircea Marc, P ă m â n t şi c e r . R a ş c a n i « B ă l ţ i , e d . „ M i n e r v a " .
Giorge Pascu, Autonomiea Moldovei. Iaşi, 1 9 3 2 . V i a ţ a R o m â «
nească.
/. Iordan şi G. Pascu, Sat fără cîni, cazul Lucian Predescu.
щ Iaşi, 1 9 3 3 . H . Goldner.
Ausonia, c a r t e t r i m e s t r i a l ă d e p o e z i e italiană. N o . 2 . Ada Negri,
C a r t e a Mării, trad. de Pimen Constantincscu. F o c ­
şani, 1 9 3 2 . T i p . „ C a r t e a Putnei".
Vasile Vlaicu, I n d i c a t o r d e c a r i e r e şi p r o f e s i u n i . C a r t e a I. Ş c o »
l a r i t a t e a p r o f e s i o n a l ă . C l u j , 1933. T i p . N a ţ i o n a l ă .
Hotarul, A r a d . A n u l I, n o . 1.
Gazeta Ilustrată, C l u j . A n u l II. no !i.
Arhivele Basarabiei, Chişinău. Anul V, no. 1.
Observatorul, Beiuş. Anul VI no. (5.
Făt-Frumos, Suceava. Anul VII, n o . 2.
Revista Critică, Iaşi. A n u l V I L n o . 1.
Datina, Turnu Severin A n u l X , no. 7 — 12, — z e c e ani.
L'Europe Centrale, P r a h a . A n u l VIII, n o . 2 3 , 24.

E R R A T A :

Din c a u z a g r e u t ă ţ i l o r d e tot felul, fatale o r i c ă r u i î n c e p u t , in

n o . 1 al revistei noastre s'au strecurat câteva greşeli d e tipar.
P e d o u ă dintre e l e , fiindcă a r p u t e a s ă s c h i m b e înţelesul textului,
le î n d r e p t ă m aici.
La p a g . 32, coloana I rândul 23, în l o c d e scuză trebue să
se citească acuză.
L a p a g . 4 3 , c o l o a n a I r â n d u l 1 1 , în l o c d e 14 Oct. trebue
s ă s e c i t e a s c ă 14 cri. (=curent).
 GÂND ROMÂNESC
A N U L I. N o . 2. IUNIE 1933

CUPRINSUL:

D. D. Roşea, Mitul utilului.

Sera Fur pa, C u r a j ?
Ion Breazu, I. A g â r b i c e a n u .
Teodor Murăşanu, C u mâinile, cu umerii razim...
Emil Puşcariu, Unificarea legislativă.

C R O N I C I

CRONICA LITERARA. Ion Chinezu, D o u ă r o m a n e săseşti.

C R O N I C A I D E I L O R . Olimpiu Bbitoş, A . Tibal şi psiho­
logia poporului român.
CRONICA SOCIALA. Dumitru Todoranu, Monografia
sociologică r o m â n e a s c ă .
C R O N I C A M E D I C A L Ă . L»O Daniello, Combaterea tuber­
culozei în România.

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

CĂRŢI: O. DensMşianu, Literatura română modernă. V o i III. —

Autocritică (G. B . D . ) ; G. Murmi, Bair di cântic armânescu
( T h . C a p i d a n ) ; A n u a r u l Institutului d c Studii C l a s i c e (A. Decei).
— ÎNSEMNĂRI d e O . B o i t o ş , I. M u ş l e a , Ş t . P a s c a .

B U L E T I N U L A S T R E I

Activitatea Secţiilor ; U n D e s p ă r ţ ă m â n t activ, R e g h i n u l ; Propa­

gandiştii „ A s t r e i " şi ai « Ş o i m i l o r * la sate-, Despărţământul dela
Blaj în m i j l o c u l p o p o r u l u i ; Conferinţele Tineretului.

Tipografia „ C a r t e a R o m â n e a s c ă " Cluj, Calea Dorobanţilor N o 14.

IE; a©.-
 106 GÂND ROMÂNESC

duse în linie frântă: dela Bucureşti la floria original în s u f l e t u l lui, din sufle­
Iaşi, Braşov, Sibiu şi (mai târziu) Blaj. tul lui, aşteptător de „împrimâvăreri"
Negruzzi a fost prea raţional, pentruca (P- I H ) .
s ă p o a t ă fi şi p o e t d e a v â n t ; f a n t a z i a i - a M i s e p a r e şi m i e c ă t r ă i m într'o e p o c ă
p r o c u r a t n u m a i i r a g m e n t e c l a s i c e , nu o p e r e ( 1 9 3 3 ) , în c a r e i d e a l u r i l e c e l o r mai buni
mari; dar s ă n ă t a t e a sentimentului s ă u 1-a Români v e c h i nu mai electrizează gene­
f ă c u t un e d u c a t o r a l n a ţ i e i , î n c ă d e cetit raţiile ce vin la r â n d şi c ă r o r a a doua
mereu. Cuvântul „capricios" dela p. 78 parte din Epigonii şi din Scrisoarea a
l-aş refuza, deci. IH-'a le-a rostit de mult o sentinţă aspră,
Despre Alecu Russo am scris şi eu într'o astfel d e a t m o s f e r ă c a r t e a dlui O.
ceva, odată. Toate obiecţiile dlui Р. V. D. r e î n v i e a z ă sufletele care au încorpo­
H a n e ş nu m ă f a c s ă r e t r a g nimic. Dl O. r a t c e l e m a i a l e s e s i m ţ i r i şi t e n d i n ţ e ale
D . a r e m e r i t u l p r e ţ i o s d e a fi p o r n i t cer­ unei n a ţ i u n i , care nu vrea să fie dusă pe
cetările d e s p r e R u s s o , la c a r e a c u m r e ­ alte drumuri şi r e f u z ă e p i g o n i s m u l egoist,
vine. Cu Kogălniceanu şi Negruzzi pe l a s c i v , o b r a z n i c , i u d a i z a n t , d e b a l a m u c şi
R u s s o îl l e g a r e s p e c t u l t r a d i ţ i e i , a l v i e ţ i i d e p u r o i u literar. A r e a d u c e s p r e eroii lite­
bătrâneşti şi al limbii sacre din ţara rari, ca d. O. D,, sorbind din izvoare
Moldovei; îl lega duşmănirea latinizării directe, cu inima deschisă pentru a d o r a ­
a n t i n a ţ i o n a l e . M a i d e p a r t e d e c â t ei R u s s o r e , d a r şi c r i t i c p r u d e n t , i a r u n e o r i chiar
a dus adoraţia poesiei populare, pe care reţinut, î n s e m n e a z ă a f a c e n a ţ i e i un s e r ­
în p r i m ă f o r m ă a cunoscut-o (de sigur) viciu, pentru care autorul a r e un drept
î n E l v e ţ i a , u n d e p r o f e s o r u l lui, T o e p p f e r , deplin la o recunoştinţă largă şi gene­
vizita (cu elevii săi) munţii şi poporul roasă.
care — avea doar cântece, ca şi azi. Deşi ştiu c ă devin a c u m banal, rog pe
Din Ardeal Russo ne-a p ă s t r a t un cu­ toţi c e t i t o r i i mei s ă r ă s p â n d e a s c ă activi
v â n t b u n s p u s d e I a n c u , în 1848, l a B l a j ; a c e a s t ă carte de învăţătură serioasă, fru­
a i c i a fost a r e s t a t , l a D e j ; i a r m a i t â r z i u moasă şi prinsă în limbă românească
Ardealul 1-a cetit, 1-a şi reprodus ime­ vrednică de imitat. G. B. D.
diat (în S u d ) , d a r 1-a î n ţ e l e s t â r z i u . T .
Cipariu mai prepara doară gramatica-i
AUTOCRITICĂ. Academia română a
a c a d e m i c ă ; iar At. M. Marienescu scâlcia
p u s s u b t i p a r o s c r i e r e d e d. G . B o g d a n -
nerozeşte poesia populară . . .
Duică: Ioan Barac. In 3—4 săptămâni
I n s f â r ş i t , d. O. D. adaoge propileele s c r i e r e a d e s p r e p o e t u l lui Arghir va a p ă ­
s a l e cu figura mai puţin nobilă, de o p r o ­ rea. E a lămureşte întâia o a r ă influenţele
ducţie mai pădureaţă. dar bogată, a lui şi traducerile multiple, admise de I .B.
N. Filimon. Analiza romanului său, din literatura maghiară, germană, fran­
oglindă a vieţii munteneşti dintre 1810— ceză, engleză. Chestiunea povestei lui
1840, este suficientă să ni-1 descopere Arghir, un fenomen literar-internaţional,
complet; este un roman critic, plastic, î n t i n s d i n I n d i a p â n ă în O c e a n u l Atlan­
nearmonic, dar viguros. tic, a r ă m a s r e z e r v a t ă u n e i s c h i ţ e deose­
bite. Cine voeşte să ş t i e bine ce litera­
Dincoace de aceşti scriitori de fun­
t u r ă s'a c e t i t în A r d e a l î n t r e a n i i 1820 .
dament; cu începuturi c e v a m a i v e c h i şi
cu o prelungire spre noi mai intimă, 1840, d e aici poate afla, căci I. B . este
apare Gr. Alexandrescu Capitolul агг d e s c r i s din t o a t e p u n c t e l e d e v e d e r e c a r e
titlul (bine g ă s i t ) d e poezia în ascensiu­ i se pot aplica. G . B. D.
ne de modernizare. A ş a fiind, era firesc
ca despre Alecsandrescu să primim ana­ G E O R G E M U R N U , Bair di Cântic Ar-
liza cea mai v a s t ă (pp. 101—145); şi l ă ­ mănescu. (Ritmuri macedonene). Marvan,
muriri clare despre ecourile bogate ce Bucureşti, 1933.
epoca le d e ş t e p t ă în p o e t , d e s p r e c e în- intr'un elegant volum de peste o sută