С AND

ROMANESC
No. 6

ANUL I OCTOMVRIE 1933

 GÂND ROMÂNESC

PESIMISMUL CREATOR

E x c e s e l e filosofici vitaliste duc, f ă r ă îndoială, la creaţiuni d e

multă c ă l d u r ă , l a s o n d a j e interioare profund metafizice a l c ă r o r inte­
res n u p o a t e fi negat. I n s ă d e î n d a t ă ce năzuinţa d e a a c c e n t u a i r a ­
ţionalul d e p ă ş e ş t e anumite hotare, e a intră în ţ a r a nedeterminatului,
a anarhiei interioare şi a impresiunilor confuze. C ă c i d a c ă a c e a s t ă
atitudine filsofică p o a t e fi fecundă uneori pentru c r e a ţ i a artistică,
— d a t o r i t ă descoperirii unor noi c â m p u r i şi orientări a l e sensibili­
tăţii — în domeniul politic şi social e a p o a t e duce l a c o m p l e t a d i s o -
Iuţie a cadrelor, l a d i s t r u g e r e a lentă a valorilor, Ia a n a r h i z a r e a şi
confuzia culturii. R e a c ţ i u n e a d e n u a n ţ ă vitalistă, romantică s a u u m a ­
nistă, este a ş a d a r justificată şi f i r e a s c ă în m ă s u r a în c a r e e a l u p t ă
pentru d i n a m i z a r e a formelor culturii; când însă în numele vieţii,
a naturii şi tendinţelor s a l e , se renunţă l a orice disciplină şi d i s p a r e
orice linie ţ ă r m u i t o a r e a expansiunii, cultura se clatină p i e r z â n d u - ş i
suporturile.
A d e v ă r a t a luptă a omului de c u l t u r ă se d ă în direcţia s a l v ă r i i
libertăţii spiritului prin d i n a m i z a r e a formelor şi prin continua lor
a d a p t a r e la necesităţile vieţii. D a r v i a ţ a spiritului, p e t r e a p t a culturii,
nu m a i e un p r o d u s a l naturii indiferente: e a e o p e r a experienţei
proprii şi c r e a t o a r e a omului. D e p a r t e d e noi gândul d e a s ă p a o p r ă ­
pastie între n a t u r a dispoziţională şi e r e d i t a r ă a omului şi între cul­
tură. Căci în momentul în c a r e cultura devine formă a b s t r a c t ă , g o a l ă
de conţinutul, de s u b s t a n ţ a concretă a trăirilor interioare, e a d i s p a r e
sau îşi continuă agonia prin tentative r ă s l e ţ e de a-i face infuzii cu
,,viaţă".
Puncte de r e p e r a u e x i s t a t întotdeauna în viaţa culturilor. N e ­
g a r e a lor e unul din a c t e l e d e t r ă d a r e şi d e minciună a l celor c e în
n u m e l e „impetuozităţilor" interioare vor s ă s a l v e z e omul şi u m a n i t a ­
tea prin a n a r h i a spiritului. N e p l a c e s ă a c c e n t u ă m şi aspectul pozi­
tivist al acestei chestiuni. C r e d i n ţ a c ă nici o pietricică şi nici un fir
de p ă r nu-şi schimbă poziţia şi nu se t r a n s f o r m ă decât în virtutea
unor legi imuabile p e c a r e spiritul omenesc le p o a t e d e s p r i n d e din
242 GÂND ROMÂNESC

v â l t o a r e a evenimentelor externe, a fost hotărîtoare în p r o g r e s u l achi­

ziţiilor ştiinţifice a l e culturii. A c e a s t ă p r e m i s ă a ştiinţei, î n r ă d ă c i n a t ă
în puternica tendinţă d e statornicie şi s i g u r a n ţ ă a omului, a d a t o m e ­
nirii u n s u f l u d e libertate şi încredere f a ţ ă de l u m e a e x t e r n ă . F r i c a
nu c r e i a z ă ci te sileşte s ă - ţ i c a u ţ i a d ă p o s t . O p e r a m a r e ce s f i d e a z ă
t e m p o r a l u l n u e s t e o p e r ă de frică, ci d e încredere, l u p t ă şi p e r s i s t e n ţ ă
dirijată. Elinul a t r ă i t c u neputinţa d e a d o m i n a f a t a l i t a t e a , î n s ă ş i - a
creiat din nefericire, fericirea; din pesimismul existenţei optimismul
creaţiei; el a reuşit s ă uite i m a g i n a a p o c a l i p t i c ă a destinului! şi u m b r a
i m p l a c a b i l ă a morţii prin obiectivările spiritului s ă u . D u r e r e a existen­
ţei s ' a t r a n s f o r m a t în bucuria creaţiei! c a r e uită totul, deci şi vremel­
nicia. Din a c e s t motiv ni s e p a r e c ă o p e r a c l a s i c ă iese din timp d a ­
torită a d m i r a b i l e i împerecheri dintre apollinic şi dionisiac, dintre
f o r m ă şi conţinut, dintre v i a ţ a clocotitoare a patimilor şi formele
impecabile a l e expresiei.
D u r e r e a c o n c e p u t ă izolat e c u totul l i p s i t ă de v a l o a r e ; e a nici
nu se p o a t e desintegra din a n s a m b l u l psihismului; e a e, p e s t e tot, o
chestie de sensibilitate sau, m a i exact, d e t e m p e r a m e n t . Sentimentul
profund metafizic al „incompletitudinii" p o a t e d e v i a la rândul s ă u
în a n o r m a l , d a c ă nu în p a t o l o g i c . In genere c o n c e p ţ i a t r a g i c ă a e x i s t e n ­
ţei, izvorîtă din conştiinţa limitării puterilor d e c u n o a ş t e r e ş i acţiune
a l e omului, r ă m â n e indiferentă a t â t a vreme c â t s e c o n s i d e r ă în sine
şi pentru sine, f ă r ă c o r o l a r e l e ei p r a g m a t i c e . E a devine în c a z u l cel
m a i bun un stoicism d e g r a n i ţ ă s a u un a g n o s t i c i s m c r a s , a c ă r u i sim­
bolizare succintă o prezintă un p e r s o n a j a l lui A . F r a n c e c a r e r e f u z ă
s ă indice drumul unor c ă l ă t o r i rătăciţi fiindcă „ m a i întâi d e t o a t e nu
ştie d a c ă . . . e x i s t ă s a u nu e x i s t ă " .
Câţi şi-au desvoltat însă efectiv toate puterile de cunoaştere, sim­
ţire şi acţiune până la limita posibilităţilor trasate de natură pentrucă
din această perspectivă să privească neantul ca şi rostul şi semnifi­
caţia trudnicei formaţii în religia personalităţii? C ă c i n u m a i din a c e s t
loc privilegiat şi greu d e atins, îţi poţi da s e a m a d e r e s o r t u r i l e a d â n c i
a l e existenţei, de v a l o a r e a şi rostul vieţii.
D u r e r e a a cărei semnificaţie este î n t o t d e a u n a d e t e r m i n a t ă de o
tendinţă interioară, v a r i a z ă c a întindere şi conţinut dela ins l a ins.
Lucrul e perfect explicabil psihologiceşte. Punctul d u r e r o s a p a r e
într'o a n u m i t ă p a r t e a unităţii dinamice a psihismului, într'un c o m ­
p l e x specific individual c u conexiuni şi c a u z e specifice. A s t f e l c ă s e
fac o s e a m ă d e abstracţiuni p e r i c u l o a s e c â n d se vorbeşte de d u r e r e
în general. „ A fi trist" a r e o r e p l i c ă i m e d i a t ă : „ d e c e " ? A c e s t „ d e c e "
s t ă la hotarul tendinţelor ultime a l e fiinţei u m a n e c a r e din a d â n c u ­
rile inconştiente d i r i j e a z ă p u n t e a d e c o m a n d ă a conştientului. C o n -
 GÂND ROMANESC 243

ştientul î n s ă îşi î n d r e a p t ă t o a t ă a p a r a t u r a s e n s o - m o t o r i c ă s p r e r e a ­
litatea externă, s p r e c l i p a şi s i t u a ţ i a i m e d i a t ă ; el nu a r e a l t scop
d e c â t d e a orienta şi d e a a d a p t a în v â l t o a r e a evenimentelor externe.
D e a c i u r m e a z ă acţiunea, în v e d e r e a a d a p t ă r i i , c a r e închide p o a r t a
inconştientului ş i o d a t ă c u e a î n c e t e a z ă s ă g e t ă r i l e durerii celei mari,
metafizice. A c ţ i u n e a b i n e f ă c ă t o a r e a faptei s e v ă d e ş t e deci prin f a i ­
m o a s a ei p u t e r e d e a a ş t e r n e u i t a r e a p e s t e durerile profunde, d e a
d a v a l o a r e clipei p r e z e n t e . A m e r i c a n i l o r — o a m e n i ai f a p t e i — li s'a
a d u s învinuirea c ă îşi p o a r t ă p ă l ă r i a înaintea capului. Puţin le p a s ă .
E i şi-au c r e i a t o m i s t i c ă şi o filosofie a faptei. P r i v e s c v i a ţ a cu în­
c r e d e r e şi în optimismul lor — a d e s e o r i c o p i l ă r e s c — se g â n d e s c
p r e a puţin la ororile morţii, zădărniciei, nimicului şi al întregei serii
d e n e g ă r i c a r e f o r m e a z ă ciupercile o t r ă v i t o a r e a l e culturii orientale
şi a l e Occidentului continental. C ă c i a s o n d a d u r e r e a p e n t r u sine, a
o fructifica pentru p l ă c e r e a diabolică de a v e d e a cum îţi d e s t r a m ă
fibră c u fibră unitatea interioară d e s c o m p u n â n d - o , e semnul c ă te
g ă s e ş t i în p r a g u l desechilibrului. C â t ă v r e m e a c e a s t ă sinucidere t r e p ­
t a t ă r ă m â n e o chestiune p e r s o n a l ă , o privim cu ochii omului interesat
d e t o a t e manifestările vieţii; c â n d î n s ă în numele ei, te r e t r a g i în
închipuirea ta d e f o r m a t ă înăuntrul unor h o t a r e inaccesibile a l t o r a şî
d e a c o l o priveşti dispreţuitor s p r e l u m e a de c a r e te-ai d e p ă r t a t , în-
vinuind-o d e prostie, b a t j o c o r i n d - o , . . . a i î m b r ă c a t haina geniului s a u ,
m a i curând, a nebuniei. C ă c i îţi p o a t e p u n e cineva o î n d r e p t ă ţ i t ă
î n t r e b a r e : C e a i făcut şi ce ai creat, prin puterile m a r i c a r e crezi c ă
ţ i - a u a j u t a t s ă a j u n g i în „ ţ a r a " în c a r e puţini ajung, pentru cei p e
c a r e îi dispreţuieşti, s p r e a-ţi justifica astfel d i s p r e ţ u l ?
F ă r ă îndoială căr r ă d ă c i n i l e durerii şi bucuriei — c o n s i d e r a t e ca
demente e o l o r a t o a r e a l e concepţiei d e s p r e v i a ţ ă — sunt înfipte în
dispoziţiile individuale native. Dispoziţiile sunt însă formă nedefinită
şi neconturată; h r a n a dispoziţiilor vine din mediul social, din con­
tactul cu valorile culturale. A pretinde c ă d u r e r e a şi bucuria e s t e
d a t ă c a a t a r e prin e r e d i t a t e e s t e tot a ş a de a b s u r d c a şi a c r e d e c ă
bobul d e g r â u a r e s p i c . I n s ă bobul de g r â u v a d a n a ş t e r e spicului
d a c ă v a a j u n g e în p ă m â n t roditor. D u r e r e a şi bucuria sunt dimensiuni
c â ş t i g a t e a l e vieţii. Nimeni nu e s t e totuşi numai durere s a u bucurie,
e vorba d o a r d e o p r e d o m i n a n ţ ă a uneia s a u a l t e i a . A f e c t e l e puter­
nice, de orice n a t u r ă a r fi, „ b a t la porţile gândirii" şi cer „vesmintele
vorbirii". E x p r e s i a v e r b a l ă e p o a t e c e a m a i simplă, mai e l e m e n t a r ă
f o r m ă a ,,catharsis"-ului, ce s t ă l a î n d e m â n a oricui. F ă r ă e x p r e s i e
orice conţinut psihic r ă m â n e în domeniul neînţelesului, p o a t e al nean­
tului. In a c e a s t ă ordine d e idei, B . C r o c e scrie: „ E l a b o r â n d i m p r e ­
siile, omul se eliberează de ele. Obiectivându-le, el le s e p a r ă de eî

1*
244 GÂND ROMÂNESC

şi li s e f a c e superior. F u n c ţ i a e l i b e r a t o a r e şi p u r i f i c a t o a r e a a r t e i
e s t e un a l t aspect, o a l t ă formulă a caracterului s ă u de activitate.
A c t i v i t a t e a este e l i b e r a t o a r e tocmai p e n t r u c ă isgoneşte p a s i v i t a t e a .
A c e a s t a e x p l i c ă d e c e ,se obişnuieşte s ă s e atribuie artistului c e a m a i
m a r e sensibilitate s a u pasionalitate şi c e a m a i m a r e insensibilitate
s a u seninătate olimpică. C e l e d o u ă calficative s e p o t concilia p e n t r u c ă
nu d e s e m n e a z ă a c e l a ş i obiect. Sensibilitatea, p a s i o n a l i t a t e a se r a p o r t ă
la b o g a t a materie p e c a r e artistul o a b s o a r b e în organismul s ă u p s i ­
hic; insensibilitatea, seninătatea s e r a p o r t ă la forma cu c a r e el s u b ­
1
j u g ă şi domină tumultul senzaţional şi p a s i o n a l " ) . Omul c a r e îşi
e x t e r i o r i z e a z ă în forme durerea, îi simte mai puţin p o v a r a ; c u c â t for­
m e l e vor fi m a i d e s ă v â r ş i t e , m a i estetice, cu a t â t posibilitatea de a-ţi
schimba privirea d e l a fermentul creaţiei la c r e a ţ i a însăşi e s t e mai
p r o n u n ţ a t ă . P o a t e c ă gândul c e s t r ă b a t e ultimele două r â n d u r i a l e
celei din u r m ă strofe din „ L u c e a f ă r u l " a u a d u s c o m p e n s a ţ i a întregei
dureri eminesciene. D e c e ? P e n t r u c ă „ f o r m a şi e s e n ţ a divină" a m a ­
rilor svârcoliri afective e s t e în s p a ţ i u î n s ă în a f a r ă d e timpul c e m ă ­
s o a r ă clipa t r e c ă t o a r e .
N e trebue deci o durere a c t i v ă şi c r e a t o a r e . I a r pentru a c r e d e
în sinceritatea şi u n i v e r s a l i t a t e a durerilor, prezentaţi-le în forme e s t e ­
tice sau, d a c ă nu, a r ă t a ţ i - n e c ă n e g a r e a şi filosofia nimicului e con­
cluzia ultimă a celor puţini şi m a r i c a r e ş i - a u spiritualizat şi ultima
„ c e l u l ă " a personalităţii.

DIMITRIE TODORANU

i ) Cit. d i n T. Vianu, B . C r o c e (Arhiva pt. Şt. Ret. Soc. 1932, p. 6 5 8 ) .

 B R A Ţ> U L

. . . pentru A d y

întinde b r a ţ u l alb p e c a r e a t â t a l - a m iubit,

C u fruntea să-1 s ă r u t c a ' n t r o m e t a n i e prelungă,
S ' a s c u l t mica-ţi inimă c u m svâcnirile ş i - a l u n g ă
A s e m e n i candelii, lumina, în n o a p t e a unui schit!

Din mâini împreunate, f ă gândului m e u c u p ă !

Ş i r a m u r a lui v a 'nflori iar c a în trecut;
Ţ e s e - i din lungi degete d e fildeş, scut
Ş i nici-o vijelie nu o să-1 m a i r u p ă !

întinde b r a ţ u l nins, c a un inel

S ă 'ncingă ochii c a r e I-au iubit,
In n o a p t e a a l b ă ' n care-un zeu s u p r e m a risipit
Printre c ă d e r i d e crini, înalte 'nvârtejiri de p o r u m b e l !

ION FOCŞENEANU
 POVESTE ŢĂRĂNEASCĂ

C â n d L u d o v i c a a j u n s e în c u l m e a dealului cu p o a l a plină d e f a ­
sole, s t r â n s ă m a i mult d e p e s t e răzor, d e l a vecini, s e opri s ă r ă s u f l e .
Ii b ă t e a inima nu a t â t din pricina suişului, ori a poverii, — c ă c i e r a o
f e m e e voinică — cât d e t e a m a s ă nu o p r i n d ă hăitaşii, „ c u şurţul
plin" şi s ă o f a c ă d e r â s .
A c u m î n s ă p ă m â n t u l dijmuit e r a d e p a r t e şi chiar de s'ar fi în­
tâlnit c u ei, n u p u t e a u şti din c e delniţă vine.
— „ D a , p a r c ă ei nu f u r ă destul, în minune s ă - i c o a c ă " — s e
gândi a c u m femeea, r ă s u f l â n d u ş u r a t ă .
Ş e z â n d p e un muşunoiu înţelenit, în mijlocul imaşului, c u n ă f r a m a
n e a g r ă d a t ă puţin p e c e a f ă d e i se v e d e a p ă r u l brumat, c u chipul
osos, înegrit şi s b â r c i t de vreme, p e fondul a l b a s t r u al cerului, fe­
m e e a p ă r e a o p a s ă r e m a r e d e p r a d ă , g a t a s ă - ş i ia sborul. C u m â n a
s t r e a ş i n ă la ochi, s e uita d e p a r t e , s p r e c a s a al cărei a c o p e r i ş d e
ţ i g l ă r o ş i e e r a ca o u r i a ş ă floare de m a c , aici, în mijlocul lanurilor
verzi d e porumb.
S e m u t a s e r ă în c â m p , p e „ m o ş i a " lor, c u m l e p l ă c e a s ă s p u n ă ,
d e c â ţ i v a ani abia. A i c i nu trebue s ă le ţii t o a t e din m â n ă ; p ă m â n t
a v e a u destul şi m a i din a lor, m a i din a altora, c r e ş t e a u vite, porci
şi li s e u m p l e a c u r t e a d e a v e r e . C â t a u s t a t în sat, a b i a p u t e a u ţinea
d o u ă vaci r e l e şi a s t e a cu m a r e necaz; bucatele le e r a u t o t d e a u n a
numai p l e a v ă şi e r a u nevoiţi, n u o d a t ă , s ă c u m p e r e c a s ă a i b ă ce
s e m ă n a . Ş i uite, a c u m jirezile li's m a r i c â t dealurile şi p a t r u boi c a
p a t r u flori r u m e g ă în g r ă d i n ă .
O d a t ă cu boii în p o i a t ă şi t u r m a din ocol, c r e s c u s e şi v a z a lor
în s a t , unde orice o m a t â t a c â n t ă r e ş t e c â t ă a v e r e a r e . C ă c i d a c ă
p â n ă ieri-alaltăieri, m a i p u t e a spune cineva c ă Urcăneştii nu e r a u
chiar de rangul întâi, a c u m d e c â n d feciorul lor m a i m a r e , Vaier,
s'a întors d e l a c ă t a n e , u n d e a fost la „ K a d e t s c h u l e " şi s'a însurat
c u A n a , f a t a lui Triloiu, „bocotanul Tritiului", n'ar m a i fi îndrăznit
s ă s p u n ă nimeni a ş a ceva.
Nici ei nu s e l ă s a u c u nimic m a i p r e j o s . C u m p ă r â n d u - ş i clopote
GÂND ROMÂNESC 247

l a boi, c a s ă le v a d ă oamenii, d u s e r ă un c a r de fân unui om s ă r a c ,

dealungul satului. î ş i t o c m i s e r ă „ l a suciu", c o j o a c e c u p e n e roşii,
mărgineneşti, c u m nu a v e a u în s a t n u m a i cuscrii lor.
L a biserică, Simion, b ă r b a t u l Ludovichii şi g a z d a casei, c ă c i
bătrânii l ă s a s e r ă de mult c â r m a şi t r ă i a u într'o c ă s u ţ ă mică, l â n g ă
p o a r t ă , t r e c e a tot m a i în frunte p â n ă c â n d a j u n s e în r â n d u l din faţă,
unde, s c o ţ â n d u - ş i b u r t a înainte, p a r c ă zicea celor din jur: „ u i t a ţ i - v ă
l a mine, cine mi's eu". T u ş i a în timpul s l u j b e i c u gravitate, c u m f ă ­
c e a u şi c e l e l a l t e g a z d e .
N ă r a v u l vechiu însă, din v r e m e a sărăciei, d e a ciupi din a a l t u i a
nu 1-a l ă p ă d a t . Un om bogat — îşi zicea Simion — p o a t e s ă iee d e l a
altul, a r e c u ce plăti. Câmd îl p r i n d e a cineva c ă r â n d u - i bostanii, ori
ducându-i znopii din claie, îşi îngroşa glasul, zicând:
— C e , mă, eu îs silit p e p ă m â n t u l t ă u ? E u a m ce-mi t r e b u e . . .
Ludoviica p r i v e a t a b l a m a r e a U r c ă n e ş t i l o r şi îi c r e ş t e a inima.
— D a c ă a m p u t e a p u n e m â n a p e p ă m â n t u l lui B o t o ş , c a r e - i în­
glodat în datorii, a m f a c e o t a b l ă d e loc c u m n u este a l t a prin î m p r e ­
jurimile a s t e a , s e g â n d e a ea. Treizeci de iugăre, la trei copii!
D e ş i în s a t d a t i n a e r a c a fetele s ă fie plătite c u bani şi p ă m â n t u l
s ă r ă m â i e numai feciorilor, ei a v e a u de g â n d s ă dee şi M a r i o a r e i
p ă m â n t c a l a oricare fecior. D a r p â n ă atunci m a i e s t e vreme, f a t a e
a b i a de doisprezece ani; m a i pot c u m p ă r a . Ş i c â t e nu s e p o t î n t â m p l a
în c i n c i - ş a s e ani! D a c ă a r c u m p ă r a p ă m â n t u l dela a lui B o t o ş a r
a v e a o mulţime d e încurcături cu î n t a b u l a r e a .
D e altfel nici locul lor n u e r a intabulat p e ei — se g â n d i L u d o -
vica c u o u n d ă d e p ă r e r e de r ă u .
— „ A ş a - i omul ă s t a , l ă s ă t o r ! A r fi p u t u t s'o f a c ă p â n ă a c u m a
d e s u t e de ori; b ă t r â n u l i-a zis d e s t u l şi b a n i a u avut. E d r e p t c ă
Simion a l ei, e singurul copil la părinţi, lui îi r ă m â n e a v e r e a d u p ă
m o a r t e c ă n'are c u i foc o l ă s a , d a r , vezi, omul trebue s ă s e a s i g u r e .
B ă t r â n u l e ăl ce nu-i şi c u l ă s ă m â n t u l tot vor a v e a ei cheltueli, a c u m ,
ori m a i t â r z i u .
F e m e e a s e g â n d i apoi, a ş a într'o d o a r ă , c ă s ' a r p u t e a să-1 înşele
cineva p e bătrân, c u m e în mintea copiilor, s ă - i ieie p ă m â n t u l din
m â n ă . V a i e r a l ei, ori a l t c i n e v a . . .
— A s t a a r fi a p o i u n a ! , zise singură. P â n ă una a l t a n e - a r m a i
f a c e cheltueli şi^ n e - a r p u r t a p e drumuri, p e l a p o t r a c ă r i .
— D o a m n e , l a c e m ă m a i g â n d e s c ş i eu, d o a r nu's oamenii chiar
lupi.
Porni la v a l e p e drumul d e l a c a p e t e , u n d e i a r b a v e r d e - s t r ă l u c i -
toare, îi m â n g â i a p a r c ă picioarele s d r e l i t e d e viţele d e m u r e de prin
cucuruzi.
 248 GÂND UOMÂNKSC

E r a d u p ă c ă r a t , târziu; de cules nu se a p u c a s e încă nimeni, dar

porumbul, deşi v e r d e l a frunze, e r a a p r o a p e copt. T o a m n a , cu ploile
nesfârşite, c u noroi şi neguri nu venise încă. Intr'amiezile e r a u tot ca
în dricul verii, n u m a i serile şi nopţile luminate d e lună, c a ziua, e r a u
lungi şi r ă c o r o a s e . C e v e a c d e l a D u m n e z e u !
Ludovichii, intrând pe drumul m a r e , îi ieşi înainte, c a din p ă m â n t ,
U r c a n bătrânul, socrul ei. R a s , încălţat cu obiele a l b e de p â n z ă şi cu
s t r a i ţ a de piele în s p a t e , bătrânul venia p e m a r g i n e a cucuruzaştinii şi
c â n d îi r ă s ă r i n o r u - s a înainte, a v u o t r e s ă r i r e şi s e opri d e o d a t ă . A p o i
porni iar l a drum c a şi cum nu s'ar fi î n t â m p l a t nimic,
— D e e D u m n e z e u bine, t a t ă !
F e m e e a a r fi vrut s ă se o p r e a s c ă şi să-1 întrebe unde merge, ce
m a i e p e a c a s ă şi alte multe.
— D a d u m n e a t a unde te duci, a m u p e înserate, zise iar femeea,
oprindu-se.
— U n d e ? U n d e ! D a mie nu mi-i slobod s ă m ă duc nicăiri, n u m a
v o u ă ? , mormăi bătrânul în b a r b ă şi m ă s u r â n d p ă m â n t u l c u c â r j a îşi
v ă z u d e drum. T r ă g e a opincile d u p ă el b ă t r â n e ş t e şi grăbindu-ee, se
tot uita s p r e r ă s ă r i t c a şi c u m i-ar fi fost t e a m ă s ă nu-1 a j u n g ă cineva
din p a r t e a a c e e a .
— H o d o r o a g a dracului, şopti femeea, u i t â n d u - s e d u p ă el. Bine
c ă s e duce şi îmi m a i r ă m â n e m â n c a r e a . Dă-1 în t u r b a r e ! C ă a l t ă
t r e a b ă nu face, n u m a ş e d e şi m a n c ă , iar de m o a r t e nici g â n d n'are.
P â n ă a c a s ă s e m a i g â n d i l a o s o r ă a ei din Ţ i c u d , la ce v a f a c e
mâine de m â n c a r e şi la un viţel ce f ă c u s e viermi între unghii.
D e l a p o a r t ă o v ă z u pe n o r u - s a , p e A n a şoşotind cu b ă t r â n a şi
c â n d s e a p r o p i e d e e l e pricepu c ă ele schimbă vorba.
— C e a u a s t e a de împărţit l a o l a l t ă ? — se gândi ea înciudată şi
p r e f ă c â n d u - s e c ă nu le v e d e . î ş i c h e m ă f a t a în colţul din sus a l t â r -
naţului, să-i a j u t e s ă d e j g h i o a c e fasolea. C â n d fură singura o întrebă:
— U n d e s'o dus m o ş u - t ă u ?
— N u ştiu c ă t ă t s'o a s c u n s de mine. O vorovit şi cu tetea şi
c â n d o plecat, tetea l-o petrecut p â n ă l a p o a r t ă şi l-am auzit că zice:
„bine, bine, a ş t e p t a ţ i - m ă numai".
F e m e e a s e opri cu p ă s t a i a d e s f ă c u t ă p e j u m ă t a t e şi u i t â n d u - s e
ţintă în ochii fetei, o întrebă încruntată:
— N a i m a i auzit n i m i c ?
— Nu!
— H m n ! D r a g a mamii, zise m u ş c â n d u - ş i buzele. H m . . . v r u s ă
urmeze, d a r v ă z â n d c ă se a p r o p i e b ă t r â n a , îşi r e t e z ă d e o d a t ă gândul.
M a i târziu, a d ă u g ă pentru sine:
— Mi se p a r e c ă A n a e soiu d e ş a r p e !
GÂND ROMÂNESC 249

L a cină, A n a nu s e m a i s ă t u r a d e poveşti; t o a t ă e r a numai g u r ă .

D e f r u m o a s ă nu e r a f r u m o a s ă ; a v e a p ă r u l roşietic, ochi mici, vicleni
şi f a ţ a pistruită, d a r V a i e r o iubea c ă c i e r a f a t ă de g a z d ă m a r e . G u ­
rile rele s p u n e a u c ă m a m ă - s a o f ă c u s e cu un jidov p r i p ă ş i t p e la ei
c u m a ş i n a d e îmblătit. A s t a însă în sat n'avea nici o importanţă.
Vaier, un f l ă c ă u voinic c u m u s t a ţ a h a i d u c e a s c ă , d a din c a p şi
z â m b e a la a r ă t ă n i i l e c e le s p u n e a A n a . P â n ă a nu m e r g e la cătane,
între flăcăi, fusese cel dintâi, în t a g m a lui. A c u m , s p u n e a u oamenii,
s'a prostit. N u te m a i poţi înţelege c u el, a i c r e d e c ă nu-i i bun capul,
a ş a vorbeşte,
— Un om c a r e s'a întors din „ a r m a t ă " — el nu zicea cătănie —
cu g r a d u l de sergent, nu se cuvine s ă m e a r g ă în uliţă şi s ă stee l a
p a l a v r e c u proştii, cari nu ştiu ce-i în lume, c r e d e a el. Ori şi d a c ă
merge, s ă le s p u n ă ceva vorbe m a i frumoase, m a i înalte, s â - i înveţe
ceva.
A c a s ă vorbea scurt, tăios, a v â n d a e r u l c ă d ă m e r e u porunci şi
când e r a s t r â n s c u u ş a şi silit s ă s p u n ă m a i multe, îl m ă s u r a p e a d ­
versar de s u s p â n ă jos şi începea întotdeauna: „ a p o i d a c ă - i vorba,
a p o i . . , " A ş a î n v ă ţ a s e d e l a domnul căpitan, c a r e s p u n e a c ă „ d a c ă - i
vorba, a p o i numai omul p r o s t o ia drept, cel c u minte le face t o a t e
cu politică".
Printre vorbe, L u d o v i c a a f l ă c ă bătrânul s'a dus la T ă u r e n i d u p ă
t a b a c . Ii veni inima la loc.
— Cum îşi face omul s p a i m ă în o a s e din nimic, se g â n d e a ea.
II iubea p e V a i e r c ă e r a „ m a r e şi frumos, c a b r a d u l " .
D e c â n d s'a ridicat el şi u m b l ă între oameni, d e l a multe I-a scos
p e t a t ă l s ă u . Ş i n u m a i cinste şi omenie a u a v u t d u p ă el p â n ă a c u m ,
„ Ş t i e - n e D u m n e z e u c e - o m a v e a de aci înainte".
P e l a miezul-nopţii V a i e r s e s c u l ă cu n e v a s t ă cu tot. In vreme
c e îşi v â r a c u r e a u a în cioarecii c e i noi, c u un fus rău, A n a îi v ă c s u i a
cişmele. A s t a nu o m a i f ă c u s e e a d e c â n d e r a în c a s a Urcăneştilor.
L u d o v i c a nu d o r m e a şi gândul a c e l a chinuitor iar i se înfipse în
inimă. C â n d v ă z u p e V a i e r g a t a de drum, c u b â t a ghintuită cu ţinte
galbene, în m â n ă şi c u s t r a i ţ a de piele de v u l p e în spinare, ea îl în­
t r e b ă din p a t , r i d i c â n d u - s e într'un cot:
— M ă i Vaier, d r a g u l mamii, u n d e te duci t u ?
— S ă a d u c a p ă de u n d e se b a t munţii în capete. U n d e s ă m ă
d u c ! L a Moineşti, s ă - m i iau c e v a pe banii c e i a dela o s p ă ţ , doar nu
i-oi ţinea în l a d ă s ă m u c e z e a s c ă ,
î ş i roti privirea prin c a s ă şi se întrebă, îngrijorat:
— O a r e nu uit n i m i c ?
D u p ă ce ieşi, A n a îi s t r i g ă din p r a g :
250 GÂND R O M Â N E S C

— A p o i , m ă i V a i e r d r a g ă , m i e s ă - m i a d u c i boi d e ă i a c u corni­
ţ e l e v â r î t e în ochi c ă ă i a îmi p l a c — şi isbucni într'un r â s g â l g â i t d e
nu e r a s ă se m a i o p r e a s c ă .
R â s u l ă s t a , în c a p d e noapte, nu-i p l ă c u s o a c r e i . C u g â n d u l tul­
b u r a t de b ă n u i a l ă se d e t e j o s din p a t , îşi f ă c u d e lucru p e - a f a r ă : ,,să-I
s c o a l e p e Simion s ă - i a d u c ă p a i e l a cuptorul d e pâine", în a d e v ă r
p e n t r u a-i s p u n e omului c e a r e p e suflet. Simion d o r m e a în şură, p e
răsboiu.
— D o r m i ? întrebă femeia.
Omul s e î n t o a r s e p e c e a l a l t ă p a r t e şi f e m e e a s e a ş e z ă p e o t a l p ă
d e r ă s b o i u , l â n g ă el.
— M ă i omule, de ce s'o dus V a i e r d e a c a s ă s i n g u r ? Ş i ieri, p e
la ojiniţă s'o dus şi t a t ă - t o ! U n d e s'o d u s ?
T u ştii c ă ă ş t i a nu o c u m p ă r a t nimic t o a t ă v i a ţ a lor, s ă nu te
c h e m e şi p e tine şi amu, ne s u p ă r a t , ne nimica, V a i e r se duce la t â r g
singur.
Omul p l e s c ă i din g u r ă c a atunci c â n d loveşti a p a cu p a l m a . F e ­
m e e a continuă:
Bine, omule, eu nu zic nimic, d a d e c â t e v a zile şi m a i cu s e a m ă
ieri, t o a t ă ziua, i - a m auzit şoşotind prin g r ă d i n ă . Ş i coita a s t a de
A n ă u m b l ă î m b r o b o d i t ă înapoi şi s e r â n j e ş t e d e g â n d e ş t i c ă a m u îi
mireasă.
— Ei, d r a c u , a ş a - i e a !
— B i n e omule, bine! E u ţi->am s p u s . D a r visul m e u nu-i a bună.
Locul n o s t r u tot s t ă încă p e bătrân, p e tine nu-i p u s nici o b r a z d ă .
S ă d e e D u m n e z e u s ă minţesc, d a r îi v e d e a tu c ă ă ş t i a îl duc p e b ă ­
t r â n la T u r d a , d e nu o m e r s c h i a r a z i şi îl fac de s c r i e locuţul nostru
p e ei. N e f a c d e minune şi ne l a s ă p e drumuri, a m u , oameni b ă t r â n i .
Simion s e trezi deabinelea. Ii f u l g e r ă prin minte gândul c ă s a r
p u t e a î n t â m p l a c e e a c e îi s p u n e a n e v a s t a şi îl p ă t r u n s e c a un fior
r e c e p â n ă în m ă d u v a o a s e l o r .
— Ei, d r a c u ! c l ă t i n ă el din c a p . Ii venia s ă r â d ă c ă s'a şi putut
g â n d i m ă c a r l a a ş a lucruri. L a u ş ă , L u d o v i c a s e opri şi zise c a pentru
sine:
— Bine, bine. T r e a b a t a ! D a bătrânul e în mintea copiilor, îl
poţi c u m p ă r a cu un ciocan d e v i n a r s şi c u o p i p ă de t a b a c . Ş i p o -
r o d i ţ a a s t a a lui Triloiu nu-i fel bun.
Simion îşi t r a s e ţolul p e c a p , încercând s ă a d o a r m ă iar. L u d o ­
vica însă îi r ă s c o l i s e un roiu de gânduri, c e nu-1 l ă s a u s ă a ţ i p e a s c ă .
Printre t o a t e o hotărîre p u s e mai a l e s s t ă p â n i r e p e el: s ă reguleze s o ­
cotelile c u întabularea, î n d a t ă ce s'o întoarce b ă t r â n u l a c a s ă . R ă s u c i n -
d u - s e d e p e o p a r t e p e a l t a , stete în aşternut, g â n d i n d u - s e l a tot
GÂND ROMÂNESC 251

felul d e lucruri c a r i n'aveau nici o l e g ă t u r ă ou el, p â n ă s e c r ă p ă d e

ziuă, când a d o r m i buştean.
P â n ă l a a m i a z i L u d o v i c a îşi b ă t u f a t a c ă nu ştie s ă î m p u n g ă
o d a t ă cu acul, îşi boscorodi omul şi s e s f ă d i ş i c u nişte vecini, a i lui
Ş a s ă Ilă, c a r i îi z d r o b e s c cucuruzii c u porcii.
N u c u m v a ă ş t i a s'or fi înţeles cu hoţii ă i a a lui Triloiu şi b ă t r â ­
nul s'o d u s l a ei d e c u ziuă, i a r l a noapte, v a veni şi V a i e r a c o l o şi
s'or d u c e c u c ă r u ţ a lor l a T u r d a ? A s t a o fi!
S ă s e d u c ă L u d o v i c a c u furca p â n ă acolo, nu-i potrivit, d e e a s e
feresc şi n'o s ă a f l e m a r e lucru. Ş i a p o i „nici nu-i bine s ă m e a r g ă
muierea c u furca în brâu, a l u n g u l hotarului", v o r b ă a p u c a t ă din b ă ­
trâni. S ă - 1 t r i m e a t ă p e T r a i a n d u p ă funia c e a lungă, a ş a c a s ă - ş i
f a c ă treabă, s ă - i s p u i e s ă v o r b e a s c ă c u slugile şi cu copiii.
D a c ă a r a v e a copilul mintea ei, cum i - a r m a i p u t e a d e s c o a s e !
D a r T r a i a n e t â n ă r şi-i prost, o s ă s e d e e d e gol.
E m a i bine s ă a d u c ă n u m a i funia şi s ă b a g e d e s e a m ă d a c ă li-e
a c a s ă calul. D a c ă nu, ş t i e e a unde-i.
— T r ă i e n e d r a g ă , s ă nu te p u i e p ă c a t e l e s ă şezi c ă scot d o u ă
piei d e p e tine! I n ţ e l e s u - m ' a i ? !
— înţeles, d a c u m s ă nu înţeleg, s t r i g ă băiatul, b u c u r â n d u - s e c ă
s c a p ă de a c a s ă . D u p ă d e a l î n s ă copilul s e întâlni c u nişte prieteni,
c a r e îi a r ă t a r ă un briceag c u p l a s e l e d e os d e p e ş t e . S e a ş e z a r ă p e
m a r g i n e a şanţului şi î n c e p u r ă s ă s e t â r g u i a s c ă ; T r a i a n s p u n e a c ă el
a r e bani şi v r e a să-1 c u m p e r e . Nu-i a v e a l a el c ă nu ş i - a luat haina,
d a i d ă el, c â n d s e m a i întâlnesc. In e c l e j i a popii sunt b a n i ş i unul
din băeţi îi v ă z u s e cum „ s e b a t " d e ies din ei v â l v ă t ă i vinete.
A j u n g â n d l a Triloiu (cuscrii locuiau şi ei în hotar) T r a i a n ceru
funia şi p l e c ă . D u p ă ce s e d e p ă r t a c a d e o s v â r l i t ă bună de c a s ă , s e
o p r i şi începu s ă strige:
— Tete Ioane! Tete Ioaaanee!
Ioan, f r a t e l e Anii, m ă t u r a c u r t e a ; auzindu-1 p e T r a i a n strigând,
crezu c ă a uitat c e v a şi ieşi la p o a r t ă :
— Ce-i m ă !
— 0 zis m a m a c ă a c a s ă vi-i c a l u l ?
— B a nu, spune-i c ă l - a m trimis la potcovit. T r a i a n c u funia
f ă c u t ă colac p e m â n ă , porni s p r e c a s ă , în fugă. S o a r e l e s t a s ă sfin­
ţească, џ
* *
*
L u d o v i c a s t a dinaintea uşii şi d e p ă n a nişte fuse încâlcite, A b ă ­
tut-o D u m n e z e u cu o f a t ă şi o n o r ă c a r i nici pune p e fus nu ştiu.
T o a t e ' s p e g r u m a z u l ei. Ş i încă m a i zic oamenii c ă a fost f a t ă h a r n i c ă !
 252 GÂND ROMÂNESC

M â n c a - i - a r p u s t i a h ă r n i ş a g u l ! C ă n u m a f a l a a fost de tot neamul ei.

Ş i g ă z d ă c i e l e g a t ă c u a ţ ă de l â n ă . . .
— D a hai încoace, m â n e a t e - a r m i r a r e a s ă te m a n c e , c e m ă tot
I or ţ i . . . I* irul se r u p s e s e şi fusul, sărind din ciur se rostogoli d e ­
p a r t e . N e v o i t ă s ă se întinde de-i p â r ă i a u oasele, îl a p u c ă de un c a p ă t
şi smucindu-1, îl r u p s e iar.
— Ptiu, c ă de a s t e a n'am văzut de c â n d m a m a m'o făcut. Ă s t a
tot trebue tors din nou. N u se ţine nici u n fir. D e a s t e a n'am păţit
de când sunt şi azi, m â i n e vine piuarul. P e noi ne a p u c ă Crăciunul
torcând, C â n d vom t o a r c e şi de g l u g ă şi de cioareci!
Trei muieri la c a s ă . D e a s t a a m e a nici nu ţi—i a ş a de c i u d ă c ă - i
copilă, a m u învaţă. D a d o a r a s t a l a l t ă îi b ă t r â n ă , T r e b u e s ă f a c ă Ia
bărbat.
— V a i m i r a - s ' a r t â r g u r i l e şi ţ a r a de lucrul vostru c ă numai mi-aţi
clăcuit ast' ţâr' de l â n ă . F i r u l se r u p s e iar şi e a trânti ghemul în ciur.
— Desfacă-1 cine l-o făcut. D a c ă i-o trebuit b ă r b a t trebuia s ă
înveţe s ă lucre. L u ă ciurul şi intră în c a s ă , î m p i e d e c â n d u - s e de p r a g :
— A r d e - a ţ i , s ă a r d e ţ i c ă t o a t e - m i ieşiţi în cale.
S e d u s e s ă d e s f a c ă lanţul la porci c ă c i se î n f ă ş u r a s e r ă şi pot
muri acolo s p â n z u r a ţ i c ă nu le a r e nimeni g r i j a . S c r o a f a veni l a ea
şi d a s ă - i p r i n d ă rochia:
— H a ţ a , ne! D a c e - i ? N u t e - a m umplut a z i o d a t ă de m â n c a r e ?
O lovi straşnic cu piciorul în c o a s t e şi s c r o a f a u m p l u curtea de gui-
ţături.
— T u a i căpiet, tu muiere, îi zise Simion din g u r a şurii, de baţi
porcii în p r i p o n ?
L u d o v i c a nu-i r ă s p u n s e . D i n s p r e deal venia o c ă r u ţ ă şi ea se
repezi să-i i a s ă înainte,
— M ă i G h e o r g h e d r a g ă , n'ai văzut p e V a i e r u l nostru şi pe m o -
ş u - s ă u prin s a t ? N u s'o oprit c u m v a la f ă g ă d ă u c ă s'o dus de a s e a r ă
l a m o a r ă şi nu m a i d ă D u m n e z e u s ă vie, nici cum.
— Nu, lele Ludovica, eu vin dela Ghiriş, a m fost d u p ă benzină,
la maşină, d a nu i-am văzut.
L u d o v i c a se î n t o a r s e înapoi, u i t â n d u - s e s p r e D e a l u l Crucii; se
u i t a s e de a t â t e a ori c ă o d u r e a gâtul.
— E i T r ă i e n e , T r ă i e n e , mâncu-ţi m ă m ă l i g a ! C e ţi-oi d a eu, de
şi D u m n e z e u o s ă p l â n g ă de mila t a . . .
î n c e p e a un lucru numai c a s ă fie început; a p o i îl arunca, b ă g â n d
vină l a t o a t ă l u m e a şi l e g â n d u - s e de t o a t e .
Nu-i s p u s e s e nimeni, d a r ea e r a î n c r e d i n ţ a t ă a c u m c ă cei doi s'au
dus la T u r d a s ă - i iee locul. A i c a s e i v e d e a u c ă a z i „ a r e ziua ei" şi
îşi v e d e a u de lucru care p e unde putea, numai s'o o c o l e a s c ă .
 GÂND ROMÂNESC 253

C â t e o d a t ă s e g â n d e a c ă îşi face inimă r e a pentru nimica t o a t ă ;

numai ce-o să-1 v a d ă p e Vaier, ivindu-se în deal c u doi bouleni, d e
ţi-i m a i m a r e d r a g u l s ă t e uiţi l a ei. Şi, p o a t e , bătrânul s'o fi dus
într'adevăr d u p ă t a b a c c ă s'o m a i dus el, în gută să-1 mance.
C â n d î n s ă o v e d e a p e A n a , u m b l â n d d e colo p â n ă colo, g ă t a t ă
şi p u d ă r i t ă , c u n ă f r a m a p e c e a f ă şi c â n t â n d d e nu-i a j u n g e a curtea,
o strângea, p a r c ă , c e v a d e gât.
N o r u - s a o p r i v e a clipind din ochii mici şi vicleni, c u m fierbe — şi
p a r c ă a r fi vrut s ă zică: „ a c u m oricât t e - a r stropşi, p ă m â n t u l tot a l
meu îi".
Ludovichii îi venia s ă s e r e p e a d ă la e a şi s ă - i dee un pumn de
s ă intre în p ă m â n t .
L a s c ă p ă t a t u l soarelui, îşi l u ă omul de scurt şi îl trimise p e v a l e
înaintea lui V a i e r să-1 a ş t e p t e şi să-1 întrebe: „ a c o l o - i t â r g u l ? "
Simion îi t r a s e c â t e v a p a ş t i şi boboteze. — „ E ş t i nebună, ce-i
cu tine, de n'ai s t a r e şi îi î m p r ă ş t i i p e toţi d e l â n g ă c a s ă ? " — D a r
p â n ă la urmă, nu a v u c e face, îşi l u ă în m â n ă un c ă l c â i de pâine,
o bâtă, s u b s u o a r ă , şi p l e c ă .
In drumul ţării s e l ă s ă într'o dungă, l a u m b r a unei tufe de sal­
c â m i şi îl fură somnul.
* *

P e la cina c e a bună nimeri V a i e r şi cu bătrânul, puţin călit.

N'a fost m ă r t u r i e (la t â r g ) şi ş i - a bătut p i c i o a r e l e de a nimica.
P e b ă t r â n 1-a a f l a t p e drum, l â n g ă Coconul. T o t s p u n e a c ă - i s l a b
şi p r ă p ă d i t , d u p ă o v i a ţ ă de lucru. Ş i nu-i a r e nimeni de grij ă . . . A r
trebui să-1 ţină c a p e p a l m ă c ă l e - a c â ş t i g a t a t â t a avere.
— Milos eşti, d r a g u l mamii şi n u m a a m u !
— Voiu a v e a eu g r i j ă d e moşu, s ă r a c u l , d e aci înainte, zise A n a .
— T u s ă fi a v u t g r i j ă de S u r e i u S p ă t a r u l , ă l a ţi-o fost moş.
O murit la R o ş e a , în coteţul d e găini, cu c a p u l p e găinaţ, i-o r a s e
Ludovica.
V a i e r r ă m a s e trăsnit. In primul moment c r e z u c ă a c a s ă ştiu toţi,
c ă l-o fi întâlnit cineva p e d r u m şi s p u n â n d l a ai lor, l^au d a t d e gol.
P o a t e A n a , cum e ea, s l o b o d ă la limbă, nu s'o fi putut r ă b d a şi
s c ă p â n d , prosteşte, vr-o vorbă i-o fi făcut p e ceilalţi s ă î n ţ e l e a g ă .
M u i e r e a , tot m u i e r e ! C u m î n s ă m a m a lui nu p o m e n e a nimic şi nici
nu s e l e g a de el,*crezu c ă femeile a u avut l a o l a l t ă vorbe slabe, m u î e -
reşti şi cine ştie c e le-o fi s ă r i t în n a s . L e l ă s ă s ă - ş i s p e l e g u r a cât or
v r e a şi ieşind a f a r ă , se furişă în c ă s u ţ a bătrânilor,
— D e unde ştiu ă ş t i a , întrebă el p e bunica lui.
— Ş t i u în foc, s ă - i mance. Cine ştie c e a u ; d a de ştiut n'au de
254 GÂND ROMÂNESC

u n d e s ă ştie. B ă t r â n u l sta întins p e p a t şi b ă t r â n a b ă t e a ouă într'un

blid, s ă f a c ă p a p a r ă la m ă m ă l i g ă . C â n d s ă i a s ă a f a r ă , V a i e r izbi c u
uşa pe mamă-sa.
— M a m ă , dumniata de c e a s c u l ţ i l a u ş ă , n u şti ce p ă c a t m a r e - i ? I
— A m u d ă - m i p a c e c u p ă c a t u l . C ă tot u n a mi-e mie, s ă m ă c u ­
fund în p ă c a t e c a L e n u ţ a din poveste.
— D a c ă tu, d r a g u l mamii, n'ai frică şi g â n d d e l a D u m n e z e u şl
ne l a ş i p e drumuri, p e mine şi p e t a t ă - t o c a r e t e - a m făcut şi t e - a m
crescut; a m u la b ă t r â n e ţ e . . . D a c ă tu nu te g â n d e ş t i la s o r a şi l a f r a ­
tele t ă u m a i mici, cari s'o trudit aci p e p ă m â n t u l ă s t a , a p o i . . .
— N u s'a gândi el d e frate-so şi de s o r u - s a , s ă s e g â n d e a s c ă cine
i-o făcut. Ş i d u m n e a t a c u o rochie ai venit aici şi a i a o ai şi amu, ţ i p a
A n a din u ş a bucătăriei.
— T u u u ! L u d o v i c a se r e p e z i s e l a o a l a d e m ă m ă l i g ă şi d a c ă V a ­
ier n'ar fi prins-o î n d a t ă , i-ar fi d a t c u e a în c a p .
— L a s ă - m ă , s'o omor, s'o omor. P l ă c i n t a şi c o l a c u ei! L a s ă - m ă ! Г
Ptiu. C ă n'oiu a j u n g e s ă - i d a u b a t ă r una, L a s ă - m ă ! L a s ă - m ă ! !
— L a s - o s ă vie n u m a n c o a c e c ă - i s t â n g e u s o a r e l e , zicea de a l t ă
parte Ana.
— T u u ! S ă vii în c a s a m e a şi s ă - m i furi locul din g u r a copiilor,
tuu! U n a c a r e te-o făcut m u m ă - t a prin ş a n ţ u r i cu jidovu B e b o s ! T u
spurcăciune, tuuu!
— L a s ă m a m ă , nu te m a i necăji, o o p ă c e a V a i e r , ţinând-o de
m â n i şi stându-i în c a l e . D e dumniata n'a fi r ă u . T e - o m lua la noi
şi d a c ă îi v r e a îi f a c e ceva, d a c ă nu, c e ţi-a trebui îi a v e a .
Ii s t a la u m b r ă şi îi toarce.
— P e mine s ă m ă ţineţi voi c a p e o chilavă, din t r u d a m e a . L a
c a r e a m lucrat treizeci d e a n i ! E u s ă m â n e atunci c â n d mî-ţi pune
voi în b l i d ?
— A f a r ă din c a s a m e a c ă v ' a p r i n d ! A f a r ă !
S c ă p â n d din m a n i l e lui Vaier, L u d o v i c a se repezi în сав&, fnşfăcă
d e un c a p ă t a ş t e r n u t u l pe c a r e dormiau. c e i dor, îT t r a s e d u p ă d â n s a
a f a r ă şi îl a s v â r l i prin curte.
A n a ţ i p a şi e a de r ă s u n a hotarul. V a i e r s e ciuduli r ă u , vru s ă se
r e p e a d ă la m a m ă - s a , s'o bată, d a r s e s t ă p â n i şi începură s ă - ş i a d u n e
hainele. î n ţ e l e g â n d c ă în n o a p t e a a s t a tot n'ar m a i fi fost chip s ă
d o a r m ă în c a s ă şi m a i a l e s c ă s e t e m e a u s ă nu pice p e s t e ei t a t ă l lor,
s e d u s e r ă s ă s e culce în p o d u l poieţii.
— M a r ş înainte, îi c o m a n d ă V a i e r Anii, c â n d f u r ă singuri. Nu
ţi-ai putut ţinea fleura.
T r a i a n , c a r e ştiind ce-1 a ş t e a p t ă a c a s ă s t ă t u s e a s c u n s prin cucu­
ruzi p â n ă întunecase bine, veni încet l â n g ă s o r u - s a şi a m â n d o i se
GÂND ROMÂNESC 255

f u r i ş a r ă în colţul de jos a l târnaţului, u n d e a d o r m i r ă îmbrăţişaţi, în

v r e m e c e m a m a lor s t r i g a de c r e d e a i c ă a r d e c a s a . . .
* *
*
Simion se trezi târziu, u d de r o u ă şi îngheţat p e j u m ă t a t e . î n c e p u
s ă - ş i s u d u e n e v a s t a c a r e îl face d e u m b l ă d e a lela şi îl trimite c a
p e cel din poveste, s ă - i a d u c ă m a n ă .
In s a t , l â n g ă f ă g ă d ă u e r a plin d e c ă r u ţ e si înăuntru, se a u z e a
z a r v ă m a r e . I n t r ă s ă iee o p o r ţ i e de vinars c a s ă se m a i î n c ă l z e a s c ă .
Oamenii e r a u de prin s a t e l e vecine ş i se întorceau d e l a T u r d a , u n d e
c â ş t i g a s e r ă un p r o c e s c u j i d o v u din s a t .
Din v o r b ă în vorbă, îl r u g a r ă s ă le p l ă t e a s c ă un a d ă l m a ş c ă d o a r
ş i - a v â n d u t locul la fecior. Unii t r e c u s e r ă p e l a notarul public şi, f ă r ă
s ă vree, a f l a r ă c ă b ă t r â n u l ş i - a p u s locul p e Vaier, p e nepot. C r e ­
d e a u c ă s'o fi învoit Simion c a s ă nu f a c ă d o u ă cheltueli. Dar, oricum,
lucrul t r e b u i a u d a t , c a s ă fie m a i trainic.
— P l ă t e s c d a r ă , z i s e Simion, simţind cum începe s ă se învâr­
t e a s c ă f ă g ă d ă u l c u el. C u m s ă nu p l ă t e s c !
C e r u o porţie de vinars şi o b ă u dintr'o înghiţitură. II a r d e a c e v a
într'ânsul şi m a i ceru una. P e c e a d e a t r e i a o l ă s ă p e m a s ă n e a t i n s ă
ş i o l u ă la f u g ă s p r e c a s ă , f ă r ă s ă z i c ă o v o r b ă . U r c ă dealul c a şi
cum a r fi vrut s ă a j u n g ă p e cineva din u r m ă , a p o i se opri. Porni în­
cet şi iar s e opri, g e m â n d : „hm, hm".
G â n d u l c ă a r ă m a s d e o d a t ă s ă r a c îi r ă v ă ş i mintea; nu m a i s i m ­
ţ e a nimic, nici p ă m â n t u l de s u b picioare, nici crengile de s a l c â m ce-i
p l e s n e a u f a ţ a în fuga prin cimitir.
B o l b o r o s e a şi nu ştia ce. I se p ă r e a c ă m e r g e p e undeva, într'un
loc necunoscut, c ă î n o a t ă printr'o a p ă n e a g r ă , s ă r a t ă , c ă se î n ă d u ş e .
F u g i o svârlită, a p o i se opri şi iar o l u ă la fugă: „ î i omor, îi omor",
r o s t e a f ă r ă s ă - ş i d e e s e a m a c e spune.
Ii venia s ă r ă c n e a s c ă , s ă s e s c o a l e şi morţii, s ă s e t r â n t e a s c ă şl
trăgându-se cu burta p e pământ, s ă mănânce ţărână.
A j u n s a c a s ă , l u ă din g u r a p o d u l u i s e c u r e a şi din tindă, lovi u ş a
c a s e i d e o făcu ţ ă n d ă r i .
L a m p a e r a t r a s ă , în c a s ă p l u t e a o lumină galbenă, s p ă l ă c i t ă ; Ia
m a s ă s t a femeea c u n ă f r a m a p e ochi şi obrajii înmormântaţi în p a l m e .
Se gândea...
C â n d deschise ochii, d u p ă trosnitura uluitoare, zări p e p ă r e t e l e
din f a ţ ă a r ă t a r e a Cumplită a omului, c u s e c u r e a g a t a de lovire.
C u o b r a j i i scofâlciţi, c a d e mort, în colţul gurii s t r â m b a t e d o u ă
d â r e a l b e de s p u m ă , Simion, g â f â i c a o ţ â ş n i t u r ă de aburi, dintr'un
g â t ş u e r ă t o r d e oţel:
— U n d e - i c u r v a şi t â l h a r u l ? PAVEL DAN
 HANUL DINTRE PLOPI

S e 'ntâlnesc potecile p ă d u r i i vechi

In p o i a n a plopilor cu c r e s t e u d e :
In pridvor se 'mbie fraţi şi r u d e
Ş i d e ş a r t ă n u m b r ă c u p e l e c u vin.
Lin c o b o a r ă pe f ă g a ş u r i p ă d u r e n e
F e t e m a r i c u g u r a m i c ă şi cu ochi de p e r u z e a ,
Cântecul r ă z b a t e prin p e r d e a
Ş i s t r e c o a r ă lacrime prin gene.

S e înşiră rotogol perechi

Ş i s v â c n e ş t e 'n salturi repezi sânul plin;
S t r i g ă t u l r o t e ş t e în urechi
Şi'n m i r e a z m ă vie d e pelin . . .

C ă c i întârzie azi nuntă m a r e

In p o i a n a unde zările clipesc —
U n d e paserile, stoluri, se o p r e s c
S ă s ă r u t e prundul din izvoare.

S ' a r p ă r e a c ă vremile demult

Din î m p ă r ă ţ i a lutului îşi s t r â n g
Anii d e 'mbuibare şi tumult,
C â n d bătrânii sfătuiesc şi frâng
P a s u 'n furtunatic joc s t r ă b u n
V ă l u r a t de fluier de alun.

— N u m a i hanul plopilor învie

S ă r b ă t o r i l e din vremuri de p o v e s t e
Ş i î n n a l ţ ă cântec d e beţie
Primăverii fluturând pe c r e s t e . . .
RADU
 ÎN LUMINA PRIMĂVERII

C e p l ă c e r e s ă zăboveşti prin cartierul a c e s t a nou, în s o a r e l e tinăr

de p r i m ă v a r ă ! N u e p r e a m a r e , a b i a c â t e v a uliţi, înflorite de c a s e
p r o a s p e t e , albe, cu coperişul luminând din ţigla roşie, c a un j ă r a t i c .
M i r e a s m a b r a d u l u i şi a răşinii, din scaunul coperişelor, a d i e la fiecare
u n d ă de vânt, d i l a t â n d nările, a d u c â n d a m i n t e de munte, d e r ă c o a r e ,
de seninătate. Nici o m i a s m ă nu s'a încuibat încă între ziduri, în curţi,
din p r e a î n d e l u n g a t ă a ş e z a r e o m e n e a s c ă . Clădirile, în stiluri diferite,
p a r t e r e toate, locuinţe de patru-cinci camere, ori şi m a i mici, în b ă ­
t a i a soarelui d e p r i m ă v a r ă p a r c ă a u eşit a n u m e la vedere, c u r a t e ,
împodobite simplu, c a nişte neveste tinere şi harnice. Ş i c a şi c â n d
a r întreba p e t r e c ă t o r : , , V ă p l a c e ? "
D o v a d ă c ă p l a c , c ă oamenii îşi odihnesc cu bucurie privirile a s u ­
p r a lor, e roiul d e trecători cari, eşind în a c e a s t ă margine d e m i a z ă z i
a o r a ş u l u i s ă s e s o r e a s c ă , uită de drumurile şi c ă r ă r i l e c e duc m a i
d e p a r t e , s e tot întorc p e c e l e c â t e v a străzi, se o p r e s c în grupuri şi
fac semne c ă t r e c l ă d i r i l e cele nouă, tot l ă u d â n d poziţia, arhitectura,
e l e g a n ţ a lor s o b r ă .
— A i dracului Valahii ăştia, a u gust. A u stil. C e c a s e luminoase,
văratice!
E m u l t ă lume s t r ă i n ă c a r e vine p e - a i c i la p l i m b a r e . Şi, cartierul
c a r e se înfiripă, e a p r o a p e numai românesc.
Cu c â t birue p r i m ă v a r a , trecătorii sunt tot m a i mulţi prin cartier,
O droaie d e copii a l e a r g ă şi chiue p e uliţele nepietruite încă. Unii
gânguresc în c ă r u c i o a r e l e a l b e , a l b a s t r e , verzi, în pânzeturi d e s p u m ă
albă, s u b p l a p o m e delicate, înnecându-şi privirile mirate în a z u r u l
cerului, s u r â z â n d neştiind d e ce, s a u începând s ă ţipe d e o d a t ă f ă r ă
nici oi pricină. Părinţii s e a p l e a c ă a s u p r a cărucioarelor, c a r i se opresc
mereu. Ş i s o a r e l e b a t e necurmat, şi o t o r o p e a l ă se s t r e c u r ă în t r u p u ­
rile u s c a t e c a şi în cele f r a g e d e . Ş i î n d e a m n ă l a somn.
— S ă n ă t o s loc, s ă n ă t o a s ă regiune! A i noştri t r ă e s c de veacuri
j o s în v a l e şi nu s'au gândit s ă c l ă d e a s c ă aici!
 GÂND R O M Â N E S C
258

Ei, p a r c ă R o m â n i i s'au gândit a n u m e ! Aici a u a f l a t p a r c e l e d e

vânzare, alţii a u fost împroprietăriţi. D a c ă e r a d u p ă ei, p a r c ă a r fi
venit l a m a r g i n e a oraşului, dincolo d e b a r i e r a t r a s ă de ţ i g ă n i m e a
m a g h i a r i z a t ă şi c a l v i n i z a t ă ! D e p a r t e de birourile în c a r i cei m a i
mulţi l u c r e a z ă c a s l u j b a ş i a i S t a t u l u i s a u ai oraşului, cu f ă g ă d u e l i de
lumină electrică şi c a n a l i z a r e , cu n ă d e j d i de t r o t u a r e p o a t e p e s t e
vreun deceniu. F ă r ă p i a ţ ă , f ă r ă prăvălii, d e p a r t e de toate.
D a r a u s o a r e , a u lumină, şi-s feriţi d e curenţii din vale.
N u l ă s a m o zi senină, în c a p d e p r i m ă v a r ă , s ă nu cercetez c a r ­
tierul cel nou. In el a d i a m i r e a s m a c â m p u l u i ce începea s ă i n v e r z a s c ă :
f â n a ţ e l e îl î n c o n j o a r ă de trei părţi. M i r e a s m ă d e p ă m â n t u m e d , d e
i a r b ă şi burueni p r o a s p e t e , de ploaie c ă l d u ţ ă , a d u s ă d e a d i e r i l e d e l a
miazăzi. In restimpuri de linişte s e auzia ciocârlia, p i e r d u t ă în m a r e a
a l b a s t r ă - v e r z i e a ceriului, U ş u r e l - u ş u r e l g â n d u l a ţ i p e ş t e , şi închipui­
r e a te duce d e p a r t e , î n d ă r ă p t c u ani, în c o p i l ă r i a d e - a e a s ă , din sat,
şi te r e g ă s e ş t i p e tine cel nevinovat, cel lipsit de g â n d u r i şi înfrăţit
cu lumina şi c ă l d u r a s o a r e l u i şi c u m i r e a s m a t a r e a p ă m â n t u l u i g a t a
de n o u ă rodire. C e p l ă c e r e s ă faci o b a e în inconştienţa fericită a
copilăriei!
Intr'o d u p ă a m i a z ă s c ă l d a t ă în lumină, printre trecătorii veseli
şi copiii gălăgioşi, a m zărit trecând c u insistenţă, o u m b r ă d e femee,
l a braţul unui domn în v r â s t ă . P r i v e a u a m â n d o i în p ă m â n t şi sileau
s ă s c a p e din mulţime, e a m a i g r ă b i t ă p a r c ă d e c â t el. A m a v u t brusc
s e n s a ţ i a c ă s'a p u s o p a t ă p e s o a r e , c ă lumina în c a r e ne s c ă l d a m s'a
răcit d e o d a t ă . A p o i s e n s a ţ i a s e schimbă: simţii p r e z e n ţ a unei r ă n i
a d â n c i , nu p u t e a m bine l o c a l i z a : în mine s a u m a t e r i a l i z a t ă a f a r ă de
mine, î m i p ă r u c u n o s c u t ă femeea. C â t e v a t r ă s ă t u r i a l e feţei, v ă z u t ă
în r e p e d e a s t r e c u r a r e printre oameni.
E r a o f a t ă s a u o f e m e e tinără, s f â r ş i t ă . N u se p u t e a numi s l a b ă ,
e r a u s c a t ă . A ş a d e u s c a t ă , încât umerii obrazilor Împungeau c a de
lemn prin p i e l e a v e ş t e d ă , iar în loc d e ochi nu m a i a v e a decât d o u ă
p r ă p ă s t i i negre. Scheletul d e ş i r a t p ă r e a c ă s u n ă din încheeturi. C u m
m a i p u t e a m e r g e ? O susţinea şi o d u c e a b ă t r â n u l ? D a r dimpotrivă,
p ă r e a c ă e a îl t r a g e înainte.
Nu-i s a l u t ă nime, nu se u i t a r ă l a nime, ca ş i c â n d n'ar fi fost din
o r a ş , b a nici din l u m e a a s t a .
Ş i totuşi, femeea îmi p ă r u cunoscută!
încotro se s i l e s c ?
C r e d c ă toţi cei c a r i i-am zărit a m simţit un junghiu de g h i a ţ ă
în d u p ă a m i a z a a c e e a c a l d ă d e p r i m ă v a r ă . P o a t e şi r a n a a c e e a a d â n c ă
d e c a r e a m pomenit. Un r e s t i m p numi copiii m a i vorbiră. Cei mari,
b ă r b a ţ i şi femei, r ă m a s e r ă tăcuţi, c u privirea d u s ă d u p ă cei doi. Ş i
GÂND ROMÂNESC 259

u m b r e d e tristeţe c o b o r â r ă p e feţe, c a şi c â n d s o a r e l e a r fi tot s c ă p a t

d u p ă dungi d e nor. Ş i e r a u pline de-o m a i e s t a t e t r a g i c ă a c e s t e feţe
omeneşti! Ş i p a r c ă nime nu m a i a v u p l ă c e r e s ă se plimbe în d u p ă
a m i a z a a c e e a , prin cartierul cel nou.
Toţi a u simţit instinctiv c ă cei doi fug de oameni s ă - ş i a s c u n d ă
nenorocirea lor. C a f i a r a r ă n i t ă c a r e se înfundă în desiş d e codru,
să moară.
Nici un p a s nu i-a urmărit. Ş i d u p ă c e i n t r a r ă în s t r a d a cea m a i
periferică a cartierului, în c a r e nu e r a u d e c â t trei clădiri, d a r u n d e
s o a r e l e b ă t e a p â n ă a p r o a p e de asfinţit, nime nu m a i trecu prin s t r a d a
a c e e a . Ş i nici p e copii nu-i l ă s a u s ă a l e r g e p e acolo.
Cei doi ş e z u r ă p e - o bancă, învăluiţi d e lumina şi c ă l d u r a cerului
de primăvară.
In drum s p r e c a s ă m i s'a lămurit s e n s a ţ i a acelei răni a d â n c i ,
deschise. A m bătut c â m p i i m u l t ă vreme întrebând de izvorul răului,
a suferinţii în lume. Ş i a m r ă m a s cu i m p r e s i a definitivă c ă a p a r i ţ i a
acelei femei în c a d r u l strălucit al primăverii, e r a o înfruntare a m a r ă
a d u s ă soarelui, luminii, căldurii, vieţii.
0 cunoscusem v r e o d a t ă p e femeea a c e a ? N u m a i a v e a m sigu­
r a n ţ a d e l a început. C â t e v a t r ă s ă t u r i a l e feţei! D a r nu e r a u a c e l e a
liniile t r a g i c u l u i ?
N u m ă a r d e a d e - a c u m d e c â t o singură dorinţă: D o a m n e , s'o
v i n d e c e s o a r e l e ! S'o vindece p r i m ă v a r a !
Ş i ştiu c ă toţi c a r i o v ă z u s e r ă la braţul bătrânului, silind s ă se
a s c u n d ă , a u a v u t a c e e a ş i b ă t a e a inimii:
— D o a m n e , s'o vindece s o a r e l e !

I. A G Â R B I C E A N U
 FUGA

Vin zorii c ă t r ă s a t s b u r d â n d c a mieii

P e dealul r ă s t u r n a t d e - a c u r m e z i ş u l
Ş i pomii d e ş t e p t a ţ i d a u fuga'n c u r t e
S ' a s c u n d ă c a s e a l b e c u frunzişul.

B i s e r i c a şi n a l ţ ă gâtu'n s l a v ă
Ş i c a t ă c u mândrie'n d e p ă r t a r e ,
C ă c i numai ea, din tot c u i b a r u l verde,
S'a 'nzorzonat cu p e n e r o ş i de s o a r e .

P e uliţi a d â n c i t e s p r e p o n o a r e
R ă s b a t e viaţa'n gesturi triumfale
Ş i - o c i u r d ă d e viţei, cu c o a d a steaguri,
A l u n g ă fumul negurii la vale.

MIRCEA MARC
 STATUL R O M A N O C A T O L I C ARDELEAN

E s t e unul din c a r a c t e r e l e esenţiale a m o r a v u r i l o r n o a s t r e poli­

t i c e — e dureros s'o spunem, d a r o facem pentru r e s p e c t u l a d e v ă ­
rului — ca acei c a r e ne guvernează, s ă sacrifice a d e s e a o r i , cu o u ş u ­
rinţă cel puţin c i u d a t ă , s u p e r i o a r e interese d e S t a t , intereselor elec­
t o r a l e de p a r t i d .
A c e a s t ă atitudine a păturei noastre conducătoare faţă de proble­
m e l e sociale l a o r d i n e a zilei, d a c ă e r a cu u r m ă r i g r a v e în ţ a r a veche,
d u p ă unire a a v u t consecinţe şi mai d ă u n ă t o a r e . C ă c i în trecut con­
flictul între un scop obştesc şi unul electoral s e lichida numai între
noi Românii, m a i a d e s e a în d e f a v o a r e a celui dintâiu, fireşte, î n s ă d u p ă
întregirea ţărei, minoritarii a u fost a c e i a c a r e a u profitat în p r i m a
linie de a c e a s t ă s t a r e de lucruri. In a d e v ă r , minoritarii a u isbutit s ă - ş i
p u i e în v a l o a r e inadmisibilele lor revendicări în detrimentul p o p u ­
laţiei autohtone, m a i a l e s cu p r i l e j u l luptelor dintre p a r t i d e , c a r e
n'au ezitat s ă r e c u r g ă r â n d p e rând, în p r a g u l puterei, l a concursul
interesat a l a c e s t o r a .
A s t f e l în A r d e a l Ungurii, în Bucovina Rutenii, în D o b r o g e a de s u d
B u l g a r i i a u scontat în alegeri cu un uluitor succes, p a c t e l e e l e c t o r a l e
încheiate c u p a r t i d u l din fruntea ţărei, fiind p u r şi s i m p l u favorizaţi
în d a u n a R o m â n i l o r în r e s o l v a r e a litigiilor cu d i v e r s e a s p e c t e sociale.
O g r a v ă p r o b l e m ă a A r d e a l u l u i şi deci â întregei ţări, c a r e se
d i s c u t ă l a noi d e m a i bine de un deceniu, f ă r ă c a guvernanţii noştri
s ă fi isbutit a o rezolva, a ş a c u m o cere d r e p t a t e a cauzei, este şi a c e e a
a S t a t u l u i r o m a n o - c a t o l i c a r d e l e a n şi a averilor deţinute de dânsul,
d e a s e m e n e a c ă z u t ă j e r t f ă p e prihănitul a l t a r a l intereselor electorale.
A v e r i considerabile în v a l o a r e d e p e s t e un m i l i a r d d e lei, cu un
indiscutabil c a r a c t e » de a v e r i publice d e S t a t , a s t f e l c u m l e - a m pri­
mit moştenire d e l a fostul S t a t ungar, a u r ă m a s în mâinile unei o r g a -
nizaţiuni — S t a t u l Catolic — c a r e sub vechiul regim e r a c o n s i d e r a t
c a o r g a n s u b a l t e r n a l Statului, d a r c a r e î n d a t ă d u p ă c e A r d e a l u l s'a
alipit României, pentru a se p u t e a menţine în s l u j b a maghiarismului,
ş i - a r e n e g a t noul s t ă p â n .
262 GAND ROMÂNESC

I a r cârmuitorii noştri cei de ieri c a şi d e astăzi, nu decid i n t r a r e a

în legalitate, a d i c ă în drepturile conferite S t a t u l u i r o m â n d e tratatul
d e l a Trianon, c a succesor al vechiului S t a t u n g a r în c e priveşte m e n ­
ţionatele averi, pentru a le d a destinaţia n a t u r a l ă d e susţinere a insti­
tuţiilor de cultură româneşti şi în special a Universităţei din C l u j ,
c e a mai î n d r e p t ă ţ i t ă la a c e s t e averi, în b a z a chiar a actelor d e fon-
daţiune. A c e a s t a n u m a i pentru a nu indispune o forţă e l e c t o r a l ă mi­
noritară, a Ungurilor din A r d e a l , p e c a r e s ă - ş i p o a t ă sprijini v o c a -
ţiunea la guvernare, în b a z a capriciosului vot u n i v e r s a l . . .
Ş i a s i s t ă m astfel, s u b regim românesc, la o acţiune de necrezut,
surprinzător de t e m e r a r ă : averi publice de S t a t , sunt folosite de S t a ­
tul catolic, o organizaţie nerecunoscută de legile ţărei, p e n t r u scopuri
iredentiste m a g h i a r e .
A c e a s t a e în c â t e v a linii s u m a r e e n u n ţ a r e a problemei Statului c a ­
tolic şi a averilor p e c a r e le deţine. V o m trece la d o c u m e n t a r e a ei, m ă r ­
turisind d e l a început c ă a c e a s t ă s a r c i n ă ne este mult u ş u r a t ă d e j u -
r i s p r u d e n ţ a c o n s t a n t ă a instanţelor n o a s t r e j u d e c ă t o r e ş t i c u privire Ia
situaţiunea j u r i d i c ă a a c e s t o r averi şi d e lucrările specialiştilor în
materie, m a j o r i t a t e a autori unguri, cele româneşti fiind datorite a p r o a ­
p e exclusiv d-lui O. Ghibu, profesor al Universităţii din C l u j , un com­
petent cunoscător a l problemei în discuţiune.

C a r a c t e r u l de bunuri publice de S t a t , a l e menţionatelor averi, îl

evidenţiază întreaga evoluţie istorică a a c e s t o r a dela origina lor p â n ă
în zilele n o a s t r e , evoluţie c a r e s e p o a t e împărţi în 3 mari p e r i o a d e :
I. P e r i o a d a întemeierii d e c ă t r e Ş t e f a n B â t h o r y a Colegiului s a u Uni­
versităţii din C l u j c a instituţie de S t a t şi a Internatului a c e s t u i C o ­
legiu c a fondaţiune publică de S t a t c u p r i n z â n d m a j o r i t a t e a averilor
din chestiune în scopul susţinerei a c e s t u i Colegiu, în r a n g d e Univer­
sitate — p e r i o a d ă c a r e s e continuă şi d u p ă c e principatul A r d e a l u l u i
a j u n g e s u b sceptrul Habsburgilor; I I . P e r i o a d a înlăturării Ordinului
iezuit ca o r g a n al Fondaţiunii d e Studii, d e l a a d m i n i s t r a r e a a c e s t u i a ,
d e c ă t r e î m p ă r ă t e a s a M ă r i a T e r e z i a şi a încredinţării averilor, în anul
1777, în a d m i n i s t r a r e a unui organ de S t a t fComisiunea literară) şi
I I I . P e r i o a d a unirei A r d e a l u l u i c u U n g a r i a , c â n d , d u p ă anul 1873,
S t a t u l ungar desfiinţează Comisiunea l i t e r a r ă şi t r e c e F o n d a ţ i u n e a
d e studii şi c e l e l a l t e fonduri publice din A r d e a l , a d m i n i s t r a t e p â n ă
atunci d e a c e a s t ă Comisiune, în a d m i n i s t r a r e a directă a S t a t u l u i un­
g a r „ c u influenţa", a d i c ă ca o r g a n consultativ de directive şi p r o p u ­
neri, a Statului rom.-cat. a r d e l e a n .
GÂND ROMÂNESC 263

Din punct de v e d e r e strict juridic, nu i n t e r e s e a z ă d e c â t ultima

p e r i o a d ă , a c e e a a regimului de drept p e c a r e l-au avut a v e r i l e în dis-
cuţiune în S t a t u l ungar. C ă c i chiar d a c ă , prin a b s u r d , a m admite, In
contra evidenţei faptelor, c ă înainte de a I l I - a p e r i o a d ă a c e s t e averi
nu a u fost averi publice de S t a t , ci a v e r i a l e Bisericii catolice ( s u s ­
ţinerea c e a m a i recentă a S t a t u l u i catolic d u p ă o serie d e a l t e afir­
maţii oscilante şi contradictorii), ele a u devenit, în cel m a i r ă u c a z ,
averi de S t a t în a c e a s t ă a 3-a p e r i o a d ă , sub regimul S t a t u l u i maghiar.
In a d e v ă r , orice imobil dobândit printr'o posesiune nevicioasă, a p t ă
de a duce l a uzucapiune, timp de trei ani, d a c ă p r o p r i e t a t e a e s t e in­
t a b u l a t ă în C ă r ţ i l e funduare, s a u de 30 ani d a c ă nu e s t e intabulată,
conferă p o s e s o r u l u i în a c e s t e condiţiuni, dreptul deplin de p r o p r i e ­
t a t e a s u p r a imobilului.
Ori e s t e neîndoios c ă dreptul d e p r o p r i e t a t e a s u p r a averilor d e ­
ţinute a s t ă z i d e S t a t u l catolic, a fost înscrie în C a r t e a f u n d u a r ă p e
numele F o n d a ţ i u n i i d e studii c a a v e r e publică regnicolară, în c a r e
situaţiune a c e a s t a a şi p o s e d a t - o timp de p e s t e 60 de ani, astfel cum
o î n v e d e r e a z ă în m o d c a t e g o r i c rescriptele Ministeriale din a c e a s t ă
epocă. Ulterior însă, prin o ^erie d e m a n o p e r e a l e S t a t u l u i catolic,
averile a u fost trecute p e numele a c e s t u i a , pentrucă m a i târziu, Ia
c e r e r e a S t a t u l u i R o m â n s ă fie înscrise din nou p e numele originar a l
F o n d a ţ i u n e i de studii a d m i n i s t r a t e de S t a t u l R o m â n , c a s u c c e s o r d e
drept a l celui ungar, regim juridic c a r e g u v e r n e a z ă în prezent a c e s t e
averi.
D a r nu e s t e cazul c a S t a t u l R o m â n s ă s e limiteze la a c e a s t ă s t a r e
d e drept, d e altfel perfect juridică, d e o a r e c e şi c e l e l a l t e p e r i o a d e din
evoluţia fondurilor publice în chestiune, confirmă în totul punctul de
v e d e r e c ă a c e s t e a sunt a v e r i publice de S t a t , c a r e s e b u c u r ă a s t f e l
de o continuitate istorico-juridică dela originea lor.
S e p o a t e spune chiar c ă e s t e un e x e m p l u r a r i s i m de a f i r m a r e a
unei a t â t de îndelungate continuităţi juridice în timp, f ă r ă c a nici o
e t a p ă din a c e a s t ă evoluţie s ă fie obscură, incertă s a u contradictorie.
D u p ă cum d e a s e m e n e a a c e s t c a z i l u s t r e a z ă a d m i r a b i l rolul important
a l istoriei în studiul dreptului pozitiv a p l i c a t .
S ă trecem deci la a n a l i z a r e a primei p e r i o a d e în evoluţia fondu­
rilor publice deţinute de S t a t u l catolic. P e n t r u a d e s p r i n d e în m o d
p r e c i s înţelesul juridic a l diplomelor de înfiinţare a F o n d a ţ i u n i i de
Studii şi a Colegiului din C l u j întemeiată c a Universitate, de c ă t r e
Ş t e f a n B â t h o r y , trebue s ă insistăm puţin a s u p r a c a r a c t e r u l u i juridic
al fondaţiunei.
C e e a c e constitue caracterul esenţial a l fondaţiunei, în toate tim­
purile, începând d e l a Romani, s p u n e Matei Cantacuzino, în s u b s t a n -
264 GÂND ROMÂNESC

ţ i a l a s a o p e r ă — D e s p r e libertatea individuală şi p e r s o a n e l e juridice,

Iaşi, 1924, p. 18 ş. u. — de a c o r d cu î n t r e a g a doctrină juridică, este
a f e c t a r e a , h ă r ă z i r e a unui patrimoniu în v e d e r e a unui interes colectiv
s a u social cu totul în a f a r ă de interesul creatorului hărăzirei. „ C e e a c e
domină prin u r m a r e în fondaţiune e s t e i d e e a de jertfă, d e înstrăinare,
de autonomie p r o p r i e s p r e c r e a r e a unei autonomii n o u ă distincte, în
c a r e subiectul de drept s e c o n f u n d ă oarecum c u obiectul, confuziune
a t â t d e r e a l ă , încât un a u t o r a putut denumi fondaţiunea, un p a t r i ­
moniu afectat unui scop şi lipsit d e subiect ( „ E i n subiectloses Zweck-
vermogen", Brinz), înţelegând prin a c e a s t a o personificare juridică
a scopului însuşi şi a patrimoniului afectat. A f e c t a r e a c o r e s p u n d e cu
o categorie individual n e d e t e r m i n a t ă de beneficiari, c â t e o d a t ă chiar,
c â n d e vorba de un scop ştiinţific, c u naţiunea s a u omenirea întreagă'*.
Ş i m a i d e p a r t e a c e l a ş a u t o r (о. c. p. 20) spune c ă la o f o n d a ­
ţiune, întrucât beneficiarii a ş e z ă m â n t u l u i a u un rol p u r p a s i v d e a
profita de scopul funcţional a l acestuia, f ă r ă a p a r t i c i p a la v i a ţ a lui
j u r i d i c ă (spre deosebire de c e a l a l t ă categorie de p e r s o a n e juridice,
corporaţiunea, u n d e beneficiarii, c a r e sunt înşişi membrii creatori ai
a ş e z ă m â n t u l u i , p a r t i c i p ă la viaţa juridică a acestuia, d i s p u n â n d d e
patrimoniul a ş e z ă m â n t u l u i în limitele s t a t u t a r e ) , organul fondaţiunii
instituit de creatorul acesteia, este a c e l a c a r e în virtutea delegaţiunei
d a t e de a a d m i n i s t r a fondaţiunea, serveşte d e intermediar între voinţa
c r e a t o a r e şi interesele beneficiarilor. Rolul s ă u este deci limitat nu­
m a i la a d m i n i s t r a r e a fondaţiunei pentru şi în folosul beneficiarilor
acesteia.
Ori este incontestabil că cele două diplome a l e lui Ş t e f a n B â -
thory c r e a z ă cu averile în discuţiune o fondaţiune, f o r m a t ă din Uni­
v e r s i t a t e a din C l u j sub denumirea de Colegiu şi Internatul acestuia,
f a p t c a r e îl e x p r i m ă a c e s t a în mod evident c â n d spune în p r i m a s a
d i p l o m ă : ...„Fundăm, facem, întemeiăm, prescriem şi r i d i c ă m . . . un
Colegiu al Ordinului i e z u i t . . . şi îl înzestrăm c u bunurile şi venitu­
rile pomenite mai jos. Vrem ca această fundaţie să dăinuiască în toate
vremile viitoare şi în vecii vecilor. T o t o d a t ă r u g ă m pe p r e a ilustrul
şi p r e a iubitul nostru frate m a i sus pomenit (Christofor B â t h o r y de
S o m l y o , voevod a l Transilvaniei) şi p e toţi urmaşii noştri ca s ă m e n ­
ţină şi s ă p ă s t r e z e c u credinţă şi s â r g u i n ţ ă această Fundaţiune a
noastră cu toate dependinţele: şi toţi pentru gloria lui Hristos şi
pentru folosinţa tuturora s ă s e g â n d e a s c ă l a a c e s t e a , c a s ă a i b ă în
toate timpurile u r m ă r i bune. D e r o g ă m şi voim s ă s e d e r o a g e prin
a c e a s t ă d i p l o m ă a n o a s t r ă dela toate legile, constituţiunile, decretele,
statutele, obiceiurile şi d e l a toate a c e l e dispoziţiuni c a r e se împotri­
vesc s a u s'ar p u t e a împotrivi în viitor prescripţiunilor privitoare la
 GÂND ROMÂNESC 265

această fundaţiune, constituire şi ctitorie a noastră". (Vezi diplomele

în / . Szegedy: D e c r e t a et V i t a e r e g a m U n g a r i a e qui T r a n s y l v a n i a m
possederxmt, C l u j , 1763, p. 377 ş. u. — t r a d u c e r e a r o m â n e a s c ă a e'.
în O. Ghibu: A c t e şi documente privitoare la S t a t u l rom.-cat. a r d .
C l u j , 1933, p . 198 ş. u . ) .
A p l i c â n d principiile d e d r e p t privitoare la instituţiunea j u r i d i c ă
a fondaţiunei, în c a u z ă , c o n s t a t ă m c ă averile donate de B â t h o r y a u
fost constituite de a c e s t a în F o n d a ţ i u n e a de studii cu o v i a ţ ă j u r i ­
d i c ă p r o p r i e şi a u t o n o m ă , d o t a t ă deci c u p e r s o n a l i t a t e juridică, a v â n d
c a beneficiari p e studenţii Colegiului instituit p r i n fondaţiune, de
atunci şi „ d i n t o a t e timpurile". Prin u r m a r e cei destinaţi de d i p l o m a
c r e a t o a r e a fondaţiunei, s ă beneficieze de bunurile acesteia, sunt e x ­
clusiv studenţii, Ordinul iezuit fiind n u m a i organul de a d m i n i s t r a r e
a fondaţiunei, deci intermediarul între întemeietorul acesteia, a c ă r u i
voinţă cu privire la destinaţia bunurilor fondaţiunii este t r a d u s ă în
diplomă, şi destinatarii, beneficiari a i fondaţiunii, studenţii Colegiu­
lui înfiinţat, din t o a t e timpurile. D e a s e m e n e a Ordinul iezuit a v e a , în
b a z a diplomelor în discuţiune, atribuţiuni d e p r e d a r e a învăţământului
în Universitate.
A ş a dar este cu totul e r o n a t ă concepţia acelora, c a r e susţin c ă
fondaţiunea de studii a fost în mod iniţial o donaţie f ă c u t ă Ordinului
iezuit, deci Bisericii catolice şi c a a t a r e tot a t â t de g r e ş i t ă este s u s ­
ţinerea c ă averile fondaţiunii sunt p r o p r i e t a t e a acestei biserici.
D e a s e m e n e a diplomele lui Şt, B â t h o r y , cu nimic nu limitează p e
studenţii beneficiari ai averilor din discuţiune, la c a t e g o r i a s t u d e n ­
ţilor de confesiune catolică, ci din c o n t r a se r e f e r ă la toţi studenţii
provinciei T r a n s i l v a n i e i — c a r e în c e a mai m a r e p a r t e e r a u de a l t ă
confesiune — „ d e a c ă r e i bună s t a r e , folos, c u l t u r ă şi p o d o a b ă a voit
s ă se î n g r i j e a s c ă prin a c e a s t a " , pentrucă, d u p ă c u m se e x p r i m ă p r i m a
d i p l o m ă a lui B â t h o r y „fii neamului nostru a u fost siliţi s ă întreprindă,
cu m a r e cheltuială, foarte îndelungate călătorii în străinătate, fiindcă
nici în T r a n s i l v a n i a , nici în U n g a r i a nu e r a u Colegii s a u Academii",
î n s u ş i iezuitul A . Possevino, în raportul c ă t r e Ş t . B â t h o r y , c a r e în­
s o ţ e ş t e regulamentul Universităţii din C l u j , mărturiseşte, c ă s'a ferit
s ă c o n c e a p ă chestiunea educaţiei tinerime! p e b a z e catolice, s p r e a
nu răni sentimentele elevilor şi senatorilor ardeleni, a c e ş t i a în m a j o ­
ritate fiind de a l t ă «confesiune. (Vezi O. Ghibu, A c t e şi doc., p. 720).
O a l t ă p r e o c u p a r e în d e t e r m i n a r e a situaţiunei de drept a f o n d a ­
ţiunei c r e a t e de Şt. B â t h o r y , e s t e chestiunea d a c ă a c e a s t ă fondaţiune
e o p e r s o a n ă juridică de d r e p t public s a u de drept privat, ţinând
s e a m ă de doctrina c a r e c o n s i d e r ă p e r s o a n e juridice d e d r e p t public
pe a c e l e a c a r e e m a n ă d e l a p u t e r e a S t a t u l u i şi funcţionează c a o r g a n e
266 GÂND ROMANESC

a l e a c e s t u i a s a u în virtutea unei delegaţiunii a lui, iar p e r s o a n e juridice

de d r e p t privat, p e a c e l e a c a r e sunt c r e a t e d e iniţiativa p a r t i c u l a r ă .
Din a n a l i z a r e a diplomelor lui Ş t . Bâthory, s e c o n s t a t ă cu u ş u ­
rinţă c ă F o n d a ţ i u n e a d e studii a fost c r e a t ă de a c e s t a c a principe a l
Transilvaniei, deci în c a l i t a t e oficială d e şef a l S t a t u l u i a r d e l e a n din
a v e r e publică de S t a t , a c e e a a principatului Transilvaniei, şl pentru
un scop obştesc, a c e l a al învăţământului public în Colegiul înfiinţat
la C l u j , c a r e e s t e forma primitivă a Universităţii de a s t ă z i , r e o r g a n i ­
z a t ă a p o i p e b a z e moderne, în sec. X I X , prin l e g e a de S t a t s p e c i a l ă
X I X din 1872.
Astfel, în a m b e l e s a l e diplome, Şt. B â t h o r y a r a t ă c ă diplomele
l e - a întărit c u sigilul „ c a r e este folosit pentru a f a c e r i l e Transilvaniei",
iar în diploma a doua, h o t ă r ă ş t e c ă pentru S e m i n a r u l s a u Internatul
a d ă u g a t Universităţii s p r e întreţinerea tinerilor nobili şi s ă r a c i , c a r e
u r m e a z ă c u r s u r i l e Universităţii, d ă „ s u m a d e 1000 ducaţi de aur
ungureşti, din d a r e a c a t e d r a t i c ă a pastorilor s a u a plebanilor s a ş i
transilvăneni, sub condiţiunea ca a c e ş t i bani, d i m p r e u n ă cu cei pon­
tificali (donaţiunea f ă c u t ă F o n d a ţ i u n i i d e P a p a G r i g o r e al X I I I - l e a )
s ă fie administraţi de cei în grija c ă r o r a sunt încredinţaţi, numai s p r e
folosinţa tinerimei s t u d i o a s e lipsite de mijloace, p e n t r u nevoile şi
pentru h r a n a ei şi s ă s e c h e l t u i a s c ă t o t d e a u n a în m o d cinstit şi c u
bună credinţă". M a i d e p a r t e d i p l o m a d ă dispoziţiuni organelor d e
S t a t în subordine a l e Principatului a r d e l e a n p e n t r u î n c a s a r e a p e
s e a m a S e m i n a r u l u i „ a sumei amintită d e bani din impozitul p r e s c r i s
a s u p r a plebanilor", deci din finanţele publice a l e Ţării.
C u privire la c a r a c t e r u l de Universitate al Colegiului c r e a t de
Ş t . B â t h o r y , reprezentantul cel m a i a u t o r i z a t a l puterii de S t a t a r d e ­
lene, p r i m a d i p l o m ă a a c e s t u i a s p u n e c ă Colegiul v a a v e a privilegiile
unei a d e v ă r a t e Universităţi, p u t â n d conferi studenţilor titlurile d e
„ b a c a l a u r e a t , m a g i s t r u şi doctorat" şi „ a c e a s t ă p r o m o v a r e s ă a i b ă a ş a
d e m a r e drept, demnitate, întâietate şi p o d o a b ă , c â t a u şi pot a v e a
de obiceiu promoţiile d e a c e s t fel în A c a d e m i i l e Italiei, F r a n ţ e i , S p a ­
niei şi Germaniei".
E s t e d a r învederat c a r a c t e r u l d e p e r s o a n ă j u r i d i c ă d e d r e p t p u ­
blic a l fondaţiunei lui Ş t . B â t h o r y — c a fiind o c r e a ţ i u n e a S t a t u l u i
a r d e l e a n , r e p r e z e n t a t prin şeful s ă u s u p r e m , principele Transilvaniei
— p e s e a m a Universităţii din C l u j . Rolul Ordinului iezuit, în p r i m a
p e r i o a d ă indicată m a i sus, e s t e deci strict limitat numai l a a d m i n i s t r a ­
r e a Fondaţiunii lui S t . B â t h o r y şi a c e a s t a încă c u intermitenţe. In
a d e v ă r , Dietele A r d e a l u l u i din 1588, 1607 şi 1610, decid î n d e p ă r t a r e a
iezuiţilor d e l a a d m i n i s t r a r e a fondaţiunei Universităţii şi dela p r e d a ­
r e a învăţământului, fiind r e a d u ş i i a r ă ş i la îndeplinirea a c e s t o r a t r i -
GAND ROMANESC 267

buţiuni numai d e î m p ă r a t u l Leopold, d u p ă c e A r d e a l u l şi-a p i e r d u t

independenţa, a j u n g â n d s ă fie s u p u s î m p ă r ă ţ i e i Habsburgilor. (Vezi
Approbatae Constitutiones Р. I. T, I I şi I I I : „ D e s p r e modul şi c a u z a
exilărei Societăţii Iezuiţilor" citate de 0 . Ghibu, A c t e şi D o c , p, 653
ş. u . ) .
A c e a s t ă calitate a Ordinului iezuit de s i m p l u a d m i n i s t r a t o r a l
Fondaţiunii de S t u d i i o m ă r t u r i s e ş t e chiar a c e s t Ordin în r e p r e z e n -
taţiunea ( a d r e s a ) înaintată Dietei din Sibiu l a 1744 (/. Szegedy, o. c.
p. 407 ş. u.) p r e c u m şi istoricul catolic al Universităţii din C l u j ,
Carol Hodor în l u c r a r e a s a , Istoria Universităţii B â t h o r y e n e .
In a doua p e r i o a d ă d e j a fixată, intervin a c t e şi m a i peremptorii
care determină c a r a c t e r u l d e a v e r i publice de S t a t a l bunurilor din
Transilvania, a d m i n i s t r a t e p â n ă atunci de iezuiţi în b a z a diplomelor
lui Ş t . B â t h o r y , în s e n s u l c ă şi a d m i n i s t r a r e a e s t e conferită de a s t ă
d a t ă unui organ exclusiv al Statului. A n u m e î m p ă r ă t e a s a M ă r i a T e ­
rezia î n l ă t u r ă Ordinul iezuiţilor dela a d m i n i s t r a r e a a c e s t o r a v e r i —
din c a r e constitue d u p ă anul 1773 mai multe fonduri publice de S t a t
regnicolare, a d i c ă p e î n t r e a g a ţ a r ă (Fondul de S t u d i i A c a d e m i c e r e g e s c
respectiv F o n d a ţ i u n e a de studii şi F o n d u l de burse) — înlocuindu-1
cu o Comisiune (in ecclesiasticis, fundationalibus et litterariis) c r e a t ă
ca organ d e S t a t în c a d r u l Guvernului a r d e l e a n , în ce priveşte a d m i ­
n i s t r a r e a averilor menţionatelor fonduri regnicolare, de p e teritorul
A r d e a l u l u i . (Vezi .A. Ritter von Anerth: M ă r i a T h e r e s i a s letzte R e -
gierungszeit, Viena, 1879, voi. I I , p. 163 şi 5 6 0 ) .
L e g ă t u r a Bisericei catolice din A r d e a l c u a c e s t e fonduri a r ă m a s
deci n u m a i s p i r i t u a l ă în sensul c ă şcolile de S t a t susţinute de fondu­
rile în discuţiune, din provincia A r d e a l u l u i c a şi din î n t r e a g a î m p ă ­
r ă ţ i e h a b s b u r g i c ă e r a u şcoli c u spirit şi tendinţe catolice, catolicis­
mul fiind în a c e a vreme p r i n c i p a l a f o r m ă d e m a n i f e s t a r e a S t a t u l u i
Habsburgic.
A s t f e l din F u n d a ţ i u n e a de S t u d i i din A r d e a l s e s u s ţ i n e a u şi c e l e ­
lalte biserici, nu numai c e a catolică. Chiar şcolile Bisericei o r t o d o x e a u
fost susţinute din a c e a s t ă fundaţiune, d u p ă c u m a r a t ă Andrei Şaguna,
în o p e r a s a Istoria Bisericească, voi. I I , p. 213, r e p r o d u c â n d h o t ă -
rîrea î m p ă r a t u l u i Iosif II c a şcolile româneşti s ă fie r e p a r a t e c u bani
„ d i n F o n d u l a r d e l e a n , ba şi unguresc al studiilor" şi s ă se p l ă t e a s c ă
un director a l şcolilor româneşti „ c u l e a f a d e 400 fl. din F o n d u l a r ­
delean de studii".
Prin u r m a r e continuitatea istorico-juridică a situaţiei de drept
din cele d o u ă p e r i o a d e a averilor publice din chestiune, e s t e evidentă.
D a r chiar d a c ă a m p r e s u p u n e în m o d c u totul ipotetic, contrar r e a l i ­
tăţii lucrurilor, c ă menţionatele a v e r i nu a u constituit în timpul lui
 268 GÂND ROMÂNESC

Ş l . B â t h o r y şi m a i târziu o fondaţiune p u b l i c ă de S t a t , cu autonomie

proprie, c a p e r s o a n ă d e d r e p t public, ci a u fost p r o p r i e t a t e a iezuiţi­
lor, şi în a c e a s t ă situaţiune ipotetică, întrucât încă de un secol şi
j u m ă t a t e d e l a M ă r i a T e r e z i a , a c e s t e averi a u fost c o n s i d e r a t e c a a v e r i
publice d e S t a t , ele a u obţinut d e atunci încoace a c e s t titlu juridic,
confirmat d e istorie.
T r e c e m la a 3 - a p e r i o a d ă , a c e e a a înglobării A r d e a l u l u i l a U n ­
g a r i a d u p ă 1867, p e r i o a d ă c a r e se continuă p â n ă l a întregirea R o m â ­
niei prin a l i p i r e a Transilvaniei, în b a z a actului de unire.
In a c e a s t ă epocă, S t a t u l U n g a r d e s ă v â r ş e ş t e o p e r a M ă r i e i T e r e z i a
cu privire la unificarea fondurilor publice regnicolare, In sensul c ă
averile din A r d e a l a l e a c e s t o r fonduri le s u p u n e a c e l u i a ş i regim uni­
tar, sub s u p r a v e g h e r e a şi c o n d u c e r e a efectivă a Ministerului de Culte,
D u p ă anul 1873, S t a t u l romano-catolic a r d e l e a n , format, în m a ­
joritate, din înalţi demnitari de S t a t , Unguri din A r d e a l , c a a s o c i a ţ i e
a credincioşilor catolici, şi n ă s c u t din necesitatea, p e n t r u S t a t u l un­
gar, de a a v e a în T r a n s i l v a n i a , u n d e p o p u l a ţ i a m a g h i a r ă e r a foarte
r e d u s ă c a număr, în s p e c i a l f a ţ ă de Români, un instrument de m a g h i a ­
rizare, — a început s ă revendice a d m i n i s t r a r e a fondurilor publice în
discuţiune, c e r â n d s ă fie institut în a c e s t s c o p l a c o n d u c e r e a fondu­
rilor, în locul Comisiunei literara. S t a t u l u n g a r neînţelegând s ă s c o a t ă
din a d m i n i s t r a r e a s a directă a c e s t e fonduri şi dorind a s a t i s f a c e şi
d e z i d e r a t e l e S t a t u l u i catolic, a stabilit ca menţionatele fonduri s ă fie
a d m i n i s t r a t e de Minist, Cultelor, ,,cu influenţa", — a d i c ă c a o r g a n
consultativ de directive şi propuneri, — a S t a t u l u i catolic.
A c e s t punct de v e d e r e este evidenţiat în r e p e t a t e r â n d u r i de S t a ­
tul ungar, prin o lungă serie de r e s c r i p t e a l e Minist. de Culte, din
c a r e cităm p e cel din 13 S e p t . 1884, d e a s e m e n e a r e s c r i p t e l e Nr. 19.450
din 1902, 22.072 şi 30.918 din 1912 şi 92.079 din 1918, p r e c u m şi
rescriptul Minist. d e Domenii Nr. 42.377 din 1912 (vezi O. Ghibu, Un
a n a h r o n i s m şi o s f i d a r e : S t a t u l rom.-cat. A r d e l e a n , p. 3 4 4 — 3 4 8 ) .
M a i mult încă, S t a t u l ungar, începând cu a n u l 1915, înglobează
S t a t u l catolic în c a d r u l Ministerului d e Culte, c a o r g a n subaltern, sub
denumirea de „ C o n s i l i u " al acestuia, în c a r e c a l i t a t e a şi fost trecut
în A n u a r e l e oficiale a l e U n g a r i e i din anii 1915—1918 (vezi: M a g y a r -
o r s z â g tiszti Czim es N e v t â r a 1915, 1916, 1917, 1 9 1 8 ) .

* *

P e n t r u înţelegerea deplină a problemei S t a t u l u i catolic a r d e l e a n

şi a a v e r i l o r ce le deţine e s t e n e c e s a r s ă ne o c u p ă m în treacăt, în m ă ­
s u r a locului de c a r e dispunem în a c e s t e pagini şi de instituţiunea d a -
 GÂND ROMÂNESC 269

torită evoluţiei specifice a istoriei Ungariei, a c e e a a p a t r o n a t u l u i s u ­

prem a l Regelui.
D r e p t u r i l e de P a t r o n suprem, constâr d în atribuţiuni de o r g a n i ­
z a r e şi de control a l e Regelui, e x e r c i t a t e prin Guvernul s ă u , a s u p r a
Bisericii catolice din S t a t u l ungar, p r e c u m şi a s u p r a fondaţiunilor
publice de S t a t , bisericeşti şi şcolare, sunt p r e r o g a t i v e ale Coroanei,
nu d r e p t u r i cu c a r a c t e r p e r s o n a l a l e Regelui (Dr. Ig. Kosutăny, E g y -
h â z j o g . A m a g y a r o r s z â g i e g y h â z a k a l k o t m â n y a es k o z i g a z g a t â s a .
— Dreptul bisericesc. Constituţia şi A d m i n i s t r a ţ i a bisericilor din U n ­
garia. E d . I I . C l u j , 1903, p. 61, 9 1 , 211, 214, citat d e O. Ghibu, în
A c t e şi Doc., p. 623 ş. u.). Deci a c e s t e a a u un c a r a c t e r de d r e p t p u ­
blic şi a u fost c a a t a r e e x e r c i t a t e şi în p e r i o a d e l e c â n d Tronul e r a
vacant (v. Fraknoi, A m a g y a r kirâlyi kegyuri jog S z e n t Istvântol
M ă r i a T e r e z i â i g . — Dreptul d e p a t r o n a t a l R e g e l u i m a g h i a r dela Sf.
Ş t e f a n p â n ă l a M ă r i a T e r e z i a . B u d a p e s t a , 1895, p. 144).
D a r a c e s t e d r e p t u r i d e P a t r o n s u p r e m a u trecut, în c e p r i v e ş t e
A r d e a l u l , a s u p r a R e g e l u i României, c a s u c c e s o r de drept public a l
R e g e l u i ungar, fiindcă, cum a r a t ă dl. Dr. Gheorghe Plopu, p r e ş e d . On.
a l înaltei Curţi de C a s a ţ i e în studiul s ă u „ P a t r o n a t şi Inspecţiune"
( O r a d e a , 1926), întocmit la c e r e r e a oficială a Ministerului d e Culte,
„ a c e s t d r e p t nu e legat de p e r s o a n e , ci a p a r ţ i n e suveranităţii terito­
riale a Statului".
E s t e greşită pretenţia S t a t u l u i catolic c ă dreptul d e p a t r o n su­
p r e m a l R e g e l u i R o m â n i e i a fost s u p r i m a t prin C o n c o r d a t u l cu Sf.
S c a u n şi L e g e a Cultelor, c a r e p u n e în discuţiune şi desfiinţează numai
instituţiunea civilă a p a t r o n a t u l u i — şi a c e a s t a la c e r e r e a e x p r e s ă a
S t a t u l u i R o m â n , p e n t r u a s c ă p a de s a r e i n e l e ce-i i m p u n e a a c e s t P a ­
tronat civil — nu şi pe c e a l e g a l ă . A c e s t punct d e vedere îl învede­
r e a z ă t r a t a t i v e l e d u s e între Sf, S c a u n şi S t a t u l R o m â n , privitoare Ia
C o n c o r d a t şi c o n s e m n a t e în r a p o a r t e l e din a c e l timp a l e Ministrului
R o m â n i e i d e p e l â n g ă Vatican, (vezi O. Ghibu, U n a n a h r o n i s m şi o
sfidare, p. 275).
D a c ă însă instituţia p a t r o n a t u l u i s u p r e m a R e g e l u i R o m â n i e i
a s u p r a bisericii catolice din A r d e a l nu este desfiinţată de C o n c o r d a t
şi L e g e a Cultelor, e a nu este însă nici l e g i f e r a t ă p â n ă în prezent în
c a d r u l organizaţiei n o a s t r e de S t a t . D a r a c e a s t ă legiferare v a trebui
r e a l i z a t ă c â t m a i curând, pentrucă R e g e l e nostru s ă reintre în d r e p ­
turile s a l e d e şef « 1 Bisericii catolice din T r a n s i l v a n i a , stăvilind a c ţ i u ­
nea de t r a n s f o r m a r e a a c e s t e i a într'un instrument a l m a g h i a r i s m u l u i
din A r d e a l şi î n d r u m â n d - o s p r e scopul s ă u natural, acel a l predicării
principiilor d e c r e d i n ţ ă creştină, în a f a r ă de orice p r e o c u p a r e politică,
*
 270 GÂND ROMÂNESC

S t a t u l catolic a intrat deci în anul 1918 sub regimul r o m â n e s c

c u o s t a r e de d r e p t p r e c i s d e t e r m i n a t ă d e însuşi S t a t u l ungar, ca
o r g a n subaltern al Statului, f ă r ă p e r s o n a l i t a t e j u r i d i c ă auXonomă, cu
un rol limitat la a d m i n i s t r a r e a „ c u influenţă", a averilor c a r e sunt
a s t ă z i în deţinerea lui exclusivă.
In loc î n s ă de a c ă u t a s ă obţină r e c u n o a ş t e r e a s a din p a r t e a nou­
lui S t a t R o m â n şi deci reînoirea m a n d a t u l u i d e a d m i n i s t r a r e a men­
ţionatelor averi, S t a t u l catolic, profitând de i g n o r a r e a situaţiei s a l e
juridice d e c ă t r e organele n o a s t r e d e S t a t , prin a d u n ă r i l e din anii
1920—1923, ş i - a c r e a t o situaţiune absolut autonomă, c a organizaţie
n a ţ i o n a l ă şi politică m a g h i a r ă , f a ţ ă d e S t a t u l r o m â n şi de R e g e l e s ă u .
P e n t r u a legitima a c e a s t ă n o u ă s t a r e juridică, c u totul contrarie
celei de s u b regimul unguresc, S t a t u l catolic nu a ezitat s ă r e c u r g ă
l a o s e r i e d e m a n o p e r e s p r e a induce şi menţine în e r o a r e S t a t u l
român, pretinzând c ă a v e r i l e c e deţine sunt p r o p r i e t a t e a s a . D e p e
u r m a a c e s t o r abilităţi a obţinut e x p r o p r i e r e a averilor în discuţiune şi
deci rentele de e x p r o p r i e r e , p e numele s ă u . A c e s t e m a n o p e r e a u fost
m a i t â r z i u î n c a d r a t e în rechizitoriile Parchetului Trib. C l u j N r .
19093—1931 şi N r . 7633-<-1933, prin c a r e membrii conducători ai S t a ­
tului c a t o l i c a u fost d a ţ i în j u d e c a t ă p e n t r u infracţiunile d e gestiune
f r a u d u l o a s ă , fals în a c t e publice şi excrocherie în d a u n a S t a t u l u i r o ­
m â n . (Vezi Dr. V. Baroni şi Dr. A. Ostrogovich, S t a t u l catolic a r d e ­
l e a n în f a ţ a J u s t i ţ i e i . C l u j , 1933 şi ziarul Patria Nr. 205 din 25 S e p t .
1933).
C u timpul, o r g a n e l e oficiale a l e S t a t u l u i nostru — d a t o r i t ă în
primul r â n d lucrărilor d-lui O. Ghibu m a i s u s citate, şi sentinţelor
instanţelor judecătoreşti, c a r e în m o d statornic a u c o n t e s t a t dreptul
S t a t u l u i catolic de a r e p r e z e n t a în J u s t i ţ i e averile p e c a r e le deţine
— a u început s ă c u n o a s c ă a d e v ă r a t a s t a r e j u r i d i c ă a S t a t u l u i catolic.
Astfel cu prilejul încheierii C o n c o r d a t u l u i c u Sf. S c a u n , în c a r e s e
d e t e r m i n ă situaţia Bisericii catolice din R o m â n i a , p ă r ţ i l e contractante
nu a u trecut S t a t u l catolic între o r g a n i z a ţ i i l e Bisericii catolice p r e v ă ­
zute c u p e r s o n a l i t a t e juridică, limitativ e n u m e r a t e de art. I X din
1
Concordat ).
Potrivit principiilor enunţate de C o n c o r d a t în menţionatele texte

! ) V e z i S c h i m b u l d e s c r i s o r i î n t r e R o m â n i a şi Sf. S c a u n , c a r e s t a b i l e s c ca­
r a c t e r u l limitativ în d i s c u ţ i u n e a l a r t . I X , cu o c a z i u n e a r a t i f i c ă r i i d e Parlamentul
r o m â n a C o n c o r d a t u l u i şi c a r e s c r i s o r i , în B u l e t i n u l Oficial al Vaticanului: Acta
Apostolicae Sedis Nr. 9 din 15 I u l i e 1924, sunt publicate sub menţiunea: „Con-
ventionem integrant epistolae quae sequuntur", deci ca făcând parte integrantă
din Concordat.
GÂND ROMÂNESC 271

ş i a situaţiunei juridice e x p u s e , u r m a de a c u m c a S t a t u l n o s t r u s ă i a
m ă s u r i l e n e c e s a r e , de suveranitate strict internă, p e n t r u d i s o l v a r e a
S t a t u l u i catolic a r d e l e a n întrucât a c e s t a e o organizaţie f ă r ă p e r s o ­
n a l i t a t e juridică, n e r e c u n o s c u t ă de Concordat, deci i l e g a l ă şi m a i
mult încă, ostilă ordinei n o a s t r e de S t a t — şi pentru p r e l u a r e a p e
s e a m a S t a t u l u i a a v e r i l o r publice, pe c a r e S t a t u l catolic le deţine
f ă r ă nici un d r e p t .
A c e s t punct d e v e d e r e 1-a enunţat şi î n a l t a Curte de C a s a ţ i e şi
J u s t i ţ i e , c â n d încă în anul 1924, deci cu mult înainte de a interveni
Concordatul, prin deciziunea Nr. 1564 din 30 Sept., a a p r o b a t înlătu­
r a r e a S t a t u l u i catolic d e l a a d m i n i s t r a r e a Orfelinatului T e r e z i a n din
S i b i u şi î n c r e d i n ţ a r e a a c e s t e i instituţiuni publice S t a t u l u i român.
(Pandectele române, 1925, Р. I, p . 6 ) .
Ş i chiar Guvernul român, d u p ă a t â ţ i a ani d e ezitare d a t o r i t ă
s u p r e m a ţ i e i intereselor electorale, convins în sfârşit d e necesitatea im­
p e r i o a s ă a soluţionărei cauzei S t a t u l u i catolic şi a averilor p e c a r e
a c e s t a le deţine, în sensul celor a r ă t a t e , a luat prin ordinul Nr. 52202
din 30 A p r i l 1931 a l Minist. d e Instrucţie şi Culte, ca m ă s u r ă prelimi­
n a r ă , dispoziţia d e a s e r e d a c t a de c ă t r e o comisiune f o r m a t ă din
istorici şi jurişti consacraţi, un r a p o r t a s u p r a a c e s t e i c a u z e . Comisiu-
n e a prin concluziunile d e p u s e î n v e d e r e a z ă punctul d e v e d e r e d e j a
e x p u s a s u p r a necesitatei disolvărei S t a t u l u i catolic şi a preluării de
c ă t r e S t a t u l r o m â n a averilor în discuţiune. (Vezi Concluziunile pu­
blicate în O. Ghibu, A c t e şi Doc. р. 1—14).
D a r v i a ţ a o f e r ă s u r p r i z e chiar în r e z o l v a r e a unei p r o b l e m e s o ­
c i a l e unde logica neschimbătoare a realităţii lucrurilor a r trebui s ă
domine. A s t f e l a c e l a ş i guvern c a r e l u a s e m ă s u r i l e indicate în 1931,
în anul următor, datorită nu ştiu c ă r o r m i s t e r i o a s e î m p r e j u r ă r i , îşi
s c h i m b ă complect a t i t u d i n e a şi încheie prin plenipotenţiarul s ă u Dr.
Vaier Pop, faimosul A c o r d d e l a R o m a c u Sf. S c a u n .
A c e s t A c o r d , neratificat p â n ă în prezent d e P a r l a m e n t , deci lip­
sit de v a l i d i t a t e conform art. 88 din Constituţie, a b r o g ă p u r şi simplu
Concordatul, d i s p u n â n d prin a r t . 1, în c o n t r a prevederilor e x p r e s e de
a c e s t u i a c ă S t a t u l catolic e s t e o r g a n a l Bisericei catolice sub denumi­
r e a nouă de Consiliu diecezan, iar prin a r t . 5 c ă averile deţinute d e
S t a t u l catolic sunt bunuri eclesiastice, deci a l e Bisericei catolice din
Ardeal.
Cum însă AcdVdul d e l a R o m a nu a r e fiinţă juridică, el e s t e ursit
s ă r ă m â n ă numai un trist e p i s o d a l diplomaţiei româneşti, f ă r ă u r ­
m ă r i efective.
P r o b l e m a S t a t u l u i catolic şi a averilor p e c a r e a c e s t a le deţine
în m o d abuziv, r ă m â n e deci d e s c h i s ă şi îşi a ş t e a p t ă soluţionarea d e l a
272 GÂND R O M Â N E S C

guvernanţii noştri, în limitele stricte a l e legalităţei, a ş a cum o cere

d r e p t a t e a cauzei. J u s t i ţ i a ţărei, obiectivă şi senină, p r e o c u p a t ă numai
de a d e v ă r şi dreptate, ş i - a d a t verdictul, în r e p e t a t e rânduri, c u m a m
a r ă t a t m a i s u s . Vor p u t e a o a r e cei c a r e c â r m u e s c destinele a c e s t e i
ţări, s ă continue, d e d r a g u l pactelor electorale, a r ă m â n e m a l d e p a r t e
impasibili, surzi la ce a hotărît în c a u z ă p u t e r e a j u d e c ă t o r e a s c ă ?
A r fi odios c a privilegiile minorităţei m a g h i a r e c r e a t e în trecut
de regimul a r b i t r a r şi despotic în c a r e a u trăit R o m â n i i a r d e l e n i în
e r a u n g u r e a s c ă , s ă fie menţinute şi a s t ă z i s u b o a l t ă formă împotriva
drepturilor imanente a l e S t a t u l u i nostru.

RADU ROMAN
 CRONICA LITERARĂ

GIB. I. MIHAIESCU, RUSOAICA')

Puternica înflorire a romanului în anii din urmă, monopolizând
î n t r e a g a a r e n ă l i t e r a r ă ş i ispitind p â n ă şi p e criticii noştrii literari
(Dragomirescu, Ibrăileanu, Lovinescu şi C ă l i n e s c u ) şi chiar p e unii
p o e ţ i (Zaharia S t a n c u , d e ex.) pentru c a r e i z o l a r e a în turnul de fildeş
a l versului p ă r e a unicul destin, a s u s c i t a t nedumeriri: N u c u m v a a v e m
a face c u o s i m p l ă inflaţie literară, prin nimic justificată şi d a t o r i t ă
numai unui snobism contagios, a l scriitorilor şi publicului deopotrivă,
inflaţie cu a t â t m a i p ă g u b i t o a r e c u c â t e a tinde s ă c o b o a r e l a r a n g u l
de gen minor c e a m a i s u b s t a n ţ i a l ă e x p r e s i e de a r t ă , p o e z i a ? A m i m ­
p r e s i a c ă cei c a r e limitează discuţia la a c e s t e consideraţii d e d o z a r e
se î n ş e a l ă s a u n u a c o r d ă suficientă atenţiune unui f a p t d e e l e m e n t a r ă
însemnătate: E f l o r e s c e n t a neobişnuită a romanului, venind în u r m a
lărgirei hotarelor, coincide cu multiplicarea ş i n u a n ţ a r e a a s p e c t e l o r
de v i a ţ ă ce d e r i v ă din a c e a s t ă situaţie; înflorirea d e c a r e vorbim
deci, este, înainte d e toate, organică.
C e e a c e s e î n t â m p l ă s u b ochii noştri e s t e un s p l e n d i d şi fecund
început d e epocă. S ' a r e a l i z a t enorm, în a d â n c i m e şi în a m p l o a r e , şi
nu s u n t e m d e p a r t e d e g ă s i r e a a c e l u i stil d e v i a ţ ă c a r e e s t e m a r c a
oricărei culturi autentice. Ş i a c e a s t a datorită, în b u n ă p a r t e , r o m a ­
nului.
A ş v r e a s ă s e m n a l e z aici un singur domeniu cucerit d e r o ­
manul r o m â n e s c : peisagiul geografic şi social. I n privirile de a n s a m ­
blu din literaturile mari, a p l i c a r e a punctului de v e d e r e geografic a
dat r e z u l t a t e r e v e l a t o a r e şi a contribuit l a construirea unei tipologii
e x t r e m de interesante. Amintesc, în a c e a s t ă privinţă, m o n u m e n t a l a
l u c r a r e a lui N a d l e r (Literaturgeschichte deutscher S t ă m m e u n d
L a n d s c h a f t e n ) c a r e , c a metodologie, tinde s ă f a c ă ş c o a l ă . Evident,
o a s e m e n e a geografie l i t e r a r ă nu este p o s i b i l ă d e c â t a c o l o u n d e t o a t e
colţurile ţării şi toate straturile s o c i a l e a u fost b r ă z d a t e şi r ă s c o l i t e
d e multiple sondagii şi interpretări d e a r t ă . E c e e a n'a ştiut s ă f a c ă ,
m u l t ă vreme, l i t e r a t u r a n o a s t r ă , plutind d e a s u p r a realităţilor p r o ­
funde a l e p ă m â n t u l u i şi sufletului colectiv. A m a v u t o c a p i t a l ă con­
venţională, o m a k a l a convenţională (aceea a lui C a r a g i a l e ) , un A r ­
deal convenţional ( „ m o r a l i s t şi voluntar"), o M o l d o v ă convenţională
( „ d u i o a s ă " ) şi un s a t convenţional, schiţat în c â t e v a linii, t o d e a u n a

! ) B u c u r e ş t i , 1933, N a ţ i o n a l a C i o r n e i , e d i ţ i a I l - a .
274 GÂND ROMÂNESC

a c e l e a ş i . Din scriitor în scriitor, clişeele circulau a ş a cum le-a tăiat,

în timpuri imemoriale, un a u t o r cu prestigiu (un C a r a g i a l e , un S a d o -
veanu, un S l a v i c i ) .
Pentru a m ă s u r a v a r i e t a t e a registrului, b o g ă ţ i a d e culori şi profi­
luri a d u s ă d e romanul modern, vom aminti d o a r d o u ă nume: R e ­
breanu pentru A r d e a l şi G. M. Zamfirescu pentru m a h a l a u a bucu-
reşteană.
A m stăruit a s u p r a unei singure linii din e p i c a de azi, f ă r ă a s c ă ­
d e a î n s ă c â t u ş i de puţin i m p o r t a n ţ a celeilalte, c a r e c o b o a r ă în a d â n ­
cime cu psihologismul a s c u ţ i t al lui Camil Petrescu, G. Ibrăileanu,
A . Holban, etc.
In constelaţia a c e a s t a l i t e r a r ă Gib. I. M i h ă i e s c u a a p ă r u t , robust
şi calm, cu o serie d e nuvele ( a d u n a t e a p o i în volumele La Grandi-
fîora şi Vedenia) c e e x c e l a u prin p u t e r e a şi minuţiozitatea analizei.
E l e a u fost socotite c a o anticipaţie, o p r e f a ţ ă a romanului a ş t e p t a t .
Braţul Andromedei, r o m a n u l a p ă r u t a c u m trei ani, a r ă m a s , totuşi, o
încercare neizbutită, din pricina c ă autorul a a b u z a t tocmai d e a c e a s t ă
a n a l i z ă s i n u o a s ă . Obişnuit, Gib. I. Mihăiescu îşi c l ă d e ş t e nuvela prin
i z o l a r e a unei singure tendinţe sufleteşti p e c a r e apoi, printr'o p r e ­
gătire e x t r e m de v a s t ă , izbuteşte s'o i m p u n ă c u p u t e r e . N u omul, ci
a c e a s t ă s t a r e sufletească, devenită o a r e c u m a u t o n o m ă , d e p ă ş i n d u - ş i
vehicolul uman, i n t e r e s e a z ă şi t r ă i e ş t e . Procedeul, p r i n e x c e l e n ţ ă
nuvelistic, t r a n s p u s în roman, a d a t greş. C ă c i d a c ă prin dibuirea
obscurelor s t ă r i sufleteşti, prin e x a l t a r e a unei singure tendinţe, s e
p o a t e a j u n g e l a înţelegerea unei evoluţii individuale, procedeul se
d o v e d e ş t e insuficient atunci c â n d trebue s ă prezinţi faptele c a rezul­
tând din jocul multiplu de reacţiuni, c â n d vrei s ă fixezi oamenii în-
tr'un m e d i u anumit. E s t e nevoie, în a c e s t din u r m ă c a z , d e o l e g ă t u r ă
r a ţ i o n a l ă între ei, d e un consens a c c e p t a t d e toţi cei în joc, d e o
c i r c u m s c r i e r e a c a d r u l u i : tot a t â t e a elemente de psihologie şi d e c o m ­
poziţie f ă r ă d e c a r e un r o m a n nu p o a t e p r i n d e consistenţă.
Intre „ B r a ţ u l A n d r o m e d e i " — construcţie fragilă, c a z u i s t i c ă a b ­
s t r a c t ă — şi „ R u s o a i c a " , deosebirea e f u n d a m e n t a l ă . D a c ă e a d e v ă ­
rat, şi e foarte a d e v ă r a t , c ă „ o creaţie m a r e p r e s u p u n e c o n c e p e r e a
individului în r a p o r t c u realitate|i" (Ibrăileanu, S t u d i i literare, p . 64)
atunci ultimul roman a l lui) Gib. I. Mihăiescu, cu acţiunea înfiptă
a d â n c în solul a c e s t a b a s a r a b e a n , hrănită de s e v a peisagiului tragic,
e, f ă r ă îndoială, una din c e l e mai solide o p e r e r o m â n e ş t i din c â t e s'au
scris p â n ă a s t ă z i . E s t e aici în adevăr, un r a r e x e m p l u de integrare
a omului în c a d r u l fizic, d e fuziune între suflet ş i a m b i a n ţ ă . închid
ochii şi r e v ă d totul: colinele b a s a r a b e n e c u contururi domoale, o n d u ­
l â n d la nesfârşit, cătunul acela, f ă r ă nume, p i e r d u t în s i n g u r ă t a t e a
f ă r ă hotare, malurile r â u l u i cotit în m e a n d r e leneşe şi p r e s ă r a t e , Ia
m a r i distanţe, cu bordeiele grănicerilor. Ş i dincolo de a p ă , m i s t e r i o a s ă
şi o p a c ă , î m p ă r ă ţ i a imensă a tăcerii şi a groazei. P e i s a g i u ! lui S t e r e
p a r e diluat, îndulcit în c o m p a r a ţ i e cu n a t u r a a s p r ă , h a i d u c e a s c ă ce
se d e s p r i n d e din romanul lui Gib. Mihăiescu şi c a r e m o d e l e a z ă m â n a
a c e e a d e grăniceri, t r a n s f o r m â n d u - i în a d e v ă r a ţ i haiduci.
In a c e a s t ă s i n g u r ă t a t e încolţeşte p e nesimţite, în sufletul locote­
nentului R a g a i a c , viziunea Rusoaicei. Viziune p l ă s m u i t ă din dorinţa
GAND ROMÂNESC 27&

biciuitoare a sângelui, din obsesia pustiului infinit, din reminiscenţe

de lecturi şi v i s a r e . N i m b a t ă de farmecul d e p ă r t ă r i i , R u s o a i c a e s t e
figura mitică, concepută, p o a t e , şi din instinctul obscur de a p ă r a r e
împotriva acestei singurătăţi c a r e a p a s ă c a o b o l t ă d e plumb. N u
o v e d e m faţă'n f a ţ ă n i c i o d a t ă şi din v i a ţ a ei nu vom şti m a i mult
decât c e e a c e p u t e m culege din p o v e s t i r e a chinuită şi g r o t e s c ă a sen­
timentului şi v u l g a r u l u i Iliad, c ă r u i a c h i a r R a g a i a c îi inoculase a c e l a ş i
virus a l nostalgiei; f ă p t u r a ei de vis î n s ă e p r e z e n t ă în î n t r e a g a c a r t e ,
c a o m i r e a s m ă . Din fundul zărilor i r e a l e e a a p a r e , pentru gândul r u ­
gător al ilui R a g a i a c , sveltă, c u ochii oblici, c ă z ă c e ş t i , c u o cutie d e
vioară în m â n ă , c â n d în d e p ă r t ă r i fumurii, c â n d a p r o a p e , a ş a d e a p r o a ­
p e încât a p r o p i e r e a a c e a s t a d o a r e . Zilele încinse d e c ă l d u r ă a l e verii
d e stepă, c a şi a m u r g u r i l e î n s â n g e r a t e d e t o a m n ă s a u nopţile d e in­
somnie o z ă m i s l e s c în mii d e c h i p u r i R a g a i a c n'a v ă z u t - o niciodată,
d a r ea t r ă i e ş t e şi c r e ş t e necontenit în sufletul lui şi-i î n d r u m e a z ă
î n t r e a g a v i a ţ ă în v e d e r e a m a r e l u i ' m o m e n t a l întâlnirii. E a devine
astfel sensul exclusiv al existenţei locotenentului, c ă r u i a i s e p a r e c ă
chiar viaţa-i t r e c u t ă n'a i o s t a l t c e v a decât o lungă p r e g ă t i r e pentru
clipa unică a primirii frumuseţii s u p r e m e spre* c a r e e m â n a t d e în­
demnuri c e vin d e dincolo d e limitele existenţei r e a l e .
Gib. M i h ă i e s c u ş i - a dovedit şi în n u v e l e p r e f e r i n ţ a p e n t r u a n a l i z a
obsesiei, d â n d , în a c e a s t ă privinţă, p a g i n i r a r e în literatura n o a s t r ă ,
d a r şi e x a g e r â n d , uneori. U r m ă r i r e a fluctuaţiunilor sufleteşti a l e lo­
cotenentului R a g a i a c în jurul fantomei R u s o a i c e i , e u n model de fină
şi echilibrată psihologie, înregistrând c u i m p e c a b i l ă j u s t e ţ ă ş i s a v a n t ă
g r a d a ţ i e î n t r e a g a g a m ă d e evoluţii sufleteşti, d e l a reveria nostalgică,
muzicală, p â n ă l a violentele şi d u r e r o a s e l e încordări.
Nu. m a i puţin armonios e rezolvită şi p r o b l e m a c u m p ă n i r i i celor
d o u ă planuri în c a r e - ş i trăieşte, p a r a l e l , v i a ţ a dublă, locotenentul
R a g a i a c : planul nostalgiei, dominat de R u s o a i c a ş i cel a l realităţii
în c a r e Niculina, „ M o l d o v a n c a c u s t a t u r a d e b r a d , c u figura d e
g a z d ă h o ţ e a s c ă , vestită în f r u m u s e ţ ă p e s t e ş a p t e văi" îşi j o a c ă , p e
margini de p r ă p ă s t i i , cu mlădieri d e femeie d e î n a l t ă r a s ă , îndoitul
rol d e a m a n t ă şi de tăinuitoare de c o n t r a b a n d i ş t i .
Totul în a c e s t roman e construit din m a t e r i a l trainic şi a ş e z a t
la locul lui, într'o s t r â n s ă congruenţă. A s p r i m e a o l t e n e a s c ă a s o l d a ­
ţilor, e s c a p a d e l e lor nocturne în cătunul f ă r ă nume, mizeria cetelor
d e fugari de p e s t e Nistru, dialogul, nervos, incisiv, plin d e semnifi­
caţie (v. d e ex. discuţia d e s p r e R u s o a i c ă a lui I l i a d c u R a g a i a c s a u
conversaţia a c e s t u i a c u s o l d a t u l lălâu, Marinescu, în c a r e ofiţerul v a
descoperi, ruşinat, o a d e v ă r a t ă c o m o a r ă d e i d e a l i s m : „ D ă - o dracului
de viaţă, dom' locotenent. D a c ă nu-i m a i p u n e omu' niţică frumuişaţă,
ce d r a c u s ă m a i a l e g i d i n t r ' î n s a " . . . ) , toate contribuie la închegarea
a c e l e i unităţi de a t m o s f e r ă puternică ce f a c e din acest r o m a n o o p e r ă
de excepţională valoare.
• ION CHINEZU
 276 GÂND ROMÂNESC

1
G. B O G D A N - D U I C A , I O A N B A R A C )
Dl. Ion Colan, un absolvent al F a c u l t ă ţ i i d e Litere din C a p i t a l ă ,
a p r e z e n t a t o t e z ă d e licenţă d e s p r e stângaciul versuitor a r d e l e a n
d e l a începutul veacului trecut, Ioan B a r a c , p e c a r e A c a d e m i a R o m â n ă
2
a crezut d e cuviinţă s ă o publice în memoriile s a l e ) . A ş a m o d e s t
cum era, studiul însemna un p a s înainte în cercetările a s u p r a obscu­
rului „ t r a n s l a t o r " d e l a B r a ş o v . N u e r a î n s ă p a s u l ultim; p â n ă l a a c e s t a
m a i e r a u încă mulţi d e făcut, şi ei nu p u t e a u fi a ş t e p t a ţ i dela un t â n ă r
începător în istoria l i t e r a r ă . P e n t r u a găsi m ă s u r a e x a c t ă a valorii
unui autor ca B a r a c , c a r e t r a d u c e şi p r e l u c r e a z ă ce-i c a d e în m â n ă ,
f ă r ă s ă indice izvorul, o p a r t e din o p e r e l e c ă r u i a nu n e - a u r ă m a s d e c â t
în titlu, trebue s ă fi un cercetător încărunţit în l i t e r a t u r a c o m p a r a t ă ,
înzestrat c u un miros, c a r e identifică o o p e r ă dintr'un titlu trunchiat,
dintr'un p e r s o n a j , s a u chiar dintr'un vers. A l t f e l rişti s ă faci greşeli,
cum a făcut şi dl. Colan, c â n d a atribuit lui B a r a c o p e r e şi c a l i t ă ţ i
literare p e c a r e a c e s t a e d e p a r t e d e a le fi avut.
A c e s t e greşeli, p r e c u m şi dorinţa de a d a o n o u ă contribuţie l a
istoria c u l t u r a l ă a A r d e a l u l u i în sec. X l X - l e a , a u determinat p e dl.
G. B o g d a n - D u i c ă s ă r ă s c o l e a s c ă încă o d a t ă v i a ţ a şi o p e r a lui I o a n
B a r a c , s p u n â n d u - n e tot c e e a c e se p o a t e s p u n e d e s p r e el, a ş e z â n d u - 1
a c o l o unde-i e s t e locul, d e p e c a r e c u g r e u va p u t e a fi înălţat s a u
coborît d e un alt cercetător.
A s t f e l minusculul versuitor a r d e l e a n a fost învrednicit d e d o u ă
studii — din c a r e ultimul de o densitate şi întindere c o n s i d e r a b i l ă —
lucru p e c a r e îl r e g r e t ă m mult. N e - a m fi b u c u r a t d a c ă un scriitor d e
r e a l ă v a l o a r e , un oreator d e o p e r e originale, un deschizător de d r u ­
muri n o u ă a r fi d a t p r i l e j d-lui G. B o g d a n - D u i c ă s ă - ş i întrebuinţeze
v a s t a d - s a l e erudiţie. L i t e r a t u r a r o m â n ă a r e încă a t â t e a subiecte ne­
studiate, c a r e m e r i t ă d e o mie d e ori m a i mult m u n c a cheltuită p e n ­
t r u mediocrul B a r a c . P e n t r u a nu m e r g e m a i d e p a r t e d e e p o c a în
c a r e a trăit a c e s t a , e destul s ă amintesc p e Ion B u d a i - D e l e a n u c a r e ,
c u t o a t e s t u d i i l e privitoare la e l (între e l e m a i de preţ sunt tot a l e
d-lui B o g d a n - D u i c ă ) a r m e r i t a o c e r c e t a r e istorico-estetică, a m p l u d o ­
cumentată, c a r e l-ar pune în t o a t ă s t r ă l u c i r e a lui de m a r e poet.
D a r s ă punem regretele l a o p a r t e şi s ă n e b u c u r ă m totuşi, c ă un
scriitor a ş a cum a fost versuitorul lui Arghir şi Elena, a d a t p r i l e j u l
s ă ni s e s p u n ă a t â t e a lucruri n o u ă d e s p r e a t m o s f e r a c u l t u r a l ă a A r ­
dealului din î n t â i a j u m ă t a t e a veacului a l X l X - l e a . C ă c i mult m a i
important şi mai interesant e s t e c e e a c e s p u n e dl. G. B o g d a n - D u i c ă
d e s p r e c a d r u l cultural în c a r e s'a mişcat B a r a c , d e s p r e circulaţia
unor teme l i t e r a r e p â n ă a u a j u n s s ă fie m a l t r a t a t e de el, d e c â t d e s p r e
B a r a c însuşi.
întrucât îl p r i v e ş t e p e versificatorul b r a ş o v e a n , d e l a d. C o l a n l a
d. G, B o g d a n - D u i c ă el a scăzut considerabil. D e u n d e cel dintâiu îl

1) A c a d e m i a R o m â n ă , Studii şi cercetări, X X I I . B u c u r e ş t i , 1933. Imprimeria

N a ţ i o n a l ă . 168 p .
2) Viaţa şi opera lui Ioan Barac. Mem. Secţ. Lit. S e r i a III. Tomul IV, M e m .
1. 1928.
 GÂND ROMÂNESC 277

c r e d e pe B a r a c autor de o p e r e originale şi t r a d u c ă t o r abil uneori,

profesorul d e l a Universitatea din Cluj d o v e d e ş t e c u preciziune c ă n'a
fost d e c â t un „ l i t e r a t f ă r ă originalitate", c a r e „ n u s e î n a l ţ ă p e s t e
rostul de t r a d u c ă t o r m e d i o c r u al operelor, ce î n t â m p l ă t o r îi c a d în
m â n ă " . A avut p a s i u n e a cititului, în c a r e e r a a j u t a t d e c u n o a ş t e r e a
limbilor u n g a r ă şi g e r m a n ă . A s t f e l a i m p o r t a t în B r a ş o v u l r o m â n e s c
din v r e m e a lui o mulţime de motive literare, dintre c a r e unele f o a r t e
importante. I n s ă „ d e s v o l t a r e a limbii literare româneşti, B a r a c nu a
a j u t a t - o cu nimic. C â t e v a versuri reuşite, c â t e v a p a g i n i de p r o z ă nu
f a c un scriitor din simplu t ă l m ă c i t o r neglijat, f ă r ă simţ p e n t r u e s t e ­
tica limbii româneşti, f ă r ă nici un i d e a l stilistic" (p. 164—165).
Concluzia a c e a s t a zdrobitoare, dl. G. B o g d a n - D u i c ă ş i - o înteme­
i a z ă p e o mulţime de dovezi, în c e a m a i m a r e p a r t e descoperiri, c a r i
îi aparţin. S e ştia, de pildă, c ă Arghir şi Elena a fost t r a d u s d u p ă
un poem al ungurului Gergei, d. B o g d a n - D u i c ă ne a r a t ă î n s ă c ă p r e ­
l u c r a r e a lui B a r a c e s t e ,,o s c ă d e r e a tuturor valorilor estetice" a l e
originalului. Risipirea cea de pe urmă a Ierusalimului — în a l c ă t u i ­
r e a c ă r e i a s e c r e d e a c ă B a r a c a p u s mult d e l a el — e s t e şi e a o
p r e l u c r a r e m e d i o c r ă , d u p ă o l u c r a r e de a c e e a ş i talie a ungurului
N a g y F e r e n c z j precum, d e a s e m e n e a , tot un text unguresc, a l lui A n ­
drei Dugonics, a fost u r m a t şi în Rătăcirile lui Ulisse. T o t o „ s c ă d e r e
a valorilor estetice" î n s e m n e a z ă şi p r e l u c r a r e a d a t ă d e B a r a c în Pi-
pelea Gâscarul lui Ludas Matyi, a ungurului F a z e k a s Mihâly, inspirat
şi el din izvoare franceze, î n s ă poet viguros, conştient d e s a t i r a s o ­
c i a l ă pe c a r e o f a c e prin o p e r a lui. Loreti, a l c ă r e i m a n u s c r i s s'a p e r -
dut, nu p o a t e a v e a la origine d e c â t p e Laureite a lui M a r m o n t e l ,
a j u n s ă la B a r a c tot prin filiaţiune u n g u r e a s c ă . Corăbierul cel dintâiu,
pierdut şi el, nu p o a t e fi decât Der ersie Schiffer al lui G e s s n e r , a u ­
tor t r a d u s şi p r e l u c r a t a d e s e o r i în vodevil d e U n g u r i — c e e a c e v a fi
îndemnat p e B a r a c s ă - i imite. F r a g m e n t u l din Metamorfozele lui
Ovidiu sunt, şi ele, d u p ă o t r a d u c e r e u n g u r e a s c ă a lui Viski T, P â l .
Halima e s t e o p r e l u c r a r e incoloră d u p ă t r a d u c e r e a g e r m a n ă a lui
Habicht, van der H a g e n şi S c h a l l . Iuda Iscarioteonul, p r e s u p u s şi el
original, este o t r a d u c e r e p r e s c u r t a t ă d u p ă faimosul p r e d i c a t o r vienez
A b r a h a m a S a n t a C l a r a . Craiul Chiru al Perşilor trebue r e d u s , în ul­
t i m ă a n a l i z ă , tot l a vreo p r e l u c r a r e u n g u r e a s c ă a lui Xenofon, origi­
nalul u r m a t d e B a r a c n'a putut fi însă identificat d e d. G. B o g d a n -
Duică. D e a s e m e n e a n'a putut fi descoperit m o d e l u l german u r m a t în
Tilu Buhoglindă, a p o i în Adelaida, în Vicleşugul fetesc şi femeiesc,
în Vânătorul dela Matra şi în La miezul nopţii, c e e a c e n u împiedică
p e autorul studiului s ă s p u n ă o mulţime d e lucruri d e s p r e circulaţia
a c e s t o r o p e r e în literaturile de unde a putut s ă le p r e l u c r e z e B a r a c .
O t r a d u c e r e necunoscută p â n ă a c u m a t r a n s l a t o r u l u i b r a ş o v e a n e s t e
Cetăţuia dela druntul ţării, f ă c u t ă d u p ă K o t z e b u e . T o t din a c e a s t ă
celebritate a vremii s a l e a fost t r a d u s şi Pustnicul dela Fromentera.
In c â t p r i v e ş t e p e Piticot, dl. G. B o g d a n - D u i c ă îl c r e d e t r a d u s d u p ă
o ediţie g e r m a n ă din Linz, d e l a 1815. Mirele cel umblat şi pricopsit
e s t e t r a d u s d u p ă ungurul B a r t s a i L â s z l o , c a r e şi el a p r e l u c r a t o c o ­
m e d i e g e r m a n ă . P e Constantina, B a r a c a t r a d u s - o d u p ă un r o m a n
învechit al poligrafului g e r m a n A u g u s t B o h s e . Cei trei gheboşi a r e l a
•278 GÂND ROMÂNESC

origine, d u p ă cum a a r ă t a t G a s t e r , o v a r i a n t ă a lui S t r a p a r o l a - G u e -

lette, t r a d u s ă în g e r m a n ă d e van der Hagen. Cartigam este o tradu­
cere mult p r e s c u r t a t ă d u p ă p r e l u c r a r e a u n g u r e a s c ă a unui roman a l
germanului I. L . Rost, f ă c u t ă de M e s z â r o s I g n â c z . Samson nu este,
a ş a c u m s'a crezut, o t r a d u c e r e a piesei ungurului K â k o n y i . E a a r e
o origine c o m p l i c a t ă pentru d e s c o p e r i r e a c ă r e i a d. G. Bogdan-iDuică
a făcut un a d e v ă r a t tur d e forţă d e erudiţie: „ S a m s o n u l lui B a r a c —
s p u n e d - s a (p. 120) — s'a n ă s c u t la P a r i s , scriindu-1 un italian, c a r e
f ă c e a l i t e r a t u r ă franceză, în secolul al X V I I I - l e a , în p r i m a j u m ă t a t e
a secolului. P l ă c â n d u - i Curţii i m p e r i a l e vieneze, l a ordin, un a u t o r
g e r m a n - s a x o n ( F . W. Weiskorn) 1-a p r e l u c r a t l a Viena. T â r z i u el
a j u n s e la B r a ş o v , unde, d u p ă c e 1-a văzut, B a r a c , iubitor d e a n a c r o ­
nisme 1-a t r a d u s în 1846, p e n t r a c a un editor n e p r i c e p u t să-1 publice
tocmai în 1859! D e l a ivirea piesei p â n ă la B a r a c trecuse m a i mult de
un veac". Un d r u m a p r o a p e tot a ş a d e c o m p l i c a t a u r m a t şi Hamlet,
p â n ă a a j u n s la B a r a c . E l este o t r a d u c e r e d u p ă o p r e l u c r a r e din 1772
a lui Heufeld, p r e l u c r a t ă şi a c e a s t a de Sehroder, la originea c ă r o r a
este t r a d u c e r e a lui Wieland. P â n ă la versiunea lui B a r a c m a r e a t r a ­
gedie ş i - a scuturat însă tot p a r f u m u l poetic. Atala — l a a c ă r e i ori­
gine e s t e cunoscuta o p e r ă a lui C h a t e a u b r i a n d — nu este transfor­
m a t ă în t r a g e d i e de B a r a c , a ş a c u m s'a crezut. T r a n s l a t o r u l b r a ş o v e a n
n'a făcut a l t c e v a d e c â t a t r a d u s p r e l u c r a r e a ungurului B o n y h â d i P e r -
czell Imre. In sfârşit, Constanţia este, probabil, o p r e l u c r a r e locali­
z a t ă d u p ă o t r a d u c e r e u n g u r e a s c ă a piesei germanului I. F . Castellî,
făcută de Lâng A d a m .
Din a c e a s t ă î n ş i r a r e de titluri se p o a t e f a c e o idee de munca
e n o r m ă p e c a r e a trebuit s ă o întreprindă dl. G. B o g d a n - D u i c ă pentru
a descoperi originalul şi v a l o a r e a p r e l u c r ă r i l o r lui B a r a c . Ş i c e e a c e
a m d a t aici nu sunt d e c â t concluziile! P â n ă a a j u n g e la e l e c â t e a l ă ­
turări de texte n'a trebuit s ă f a c ă autorul, c â t e motive literare n'a
trebuit s ă u r m ă r e a s c ă ! In privinţa a c e a s t a l u c r a r e a e s t e un a d e v ă r a t
model a l genului. Regret, încăodată, c ă n'a fost a l e s un scriitor c u
m a i m a r i merite literare şi istorice.
U r m ă r i n d biografia şi prelucrările lui B a r a c , d a c ă te indignezi
la tot p a s u l d e mediocritatea versificatorului b r a ş o v e a n , te a l e g i în
schimb c u un câştig sufletesc însemnat. Din t o a t e a c e s t e a membra
disjecta se p o a t e reconstitui un tablou al vieţii c u l t u r a l e a r d e l e n e din
întâia j u m ă t a t e a veacului al X l X - l e a . D a c ă , la c e e a c e se spune aici,
a d ă u g ă m c e e a c e g ă s i m în George Lazăr şi Simeon Bărnuţiu, cele d o u ă
o p e r e f u n d a m e n t a l e a l e d-lui G. B o g d a n - D u i c ă , atunci tabloul a c e s t a
e s t e destul de b o g a t şi de viu.
D e n s i t a t e a lui o d a t o r ă m metodei c o m p a r a t i v e a profesorului
cluj an. D - s a a dovedit, m a i mult d e c â t oricine, c u m a t m o s f e r a cultu­
r a l ă a românismului a r d e l e a n nu p o a t e fi a p r e c i a t ă c u m s e cuvine,
d e c â t cunoscând bine îndemnurile — pozitive s a u negative — venite
din mediul u n g u r e s c şi german. Influenţele venite d e aici a u fost tot­
d e a u n a puternice în A r d e a l . E l e n'au s c ă z u t d e c â t în a d o u a j u m ă t a t e
a sec. X I X , când li s'a opus influenţa v i g u r o a s ă venită din Vechiul
R e g a t , influenţă c a r e a a d u s a d e v ă r a t a eclosiune a geniului literar a l
A r d e a l u l u i . Definitiv n'au d i s p ă r u t însă d e c â t în 1918
GÂND ROMÂNESC 279

C u m B a r a c a fost un tributar p â n ă la slugărnicie a l literaturii

u n g a r e şi germane, studiul lui a fost un bun prilej de a f a c e s o n d a j ii
în a t m o s f e r a g e n e r a l - c u l t u r a l ă a A r d e a l u l u i din v r e m e a s a . P e u r ­
m e l e lui B a r a c a j u n g e m s ă ştim c e v a — informaţii utile m a i a l e s
pentru cei c e nu cunosc limba m a g h i a r ă — d e s p r e mediul c u l t u r a l
unguresc dela A i u d , în c a r e n'a trăit, dintre Români, numai a u t o r u l
lui Arghir şi Elena. A p o i d e s p r e mediul g e r m a n a l B r a ş o v u l u i în c a r e
1
a trăit B a r i ţ şi A n d r e i M u r ă ş a n u ) . S a u d e s p r e c e e a c e s e j u c a p e
2
scenele ungureşti şi g e r m a n e din A r d e a l ) .
D a c ă ar fi s ă c a r a c t e r i z ă m , c u un singur cuvânt, a t m o s f e r a r o ­
m â n e a s c ă a r d e l e a n ă din timpul lui B a r a c , a m numi-o p r e r o m a n t i c ă .
Autorii şi temele preromantice a u g ă s i t l a a c e s t public-copil, c a r e
a b i a atunci a început s ă - ş i d e s c h i d ă ochii s p r e fenomenul literar, o
preferinţă puternică. D e a c e e a , oricât d e î n t â m p l ă t o r şi-ar fi a l e s
B a r a c prelucrările, nu p u t e a s ă l i p s e a s c ă dintre e l e K o t z e b u e , G e s s -
ner şi M a r m o n t e l ; şi de a c i frecvenţa, l a el, a subiectelor exotice (Ha­
lima, Cartigam, Samson, etc.).
D u r e r o s e c ă acest p r e r o m a n t i s m n'a a v u t în A r d e a l a c e l e a ş i u r ­
m ă r i ca'n c e l e l a l t e ţ ă r i a l e Europei. E l n'a desvoltat un r o m a n t i s m
literar. D u p ă f r u m o a s a r e n a ş t e r e a şcoalei a r d e l e n e , puţinele s p i r i t e
a l e s e a l e A r d e a l u l u i s'au dedicat, p â n ă târziu c ă t r e sfârşitul secolului
X l X - l e a , istoriei, filologiei şi politicei, p u n â n d în ele fantezia şi li­
rismul, c a r e ş i - a r fi găsit un loc m a i potrivit în literatură.
ION BREAZU

!) Vorbind d e s p r e acest mediu, interesant este capitolul privitor la tipograful

g e r m a n G o t t (p. — 2 1 ) . C u t o a t e c ă , c r e d e m c ă d. G. B . D . e x a g e r e a z ă r o l u l lui.
G o t t a a v u t m a i a l e s u n i n t e r e s c o m e r c i a l , a t u n c i c â n d a t i p ă r i t z i a r e l e şi c ă r ţ i l e
româneşti. Greul întreprinderii l-au purtat însă negustorii români, c ă r o r a autorul
nu l e - a d ă r u i t d e c â t o n o t ă (p. 2 5 ) .
2
) E s t e cu t o t u l n o u ă ş t i r e a p r i v i t o a r e l a t r u p a u n g u r e a s c ă , c o n d u s ă d e Alexe
P a l i , c a r e a j u c a t , l a B r a ş o v , în 1840, în româneşte: Cetăţuia la drumul ţării şi
Pustnicul din Fromentera, t r a d u s e a m b e l e d e B a r a c (p. 88 şi 9 1 ) .
280 GÂND ROMÂNESC

CRONICA ŞTIINŢIFICĂ

NICOLAE DRĂGANU, R O M Â N I I IN VEACURILE

I X — X I V PE BAZA TOPONIMIEI ŞI A ONOMASTICEI*)

L u c r a r e a p e c a r e o p r e z e n t ă m în r â n d u r i l e de m a i jos ridică
unele probleme f u n d a m e n t a l e în l e g ă t u r ă c u trecutul poporului român
şi i n a u g u r e a z ă c a p i t o l e cu totul n o u ă în istoria n o a s t r ă n a ţ i o n a l ă .
Autorul, p r e o c u p a t d e mult d e istoria numelor n o a s t r e proprii,
nume topice şi n u m e de p e r s o a n ă , a urmărit p e b a z a documentelor,
formele cu a s p e c t r o m â n e s c şi a reuşit s ă d e s c o p e r e a s e m e n e a nume
p e o a r i e c a r e d e p ă ş e ş t e muit a r i a de r ă s p â n d i r e a c t u a l ă a e l e m e n ­
tului r o m â n e s c . In c e a m a i m a r e p a r t e , d. D r ă g a n u u t i l i z e a z ă în lu­
c r a r e a d - s a l e documentele ieşite din c a n c e l a r i i l e ungureşti şi, n a t u ­
ral, a c e l e c a r e se r e f e r ă la graniţele Ungariei d e a l t ă d a t ă . G ă s i m deci
în l u c r a r e a d s a l e oglinda expansiunii elementului r o m â n e s c înăuntrul
graniţelor fostei Ungarii.
I n t r o d u c e r e a (p. 7—40) ne o f e r ă o e x p u n e r e critică a m ă n u n ţ i t ă
a s u p r a informaţiunilor Anonymului u n g u r e s c în l e g ă t u r ă cu e l e m e n ­
tul etnic r o m â n e s c g ă s i t de Unguri la venirea lor, p r e c u m şi o critică
a s p r ă d a r foarte justificată a interpretărilor tendenţioase p e c a r e în­
văţaţii unguri l e - a u d a t informaţiunilor uneori v a g i a l e A n o n y m u l u i
s a u a l e altor izvoare istorice vechi.
L a venirea lor în E u r o p a centrală, Ungurii s ' a u a ş e z a t statornic
m a i întâi în Pannonia, de u n d e a p o i s'au extins neîncetat în s p r e
n o r d şi est. D u p ă Anonym, dânşii a u întâlnit, în timpul expansiunii
lor, R o m â n i organizaţi politiceşte în Pannonia, A r d e a l şi o p a r t e din
B a n a t . T o p o n o m a s t i c a şi a n t r o p o n o m a s t i c a s t u d i a t e minuţios şi cu o
d o c u m e n t a r e impresionantă de d. D r ă g a n u confirmă întru t o a t e infor-
maţiunile Anonymului. D e asemenea, e x a m i n a r e a a t e n t ă a a c e l u i a ş
m a t e r i a l de nume proprii ne d o v e d e ş t e c ă e x i s t a u a ş e z ă r i statornice
d e R o m â n i în timpul c â n d scria Anonymul şi în C a r p a ţ i i vestici, nor­
dici şi estici, p â n ă în G a l i ţ i a , pe v a l e a Tisei, Crişurilor, Mureşului,
Timişului, în A r d e a l şi în Ţ a r a Oltului. F ă r ă nici o îndoială, trebue
r e s p i n s e cu hotărîre afirmaţiile tendenţioase a l e Ungurilor c ă p e o
întindere a t â t de m a r e elementul r o m â n e s c s'ar fi p u t u t s t r e c u r a nu­
m a i d u p ă sec. X I I I . A c e s t element trăia p e t o a t ă a r i a amintită m a i
sus, căci d a t e istorice p r e c i s e ne vorbesc de dânsul mult înainte de
sec. X I I I ,
Ţ i n t a lucrării d-lui D r ă g a n u este a c e e a de a dovedi înainte d e
t o a t e c ă elementul românesc se e x t i n d e a în sec. I X — X I V p e o a r i e
g e o g r a f i c ă mult m a i v a s t ă decât azi, d a r m a i cu s e a m ă a c e e a d e a
s p u l b e r a , o d a t ă pentru totdeauna, credinţa a t â t d e insistent insinuată
d e unanimitatea oamenilor de ştiinţă unguri, c ă a d i c ă noi R o m â n i i
a m fi a p ă r u t p e firmamentul a p u s u l u i r e g a t u n g a r numai d u p ă veni­
r e a şi d u p ă a ş e z a r e a lor definitivă aici, deci numai în sec. X I I I . D o -

* ) A c a d e m i a R o m â n ă , Studii şi Cercetări X X I , B u c u r e ş t i , 1933, 683 p . P r e ţ u l

500 lei.
 GĂND ROMÂNESC 281

vezile a d u s e în c a r t e a de c a r e ne o c u p ă m , d e s p r e existenţa R o m â n i ­
lor p e p ă m â n t u l ocupat de Unguri chiar l a venirea lor aici sunt a t â t
de n u m e r o a s e şi a t â t d e evidente, încât c o n c e p ţ i a d e s p r e „ s t r e c u r a ­
r e a " n o a s t r ă p e p ă m â n t u l „ u n g u r e s c " a b i a în sec. X I I I - l e a r ă m â n e un
nonsens, o enormitate.
C e l e m a i vechi documente istorice ieşite din cancelariile ungu­
reşti privesc regiunea o c u p a t ă d e Unguri mai întâi, Pannonia. E deci
n a t u r a l c a c e l e m a i vechi a t e s t ă r i de n u m e r o m â n e ş t i s ă fie g ă s i t e
acolo. C u a c e s t e a începe şi d. D r ă g a n u .
C e l e mai vechi nume de a s p e c t şi origine r o m â n e a s c ă în P a n n o ­
nia le g ă s e ş t e autorul în „comitatele" d i m p r e j u r u l B a l a t o n u l u i { p .
41 ş. u.). Astfel, printre întâiele c a r e a p a r în documente, e numele
d e p e r s o a n ă Chozil ( = C ă ţ e l ) d e l a a. 850, numele topic Secu (a.
1055). D e a s e m e n e a nume proprii c a Chot ( = Ciot), Karachun, Curt,
Kuine ( = C â i n e ) , Fonsol ( = F ă n c e l ) , Buthe, Fot {= F ă t ) , Fichur
( = F i c i o r ) , Chuth (— C i u t ) , Kopăcs ( = C o p a c i u ) , Knez, Mâl şi a l ­
t e l e multe, a t e s t a t e bogat în documentele c e l e m a i vechi a l e locului,
sunt dovezi suficiente d e s p r e existenţa elementului r o m â n e s c a c o l o
1
şi d e s p r e importanţa lui în v i a ţ a istorică a r e g i u n i i ) ,
Intinzând c e r c e t ă r i l e în regiunea C a r p a ţ i l o r a p u s e n i , autorul (p.
170 ş. u.) g ă s e ş t e un m a r e n u m ă r de elemente onomastice, c a r e d o ­
cumentează existenţa şi a c o l o a unei n u m e r o a s e populaţii româneşti.
Ni se r a p o r t e a z ă nume tipic r o m â n e ş t i c a villa Staul (a. 1113) = S t a u l ,
Măgura, Fata, Tot, Lunga, Chicera; Bătrâna, Gaura, Faga, etc. d e l a
Românii moravi.
B a z a t tot p e materialul d e nume proprii, autorul u r m ă r e ş t e p e
R o m â n i în B a n a t şi H u n e d o a r a (p. 223 ş. u.), în Munţii A p u s e n i şi p e
V a l e a Crişului (p. 289 ş. u.), în C a r p a ţ i i d e m i a z ă n o a p t e - r ă s ă r i t (p.
326), în V a l e a S o m e ş u l u i (p. 416 ş. u.), în v ă i l e Arieşului, Mureşului,
T â r n a v e l o r (p. 477 ş. u.), în v a l e a Oltului şi în C a r p a ţ i i de m i a z ă z i -
r ă s ă r i t (p. 535), în M o l d o v a , Muntenia şi la gurile Dunării (p. 570
2
ş. u ) ) . Un capitol special e c o n s a c r a t elementelor româneşti vechi
intrate în limba u n g u r e a s c ă dinspre m i a z ă z i - r ă s ă r i t (p. 582 ş. u . ) .
E natural ca o lucrare de întinderea celei d e c a r e ne ocupăm,
luând în discuţie un material onomastic a t â t d e bogat şi a t â t de v a ­
riat, să d e a loc la discuţii. A s e m e n e a discuţii vor fi f ă r ă î n d o i a l ă cât
s e p o a t e de a p r i n s e , mai a l e s a c e l e c a r e vor fi d u s e de învăţaţii un­
guri a l e c ă r o r teorii sunt a t a c a t e si r ă s t u r n a t e d e d. D r ă g a n u . In m a s a
de nume proprii p r e z e n t a t e în l u c r a r e a de f a ţ ă şi p r e s u p u s e de origine

!) Unii cercetători unguri,, c a Melich I., a d m i t c ă în P a n n o n i a „cultura ro­

m a n ă şi p o p o r u l r o m a n s'au p ă s t r a t în u n e l e l o c u r i i z o l a t e p â n ă Ia s f â r ş i t u l seco­
l u l u i V I " (Cf. Drăganu.j. 23).
2
) Harta pe care autorul a alcătuit-o şi p e c a r e a n o t a t n u m e l e de origine
r o m â n e a s c ă d e p e întinsul Ungariei de odinioară este cea mai ilustrativă imagine
a e x p a n s i u n i i r o m â n e ş t i şi cel m a i p o t r i v i t r e z u m a t al l u c r ă r i i d - l u i D r ă g a n u . R e ­
gretăm c ă nu o putem reproduce aci, fiindcă dintr'însa cititorii şi-ar putea da
s e a m a mai bine decât dintr'o d a r e d e s e a m ă laconică, cum e a c e a s t a , d e s p r e a s p e c ­
tul şi i d e n t i t a t e a d e n u m e d i n t o a t e r e g i u n i l e s t u d i a t e d e dl. D r ă g a n u .
282 GAND ROMANESC

r o m â n e a s c ă sunt desigur multe a c ă r o r origine şi e x p l i c a ţ i e p o a t e s ă

3
fie şi a l t a decât a c e e a p e c a r e le-o d ă d. D r ă g a n u ) . A c e a s t a î n s ă nu
s c a d e cu nimic v a l o a r e a concluziei d - s a l e , c ă a d i c ă R o m â n i i a u fost
găsiţi a i c i la venirea Ungurilor.
S u r p r i n d e în l u c r a r e a d-lui D r ă g a n u m u l ţ i m e a numelor t o p i c e
provenite d e l a nume de p e r s o a n ă . C â n d ne d ă m s e a m a î n s ă c ă satul
era l a început o „ m ă e r i ş t e " , u n a ori c â t e v a c a s e şi colibi, şi se n u m e a
d u p ă p r o p r i e t a r şi întemeietor, m a i întâi c u n u m e l e a c e s t u i a -^r-hăza,
,,casă", a p o i -^r-telek s a u -telke, „cătun", în s f â r ş i t , c â n d a crescut,
-т-falu s a u -falva, „ s a t " , nu ne mai m i r ă numărul m a r e d e explicaţii
prin n u m e d e p e r s o a n ă d a t e numelor topice.
C e l e m a i p r e ţ i o a s e nume, c a r e în a d e v ă r constitue fundamentul
lucrării d-lui D r ă g a n u , nu sunt t o t d e a u n a cele d e p e r s o a n ă , a c ă r o r
e x p l i c a ţ i e e de c e l e m a i multe ori f o a r t e grea, ci a c e l e c a r e - ş i a u ori­
ginea într'o denominaţie topică, r e f e r i n d u - s e deci l a a s p e c t u l fizic a l
teritorului p e care-1 numesc. S t u d i i l e n o a s t r e d e a n t r o p o n o m a s t i c ă
sunt a t â t d e puţine şi cunoştinţele în l e g ă t u r ă c u sistemul m a i vechiu
de denominaţie p e r s o n a l ă a t â t de r e d u s e , încât nu p u t e m j u d e c a tot­
d e a u n a v a l o a r e a unei explicaţii d a t e unui a s e m e n e a nume: „ E n v e -
rite r o n o m a s t i q u e e s t une science qui n'a p a s encore fait s e s dents"
s p u n e a a c u m c â ţ i v a a n i Wilmotte în „ R o m â n i a " , X L I X — 1 9 2 3 , p. 613.
D . D r ă g a n u îşi d ă s e a m a de a c e s t lucru şi consecvent s e sileşte s ă
d e a numelor c e r c e t a t e de d s a nu una ci toate explicaţiile etimologice
posibile.
Dintre a t â t e a , amintim numai c â t e v a :
p. 46: Micu (— mic) s a u m a i c u r â n d forma hipocoristică d e ori­
gine slavă Miko « Mihail) (p. 443), de unde şi formele Mikus (p. 293,
296), Mikov (409), Mikincz (102), Mikul (348), e t c ;
p. 52: Buna, n u m e d e b ă r b a t , p o a t e fi din a d j . bun, s a u m a i c u ­
rând echivalen'ul actualului şi mai vechiului Bunea « slav, buniti
„ a a ţ â ţ a " ) ca şi bulg. Bunjo, Bune. (Pentru formele derivate c u l e s e
d e d. D r ă g a n u , cf. Indicele, p . 6 3 2 ) ;
p. 77: Romanova, Românfalu, Romănd, Romanovcz, Roman, etc.,
se e x p l i c ă d e l a n u m e l e sfântului Roman. D. D r ă g a n u vorbind de a c e s t
nume, c a n u m e d e botez r ă s p â n d i t la noi, s p u n e c ă „ s e e x p l i c ă şi
printr'o tradiţie, în f o r m ă de mit, p r i v i t o a r e la originea poporului r o ­
mânesc". Ni s e p a r e totuşi greu de a d m i s c a a s e m e n e a t r a d i ţ i e s ă s e
fi p ă s t r a t la p ă s t o r i i români d e l a începutul sec. X I V . Ş i chiar d a c ă
s'ar fi p ă s t r a t , n e - a m a ş t e p t a l a o formă identică c u a c e e a a numelui
etnic, Român;
p. 87: Szăk, n u m e topic, e x p l i c a t din rom. sac s a u slav. saku,
e m a i c u r â n d o formă hipocoristică s l a v ă d e l a numele p e r s o n a l Isac
s a u Saua, c u m de altfel s p u n e autorul;

3
) Dsa singur recunoaşte acest lucru când spune (p. 155): „chiar d a c ă cu
t o a t ă g r i j a avută, unele din explicaţiile d a t e m a i s u s n'ar fi t o c m a i fără cusur şi
fără voia mea m'aş fi lăsat târît de oarecare exagerări, totuşi cele sigure sunt
d e s t u l d e n u m e r o a s e p e n t r u c a s ă nu s e m a i p o a t ă t ă g ă d u i p r e z e n ţ a R o m â n i l o r din­
colo de Dunăre, încă din cele dintâi acte ale cancelariilor u n g u r e ş t i . . ."
OAND ROMANESC 283

р. 103: Кипу, n u m e topic, p o a t e s ă ne r e a m i n t e a s c ă p e v. rom.,

bănăţ. curtu. irom. cutî ( • - cuiu), dar şi p e rom. câne;
p. 111: ni š e p a r e c i u d a t ă provenienţa formei Ka[z)sok din cojoc.
A m a v e a d e a face c u un s u p r a n u m e d a t unui b ă r b a t ? ;
p. 1 4 5 : villa Meneca < rom. mânecă e puţin probabil, deşi nu
imposibil, tot c a s u p r a n u m e în r o m â n e ş t e ;
p . 146: s ă fie în a d e v ă r identice, c a origine, c e l e d o u ă forme:
Menchel (Pannonia) c u Muncel ( T u r d a , e t c . ) ? ;
p . 264: formele Curtea (Kurthe, Kurt, Kurtan, Kurtja, Kortya,
etc.) sunt desigur româneşti. E posibil î n s ă c a ele s ă s e r a p o r t e nu
la carte, ci la cart {= scurt), d e unde, d e r i v a t e cu sui. -ea, -an [ci.
Lup, Lupea, Lupan);
p. 2 8 3 : Marofi, explicat din „moroiu", cu p ă s t r a r e a lui n, p o a t e
s ă cuprindă şi cunoscutul sufix onomastic b ă n ă ţ e a n -onu;
p . 296: Masa, identificat c u r o m . „ m o a ş ă " , p o a t e s ă fie m a i c u ­
rând un hipocorist de origine slavă, Ma-Ь - (<Maria, Marko, Emanuel)
ci. Măreţie, „ R a d " L X X X 1 I , p. 84, 9 1 , iar forma Mol [<Moise s.
Mojslav), ibid. p. 111 e cuprinsă, p o a t e , în numele Mosov, Mosaburg,
etc.;
p . 298: Don, n u m e p e r s o n a l , p o a t e s ă fie şi o f o r m ă hipocoristică
din Anton, Andon. Ci. tot d e aici şi bulg. Doni, Done, la W e i g a n d,
Jahresbericht, X X V I — X X I X , 118, formă c u n o s c u t ă şi în a l t e regiuni
româneşti. D e aici şi forma Donca, Doncea;
p. 300: Questest, nume topic, nu p o a t e fi o r e d a r e d e f e c t u o a s ă
pentru Costeşti?;
p. 302: comunele Birtin şi R i b i ţ a f ă c â n d p a r t e a l t ă d a t ă din ve­
chiul comitat a l Z a r a n d u l u i , azi a p a r ţ i n judeţului H u n e d o a r a , nu
Bihorului;
p. 3 1 1 : Fiica, n u m e p e r s o n a l , familiar, e m a i probabil o formă
s c u r t a t ă din Rafila d e c â t un derivat din * fiica ( = fiică);
p. 328: Roskocz, din C a r p a ţ i i nord-estici, t r e b u e p u s a l ă t u r i d e
Râşcuţa, Râşculiţa din Z a r a n d ;
p. 335: dintre cele d o u ă e x p l i c ă r i d a t e numelui topic Bute: 1.
< rom. bute, 2. < s l a v . Budimir, preferăm pe aceasta din urmă ;
p. 418: Thuza, e x p l i c a t din tusă e g r e u d e a d m i s , fiind n u m e
topic. N ' a r p u t e a fi citit Chiuza?
D a r d a c ă o s e a m ă din a t â t e a n u m e p e c a r e le e x p l i c ă d. D r ă g a n u
pot d a loc l a discuţii, e un m a r e n u m ă r din a c e l e a a c ă r o r istorie
r ă m â n e lămurită definitiv. D e s i g u r nimeni nu se v a m a i îndoi, d u p ă
m a g i s t r a l a documentare a autorului a c e s t e i lucrări, a s u p r a originii
româneşti a unor n u m e ca Boul, Mal, Murga, Muncel, Staul, Piscina
rotunda. Măgura, Kitera, Fata, e t c , atestate alături d e altele care
provin din nomenclatura unor a ş e z ă m i n t e politice româneşti, c u m a r
fi Cneaz, Voevod, etc. şi c a r e î m p r e u n ă d o c u m e n t e a z ă p r e z e n ţ a ele­
mentului r o m â n e s c în regiunile o c u p a t e d e Unguri la venirea lor în
Europa.
Capitolul a l X I a l lucrării cuprinde Concluziile (p. 587 ş. u.).
„ R o m â n i i a u fost găsiţii de Unguri n u n u m a i p e teritorul p e care-1
locuesc astăzi, ci chiar pe o întindere mult m a i m a r e , în locuinţe s t a ­
tornice şi în organizaţii politice şi militare" (p. 588). Românii din
 284 GÂND ROMÂNESC

C a r p a ţ i i nordici a u a j u n s a c o l o duşi de t r a n s h u m a n t a c a r a c t e r i s t i c ă
vieţii lor p a s t o r a l e , chiar de pe la sfârşitul secolului I X . Alţii a u a j u n s
a c o l o şi a u întemeiat sate prin sec. X, X I şi chiar m a i târziu. Pentru
c a a c e ş t i a s ă a j u n g ă în C a r p a ţ i i Nordici a t â t d e c u r â n d trebue s ă
a d m i t e m că în Pannonia, Oltenia, B a n a t şi A r d e a l e r a u R o m â n i mult
mai înainte, c ă c i pe aici le e r a drumul în s p r e M o r a v i a , Galiţia, etc.
„ N u m e l e topice r o m â n e ş t i din Pannonia sunt m a i vechi d e c â t c e l e din
M o r a v i a ; c e l e din Bihor sunt m a i vechi d e c â t c e l e din Zemplin (vechi
şi ele!) ori din M a r a m u r e ş ; c e l e din M o l d o v a ş i B a s a r a b i a , m a i vechi
d e c â t c e l e din republica m o l d o v e n e a s c ă a Ucrainei" (p. 589), N u m e
c a Vlaha, Oloşag, Olosig, t o a t e constituind denominaţia etnică a e l e ­
mentului r o m â n e s c şi p ă s t r a t e în toponomastică, n e d o v e d e s c existenţa
unei comunităţi r o m â n o - s l a v e mai vechi d e c â t venirea Ungurilor. Ş i
forma celor m a i vechi nume de origine s l a v ă (v.-bulgară) e o d o v a d ă
în a c e l a ş sens. E l e d a t e a z ă dinainte d e sec. X - l e a (dar sunt m a i nouă
de sec. V I I I - l e a (p. 5 9 3 ) .
R o m â n i i a u avut d o u ă direcţii d e e x p a n s i u n e s p r e N o r d ; „ d i n s p r e
Pannonia s p r e N o r d - E s t şi d i n s p r e Munţii B a n a t u l u i , c a r e a u ime­
d i a t ă l e g ă t u r ă dincolo d e D u n ă r e cu Munţii Balcanici, precum şi din­
s p r e Oltenia, d e o p a r t e s p r e Munţii A p u s e n i şi din a c e ş t i a p e V a l e a
Tisei în s u s şi s p r e N o r d , de a l t ă p a r t e p e c o a m a C a r p a ţ i l o r mai
întâi spre E s t , a p o i s p r e N o r d - V e s t şi p e C â m p i a A r d e a l u l u i " . „ A c e s t e
d o u ă direcţii de e x p a n s i u n e a u dus d e l a un centru comun, c a r e a r
trebui c ă u t a t , d u p ă c e r c e t ă r i l e din u r m ă , în M o e s i a S u p e r i o r şi M o e s i a
Inferior, p e s t e P a n n o n i a şi D a c i a , în c a r e s e m a i g ă s e a u u r m a ş i d e - a i
coloniştilor R o m a n i " (p. 594). Din Pannonia, R o m â n i i a u putut s ă
înainteze pe c o a m a C a r p a ţ i l o r p â n ă în Munţii A p u s e n i şi a i M a r a m u ­
reşului, d e aici în jos p â n ă în Timiş şi B o d r o g şi în s u s p e T i s a şi
S o m e ş p â n ă la N ă s ă u d ori mai d e p a r t e . Alţii p l e c a ţ i din Munţii A p u ­
seni ori ai M u r a m u r e ş u l u i , u n d e veniseră din p ă r ţ i m a i sudice, a u
putut a j u n g e p â n ă în I s t r i a ori, s p r e N o r d - V e s t , p â n ă în M o r a v i a
(p. 601).
N e oprim aici la d o u ă p r o b l e m e importante p e c a r e le pune d.
Drăganu.
1. C e origine a u Românii a t e s t a ţ i d e d - s a în Pannonia?
N i s e vorbeşte de „ e l e m e n t e romanice, c a r e v a s ă zacă R o m â n i " (p.
155), f ă r ă s ă s e precizeze d a c ă a c e ş t i a sunt u r m a ş i i direcţi a i elemen­
tului roman din Pannonia, s a u sunt un element imigrat m a i târziu.
„ O r a ş e l e şi s a t e l e c u n u m e româneşti, deci întemeiate de R o m â n i , c a
şi a p e l e numite de ei, sunt cele m a i vechi ş i mai importante dincolo
de D u n ă r e . M a i târziu astfel de nume nu se m a i d a u şi m u l t e din c e l e
cunoscute în documente sunt înlocuite, d i s p ă r â n d d e o d a t ă cu cei c e
l e - a u dat. M a i târziu, prin sec. X V — X V I I , a u venit din nou R o m â n i
din C r o a ţ i a şi S l a v o n i a p e locurile celor d i s p ă r u ţ i " (p. 156). Conclu­
zia învăţatului n o s t r u întregeşte deci b ă n u i a l a amintită a lui Melich,
c ă Ungurii cuceritori a u a f l a t dincolo de D u n ă r e „ ş i Romani, a d i c ă
un popor de n e a m neolatin" (p. 162) şi p r e c i z e a z ă c ă dânşii e r a u
R o m â n i . S t u d i u l elementelor onomastice din P a n n o n i a nu ne a r a t ă
deosebiri f a ţ ă d e graiul dacoromân, ci m a i de g r a b ă identităţi c a r a c ­
teristice, cum ar fi de pildă desvoltarea lui ea > a d u p ă f [ci. Feata
GÂND ROMÂNESC 285

> Fata) şi d u p ă s (Seaca > Saca) (p. 600) cunoscută şi Istroromâni­

lor. R o m â n i i din Pannonia, c a şi restul M a u r o v l a c h i l o r sud-estici,
într'o e p o c ă m a i veche, v o r b e a u un g r a i u d e a p r o a p e înrudit cu cel
al R o m â n i l o r nord-vestici şi nord-estici (p. 6 1 7 — 6 1 8 ) .
2. B a z a t p e c e r c e t a r e a a c e l u i a ş i m a t e r i a l onomastic, d. D r ă g a n u
crede, d i m p r e u n ă cu alţi învăţaţi români şi streini, c ă ,,din Munţii
A p u s e n i a u p u t u t a j u n g e R o m â n i p â n ă în I s t r i a " (p. 6 0 1 ) . A c e a s t a din
c a u z a identităţii în evoluţia lui n între d o u ă vocale, în e l e m e n t e latine,
în r (lat. bonus > bunu > bum), la Românii din Munţii A p u s e n i şi
la Istrieni, R o m â n i i din teritorul a z i s â r b e s c , a t e s t a ţ i din sec. X I I nu
c u n o ş t e a u rotacismul. F o r m e l e r o t a c i z a n t e a p a r a b i a în sec. X V - l e a ,
a t â t la R o m â n i i din s u d - v e s t cât şi la> cei din regiunea n o r d - v e s t i c ă
a A r d e a l u l u i şi deci e s t e p r o b a b i l ă „ i p o t e z a lui R o s e t t i c ă i s t r o r o m â n a
este un g r a i u d a c o r o m â n rotacizant" (p. 611). D a r a r fi o a r e p o s i b i l ă
o înaintare a unui g r u p de R o m â n i din Munţii A p u s e n i p â n ă în Istria,
f ă r ă s ă l a s e u r m e în t o p o n i m i e ? S e p o a t e a d m i t e c a în Munţii A p u ­
seni p o p u l a ţ i a r o m â n e a s c ă s ă fi fost a t â t de lipsită d e p ă ş u n i încât
s ă fie c o n s t r â n s ă s ă - ş i l a s e locul d e b a ş t i n ă şi s ă se s t r e c o a r e n e b ă ­
g a t ă în s e a m ă p â n ă în regiunile c a r e d o c u m e n t e a z ă r o t a c i s m u l ? M u l ­
tele a s e m ă n ă r i existente în graiul istroromân şi d a c o r o m â n (mai cu
s e a m ă rotacismul) p e de o p a r t e , p e d e a l t ă p a r t e identitatea graiului
vorbit d e R o m â n i i din Pannonia, din M o r a v i a , e t c , c u D a c o r o m â n i i
şi Istroromânii ( p ă s t r a r e a intactă a labialelor, p r e f a c e r e a lui
с + e, i în Č) ne a r a t ă c ă toţi a c e ş t i R o m â n i constitue o r a m u r ă d e
latinitate a v â n d un contact intens: R o m â n i i din C a r p a ţ i i estici prin
cei din C a r p a ţ i i nordici şi vestici cu R o m â n i i din Pannonia; cei din
nord-vestul A r d e a l u l u i (deci şi R o m â n i i din Munţii A p u s e n i ) c u cei
din nord-vestul Peninsulei B a l c a n i c e prin vestul B a n a t u l u i . R o t a c i s ­
mul a c e s t o r a este însă m a i nou d e c â t r u p e r e a definitivă a contactului
dintre dânşii. î n a i n t e a izolării lor definitive a r fi posibil s ă fi a v u t o
pronunţie s p e c i a l ă a lui - n - din elementele latine ( n a z a l i z a r e a ) c a r e
a dus independent, la - r -.
C a r t e a d-lui D r ă g a n u a d u c e deci, în privinţa continuităţii, numai
dovezi indirecte. S p e c u l a ţ i u n i l e d s a l e sunt î n s ă a t â t de ingenioase şi
a t â t d e a m p l u documentate, încât continuitatea n o a s t r ă , d a c ă nu s e
vede, s e simte în paginile d s a l e . C a r t e a e s c r i s ă p e n t r u „ R o m â n i i c a r e
nu c u n o s c d e a j u n s limba şi filologia u n g u r e a s c ă , şi Ungurii, c a r e nu
cunosc d e a j u n s limba şi filologia r o m â n e a s c ă " (p. 4 ) . Noi, tineretul
s t u d i o s român, r e v e n d i c ă m pentru noi fructul oboselilor d e p u s e d e
autor în l u c r a r e a d s a l e şi-i m ă r t u r i s i m aici întreg sentimentul de r e ­
cunoştinţă p e n t r u munca u r i a ş ă p e c a r e a d e p u s - o , d e s c h i z â n d u - n e
perspective n o u ă în cercetările n o a s t r e viitoare şi călăuzindu-ne, prin
bibliografia b o g a t ă c u p r i n s ă în paginile studiului s ă u , în domeniul
a t â t d e întortochiat şi a t â t de arid a l onomasticei.
ŞTEFAN PASCA
 GAND ROMANESC

PROBLEME PEDAGOGICE

PROFESORUL SECUNDAR
{PORTRET MORAL)

In noianul d e discuţii a s u p r a învăţământului secundar, ce revin

c u o b o s i t o a r e periodicitate, s e vorbeşte necontenit d e p r o g r a m e , de
reforme, d a r -se s c a p ă din vedere, a p r o a p e totdeauna, factorul e s e n ­
ţial: s t a r e a s u f l e t e a s c ă a celor oe s e r v e s c direct ş c o a l a , a profesorilor.
Oameni c u c u l t u r ă universitară, c u un c a p i t a l d e v i a ţ ă irosit între
c ă r ţ i şi c a t a l o a g e , c o n d a m n a ţ i la un c a d r u exterior destul d e uniform,
f ă r ă p e r s p e c t i v e de c a r i e r ă şi c u nevoii de m u l t e ori a p ă s ă t o a r e , p r o ­
fesorii a j u n g , c e l e m a i a d e s e a , s ă s u f e r e de o l â n c e z e a l ă a t â t biologică
c â t şi m o r a l ă , c a r e e un r ă u pentru ei, d a r e un r ă u cu a t â t m a i
m a r e p e n t r u e d u c a ţ i a p e c a r e sunt c h e m a ţ i s ă o d e a copiilor şi tine­
rilor. Profesorul s e c u n d a r , a c e s t bturocrat al spiritului, .devine curent
prizonierul unei vieţi a p r o a p e ermetic închise ş i f ă r ă revoluţii in­
terne. O a n u m e s e n s a ţ i e d e o b o s e a l ă , o a n u m e b l a z a r e m o r a l ă , unite
c u o m a s c ă u ş o r s u f e r i n d ă d e a c a d e m i s m oficial, pun s t ă p â n i r e p e
el, în m a j o r i t a t e a cazurilor. C o m p a r a t c u învăţătorul, d e exemplu,
profesorul e o fiinţă mult m a i puţin vitală, e a p r o a p e un s f â r ş i t d e
lume, un termen de evoluţie. C â n d un m e m b r u a l c o r p u l u i d i d a c t k
s e c u n d a r r e u ş e ş t e s ă - ş i p ă s t r e z e a c u i t a t e a instinctelor vitale şi p u ­
tinţa marilor hotărîri şi îndrăzneli, el a p r o a p e uimeşte p e colegii săi,
carî-1 privesc c u un fel de a s c u n s ă şi n e p u t i n c i o a s ă t e r o a r e . S t u d i i l e
îndelungate, p e c a r i a trebuit s ă l e facă, l a s ă u r m e : un gol de energie
ş i de ingenuitate îşi i m p r i m ă c u l o a r e a incertă a tristeţii lui. P o v a r a
studiilor făcute p â n ă a p r o a p e d e mijlocul vieţii şi înglobând, în orice
c a z , a p r o a p e t o a t ă tinereţea, în timp oe alţii t r ă i a u v i a ţ a directă şi-şi
a s c u ţ e a u instinctele, a p a r e e v i d e n t ă la m a i mult d e c â t minoritatea
d a s c ă l i l o r secundari. E x c e p ţ i i l e , fie c a vitalitate de instincte, c a p u ­
tere l u p t ă t o a r e , fie c a oameni d e ştiinţă, e x i s t ă , d e sigur, dar, c a
întotdeauna, ele întăresc r e g u l a . Profesorul s e c u n d a r n a r e nici p u ­
tinţa m a t e r i a l ă s ă se cultive intens m a i d e p a r t e , s ă c u m p e r e cărţi,
r e v i s t e . . . , şi n a r e , în m o d obişnuit, nici a c e a sete neliniştitoare d e a
c ă u t a orizonturi ştiinţifice noui şi d e a s e perfecţiona, In schimb, a r e ,
d a c ă nu iluzia, d a r c e v a c a r e s e a p r o p i e d e e a , c ă o d a t ă cu diploma d e
licenţă ori doctorat, e s t ă p â n pe ştiinţa specialităţii lui ş i nu m a i a r e
nevoie s ă studieze. A c e a s t ă iluzie a j u n g e s ă f a c ă p a r t e din psihologia
p r o f e s i o n a l ă şi este, trebue s'o recunoaştem, întărită şi de contactul
cu elevii, a c e s t contact c e r â n d s ă a p a r i c a un om c o m p l e t şi nu c a
un căutător. A m ă r t u r i s i elevilor c ă nu ştii ceva, e o a r t ă m a r e , p e
c a r e nu o s t ă p â n e ş t e orice profesor. A p a r e n ţ a de omniştiinţă e m a i
u ş o a r ă . P e de a l t ă p a r t e , îi m a i r ă m â n e profesorului s e c u n d a r încă
c e v a : a m o r u l propriu. In ciuda vitalităţii scăzute, în c i u d a vieţii de
tribulaţii oficializate, a m o r u l p r o p r i u se conservă. I a r el e un chin
în p l u s pentru profesorul secundar, s c l a v a l a t â t o r neputinţe dinnăun-
t r u şi d i n a f a r ă lui. P e a c e s t fond şi pe iluzia de m a i sus, s e altoieşte
o prezumţie moartă, c e v a specific p e n t r u profesorul şcoalei s e c u n d a r e
şi c a r e e m a r e a sterilizatoare a germenilor de v i a ţ ă şi d e p o g r e s . P r o -
GÂND ROMÂNESC 287

fesorul s e c u n d a r devine un l a c închis, o energie ce se h r ă n e ş t e din

e a î n s ă ş în chip monoton şi c u o eficienţă m e r e u d e s c r e s c â n d ă p â n ă
l a anii d e p e n s i e . . .
L a profesorii s e c u n d a r i din provincie m a i ales, a c e s t e t r ă s ă t u r i
sunt m a i evidente, uneori chiar î n g r i j o r ă t o a r e . D o v e z i p e n t r u a c e s t e
afirmaţii p o a t e s t r â n g e oricine. E d e a j u n s s ă fi trecut prin ş c o a l a s e ­
c u n d a r ă , prin liceu, ş i s ă - ţ i aminteşti c u m a p ă r e a u profesorii, c u a c e a
tristeţe obiectivată şi obosită, c a r e l ă s a s e l a p o a r t a învăţământului,
în c a r e intrase, orice s p e r a n ţ ă şi c a r e , de c e l e m a i m u l t e ori, nu se
m a i p u t e a schimba nici în f a ţ a e x e m p l u l u i d e tinereţe clocotitoare a
elevilor. D a c ă e un conflict între generaţii, l a intelectuali, apoi s o c o ­
tim c ă el aici î n c e p e : în cursul s u p e r i o r d e liceu, în a c e s t s u r d r ă z -
boiu între sensibilitatea t â n ă r ă a a d o l e s c e n ţ i l o r şi psihicul b ă t r â n s a u
oprit p e loc într'o formă c e nu s e v a schimba c â t e v a decenii, a l p r o ­
fesorilor lor.
D e a c e e a nu v o m cita dovezi multe. N e mulţumim s ă ne referim
l a un singur a s p e c t . Ţ a r a n o a s t r ă e încă, în c e a m a i m a r e p a r t e , o
lume, un cpntinent nestudiat. L e g e n d e l e , r ă m ă ş i ţ e l e istorice, limba, fe­
nomenele sociale a ş a d e interesante, î n f ă ţ i ş ă r i l e geografice a ş a d e v a ­
riate, problemele de geologie, mineralogie, botanică, zoologie, etc.,
e t c , c a r i fac din a c e s t p ă m â n t şi din oamenii ce-1 locuiesc u n imens
muzeu şi un l a b o r a t o r plin d e miracole, g a t a s ă îmbie o curiozitate
ştiinţifică c â t de s l ă b i t ă — sunt î n c ă a p r o a p e n e e x p l o r a t e . Cine s ă
le inventarieze, cine s ă le e x p l i c e ? învăţătorii n'au t o a t ă p r e g ă t i r e a
ştiinţifică. E i p o t fi colaboratori preţioşi, d a r numai a t â t . C e i m a i
indicaţi a r fi absolvenţii diferitelor F a c u l t ă ţ i , risipiţi p e întinsul ţării,
profesorii c u un cuvânt. D a r a i c i e m a r e a durere. C â ţ i profesori aţi
văzut, c a r i s ă p o r n e a s c ă entuziast şi s t ă r u i t o r l a c e r c e t a r e a a c e s t o r
elemente şi p r o b l e m e ? S t u d e n ţ i i străluciţi de o d i n i o a r ă , d e l a c a r i
m a e ş t r i i lor a ş t e p t a u studii d e v a l o a r e , o d a t ă a ş e z a ţ i l a o ş c o a l ă
s e c u n d a r ă într'un colţ de provincie, n u m a i fac nimic. Omul de ştiinţă
din ei, artistul, a murit ori a g o n i z e a z ă într'o serie de ani. E u cunosc
nu puţini astfel de profesori s e c u n d a r i cari p o a r t ă în ei un c a d a v r u
spiritual. II p o a r t ă t o a t ă viaţa, mort, p e cel c a r e p u t e a u fi ei, d a c ă
a r fi continuat s ă lucreze, d a c ă a r fi p u t u t s'o facă, d a c ă ar fi fost
a j u t a ţ i s'o f a c ă . N u e şi aici o d r a m ă , u n a din a c e l e t ă c u t e d r a m e a l e
spiritului? I a t ă c â t e v a r â n d u r i semnificative ale unui distins şi a r m o ­
nios cercetător al tainelor şi frumuseţilor ţării a c e s t e i a : „ N u vi se
p a r e semnificativ c ă în ţ a r a n o a s t r ă sutele d e p r o f e s o r i d e geografie
d a u a t â t d e puţine lucrări o r i g i n a l e ? N u s'ar cuveni c a ţ a r a a c e a s t a s ă
fie mai r e p e d e şi m a i bine cunoscută, nu prin străini, ci prin g e o ­
grafii ei, c a r i t r ă i e s c zeci d e a n i în a c e e a ş localitate şi pot d e s c o p e r i
nuanţe şi adâncimi, p e cari nici nu le bănuieşte străinul venit în t r e a ­
c ă t la n o i ? " (G, V â l s a n , In jurul p r o g r a m e i de geografie în ş c o a l e l e
s e c u n d a r e . E x t r a s dtn S o c i e t a t e a de mâine. N o e m v r i e 1 9 3 2 — I a n u a r i e
1933, p a g . 15). Ş i c u m e c u geografia, e c u toate c e l e l a l t e ştiinţe p r i n
cari a r p u t e a fi s t u d i a t ă ţ a r a n o a s t r ă de c ă t r e profesorii şcoalei s e ­
cundare.
I a r s t a r e a de m a i sus e a c c e n t u a t ă azi, a c c e n t u a t ă uneori p â n ă la
o cronică şi p a s i v ă d e s p e r a r e , de s t a r e a economică. A c e a s t a d ă p r o f e -
 288 GÂND ROMÂNESC

sorului s e c u n d a r un a d a o s d e depresiune m o r a l ă şi socială, menit s ă

a g r a v e z e p r o b l e m a şi, o d a t ă c u ea, însuş viitorul educaţiei a c a d e m i c e
în R o m â n i a . In c a z u r i mai rare, f o a r t e puţine, i a u n a ş t e r e ş i s e p l ă ­
m ă d e s c gânduri extremiste, cari f a c p r o c e s vieţii şi a ş e z ă r i i s o c i a l e
— lucru perfect explicabil. A r fi d e m i r a r e chiar c ă a c e a s t a nu s e
î n t â m p l ă m a i des. D a r d a t ă fiind a c e a s e n s a ţ i e de o b o s e a l ă , a c e a vi­
t a l i t a t e d e z o r g a n i z a t ă ş i statică, de c a r e v o r b e a m mai s u s c ă a p a s ă ,
în c a z u r i l e curente, p e profesorul secundar, lucrul nu m a i p o a t e m i r a .
P r o f e s o r u l secundar, vorbind în general, nu e un revoltat, ci un m a e ­
s t r u monoton a l litaniilor, r ă s p â n d i t e dealungul unei vieţi întregi s u b
indiferenţa o r i neînţelegerea mediului social înconjurător.

In f a ţ a a c e s t e i situaţii, cine a r p u t e a s ă dea, c u inima u ş o a r ă s a u

nu, v e r d i c t e d e c o n d a m n a r e ? Profesorul s e c u n d a r d a c ă a p a r e astfel,
nu e în primul r â n d din c a u z a lui, ci din pricini v a r i a t e şi m a i a l e s ,
adânci, în l e g ă t u r ă c u t o a t ă s t r u c t u r a n o a s t r ă s o c i a l ă şi c u a c e e a a
timpului a c t u a l . N u ne g â n d i m s ă a n a l i z ă m a c u m a c e s t e pricini. D e
altfel, e l e sunt u ş o r d e bănuit. Vinovat şi victimă t o t o d a t ă , şi m a i a l e s
victimă, a ş a c u m suntem m a i toţi membrii societăţii, profesorul s e c u n ­
d a r îşi a r e pitorescul s ă u psihic, e s t o m p a t şi neconsistent, p e c a r e îl
p o a r t ă c u r e s e m n a r e şi în c a r e - ş i s p u n cuvântul factori sociali şi c u l ­
turali porniţi din puncte î n d e p ă r t a t e . . .

VASILE BANCILĂ
 MIŞCAREA CULTURALĂ

un m o m e n t d a t u n fel d e cronică, iar

Cărţi intriga un simplu pretext.
Eroii d-lui Cocea, tipuri vechi în lite­
N . D . C O C E A , Fecior de slugă. Bucu­
ratura românească şi arhicunoscute, se
r e ş t i , 1933. E d . „ C u l t u r a Naţională".
învârtesc, se ceartă, sau se linguşesc cu
Dl. C o c e a a vrut s ă f a c ă o glumă, mai
tot atât de cunoscutele personagii ale
mult, lăsând impresia că s'a consacrat
vieţii n o a s t r e publice: I. I. C. B r ă t i a n u ,
literaturei. Şi reuşise. T a k e Ionescu, Gen. Averescu, Gen. Iliescu,
La apariţia „Vinului de viaţă lungă" Dobrogeanu-Gherea, Frimu, Voinpv, etc.
ni l - a m î n c h i p u i t obosit. Convins de ză­
Feciorul de slugă, T ă n a s e Bojoc, este
dărnicia luptelor sale sau, poate, mulţu­
o creaţiune complet lipsită de origina­
mit că „ a învăţat băeţii să înjure", cu
litate. Aceeaşi structură sufletească şi
satisfacţia datoriei împlinite, îl credeam
aceeaşi evoluţie socială, ca a tuturor cio­
retras din arena pe care o însângerase
coilor din literatura românească: numai
ades, c â n d prin loviturile date,, c â n d prin
că Dinu P ă t u r i c ă s a u T ă n a s e S c a t i u o p e r a u
cele primite.
la ţară. T ă n a s e B o j o c e ciocoiul oraşului
Ne-am înşelat î n s ă —, N . D. C o c e a a şi t o a t ă t r u d a d - l u i Cocea se rezumă la
c u n o s c u t un g e n d e s u c c e s >)i r ă m â n e ro» a-1 fi a d a p t a t metropolei, cu o perma­
b u l lui. N o u a i p o s t a z ă e s t e o a l t ă f o r m ă în nentă grijă de a-1 f a c e o d i o s . Conceput
c a r e d ă a c e e a ş i l u p t ă şi c u a c e l e a ş i mij­ „la u m b r a f i r a v ă a unui c u i b d e fasole-
loace c a a c u m 25 ani. A c e e a ş i p r e o c u p a r e ţucăr" creşte prin „ungherile bucătării­
de a-şi uimi lectorul: cu atitudini de lor" din c a s a colonelului Hotnog, alături
b r a v a d ă f a ţ ă d e reprezentanţii sau insti­ de odrasla boerească, Nelu Azan, urmaş
tuţiile societăţii actuale, în ce priveşte al unuia „carele a fost domn în Ţara
f o n d u l — cu e x p r e s i i c r u d e şi licenţioase, Românească".
în ce priveşte forma. Trebue, totuşi, să
Povestea lor este povestea celor două
recunoaştem c ă nimeni nu a s p e c u l a t cu
clase sociale, după reţeta devenită cla­
a t â t c u r a j şi t a l e n t p a r a d o x u l în scrisul
sică. Veneticul, la ţară, — feciorul de
românesc.
slugă, la o r a ş , — u z u r p ă poziţia boierului
F e c i o r d e s l u g ă nu e s t e u n r o m a n s a u d u p ă un şir d e j o s n i c i i în g e n e r a l şi în
nuvelă, c u m a i fi d i s p u s s ă c r e z i l a în- special către binefăcătorul lui, pe care,
ceput. Autorul este p*ea puţin preocupat în c e l e din u r m ă , îl v i n d e a c e s t e i ultime
d e p e r s o n a g i i l e lui. T o a t ă a t e n ţ i a i s e î n ­ abjecţiuni. Privită numai din punctul
d r e a p t ă către evenimentele cunoscute tu­ de vedere al fanteziei, lucrarea este s u b ­
turor în ultimul sfert de veac şi către m e d i o c r ă . D a r dl. C . p o a t e a v e a o scuză
p e r s o a n e l e c a r i a u a v u t un r o l p o l i t i c în ( c a r e , b i n e î n ţ e l e s , nu a r e nici o influenţă
acest r ă s t i m p astfel că, l u c r a r e a p a r e la asupra valorii lucrării) preocuparea con-
 290 GÂND ROMÂNESC

s t a n ţ ă de a critica toată structura socie­ A c e a s t a este deajuns ca să-şi p ă s t r e z e

tăţii noastre. B o j o c , a p a r e ca un simbol vechii săi cetitori. Ar fi de văzut însă
în teza d-lui Cocea. El este conducăto­ dacă mai poate captiva noua generaţie.
rul, a p ă r ă t o r u l burgheziei româneşti, jos­
niciile! lui sunt josniciile noastre. Se C . Pa&tia
p o a t e , şi c o n v e n i m c ă m o r a v u r i l e noastre
permit într'o largă măsură căderea M . S A D O V E A N U , Soarele in baltă sau
Azan-ilor şi ascensiunea Bojoc-ilor, Dar Aventurile şahului. Bucureşti, (1933). E d .
pentru a s t a nu e r a n e v o e d e u n roman. „Adevărul".
U n număr din F a c l a ajungeai.
Toamna acestui an ne-a adus bucuria
Tendenţioasă, nedreaptă, lucrarea d-lui unei cărţi de o isbitoare noutate. Maes­
C o c e a , s e c e t e ş t e u ş o r . P o r t r e t e l e lui I o ­ trul S a d o v e a n u a d a t la i v e a l ă un volum
nel B r ă t i a n u , T a k e Ionescu, I o r g a , o r i c â t scris în întregime despre jocul de şah.
de p ă t i m a ş e a r fi, interesează. Nota de T o a t ă cartea, dela început p â n ă la sfâr­
p a m f l e t d ă lecturii o s a v o a r e p a r t i c u l a r ă . şit, nu e s t e decât o delicioasă şi minu­
Construcţia aceasta hibridă de adevăr nată „ c a u s e r i e " d e s p r e tot ce ne-ar pu­
şi fantezie captivează, întrucât trecerea tea, artistic, interesa în l e g ă t u r ă cu acest
dintr'un domeniu pe celalalt se face uşor, joc: poveşti şi a n e c d o t e din trecut, până
pe nesimţite. în zilele noastre, comentarii personale,
Dl. C o c e a a r e r a r u l privilegiu de a şti etc,
să scrie.
Boierul basarabean Temistocle Cantâ-
P r e g ă t e ş t e , cu o n e o b i ş n u i t ă putere de
raga, pasionat jucător de şah, duce cu
evocare atmosfera prielnică scenei ce ur­
sine la moşia lui p e „cuconu Grigoriţă"
mează a se desfăşura. Imaginile, cuvin­ şi. p e c ă p i t a n u l C o l ţ , c u i n t e n ţ i a de a se
t e l e şi r i t m u l converg toate spre scopul r ă s b o i c u a c e s t a d i n u r m ă în c â t e v a p a r ­
urmărit. U n singur exemplu. tide de şah. înainte de a se începe osti­
Eroul, adolescent, începe s ă simtă pb» lităţile, la o masă copioasă, în tovără­
sesiile sexuale. ş i a u n u i vin v e c h i u şi a u n e i f e m e i plă­
„începutul celui de-al doilea semestru cute — soţia boierului — se încinge o
coincidea cu începutul primăverii". Ime­ lungă discuţie între domnul Cantaraga
diat trece la descrierea începutului de şi cuconu Grigoriţă, discuţie care e tot
primăvară, „ c a l d ă ca o mângăere, leneşă miezul lucrării.
şi p a r f u m a t ă c a o c u r t e z a n ă . Copacii abia
C a m aceasta este structura cărţii. Ceea
treziţi din letargia somnului hibernal,
c e e s t e r e m a r c a b i l în l e g ă t u r ă cu perso-
îşi întindeau într'un c ă s c a t b r a ţ e l e înflo­
nagiile amintite mai sus este repeziciunea
rite. P e drumul d e l a ş c o a l ă , b r a ţ e la fel
cu care ele sunt schiţate dela început.
de albe se strecurau printre muşcatele
Dela boierul Cantaraga, fanfaron simpa­
ferestrelor. C a p e t e zburlite sau r â z ă t o a r e
tic, bun la inimă şi „franc-buveur", la
de copile apăreau când şi c â n d printre
căpitanul Colţ, figură plictisită, lipsit de
flori. Zâmbete străluceau. Priviri îl ur­
ieşiri sentimentale, adeseori rece şi iro­
măreau. Miresme dulci pluteau în aer.
nic, totdeauna calculat, la „ c u c o a n a Li-
Pe pământ, dealungul uliţelor se târau
saveta", femeie a m a b i l ă , şi p â n ă l a cre­
d o r i n ţ i , l a n g o r i , g â n d u r i fără ţel şi fără
d i n c i o s u l A n a t o l , f i e c a r e îşi p ă s t r e a z ă c a ­
nume. T ă n a s e g r ă b e a pasul". r a c t e r u l s ă u p r o p r i u şi toţi c o n t r i b u i e să
In redarea v u l g a r u l u i , dl. C o c e a exce­ r e d e a a t m o s f e r a o s p i t a l i e r ă a unui cămin
l e a z ă . A m ă n u n t e şi scene o c o l i t e d e c e i ­ de dincolo de Prut (cât priveşte pe „conu
lalţi, sunt r e a l i z a t e cu o b i ş n u i t a sa Grigoriţă" n'am mai găsit de cuviinţă să-1
măestrie de pamfletar. Baudelaire-ian amintesc: pe acesta îl cunosc toţi iubi­
prin formaţie şi atitudine artistică, cul­ torii de proză dela noi...).
tivă cu s a t i s f a c ţ i e şi succes florile răului. Dar tot ce am relevat până aici din
GAND (ÎOMANESC 291

această carte; a r e o importanţă secun­ p . 164, a d e v ă r a t i m n - r i d i c a t împăratului

dară, după cum însuşi autorul o suge­ mai presus de toate: Spiritul.
r e a z ă cu fineţe în titlul primului capitol. Mai amintesc cititorului marele meşte­
Principal r ă m â n e şahul, şahul ridicat în ş u g a l lui S a d o v e a n u d e a r e d a o men­
ochii noştri la înălţimea valorii spirituale, talitate, o stare de spirit printr'un cu­
care triumfă asupra' timpului. Povestea v â n t , o f a p t ă , un g e s t . P o p o a r e şi c i v i l i ­
lui s e c o n f u n d ă cu p o v e s t e a spiritului, a z a ţ i i n e a p a r într'o s i m p l ă a n e c d o t ă . I a t ă
idealului, într'un cuvânt a celor supra- O r i e n t u l a r a b r a f i n a t şi s t r ă l u c i t o r in f a ţ ă
pămânleşti. cu Occidentul răsboinic şi încă barbar,
Aparent disparate, anecdotele şi p o v e s ­ iată Occidentul d e m a i t â r z i u cu F r e d e -
tirile sunt iri r e a l i t a t e admirabil înlăn­ r i c cel M a r e şi Napoleon, etc.... Asia,
ţuite p e n t r u c ă s ă ne d e a un tot: aventu­ Europa, ba chiar şi America, totul ne
rile şahului în cursul istoriei. Şi când trece pe dinainte. îmi vin în g â n d ver­
mă gândesc că toată această largă în­ surile poetului: ,
lănţuire de fapte porneşte dfâtr'o simplă
provocare la şah, gândul, fără să vreau, „ E t Ies v a s t e s e c l a i r s d e s o n e s p r i t l u c i d e
mă târeşte în comparaţii depărtate şi „Lui derobent l'aspect d e s peuples furieux..
poate îndrăsneţe: Oare nu tot aşa şi
Dar credeţi că am spus totul? Ce să
Omer, dintr'o simplă ceartă între două
mai spun de verva partidei dintre regele
personagii face să inunde in noi, lent şi
K a n u t şi c o n t e l e Ulf, d e stilul şi poezia
majestos, acel uriaş fluviu de epicism?
melancolic-dulce a istoriei lui T r i s t a n ş i
C o m p a r a ţ i a , bineînţeles, se mărgineşte nu­
Isolda?
mai la „pretextul" amintit mai sus. Nu
mă gândesc nicidecum s ă o duc mai d e ­ N. Caramea
parte.

A d m i r c ă r ţ i l e în c a r e a u t o r u l îşi face IULIAN JURA, Mitul în poezia lui

un j o c d i n f a p t u l c ă r i s i p e ş t e cu d ă r n i c i e Eminescu. Paris, 1933.
partea cea mai subtilă şi preţioasă din Pentru orientarea în poezia lui Emi­
noi, a c e l „ n u ş t i u c e " f e r m e c ă t o r p e c a r e nescu, nu a r a r e o r i , c u n o ş t i n ţ e l e imediate
cu un termen vag obicinuim a-1 numi îţi sunt insuficiente şi clarificarea unor
„inteligenţă", voind să dăm atunci cu­ versuri e imposibilă fără cercetarea mi­
vântului înţelesul său cel mai nobil şi găloasă a izvoarelor.
elevat. R a r e o r i a m avut, din acest punct Perseverenţa cu care Eminescu urmă­
de vedere, o mai mare satisfacţie ca la rea lămurirea problemelor ce l-au pre­
citirea cărţii de faţă. Inteligenţa autoru­ ocupat denotă extraordinarul simţ critic
lui dă, în cursul cărţii, impresia unei al poetului. Şi acest simţ critic invită Ia
o r g i v a s t e şi cu t o a t e t o n u r i l e î n funcţie. prudenţă: trebue să căutăm totdeauna
Astfel întâlnim t o n u l fin şi g r a ţ i o s , c â n d s e n s u l unei poezii s a u al unui vers, evi­
a u t o r u l a r e o c a z i a s ă s t r e c o a r e un spirit tând p r e s u p u n e r e a unei greşeli sau con-
între d o u ă anecdote ( p . 10, 84, 141, 143, fuz'i. Sau, cum precizează d. I. J u r a în
etc), tonul grav al înţelepciunii, ca în s t u d i u l d e c a r e ne o c u p ă m : „ d a t o r i a n o a ­
pagina inspirată (p. 3 8 ) unde, prin şah, stră este să cercetăm, i a r nu s ă î n s t r ă i ­
autorul t ă l m ă c e ş t e evoluţia istoriei, tonul năm ideile şi i n t e n ţ i i l e lui Eminescu".
ironic, ca în pasagiul unde e vorba de Consecvent cu a c e a s t ă p ă r e r e j u s t ă , d.
„orientul misterios, игЙе fachirii cerşe­ Iulian J u r a caută exegeza unor „incohe-
t o r i îşi b a t j o c d e l e g i l e fizice" (p, 133), renţe", după explicaţiile care s'au dat
p e n t r u c ă m a i d e p a r t e s ă p r i m i m d u ş u l cu p â n ă a c u m a , d i n u n e l e p o e z i i a l e lui E m i ­
„resortul tainic al marilor minuni din nescu, poezii de cadru mai mare, grefate
a c e a s t ă lume" ca o pregătire pentru tonul pe o gândire mitică . . ,
profund revelator din ultimul alineat, dela
In t i m p u l lui E m i n e s c u , s t u d i u l mitolo-
 292 GÂND R O M Â N E S C

giilor, prin М а х Miiller şi alţii, devenise J u r a , d i n Eddv,pe care o cunoştea pro­

o predilecţie a oamenilor de carte. Ro­ babil din timpul studiilor la Berlin, şi
mantismul cultivase această predilecţie din „ I m n u l c r e a ţ i u n i i " d i n Rig-Veda.
p e n t r u a n t i c h i t a t e a c u l e g e n d e şi c r e d i n ţ e I n Strigoii, tot p e b a z a m i t u l u i , ajutat
mitice, iar Eminescu, romantic prin tem­ de manuscrisele lui Eminescu, d. Jura
perament, îşi găsise în mitologie lumea precizează cunoaşterea unor personagii
d e v i s a r e şi p o e z i e p e c a r e o c ă u t a . C u l ­ din poezie, iar în Luceafărul observă
tura sa variată i-a pus la dispoziţie ele­ apropierea de mitul răpirii ProserpineL
mentele mitice antice, iar credinţele şi de c ă t r e Pluton, cu t r a n s f o r m ă r i l e p e c a r e
basmele poporane ca şi l i t e r a t u r a popo­ i l e - a i m p u s p o e t u l u i m i t u l r o m â n e s c din.
rană i-au descoperit miturile poporului basmul lui Kunisch, bazat pe concepţia
nostru. Lâ Eminescu se găsia • astfel o creştină a demonismului şi iluminat de
echilibrare a elementelor mitice prin f a p ­ s e n s u l a l e g o r i c p e c a r e 1-a d a t Eminescu
t u l c ă le c ă u t a c o r e s p o n d e n ţ a în mitolo­ poeziei sale: s o a r t a luceafărului este iden­
gia poporului român. De aceea, d u p ă cum tică cu s o a r t a geniului pe pământ. Cu
a r a t ă d. I . J u r a , în c r e a ţ i i l e sale, Emi­ a j u t o r u l m i t u l u i d. J u r a a j u n g e l a s t a b i l i ­
n e s c u a s t r i v i t mitul l e g a t d e v r e m i ş i d e rea naturii intime a L u c e a f ă r u l u i . T o t u ş i ,
anumite l o c u r i ş i 1-a c r e a t din pulberea dacă în linii generale explicaţia dsale
veche şi din sufletul său marmorean şi p a r e c o n v i n g ă t o a r e , în d e t a l i i l a s ă u m b r a
nou. unei struniri a explicaţiei, prin a r g u m e n ­
D . J u r a u r m ă r e ş t e în p o e z i i l e Rugăciu­ tele accidentale p e c a r e le a d u c e . . .
nea unui Dac, Strigoii şi Luceafărul, con­ Pentru cunoaşterea poetului a cărui
tribuţia mitului în procesul de creaţie a m i n t i r e c r e ş t e în ochii n o ş t r i c u fiecare
şi uneori reuşeşte să ne convingă, clipă ce trece, studiul d. I . J u r a aduce
contrar părerilor d-lor Radu Dragnea, unele sugestii de care va trebui s ă se ţ i n i
T u d o r V i a n u şi a l ţ i i n t e r p r e t a t o r i a i p o e ­ seamă. E un punct câştigat.
ziei eminesciene.
Radu Brateş
I n Rugăciunea unui Dac, fragment din
poemul Sarmis (rămas în manuscris),
E m i n e s c u a utilizat mitul dacic cu atot- I. D R E M E R şi I. M A R I N , Maramureşul
putinţa zeului Zamolxe, faţă de care Românesc (cu numeroase fotografii, t
chiar blestemul rămâne zadarnic: Dacul hartă colorată, diagrame, schiţe). Edit..

chinuit de d u r e r e a d a t ă de zeu vrea să „Cartea Românească", Bucureşti, 1933.

se răzbune prin renunţarea la viaţa veş­ O carte de geografie, care, d u p ă măr­

nică. I n s ă numai prin ajutorul zeului p o a t e t u r i s i r e a a u t o r i l o r , — cel d i n t â i profesor
rettunţa la v i a ţ a d e dincolo, lege divină la liceul „Dragoş Vodă" din Sighet, al
pentru toţi. D e a c e e a versurile din poe­ d o i l e a şeful regiei С. A . P. S. din Vişeu,
mul Sarmis: — destinată la început s t u d i u l u i in şco­
lile s e c u n d a r e , s ' a t r a n s f o r m a t într'o lu­
I n v a ţ ă - m ă d o a r v o r b a d e c a r e tu s ă t r e m u r i , crare de proporţii mai largi, graţie în­
S e m ă n ă t o r d e s t e l e şi î n c e p ă t o r d e v r e m u r i . demnului şi sprijinului drului V. Ilea,.
preşedintele secţiei „ A s t r e i " din M a r a m u ­
descoper cheia tragismului care robeşte reş. E a e m e n i t ă s ă d e v i n ă a s t f e l u n în-
pe Dacul nevoit să ceară concursul zeu­ dretar pentru cunoaşterea unuia din cele

lui p e n t r u d i s t r u g e r e a n e m u r i r i i şi cuce­ mai pitoreşti ţinuturi româneşti, care-şi

d e s t r a m ă p e zi c e t r e c e tot c e e a ce-1 m a i
rirea, prin ori câte torturi, a idealului
leagă de străvechea legendă a descălică-
amar: nimicirea.
toarei şi d e d o c u m e n t e l e de nobleţă ale
Chiar concepţia cosmogonică din strofa
elementului băştinaş românesc.
întâi şi elementele descriptive le-a îm­
prumutat Eminescu, după cum arată d. C ă c i c h i a r din c a d r u l s o b r u şi o b i e c t i v a t
 CÂND ROMÂNESC 293

acestui studiu de geografie, pe care au­ ţării întregite şi vitregită d e pulsul unei
torii s ' a u s f o r ţ a t s ă nu-1 d e p ă ş e a s c ă , s t r ă ­ vieţi economice active.
b a t e v â n t u l d e j a l n i c ă p u s t i i r e şi d e i z o ­ N u s u n t t r e c u ţ i c u v e d e r e a nici R o m â ­
lare, care bate asupra acestui colţ de nii din Cehoslovacia, aşezaţi în grupul
-ţară. d e s a t e d i n d r e a p t a T i s e i -— c o m u n e l e f r u n ­
A treia parte, din ceeace e r a înainte t a ş e : Biserica albă, Slatina, Apşa de jos,
d e a fi d e s p ă r ţ i t p r i n t r a t a t u l d e p a c e Apşa de mijtoc, Apşa de sus, reprezen­
celelalte d o u ă p ă r ţ i a u fost atribuite C e ­ t â n d a p r o a p e 15.000 d e s u f l e t e româneşti,
hoslovaciei printr'o greşală diplomatică — r ă m ă ş i ţ e l e unui îndelungat proces de
fără precedent în istoria n o a s t r ă — M a ­ rutenizare, la c a r e a u fost s u p u s e vechile
ramureşul românesc se luptă cu greutăţi voivodate maramureşene, din care-şi trage
d i n c e în c e m a i m a r i , c u c â t t r e c anii originea Bogdan descălicătorul.
unirei.
F o t o g r a f i i l e n u m e r o a s e şi bine alese, o
Viaţa economică acaparată de mâni h a r t ă a j u d e ţ u l u i în m a i m u l t e c u l o r i , p a -
străine, căile de comunicaţie distruse de g i n e l e în c a r e s e d e s c r i u c a r a c t e r u l ţ ă r a ­
şuvoaiele nestăvilite a l e apelor, coborîte nului m a r a m u r e ş a n s a u t i p u l c a s e i c u u r ­
d i n munţii d e s p ă d u r i ţ i , şi p e d e a s u p r a — mele unei străvechi vieţi româneşti în
iară exagerare — cea mai nenorocită toate îndeletnicirile casnice, p u s ă l a a d ă ­
s t a r e culturală din cuprinsul ţării. post d e curentele prefacerii, îmbie p e ci­
Icoana fidelă a acestei triste situaţii o titor să poposească în satele răzleţite
d a u tabelele statistice, extrase după m a ­ dealungul văilor şi s ă f a c ă cunoştinţă cu
terialul recensământului general al popu­ făptura şi portul ultimilor păstrători de
laţiei d i n 1930, c â t şi d u p ă l u c r ă r i l e r e ­ zapise de nobleţe din al X l V - l e a veac
cente (1933) a l e institutului de demo­ sau cu bisericuţele d e lemn, înegrite de
grafie şi r e c e n s ă m â n t . Această statistică vremuri, a căror siluetă delicată se des­
arată la ţară un procent de 67.9% ne­ p r i n d e în a m u r g u r i d e p e p o d i ş u r i l e înăl­
ştiutori d e carte pe tot cuprinsul Mara­ ţ a t e , c u t u r n u l l o r svelt, v o i n d p a r c ă s ă
mureşului. Repartizat pe plăşi, uneori străpungă bolta cerească.
a c e s t p r o c e n t e şi m a i m a r e ( p e s t e 7 5 %
în plasa Iza, unde d i n 29.016 locuitori,
a b i a 7124 sunt ş t i u t o r i d e c a r t e ) . Cele 76 P R O F . D r . N . L E O N , Note şi amintiri.
de şcoli primare de abia ajung pentru (Cartea Românească, 1933).
10.000 de copii, alţi 30.000 aşteaptă învă­ A u t o r u l a c e s t o r „ n o t e şi a m i n t i r i " a f o s t
ţătura care nu li se poate da, din lipsă u n a d i n cele m a i originale figuri, din g e ­
de şcoli şi învăţători! neraţia d e distinşi intelectuali pe care a
avut-o, p e vremuri, laşul.
Autorii analizează pe capitole: relieful
şi alcătuirea geologică a pământului M a ­ Profesor erudit, ce şi-a câştigat dela
ramureşului, apele care-1 străbat, clima c a t e d r ă şi prin lucrările d e specialitate,
şi vegetaţia, bogăţiile Iui n a t u r a l e , isto­ un l o c î n s e m n a t în p a n t e o n u l ştiinţei, N.
ria c u l t u r a l ă şi b i s e r i c e a s c ă a acestui p ă ­ Leon a avut însă şi darul d e a-şi a p r o p i a
mânt românesc, unde s ' a r fi t i p ă r i t c e a prin strălucitele lui însuşiri sufleteşti,
d i n t â i c a r t e în l i m b a r o m â n e a s c ă ( l a m ă ­ simpatia tuturor acelor ce l-au cunoscut.
n ă s t i r e a d i n Peri), compoziţia populaţiei B u n ă t a t e a sa, caracteristică tuturor iu­
în care elementul românesc e a p r o a p e c o ­ bitorilor d e ştiinţă şi a d e v ă r şi mai a l e s
p l e ş i t d e c e l s t r ă i n (57.#7% R o m â n i f a ţ ă spiritul s ă u neobişnuit de viu trăiesc în
de 20.91% Evrei, 11.94% R u t e n i , 6.89% aceste simple note şi amintiri, — publi­
Unguri, 2.01% Nemţi, 0.48% a l t e naţio­ cate după ce a trecut în lumea celor
nalităţi), lăsând s ă se întrevadă adesea drepţi, — unde se desprind dintre însem­
lipsurile şi amărăciunile acestei popu­ nări cu caracter auto-biografic aspecte,
laţii, rămasă la o parte de desvoltarea i n t e r e s a n t e d i n v i a ţ a lui H a ş d ă u , G . P a n u ,
 294 GÂND ROMÂNESC

Coco Dimitrescu, Gh. Mârzescu, Titu M a - p u b l i c a t e d e dl. I. L u p a ş . C e r c e t a r e a l o r

iorescu, Ion Brătianu, Matei Cantacuzino, ne este înlesnită de un minuţios studiu
e t c , amintiri d e s p r e vestitul institut a c a ­ introductiv scris cu claritatea cunoscută
demic" şi d e s p r e Eminescu, care a fost a a u t o r u l u i , s t u d i u în c a r e s e a r a t ă s u b ­
profesor de limba germană la acest insti­ stratul politic al achiziţionărei de moşii
tut în a n i i 1874—1875. şi a l t e proprietăţi imobile în T r a n s i l v a ­
P a g i n i i n t i m e s a u d u i o a s e , a l t e r n â n d cu nia d e c ă t r e C o n s t a n t i n B r â h c o v e a n u , p r e ­
altele pline de amănunte pitoreşti, v ă d e s c c u m şi p r e o c u p ă r i l e d e o r d i n r e l i g i o s şi
cultul deosebit ce-1 n u t r e a p r o f e s o r u l N. c u l t u r a l d e c a r i a u fost î n s u f l e ţ i ţ i succe­
Leon pentru trecutul metropolei Moldo­ s o r i i lui, p r o p r i e t a r i a i a c e s t o r moşii.
vei. Ele completează fresca amintirilor Autorul, în deosebire de cele ce se
publicate cu câţiva ani înainte de m o a r t e ştiau p â n ă acum, p r e c i z e a z ă că moşia din
[Amintiri, 2 voi, E d . V i a ţ a R o m â n e a s c ă , Sâmbăta de Sus a ajuns în posesiunea
Iaşi) d e s p r e viaţa intelectualilor ieşeni de Brâncovenilor prin zălogirea ei în anul
a c u m c â t e v a d e c e n i i şi c o n t r i b u i e la cu­ 1654 d e c ă t r e S u z a n a L o r â n t f i lui Preda
n o a ş t e r e a moravurilor unei epoci, intrată Vornicul Brâncoveanu, pentru suma de
d e j a în i s t o r i e p e n t r u g e n e r a ţ i i l e a c t u a l e . 2500 fiorini. Dela acest unchiu a moşte­
Val. Puţcariu nit-o voevodul Constantin Brâncoveanu,
c a r e a m a i c u m p ă r a t a p o i şi m o ş i i l e Sâm­
I. LUPAŞ, Documente istorice privi­ b ă t a d e J o s , B e r i v o i u l şi P o i a n a M ă r u l u i ,
toare la moşiile brâncoveneşti din Tran­ p r e c u m şi a l t e d o u ă c a s e , u n a în Şchei,
silvania şi Oltenia (1654—1823). Cluj, alta în Braşovul vechiu. Achiziţionarea
Cartea Românească, 1933, p p . 180. (Ex­ acestor noui imobile, Domnul Munteniei
tras din Anuarul Institutului de Istorie a făcut-o, fără îndoială, cu intenţia de
N a ţ i o n a l ă v. V I ) . a - ş i c r e a un l o c d e a d ă p o s t p e n t r u sine
şi f a m i l i a sa, împotriva oricărui pericol
B o g ă ţ i i l e B r â n c o v e n i l o r n'au i s p i t i t p â n ă
c e a r veni d i n s p r e T u r c i , d a r a făcut-o
acum decât pe puţini istorici (N. Iorga,
şi c o n ş t i e n t c ă p r i n a c e a s t a —, p r e c u m şi
Şt. Meteş, Şt. Greceanu) să cerceteze pe
p r i n c l ă d i r e a b i s e r i c i i d i n F ă g ă r a ş şi în­
b a z ă de documente n a t u r a şi s o a r t a a c e ­
z e s t r a r e a ei — a d u c e un r e a l s p r i j i n R o ­
lor a v e r i , c a r i p r i n f a i m a lor a u contri­
mânilor ardeleni nu numai in păstrarea
buit în mare m ă s u r ă la sfârşitul tragic
credinţei s t r ă m o ş e ş t i , d a r şi în l u p t a ce
al voevodului martir ucis de Turci la
dădeau aceştia pentru a pătrunde ca pro­
1714. Puţinătatea documentelor publicate
prietari în oraşele Transilvaniei apărate
p â n ă a c u m în l e g ă t u r ă cu o r i g i n e a şi s o a r ­
de autonomii locale. Sesizând acest pe­
ta acestor averi a constituit o lacună, pe
ricol, S a ş i i din B r a ş o v c ă u t a r ă a împie­
care — în c e e a c e priveşte moşiile brân­
deca pe C. B r â n c o v e a n u să cumpere c a s e
coveneşti din Transilvania şi în parte
în c u p r i n s u l oraşului, iar împăratul C a -
cele din Oltenia — o u m p l e cu p r i s o s i n ţ ă
rol VI numai după mari stăruinţe din
actele strânse de d. I. L u p a ş în arhiva
p a r t e a v o e v o d u l u i îi a c o r d ă a c e s t u i a d r e p ­
Muzeului B r u k e n t h a l d i n S i b i u şi în a r ­
tul d e a c u m p ă r a m o ş i i în T r a n s i l v a n i a ,
hiva centrală din B u d a p e s t a , comunicate
d a r şi a c e a s t a n u m a i d u p ă c e consilierii
î n t â i A c a d e m i e i R o m â n e şi p u b l i c a t e a c u m
i m p e r i a l i v o r fi r a p o r t a t l a V i e n a fiecare
în e d i t u r a m a i t u s c i t a t ă . O a l t ă c o l e c ţ i e
c a z în p a r t e p e n t r u a i s e d a voevodului
bogată de documente inedite privitoare
muntean autorizaţie specială.
atât la moşiile din Oltenia, cât mai cu
seamă la cele din Muntenia, se află în
După d e c a p i t a r e a lui C. Brâncoveanu,
posesiunea dlui Al. Lapedatu, aşteptând
v ă d u v a lui, D o a m n a M ă r i a , c a u t ă s ă i n t r e
s ă fie d a t ă c â t m a i c u r â n d l a l u m i n a ti­
în p o s e s i u n e a a v e r i l o r f o s t u l u i ei s o ţ , t r i ­
parului.
miţând pe Gh. Trapezuntius la Veneţia
Până atunci ne vom ocupa de actele s ă r i d i c e b a n i i d e p u ş i a c o l o şi i n t e r v e n i n d ,
 C A N D ROMANESC 295

ţot prin acesta, Ia Guvernul din Viena s ă schiţează în câteva linii mari problema
fie. r e a ş e z a t ă în stăpânirea moşiilor din originalităţii dreptului românesc.
Oltenia. C a u r m a r e , in a n u l 1724, s e în­ Dsa p l e a c ă dela definirea originalităţii
tocmeşte un conspect al acestor moşii, in drept.
aproape 50 de sate, din cari o parte „Original", etimologic, însemnează ceva
ajunse s ă fie folosită prin u z u r p a r e de c a r e n'a m a i f o s t . „ A z i c e d e s p r e o r e g u l ă
streini. de drept că e originală, ar însemna s ă fi
apărut pentru întâia oară, iar ca dreptul
Concomitent, principesa Măria inter­
u n u i s t a t s ă fie o r i g i n a l , a r trebui s ă fi
veni la Viena şi pentru Românii orto­
fost creat acolo şi s ă nu fi luat nimic:
docşi din Făgăraş, a căror biserică fu­
dela altcineva".
sese răpită prin violenţă de episcopul
u n i t P a t a k i şi în u r m a acestor repetate In sensul acesta nici un drept nu e
intervenţii, Consiliul de Răsboiu impe­ o r i g i r a l , c ă c i e ştiut c ă d r e p t u l r o m a n a
rial veştezeşte excesele episcopului amin­ fost tributar celui grecesc şi oriental,
tit, îndrumându-1 să respecte dreptul de dreptul francez şi a u s t r i a c , c e l u i roman,
liberă practică religioasă al năpăstuiţi­ iar dreptul maghiar, de ex. întrucât e
lor ortodocşi. T o t pentru r e t r o c e d a r e a bi­ scris, cuprinde părţi din dreptul german
sericii din Făgăraş ortodocşilor inter­ şi a u s t r i a c , i a r cel c u t u m i a r e influenţat
v e n i la 1752 un alt Constantin Brânce- d e s i g u r d e cel s l a v şi r o m â n .
veanu, nepotul voevodului martir dela D e c i „ o r i g i n a l " în m a t e r i e d e d r e p t , n u
1714. Restul actelor din publicaţia de însemnează a fi c u t o t u l n o u , ci a avea
c a r e ne ocupăm, constituesc dosarul în­ ceva nou. „ P o ţ i lua din alte părţi, dar s ă
delungatului proces dintre succesorii lui aduci şi părţile tale noi, caracteristice,
Samuil Dobosi, c r e d i t o r i , şi p r i n c i p i i Ni- c a r i s ă te diferenţieze".
c o l a e şi E m a n u i l B r â n c o v e a n u , a l e c ă r o r Privit astfel dreptul românesc, d. An­
moşii: Sâmbăta de Sus, Poiana Mărului d r e i R ă d u l e s c u g ă s e ş t e c ă e cel p u ţ i n t o t
şi B e r i v o i i Mari ajunseră sub sechestru. atât de original, ca al tuturor popoarelor
Procesele cu succesorii lui Dobosi ţine dimprejur.
dela 1760 p â n ă Ia 1762, de atunci el e In d r e p t u l r o m a n , c a r e a g u v e r n a t Da­
continuat de noul creditor, D. Marcu, c i a , s u n t şi vor t r e b u i g ă s i t e u r m e l e d r e p ­
până la a c h i t a r e a u l t i m e i d a t o r i i d e că­ tului preroman „al străbunilor de cari
tre E m a n u i l Brâncoveanu, în a n u l 1803. t r e b u e s ă ne simţim tot a ş a d e mândri,
c a şi d e R o m a n i " , I n d r e p t u l n o s t r u ve-
Ca încheiere autorul aminteşte faptul
chiu nescris şi mai târziu în pravilele
greu de justificat că principele Grigorie
scrise, sunt instituţii de o puternică ori­
Brâncoveanu uitând de tradiţionala grije
ginalitate.
purtată de înaintaşii săi, Românilor or­
todocşi din B r a ş o v şi Făgăraş, în anul Codul Calimach, între altele a fost tri­
1823 a dăruit moşiile dela Sâmbăta de mis ş! u n i v e r s i t ă ţ i i din Oxford şi reco­
S u s şi P o i a n a M ă r u l u i b i s e r i c i i şi şcoalei m a n d a t Grecilor c a lege civilă. A c e s t cod
greceşti din B r a ş o v . este m a i r o m a n d e c â t cel austriac.
D. A n d r e i Rădulescu g ă s e ş t e în drep­
/. Moga tul r o m â n e s c instituţii c a r i nu s u n t aiu­
r e a şi c a r i a r a t ă c â t d e g r e ş i t ă e concep­
ANDREI RADULESCU, Originalitatea ţia c ă d r e p t u l r o m â n e s c e o c o p i e r e a a
dreptului român. Bueureşti, E d . Curierul altor sisteme d e drept.
J u d i c i a r . 1933, p a g . 24. Nici chiar dreptul în v i g o a r e , nu e o -
î n t r ' o b r o ş u r ă d e 24 p a g i n i , publicarea s i m p l ă copie a celui francez, belgian sau
unei c o n f e r i n ţ e ţ i n u t ă l a R a d i o , d. A n d r e i italian, c a r e a servit d e model.
Rădulescu, consilier la înalta Curte de C o n s t i t u ţ i a v e c h e a fost l u a t ă din Bel­
C a s a ţ i e şi M e m b r u al A c a d e m i e i Române, g i a , nu a fost i n s ă t r a d u s ă p u r şi sim-
 GÂND ROMÂNESC

p i u , c u m s e s p u n e , ci p e b a z a constituţiei t r a n s f o r m a t în g i m n a z i u . I n t i m p d e d o u ă
belgiene, a fost a l c ă t u i t ă o a l t ă c o n s t i t u ­ decenii apoi, harnicii Braşoveni au fc%t
ţie, care ţinea seama de nevoile româ­ în stare să deschidă, spre completarea
neşti. ciclului d e î n v ă ţ ă m â n t secundar, o ş c o a l ă
„ C o d u l civil r o m â n a f o s t t r a d u s d i n cel r e a l ă şi u n a c o m e r c i a l ă , v i s â n d în a c e l a ş i
f r a n c e z , d a r a fost îmbunătăţit în multe timp o Universitate românească.
părţi". Sunt deosebit de importante amănuntele
In l e g i s l a ţ i a m a i n o u ă , şi î n d e o s e b i in despre raporturile şcoalelor din Braşov
C o n s t i t u ţ i a n o u ă şi în l e g i l e d e d u p ă r ă s - cu R o m â n i i d e p e s t e Carpaţi. Braşovenii
b o i u , d. A n d r e i R ă d u l e s c u g ă s e ş t e multă a u p r i m i t în t o a t e v r e m u r i l e a j u t o a r e d e
o r i g i n a l i t a t e şi i n d e p e n d e n ţ ă . Legiuitorul p e s t e munţi, p e n t r u i n s t i t u ţ i i l e lor d e în­
nou face legi f ă r ă modele streine, pen­ văţământ. In schimb acestea dădeau lu­
tru nevoile noastre proprii. mină şi t i n e r i l o r din Principatele dună­
A ş a fiind lucrurile, concluzia dlui An­ rene, cari r e p r e z e n t a u uneori o zecime din
d r e i R ă d u l e s c u e s t e c ă „dreptul românesc n u m ă r u l t o t a l a l ^elevilor.
este aproape tot aşa de original ca şi al A u r m a t a p o i , în n r u l p e I u n i e , expu­
celorlalte popoare latine". nerea d-lui Ion Georgescu despre Şcoa­
Broşura conţine numai o indicare ra­ lele din Blaj, cu succinte biografii ale
pidă a elementelor cari dovedesc origina­ d a s c ă l i l o r cari s'au p e r â n d a t l a c a t e d r e l e
litatea dreptului românesc, atât de con­ lor în c u r s d e a p r o a p e d o u ă v e a c u r i . I m ­
troversată. E a este o încercare de popu­ p o r t a n ţ a ş c o a l e l o r d i n B l a j ne a p a r e din
l a r i z a r e a a c e s t o r e l e m e n t e şi u n g h i d şi faptul c ă ele au avut d e l a început toate
un îndemn la muncă, pentru cercetătorii trei gradele de învăţământ: primar, se­
istoriei dreptului românesc. cundar şi s u p e r i o r , îndeplinind astfel o
O. F. Popa funcţie unică în i s t o r i a culturală a Ro­
m â n i l o r a r d e l e n i , m a i a l e s în î n t â i u l s e c o l
a l e x i s t e n ţ e i lor. O a l t ă î n s u ş i r e c a r a c t e ­
Reviste ristică a acestor s c o a l e este c ă ele ofe­
r e a u , p e v r e m u r i , u c e n i c i l o r lor un învă­
B O A B E D E G R Â U , Iulie 1933. ţământ gratuit. Profesorii erau călugări,
D i n seria institutelor de învăţământ, cu iar ş c o a l a era întreţinută de vlădicie. De
i m p o r t a n t e r o s t u r i c u l t u r a l e în i s t o r i a nea­ a c e e a e r a u a ş a d e m u l ţ i elevii. D e altfel
m u l u i n o s t r u , p e c a r i le p r e z i n t ă cetitori­ târguşorul de pe cele două Târnave a r ă ­
lor preţioasa revistă „Boabe de Grâu" m a s p â n ă in z i l e l e n o a s t r e o c e t a t e şco­
condusă d e d. E m a n o i l Bucuţa, a ajuns l a r ă , c ă c i el a d ă p o s t e ş t e şi a s t ă z i , c u to­
l a r â n d în n r u l a c e s t a Colegiul Naţional tul, v r e o 1500 d e elevi.
St. Sava. Istoricul acestei scoale cu un Şi Colegiul Naţional Sf. S a v a a d e b u ­
t r e c u t a t â t d e g l o r i o s îl f a c e a c t u a l u l ei tat ca instituţie de învăţământ superior.
•director, d. Ş t e f a n Pop. A c a d e m i a g r e c e a s c ă d e l a 1678, c e a d i n t â i
Numărul pe Aprilie c. a l B o a b e l o r de ş c o a l ă s u p e r i o a r ă din Muntenia, este la
G r â u a d u c e a un a r t i c o l d e v a s t ă e r u d i ţ i e temelia actualului colegiu. E a era p e v r e ­
şi d e c a l d e a p r e c i e r i , d a t o r i t d - l u i A . A. m u r i un c e n t r u de cultură pentru între­
M u r e ş a n u , d e s p r e Şcoalele naţionale cen­ gul Orient. S e făcuse o tradiţie ca pro­
trale şi liceul „Andrei Şaguna" din Bra­ f e s o r i i ei s ă fi c e r c e t a t şi ş c o a l e l e Apu­
şov. Se găseau acolo date importante sului, mai cu seamă p e c e l e din Italia.
d e s p r e cele mai vechi încercări ale Ro­ Prin George Lazar şcoala se naţionali­
mânilor din Şcheii B r a ş o v u l u i d e a-şi or­ zează şi c u r â n d după aceea şi celelalte
ganiza un învăţământ p r o p r i u şi despre s c o a l e din ţ a r a v e c h e .
evoluţia acestei scoale, in c u r s u l vremii, In i s t o r i c u l pe ultimul veac al Şcoalei
p â n ă la mijlocul veacului trecut, c â n d s'a d e l a Sf. S a v a s e r e f l e c t e a z ă î n t r e a g ă i s t o -
 GÂND ROMÂNESC 297

ria n o a s t r ă modernă, cu toate avânturile

şi o p i n t i r i l e ei. D. Ş t e f a n P o p ilustrează însemnări
admirabil acest adevăr, urmărind soarta
ş c o a l e i , r â n d p e r â n d , d e l a e p o c a lui G . UN VIS al românimii ardelene s'a
Lazar şi E l i a d e R ă d u l e s c u , t r e c â n d prin întrupat: Catedrala Adormirii Maicii
acelea a Regulamentului Organic, a Re­ Domnului s e î n a l ţ ă s e n i n ă în i n i m a Clu­
v o l u ţ i e i d i n 1848, a c u r e n t u l u i l a t i n i s t , a jului. Svelta ei făptură de piatră va
U n i r i i , etc. p â n ă l a e p o c a de după răz­ aminti generaţiilor viitoare ziua de 15
boiu, c â n d ş c o a l a a primit titlul de dis­ August 1916 — sărbătoarea Hramului ei
tincţie, pe deplin îndreptăţit, de „Cole­ — când un neam întreg, în frunte cu
giu Naţional". D o m n u l ţ ă r i i , s ' a r i d i c a t şi a p o r n i t s ă - ş i
clădească, pe temelii de dreptate, viito­
rul. E a va grăi d e a s e m e n e a de stăruinţa
BULETINUL DEMOGRAFIC AL RO­
cu c a r e , p r i n v e a c u r i de obidă, norodul
MÂNIEI, Octomvrie 1933.
acesta de ţărani ardeleni şi-a păstrat ne­
Publicaţia cu acest nume, editată de
p r i h ă n i t ă î n t r e a g a lui z e s t r e d e credinţă
Institutul Demografic, pe care-1 conduce
şi d e datini, de Voevodul legendar care
d. S a b i n M a n u i l ă , e s t e u n a d i n c e l e m a i
a î n t e m e i a t e p i s c o p i a V a d u l u i şi F e l e a c u -
occidentale, ca ţinută, periodice româ­
lui, de vlădicii care cu statornicie au
neşti şi s e r v i c i i l e ce le a d u c e ea ştiinţei
păstorit p e aici, sub dispreţul stăpâniri­
în g e n e r a l şi în s p e c i a l d i s c i p l i n e l o r cari
lor streine.
l u c r e a z ă cu m a t e r i a l u l u m a n c a şi o a m e ­
P. S. S. Nicolae, episcopul Clujului, a
nilor cari se ocupă cu afacerile publice
moştenit întreaga fire hotărîtă şi înde­
ale ţării, dintre cele mai importante.
lung r ă b d ă t o a r e a a c e s t o r v l ă d i c i . Cate­
In u l t i m u l n u m ă r , p e l â n g ă obişnuitele
drala, în b u n ă parte, este rodul acestei
date statistice lunare, d e s p r e naşteri, d e ­
neclintite perseverenţe.
cese şi c a u z e l e s a u p r o p o r ţ i a lor nume­
rică se introduce o inovaţie: arătarea Ridicat în t r o n u l a r h i e r e s c p r i n alege­
n ă s c u ţ i l o r vii şi a d e c e s e l o r pe neamuri. r e a d i n 28 S e p t . 1921, î n t â i u l e p i s c o p al
Criteriul de determinare a naţionalităţii reînviatei eparhii, a ştiut s ă învingă t o a t e
a r ă m a s cel întrebuinţat cu o c a z i a r e c e n ­ greutăţile ce i s e p u n e a u în c a l e . C u o
s ă m â n t u l u i g e n e r a l a l p o p u l a ţ i e i , d i n 1930 tenacitate de fier, cu o chibzuinţă de
şi anume declaraţia formală a cetăţea­ minunat g o s p o d a r , P. S. S. a d u s înainte
nului. idealul din a cărui r e a l i z a r e îşi făcuse
un p r o g r a m d e viaţă.
Din întâiul tablou cu astfel de d a t e se
desprinde u r m ă t o a r e a concluzie: Românii, A p o t e o z ă a celui mai m a r e moment din

R u ş i i şi U c r a i n i e n i i dau o proporţie mai istoria noastră, C a t e d r a l a Unirii este deci

mare de născuţi decât decese, pe când totodată încoronarea strălucită a străda­

U n gurii, G e r m a n i i şi E v r e i i , i n v e r s , pie- niilor Episcopului c a r e n'a c u n o s c u t şo­

zintă o proporţie mai urcată la decese văiala.

decât la naşteri. D a c ă acest fenomen se Catedrala, a cărei piatră fundamentală

va păstra constant pentru un timp mai a f o s t a ş e z a t ă în t o a m n a a n u l u i 1923 —
îndelungat, consecinţele vor fi de mare t r e b u i a s ă fie, c o n f o r m r i t u l u i o r i e n t a l şi
însemnătate pentru neamurile amintite. tradiţiei artistice româneşti, o zidire de
tip central şi d e tip bizantin. A fost însă
Nu p u t e m şti în c e m ă s u r ă e s t e răs­
o inspiraţie fericită de a nu îngrădi li­
pândită această publicaţie de primordială
bertatea de mişcare a arhitecţilor. Dnii
i m p o r t a n ţ ă . Pentru orientările ce se des­
C , P o m p o n i u şi G h . C r i s t i n e l s'au folosit
prind din coloanele ei de cifrea, ea ar
d e a c e a s t ă l i b e r t a t e , i n t r o d u c â n d în p l a ­
t r e b u i s ă c i r c u l e m a i a l e s în ţ i n u t u r i l e cu
nul lor o i n f l u e n ţ ă r e c e n t ă a p u s e a n ă : t u r -
populaţie mixtă.
nurile-clopotniţe ale faţadei pe care le-au
Olimpiu Boitoş subordonat însă strict compoziţiei cen-
 298 GANĐ ROMÂNESC

trale. Un element cu desăvârşire nou, vins de problemele constructiviste d e genul

datorit şi termicei moderne a betonului primitivismului decorativ. Din acest spi­
armat, este accentuarea mişcării verti­ rit s e e x p l i c ă şi g r i j a dsale de a evita
c a l e a clădirii, m i ş c a r e cu atât mai apa­ c u l o r i l e cu t o n a l i t a t e m a i i n t e n s ă , preîe-
r e n t ă cu c â t d i m e n s i u n i l e p r o i e c t u l u i ini­ rindu-le p e cele ce au tonalitatea m a t ă a
ţ i a l a u fost r e d u s e în l ă r g i m e , f ă r ă a s e unui covor.
scădea, în r a p o r t p r o p o r ţ i o n a l , şi înălţi­ Pentru estetica oraşului, catedrala, a ş e ­
mea. A c e a s t ă accentuare exagerată a ver­ z a t ă în f a ţ a T e a t r u l u i N a ţ i o n a l , d o m i n â n d
ticalei aminteşte puţin tipul bisericii mol­ piaţa care abia prin înălţarea acestui lă­
doveneşti dela începutul secolului al 17- caş sfânt şi-a c ă p ă t a t un sens deplin, în­
lea, f ă r ă s ă se p o a t e vorbi însă d e o in­ s e m n e a z ă un c â ş t i g s t r ă l u c i t . R ă m â n e c a
f l u e n ţ ă h o t ă r î t ă . In s c h i m b , b i s e r i c i l e din s t a t u i a lui A v r a m I a n c u , p r o i e c t a t ă i n t r e
Moldova, îndeosebi Dragomirna şi Trei C a t e d r a l ă şi T e a t r u l N a ţ i o n a l , s ă - i d e s ă ­
Ierarhi, au împrumutat motivul decorativ vârşească semnificaţia românească,
al torsadei, aplicat cu profuziune pe
suprafeţele exterioare pentru a subîmpărţi P. Aldea
f a ţ a d a , c â t şi în i n t e r i o r , c a un fel d e c h e ­
nar c a r e î n c a d r e a z ă diferitele bolţi semi-
T U R I S M U L a d e v e n i t şi l a noi o p r e ­
cilindrice, triunghiurile sferice ale tur­
o c u p a r e d e S t a t . î n c ă în c u r s u l v e r e i , a
lei, etc.
luat fiinţă pe l â n g ă preşidenţia Consiliu­
Picturile care împodobesc cupola cen­ lui d e m i n i ş t r i u n „ c o n s i l i u p n t r u p r e g ă ­
t r a l ă şi a l t a r u l s u n t e x e c u t a t e în stil n e o - t i r e a o r g a n i z ă r i i t u r i s m u l u i în R o m â n i a " ,
bizantin, accentuând valoarea plană a alcătuit din reprezentanţi ai autorităţilor
compoziţiei, evijând aşadar elementul a v â n d l e g ă t u r ă cu turismul, din reprezen­
p l a s t i c , n a t u r a l i s t şi f o l o s i n d u - s e , ca mij­ tanţi ai principalele asociaţiunilor turis­
l o a c e f o r m a l e , d e liniile c o n t u r u l u i şi a l e tice, cât şi ai birourilor d e v o i a j , având
d r a p e r i i l o r — linii c e a u t o t d e a u n a o v a ­ drept organ de execuţie al acestui con­
loare compoziţională — şi de culoarea siliu „Consitieratul pentru turism".
d e s f ă ş u r a t ă în p l a n u r i m a r i , l i n i ş t i t e , lip­ S c o p u l a c e s t u i c o n s i l i u a r fi s ă s t u d i e ­
s i t ă d e r e f l e x e d e lumini şi u m b r e . ze măsurile ce trebuesc luate pentru a se
P i c t u r a lui D e m i a n , în g e n e r a l m a i t r a ­ intensifica m i ş c a r e a t u r i s t i c ă în R o m â n i a
diţională, se inspiră din pictura româ­ şi s ă î n f i i n ţ e z e un o r g a n p e r m a n e n t , un
n e a s c ă d i n e p o c a lui B r â n c o v e a n u . F i g u ­ „Oficiu de turism" pentru organizarea şi
r i l e lui (îngerii c a r e î n c o n j o a r ă în zbor s u p r a v e g h i e r e a t u r i s m u l u i în R o m â n i a ,
P a n t o c r a t o r u l şi c h i p u l a u s t e r a l Sf. I o a n Iniţiativă fără îndoială lăudabilă, astăzi
B o t e z ă t o r u l ) a u s u p l e ţ a şi p a t e t i c u l a c e s t e i c â n d t u r i s m u l a d e v e n i t un f a c t o r d e p r o ­
e p o c i , în s c h i m b c o l o r i t u l , în c a r e p r e d o ­ gres şi de însemnate resurse de câştig,
m i n ă r o ş u l , a l b a s t r u l şi v e r d e l e n e a m i n ­ în " m a j o r i t a t e a ţ ă r i l o r e u r o p e n e , d a r c a r e
t e s c f r e s c e l e b i z a n t i n e din v e a c u l a l 1 4 - l e a cere multă chibzuinţă din p a r t e a celor ce
(de p i l d ă cele din B i s e r i c a D o m n e a s c ă din v o r s'o p u i e în p r a c t i c ă .
Curtea de Argeş).
Nu e locul s ă insistăm aici a s u p r a r o s ­
C u t o t u l a l t c a r a c t e r a u f r e s c e l e lui C . tului oficialităţei în promovarea turis­
B o g d a n . D e s i g u r şi în e l e p r e d o m i n ă e l e ­ m u l u i în ţ ă r i l e c u v e c h e t r a d i ţ i e t u r i s t i c ă ,
mentul tradiţional bizantin, şi îndeosebi sau să ne punem întrebarea, d a c ă Ro­
M a i c a Domnului cu P r u n c u l în b r a ţ e d i n mânia poate deveni o ţ a r ă d e turism.
bolta altarului prezintă, prin mai multe S a spus şi m a i ales s'a s c r i s mereu,
c a r a c t e r e , un r a p o r t d e f i l i a ţ i u n e c u a c e e a ş i d e noi şi d e s t r ă i n i i c e n e - a u v i z i t a t , că
reprezentare din B i s e r i c a D o m n e a s c ă d e l a avem frumuseţi naturale, ca cele risipite
A r g e ş . D a r , în g e n e r a l , d. C . B o g d a n ne pe povârnişurile Alpilor, unele comori a r ­
v o r b e ş t e un l i m b a j m a i m o d e r n , m a i c o n ­ t i s t i c e c a r e ies d i n c o m u n , a s p e c t e etno-
GAND ROMANESC 299

grafice autohtone de invidiat, fără a se dela unire încoace, s f o r ţ ă r i l e c e s'au f ă ­

stărui îndeajuns că toate acestea sunt cut de către personalităţi competente în
p u ţ i n a c c e s i b i l e s a u c h i a r i n a c c e s i b i l e , fie materie ca: Prof. Emil Racovifă, Gen.
din cauza lipsei sau stărei primitive a Vicot, M. Haret, Em. Bucuţă, etc, pentru
c ă i l o r d e c o m u n i c a ţ i e şi a m i j l o a c e l o r de a se da o înjghebare serioasă turismului
transport, fie din absenţa totală a con­ la noi, material ce nu p o a t e să rămâie
fortului sau din lipsa aşezărilor turistice neutilizat, la a l c ă t u i r e a legii p e n t r u or­
suficiente. ganizarea turismului.
Impedimente, c a r e vor condamna încă înfăptuirea premiselor amintite mai
multă vreme majoritatea peisagiilor noa­ s u s , s p r i j i n u l p e care-1 a ş t e a p t ă s o c i e t ă ­
s t r e c a r p a t i c e s a u i z v o a r e l e cu minunate ţile turistice în activitatea lor, cât şi
proprietăţi terapeutice, să rămâie departe coordonarea activităţei acestora, trebue
d e o c h i i şi p a ş i i drumeţului. s ă fie u n a d i n p r e o c u p ă r i l e fundamentale
C ă c i t u r i s m u l fiind o d e s f ă t a r e c a o r i ­ ale acestei legi.
care alta, deşi a r e ca prim obiectiv na­
Altfel, viitorul „oficiu de turism" nu
tura, presupune în prealabil, preocupări
va depăşi rolul său biurocratic, d e a p r e ­
d e confort, de curăţenie şi de cuviinţă,
z e n t a v i l e g i a t u r i ş t i l o r s t r ă i n i în l o c u l u n e i
care lipsesc încă autohtonilor noştri.
trainice organizaţii turistice, fotografii,
De aceea credem, fără a micşora bunele
a f i ş e şi p u b l i c a ţ i i de cele mai multe ori
intenţii a l e i n i ţ i a t o r i l o r , c ă a t â t b i r o u l d e
improvizate.
propagandă turistică d e pe lângă Minis­
t e r u l d e E x t e r n e , c â t şi r e c e n t u l Consilie-
rat pentru turism a procedat greşit, înce­ O NOUA I N S T I T U Ţ I E s'a altoit cu
pând cu propaganda prin fotografii în succes pe trunchiul vechei tradiţii cultu­
ţară şi peste hotare şi c o n t i n u â n d prin rale a oraşului grăniceresc din Nordul
înlesniri la i n t r a r e a în ţ a r ă a vilegiatu- Ardealului.
riştilor străini, înainte de a ne a s i g u r a o E muzeul năsăudean înfiinţat acum doi
gospodărie turistică bine întocmită, care ani, din iniţiativa câtorva aleşi cărtu­
să permită aceste invitaţii, adică: dru­ rari, dintre care unii adevăraţi erudiţi
muri, mijloace de comunicaţie, confort, (Iulian Marţian, luliu Moisil) ce au luat
igienă, educaţie turistică. hotărîrea „ca să-şi pună laolaltă colec­
A îndemna pe s t r ă i n i s ă ne cunoască ţiile d e cărţi, d e acte, d e documente re­
ţara, înainte de a le pune la dispoziţie lative la ţinutul nostru, de manuscrise,
aceste condiţii indispensabile turismului de diferite publicaţiuni şi alte obiecte ce
modern, înseamnă a îngropa dintru în­ s e g ă s e s c în p r o p r i e t a t e a l o r , v r e d n i c e de
ceput în consilii, oficii, sau alte creaţii conservat, ca să nu se risipească după
biurocratice rodul iniţiativei. încetarea lor d i n v i a ţ ă — după cum cu

Cât priveşte principiile, care să călău­ durere se î n t â m p l ă a ş a d e des cu multe

zească organizarea turismului, ar fi de bogăţii naţionale, a d u n a t e cu t r u d ă , jertfe

dorit ca noul Consilierat pentru turism şi d r a g o s t e d e c ă t r e o a m e n i i d e b i n e —.,

să facă apel la concursul oamenilor cu ci s ă r ă m â n ă t o a t e a c e s t e l a o l a l t ă , s ă s e

e x p e r i e n ţ ă t u r i s t i c ă şi s ă î n c u r a j e z e ope­ păstreze pentru amintirea înaintaşilor

ra, p e c a r e o înfăptuiesc cu destule greu­ n o ş t r i şi p e n t r u c u n o a ş t e r e a i s t o r i e i şi a

tăţi, cele câteva societăţi turistice se­ stării culturale a neamului nostiu".

rioase, џ Muzeul a fost d e j a i n s t a l a t în localul

In arhivele Ministerului Muncii şi al internatului liceului „Gheorghe Coşbuc"
S ă n ă t ă ţ i i , pe lângă care a funcţionat un din Năsăud şi c o l e c ţ i u n i l e r a r e d e acte
serviciu d e t u r i s m , e x i s t ă un bogat ma­ şi d o c u m e n t e îşi a ş t e a p t ă cercetătorii.
t e r i a l d o c u m e n t a r în a c e a s t ă p r i v i n ţ ă . E l A c e a s t ă iniţiativă, d e un spirit altruist,
oglindeşte pe lângă activitatea turistică p e c a r e destul, d e r a r îl î n t â l n i m în p r e -
 300 GÂND ROMÂNESC

o c u p ă r i l e c u l t u r a l e d e l a noi, nu e d e a l t f e l măiastră a cutărui meşter-zugrav, azi

singurul merit al întemeietorilor. a r u n c a t e şi p r ă f u i t e î n p o d d e b i s e r i c i şi
B r o ş u r a , c a r e ne a d u c e o v e s t e a t â t d e mănăstiri, bucoavne cu scoarţele roase
îmbucurătoare, aminteşte de un ciclu de de carii vremii şi c u filele soioase, dar
c o n f e r i n ţ e şi d e ş e z ă t o r i p o p u l a r e , ţinute m a i a l e s ţ e s ă t u r i şi b r o d e r i i , c ă m ă ş i , a l -
p e n t r u p o p o r u l d i n N ă s ă u d şi s a t e l e din tiţe, b r o b o a d e , îi cu r â u r i , c o v o a r e minu­
ţinutul grănicerilor, la care au adus o n a t e şi a t â t e a a l t e h ă i n e t u r i neaoş-româ-
preţioasă contribuţie şi unii din profe­ neşti, în cari imaginaţia populară şi-a
sorii universităţii clujene (I. Popescu- u r z i t şi ţ e s u t t o a t e g â n d u r i l e şi d o r u r i l e ,
Voiteşti, Aug. Maior, Valeriu Moldovan), tot s i m ţ u l s ă u d e a r m o n i e şi f r u m o s , a p o i
reînviindu-se astfel bunul obiceiu, prac­ c r e s t ă t u r i l e t ă i a t e cu g r i j ă pe bâta cio­
t i c a t şi î n a i n t e d e r ă z b o i în N ă s ă u d , d e a banului s a u p e sfeşnice sfinte d e c ă l u g ă r i
infiltra poporului prin aceste conferinţe munciţi de pasiunea credinţii, smeritele
şi ş e z ă t o r i , î n c r e d e r e şi d r a g o s t e pentru t r o i ţ e s c o b i t e î n l e m n , c a r i s t r ă j u i e s c în­
manifestările intelectuale. crucişarea de drumuri sau vârful d e mun­
te şi alte multe asemenea odoare stră­
Val. Puşcariu
moşeşti. .
Astra ar avea un teren de muncă cu
PROVINCIA l a noi e p r i v i t ă şi înfă­
perspective nebănuit de rodnice, îndrep-
ţişată întotdeauna somnolentă şi părăgi-
tându-se cu aceste gânduri spre sate,
nită. Şi totuşi acolo, în atâtea colţuri
adevăratele zăcăminte de tradiţie ale ţă­
ferite de ţară, s'ar p u t e a munci cu pa­
rii. D e a c o l o ar putea culege atâtea po­
siune şi destoinicie pentru a înfrânge
doabe preţioase, cruţându-le de nepăsa­
monotonia şi p u s t i u l , d e s g r o p â n d d i n u i ­
rea sau nepriceperea celor cari le mai
t a r e şi p u n â n d în v a l o a r e a t â t e a comori
au, salvându-le însă mai ales de o pieire
de artă ce formează zestrea milenară a
sigură.
regiunii. In locul farnientismului burghez
Astfel provincialul şi-ar găsi un rost
s'ar crea astfel o atmosferă de dragoste
util de contribuţie efectivă în promova­
faţă de ţinutul românesc, pe care l-ar
rea culturii naţionale. A c e s t cult a l e t n i ­
s i t u a cu tot s p o r u l lui d e c r e a ţ i e în r i t ­
c u l u i r e g i o n a l ar d a o a l t ă f a ţ ă o r a ş e l o r
mul viu al culturii de pe toată întinde­
noastre, unde în locul obişnuitei mono­
rea patriei.
tonii somnolente te-ar întâmpina un în­
Pildă în această privinţă ne-ar putea
demn de preocupare spirituală.
servi a t â t e a ţări unde se cultivă din vechi
timpuri orice crâmpeiu de suflet autoh­ George Vulcu
ton, u n d e s e p ă s t r e a z ă cu s f i n ţ e n i e toate
manifestările de viaţă tradiţională. Din P R O G R A M U L unei acţiuni culturale de
acest regionalism activ svâcneşte robust amploare, menită s ă se d e s f ă ş o a r e deopo­
şi p l i n d e s e v ă s u f l e t u l popular, care d ă trivă pe toată ţara, ia forme din ce în
d i r e c t i v e h o t ă r î t o a r e în v i a ţ a c u l t u r a l ă a ce mai concrete. Vorbim de iniţiativa ofi­
neamului. cială, care p l e a c ă dela Ministerul Instruc­
L a noi A s t r a a fost şi în p r i v i n ţ a a c e a ­ ţiunii, s i n g u r a c a r e p o a t e şi e s t e chemată
s t a p r e m e r g ă t o a r e . A f o n d a t în S i b i u f r u ­ să îmbrăţişeze cu un egal interes toate
mosul Muzeu al Asociaţiunii, care este r e g i u n i l e şi m a i a l e s p e a c e l e a u n d e i n i ­
oglinda vie a regiunii. S u b e g i d a ei s ' a r ţiativa locală a fost inexistentă până
putea crea de fiecare despărţământ un acum, sau ineficace.
muzeu, în c a r e s ă s e d e p o z i t e z e cu s â r - Dacă proectul Senatului Cultural n'a
guinţă orice material documentar, care putut lua încă fiinţă legală, ca s ă se p o a t ă
a r p u t e a p r e z e n t a un i n t e r e s p e n t r u i s t o ­ constitui forul suprem de control şi de
r i a c u l t u r a l ă a ţ i n u t u l u i . Ş i - a r g ă s i un l o c îndrumare a acestei acţiuni, Direcţiunea
acolo iconiţe vechi, zugrăvite de mâna Educaţiei Poporului îşi continuă totuşi
CÂND ROMÂNESC
301
a c t i v i t a t e a c u s t ă r u i n ţ ă şi c u chibzuială. "IN SPORADICELE RAPORTURI cul­
Căci ceeace caracterizează lucrările acestei turale româno-maghiare, încercarea iniţiată
instituţii, patronată de spiritul metodic în a c e a s t ă t o a m n ă d e s e c ţ i a m a g h i a r ă a
şi c l a r v ă z ă t o r a l d - l u i M i n i s t r u D. G u ş t i , Р . E . N. C l u b u l u i din R o m â n i a , m e r i t ă o
este mai puţin graba d u p ă anumite re­ subliniere atentă. E vorbă de o serie de
zultate uimitoare dar aparente şi mai conferinţe o r g a n i z a t ă de scriitorii unguri
mult sistemul şi munca o r d o n a t ă , c a r e v a ardeleni, la C l u j , cu scopul de a face cu­
d a c u s i g u r a n ţ ă r e z u l t a t e t r a i n i c e şi b i n e ­ noscute publicului maghiar d e aici c â t e v a
făcătoare. a s p e c t e din l i t e r a t u r a şi a r t a r o m â n e a s c ă
P e n t r u i n i ţ i e r e a şi o r i e n t a r e a p r o p a g a n ­ actuală. Ciclul a fost i n a u g u r a t în ziua
diştilor culturali, Direcţiunea a tipărit în d e 7 Oct., în p r e z e n ţ a d l u i E m . B u c u ţ a ,
cursul acestui a n u n Program de lucru, p r i n - c o n f e r i n ţ a , e x t r e m - d e b o g a t ă în a m ă ­
cu c o l a b o r a r e a celor mai de s e a m ă cunos­ n u n t e a p r o f e s o r u l u i Arpad Bitay care a
cători ai problemei. Sunt desbătute aici, vorbit despre relaţiile literare româno-
î n a r t i c o l e s u m a r e d a r b o g a t e în s u g e s t i i , m a g h i a r e din trecut. In s ă p t ă m â n a u r m ă ­
chestiunile cari privesc educaţia fizică, toare d. Lupu Gyalui a prezentat, suc­
morală şi i n t e l e c t u a l ă a poporului. Deo­ cint, p e C a r a g i a l e . C i c l u l v a c o n t i n u a p r i n
sebit de interesant şi o r i g i n a l e s t e capi­ c o n f e r i n ţ a r o m a n c i e r e i M ă r i a Berde despre
tolul întitulat „ C u l t u r a muncii", unde se L . R e b r e a n u ; Emeric Kădăr, autorul unui
vorbeşte despre probleme ca arta şi in­ admirabil volum de traduceri din bala­
d u s t r i a c a s n i c ă a femeii, e d u c a ţ i a şi p r o ­ dele noastre populare, va vorbi despre
paganda cooperativă, educaţia economică aceste balade, poetul Eugen Dsida care
a ţăranului, d u p ă regiuni: la câmpie, la pregăteşte şi el un volum de traduceri
munte, în regiunea apelor, a dealurilor din româneşte f a m citit c â t e v a transpu­
şi a pădurilor. neri din A r g h e z i ; sunt d e o fineţă r e m a r c a ­
în acelaşi timp s'a m a i t i p ă r i t u n alt bilă se va ocupa de traducerile în r o m â ­
manual auxiliar al propagandistului cul­ neşte din A d y , iar artistul cumulard ( r o ­
tural, cuprinzând Catalogul Bibliotecii mancier, arhitect, desenator şi c r i t i c de
Populare. Valoarea acestui repertoriu este a r t ă ) Carol Kos va a r ă t a influenţele reci­
cu a t â t m a i m a r e cu cât operele a l e s e sunt p r o c e în a r t a p o p u l a r ă r o m â n ă şi c e a m a ­
g r u p a t e d u p ă c u p r i n s u l lor, şi d u p ă v r â s t a g h i a r ă . P r o z a t o r u l Ernest Ligeti va evoca
şi îndeletnicirea cetitorilor pe cari ele i-ar figura pictorului Nicolae Barabâs, auto­
putea interesa. După aceste indicaţii se rul u n u i interesant ziar de călătorie in
pot alcătui uşor biblioteci speciale, ca P r i n c i p a t e d e p e la mijlocul veacului t r e ­
de pildă o b i b l i o t e c ă "pentru copii, sau cut. Elemâr Jancso ş i Francisc Szemler
p e n t r u m e s e r i a ş i , etc. N o u e s t e i a r ă ş i c a ­ v o r v o r b i d e s p r e l i r i c a r o m â n e a s c ă , în s f â r ş i t
talogul literaturii muzicale şi a l plăcilor Erna Kabdebo va interpreta poezia de
de patefon, a căror importanţă educativă d r a g o s t e a lui Eminescu.
nu p o a t e fi t r e c u t ă c u v e d e r e a .
De sigur acest Catalog nu este com­
INTRUN NR. DIN REVISTA BUDA-
plet. Lipsesc, de exemplu, la capitolul
PESTANĂ Nyugal (Occident), poetul /.
„Igienă şi medicină populară" broşurile
Hlyes publică, s u b t i t l u l Pieire, nişte note
t i p ă r i t e d e S e c ţ i a m e d i c a l ă şi biopolitică
de drum dintr'o călătorie de astă vară
a A s t r e i şi l i p s e s c , f ă r ă î n d o i a l ă , şi alte
p r i n Ţinutul de dincolo de Dunăre al Un­
c ă r ţ i , tot a t â t d e f o l o s i t o a r e şi d e p o t r i ­
gariei. U n strigăt de a l a r m ă se desprinde
vite, l a t o a t e c a p i t o l e l e . El se poate în­
d i n a c e s t e n o t e : „ Ţ i n u t u l a c e s t a e în p r i ­
t r e g i î n s ă şi p r i n t r ' o r e t i p ă r i r e p e r i o d i c ă ,
mejdie de moarte; toată lumea de aici
cu completările necesare, poate ajunge la
o ştie. B u d a p e s t a , evident, habar n'are, şi
o valoare ideală.
îmi p o t î n c h i p u i c ă o a m e n i i n o ş t r i politici
Olimpiu Boitoş c a r e a u c r e s c u t în v e c h e a M o n a r h i e şi c a r e
 302 GÂND ROMÂNESC

consideră Ungaria încă şi astăzi după hăr­ face iluzii d e s p r e a s i m i l a r e a nemţilor de

ţile d e dinainte d e război, chiar dacă c ă t r e u n g u r i , d. B a b i t s s p u n e : „ P a t r i a for
văd ce se petrece aici, nu atribue prea (e v o r b a d c n e m ţ i i din'Ungaria) de peste
mare importanţă unui judeţ, două. D a r graniţe, M a r e a Germanie, ţine s e a m ă d e
ce o s ă fie c â n d într'o bună zi ţinutul ei, d e a c e ş t i Austanddeutschen. Când tm
a c e s t a întreg s e v a d e s f a c e d e U n g a r i a ? german din Ungaria se declară maghiar,
Va putea rezista, ca stat independent, ei a r e p a r c ă i m p r e s i a c ă m a g h i a r i m e a Î n ­
fâşia d e p ă m â n t dintre D u n ă r e şi T i s a — săşi nu e altceva decât u n fel d e r a s ă
d a c ă din c a p u l locului e a v a r ă m â n e un­ g e r m a n ă , i m p i n s ă s p r e Orient, c a r e c h i a r
gurească; merită acest neam să trăiască . d a c ă nu vorbeşte încă nemţeşte, s e d e c l a r ă
intre celelalte neamuri a l e lumii? Grani­ î n s ă m â n d r ă d e a fi s o l d a t u l credincios
ţ e l e lui v o r fi î m p i n s e c u c â t e v a z e c i d e al c a u z e i g e r m a n e " .
km. spre centru şi U n g a r i a v a înceta s ă Şi încă un p a s a g i u din Babits: „ G u v e r ­
existe, s e v a scufunda şi nu-i v a r ă m â n e a nele maghiare au răsfăţat totdeauna, şi
nici m ă c a r n ă d e j d e a reînvierii c a odinioa­ f ă r ă motiv, p e g e r m a n i i d e l a n o i . E l e ( g u ­
ră Poloniei". vernele maghiare) a v e a u totdeauna lozinci
Rasa maghiară e izbită mortal in r e ­ şoviniste şi s e a p ă r a u veşnic d e toate n a ­
giunea aceasta transdanubiană prin scă­ ţionalităţile, p e germani insă îi favori­
derea catastrofală a natalităţii. Datele sta­ zează şi-i sprijinesc. Ş i totuşi, există o
tistice a l e dlui IHyes oferă surprize c a primejdie mai mare şi un blestem m a i
a c e a s t a : in satul B a b a r c a cărui comuni­ vechi decât germanii?".
t a t e r e l i g i o a s ă c a l v i n i s t ă d a t e a z ă d i n 1542, D, Babits e sceptic în c e priveşte s t a ­
a z i t r ă i e s c 4 2 4 d e G e r m a n i . Şcoala ungu­ tistica oficială, iar un alt anchetator, L .
rească nare decât o singură elevă (elevi Fiilep, care cunoaşte din investigaţii per­
nici unul): f e t i ţ a p r e o t u l u i r e f o r m a t . P r e o ­ sonale cele trei judeţe mai primejduite
tul c a r e e şi învăţător face a ş a d a r lecţii (Baranya, Somogy şi Tolna) îi contestă
în această şcoală pentru fiica sa, unica orice v a l o a r e r e a l ă şi a j u n g e la u r m ă t o a ­
elevă". rea concluzie: „Poporul maghiar e pe

Poziţiile pierdute sunt o c u p a t e d e G e r ­ panta pieirei; a c e a s t a nu este ideea fixă

mani. „Tăvălugul funcţionează impecabil. a unui o m s a u a c â t o r v a . . . ci c o n v i n g e ­

P o r n i n d dinspre D r a v a spre B u d a p e s t a , el rea tuturor acelor — fără excepţie —

a ajuns la jumătatea drumului, hotarele care trăiesc în a c e s t e regiuni ungureşti

judeţului F e j e r . Mici insule d e germanism p r i m e j d u i t e . N u n u m a i n o i , a ş a zişii b o ­

-viguros îi pregătesc drumul. De Buda­ ieri, trăim în a c e a s t ă convingere, ci ş i

p e s t a n ' a r e d e c e s ă - i fie t e a m ă . A c e a s t a poporul însuşi care-şi recunoaşte, resem­

a fost doar capitala ţării, a p o p o r u l u i . nat, p i e i r e a . Ş t i u a c e a s t a d o m n i i c a r e a u

n i c i o d a t ă . Ş i nu e n e v o i e nici m ă c a r d e poftă de discuţii?"

Anschluss care d e altfel s e v a înfăptui, Comentând acest bilanţ mohorât, revista

mai curând s a u m a i târziu cu t o a t ă cer­ Europe Centrale ( P r a g a , 1 4 ^ D c t . 1933)
titudinea". face următoarea remarcă cu privire l a cre­
d i b i l i t a t e a s t a t i s t i c e i m a g h i a r e : „ C u m s'ar
Observaţiile dlui Illyes a u deslănţuit o
putea preciza numărul Slovacilor, Sârbi­
s e r i e î n t r e a b ă d e r ă s p u n s u r i . Nr. u r m ă t o r d i n
lor ş i R o m â n i l o r d i n U n g a r i a c u m a i m u l ­
Nyugat (Octomvrie) aduce câteva din cele
tă exactitate decât acel al Germanilor —
mai interesante. Poetul M. Babits excla­
minoritate privilegiată — când personali­
mă amar: „Nu e vorba aici de mai
tăţi maghiare atât d e demne de creză-
puţin lucru decât d e dispariţia t o t a l ă şi
mânt, se v ă d obligate s ă puie la îndoială
încă în foarte s c u r t ă vreme a maghiarimei
rezultatele recensămintelor oficiale?"
de peste D u n ă r e şi d e înlocuirea ei prin
populaţia germană". Pentru cei care şi-ar /. Chinezu
 B U L E T I N U L A S T R E I

După vacanţă m u n c ă şi b a n i s c u m p i p e n t r u a z i d i a c e a ­
stă c a s ă culturală. Dar mai ales au cin­
Despărţământul clujan al Astrei şi-a
stit pe preşedintele despărţământului,
reluat activitatea de propagandă cultu­
prof. Iuliu Haţieganu, c a r e i-a servit pe
r a l ă c h i a r din î n t â i a D u m i n e c ă de după
Zimhpreni nu n u m a i cu î n d e m n u r i • ci şi
adunarea dela Braşov. Frumoasele rezul­
k

cu o i m p o r t a n t ă d a n i e î n b a n i , devenind
tate obţinute în anii din urmă, într'un
a s t f e l unul din c t i t o r i i acestei Case.
j u d e ţ u n d e totul e r a d e f ă c u t p e n t r u do­
Prin aceasta festivitatea dela Zimbor
t a r e a s a t e l o r cu e l e m e n t e l e u n e i v i e ţ i s p i ­
s'a t r a n s f o r m a t î n t r ' o s ă r b ă t o a r e a m u n c i i ,
r i t u a l e m a i î n a l t e ş i p e n t r u s ă d i r e a unei
căci „ i n a u g u r a r e a unei C a s e Culturale este
demnităţi româneşti în sufletele ţărani­
o s ă r b ă t o a r e a muncii, a faptei", a spus
lor, sunt un stimulent admirabil pentru
cu d r e p t a t e v r e d n i c u l ctitor.
conducătorii acestui despărţământ.
într'o D u m i n e c ă din luna Octomvrie s'a
L a c a m p a n i a din ultimele s ă p t ă m â n i au mai i n a u g u r a t o astfel d e c a s ă , în comu­
luat p a r t e , p e l â n g ă c o n d u c ă t o r i i organi­ na Тора Mică, un produs, aceasta, âl
zaţiei, prof. Iuliu Haţieganu, Ioan Goia h ă r n i c i e i şi a l b u n e i î n ţ e l e g e r i d i n t r e s ă ­
şi d o c t o r u l T . S p â r c h e z , o s e a m ă d e in­ teni şi c o n d u c ă t o r i i lor l o c a l i . Z e l u l in­
telectuali din Cluj cu dragoste pentru telectualilor dela sate, preoţi, învăţători
p o p u l a ţ i a s a t e l o r n o a s t r e . A m i n t i m p e in­ şi notari este admirabil şi vrednic de
spectorul Atanasie Popa, directorul de toată lauda.
bancă Vasile Vlaicu; medicii Olteanu, T o -
Toate Casele Naţionale înfiinţate sunt
dea, F r ă ţ i l ă şi B o d e a şi actorul I. Fâ-
înzestrate cu câte o bibliotecă, statornic
răianu. nelipsit d e l a nici o ş e z ă t o a r e , c a
focar de lumină c a r e n'ar t r e b u i s ă lip­
s a r e a în bucate.
sească din nici o comună.

C a s a cult rală „Iuliu Haţieganu" Un punct important din programul

acestor şezători festive a fost rezervat
începutul s'a f ă c u t în c o m u n a Zimbor,
p r o d u c ţ i i l o r m u z i c a l e şi s p o r t i v e , c e l e din­
unde s'a strâns un popor numeros din
tâi realizate cu concursul corului Şcoalei
satele învecinate (Nire, Tămaşa, Arghiş,
n o r m a l e d e f e t e d i n C l u j şi cel a l î n j g h e ­
Hida, Almaş, Stana, Sânpetrul Almaşului,
bărilor corale locale, iar cele din urmă
S â n t a M ă r i a , S u t o r , Т о р а M i c ă şi M e s t e a ­
prin contribuţia organizaţiilor de Şoimi
căn) pentru a participa la inaugurarea
ai Carpaţilor, cari se înfiripă rând pe
unei case c u l t u r a l e , boffezată cu numele
rând în c o m u n e l e acestui judeţ.
preşedintelui de despărţământ. Serbarea
a fost i m p u n ă t o a r e şi s e m n i f i c a t i v ă . Mul­
Teatrul pentru ţărani
ţimea de săteni, în h a i n e de sărbătoare,
a u cinstit v r e d n i c i a f r a ţ i l o r lor d i n Zim­ Pentru a le da ţăranilor din regiune
bor, cari s'au ostenit s a c r i f i c â n d b r a ţ e d e p r i l e j u r i şi m a i a l e s e d e d e s f ă t a r e s u f l e -
304 OAND ROMANESC

tească, d e s p ă r ţ ă m â n t u l din C l u j a încer­ P a r t e a d r a m a t i c ă nu t r e b u e s ă s e m ă r ­

cat în anul acesta înfăptuirea unei noi ginească numai la piese. U n monolog sau
idei din programul său de activitate. u n d i a l o g , d a c ă e s t e b i n e a l e s şi, fireşte,
O d a t ă pe lună sunt a d u ş i la Cluj ţăranii bine interpretat, poate întregi în mod
satelor mai apropiate ca s ă v a d ă teatru. strălucit programul spectacolului, care
N u un t e a t r u făcut d e semenii lor s a u d e trebue s ă a i b ă v a r i a ţ i e . B u n e sunt şi d e -
a l ţ i d i l e t a n ţ i , ci t e a t r u l a c t o r i l o r d e p r o ­ clamările, încercate dela început, dar pe
fesiune. l â n g ă aceleaşi condiţiuni: s ă fie adecvate
înfăptuirea acestei idei a fost posibilă p u b l i c u l u i şi r o s t i t e cu d u h şi cu dicţiune.
prin bunăvoinţa directorului general al Căci Doina lui E m i n e s c u , d e l a întâia r e ­
T e a t r u l u i şi O p e r e i R o m â n e , d. Constan­ p r e z e n t a ţ i e , a f o s t cu t o t u l nepotrivită.
tin Pavel, care înţelege să pună specta­
colele acestor instituţii de artă, r â n d pe
rând, la dispoziţia tuturor straturilor so­ Fapte din Sighet
ciale: muncitori, ţ ă r a n i şi intelectuali.
Pentru noi, întâiul spectacol destinat Puţine despărţăminte au înfiinţat, în
ţ ă r a n i l o r , cu c a r e s'a i n a u g u r a t c h i a r s t a ­ cursul anului de activitate expirat, a t â t e a
g i u n e a din a c e s t a n a T e a t r u l u i şi a O p e ­ biblioteci p o p u l a r e ca acela din M a r a m u ­
rei, a fost o revelaţie. O sală de teatru reş, al cărui îndrumător este doctorul V.
populată numai cu ţărani, de v â r s t e di­ Ilea.
ferite, u r m ă r i n d cu interes şi cu înţele­
Distribuirea d e biblioteci in s a t e l e m a ­
gere producţia de pe scenă, bucurându-se
r a m u r e ş e n e s ' a p o r n i t d i n n o u în z i u a de
cu o reţinută mândrie, — e r a un specta­
15 Octomvrie, când au fost dotate cu
c o l v r e d n i c d e a fi v ă z u t , p e c a r e a ţ i n u t
cărţi cercurile culturale din comunele S ă -
să-1 vadă însuşi prim-ministrul ţării, d.
p â n ţ a şi Remeţi,
Alexandru Vaida Voevod.
Teatrul ţărănesc este o preocupare cu­ In a c e l a ş i t i m p s ' a u î n c e p u t l u c r ă r i l e d e
r e n t ă a z i l e l o r n o a s t r e . E l i n t r ă şi în p r o ­ a m e n a j a r e ale Palatului Cultural din Si­
gramul cultural cu vaste ramificaţii al ghet, in a ş a fel încât el să corespundă
d l u i m i n i s t r u D i m . G u ş t i . L a C l u j s'a t r e ­ tuturor mijloacelor de acţiune culturală
cut dela idee la înfăptuirea ei. Devota­ p e c a r i l e p u n e în m i ş c a r e a c e s t d e s p ă r ­
mentul şi însufleţirea oamenilor există. ţământ. Noul palat va avea o sală de
N u l i p s e s c nici p o s i b i l i t ă ţ i l e m a t e r i a l e f a ­ gimnastică, pentru exerciţiile Şoimilor,
vorabile. Pentrucă iniţiativa s ă a i b ă suc­ c a r i c â ş t i g ă tot m a i m u l t t e r e n şi o s a l ă
cesul dorit, un singur lucru mai trebue: de muzică, unde vor începe în curând
fixarea repertoriului potrivit. Trebue alese p r o b e l e d e c o r şi o r c h e s t r ă . V a m a i avea
p i e s e — d r a m a t i c e s a u lirice — potrivite a p o i o s a l ă d e l e c t u r ă cu b i b l i o t e c ă şi o
pentru un public a t â t d e special. E l e exi­ sală m a r e cu s c e n ă p e n t r u conferinţe şi
stă în m ă s u r ă s u f i c i e n t ă , a t â t în litera­ şezători. Casina Română locală şi orga­
t u r a a u t o h t o n ă c â t şi în l i t e r a t u r i l e s t r ă i ­ nizaţia culturală a meseriaşilor români
ne. d e a s e m e n e a v o r fi g ă z d u i t e acolo.
A. DEMIAN: înger d i n c e a t a D o m n i i l o r (Cupola principală).
Catedrala ordodoxă din Cluj
 AM PRIMIT L A R E D A C Ţ I E :

Toma Murgoi-Jiboteanu, Sincere. Poezii. Sighet, 1932.

Lucian Prea/eseu, Diaconul C o r e s i . Bucureşti, 1933
Eu geniu Speranţia, P r o b l e m e l e sociologiei c o n t e m p o r a n e . Bucureşti, 1933,
Soc. R o m . de Filosofie.
G. T. Niculescu- Varone, Jocurile noastre naţionale. Bucureşti, 1933.
Direcţia Educaţiei Poporului, Program de lucru pentru acţiunea cultu­
rală. B u c , 1933.
ld., C a t a l o g u l Bibliotecii p o p u l a r e . B u c , 1 9 3 3 .
Buletinul demografic al României, Octomvrie, 1935.
Korunk, Cluj. O c t o m v r i e , 1933.
Abecedar, Turda. N»rele 21—22.
L'Europe Centrale, P r a h a . N r e l e 3 8 - 4 2 , 1933.
Libertatea, B u c u r e ş t i . A n . I, N r e l e 1 9 — 2 0 .
Revista Institutului Social Banat-Crişana, Timişoara. A n . I. N o . 2-5.
Siebenbiirgische Vierteljahrschrift, Iaşi—Sibiu. Oct. — D e c , i933.
Hotarul, A r a d . A n . I, N o . 5.
Revista Critică, Iaşi. A p r i l — S e p t e m v r i e , 1 9 3 3 .
Carpaţii, C l u j . A n u l I, N o . 10.
Făt Frumos, Suceava, Iulie—August, 1933.
Boabe de Grâu, B u c u r e ş t i . Iulie. A u g u s t , 1 9 3 3 .

REDACŢIONALE.
Cu numărul acesta, revista noastră aduce importante
îmbunătăţiri. Pe lângă o mărire a tirajidui, necesară din
cauza numeroaselor cereri care n'au putut fi satisfăcute până
acum, ne vedem nevoiţi să sporim şi numărulpaginelor. Clişeele
artistice sunt o altă inovaţie pe care ne vom năzui s'o menţi­
nem.
Toate aceste îmbunătăţiri le-am realizat fără urcarea
preţului de desfacere, pentru ca revista să fie accesibilă tu>
turor intelectualilor, oricât de modest le-ar fi bugetul personal.
Cititorilor le cerem un singur lucru : S ă ne restitue nu­
merele apărute p â n ă a c u m , în caz că nu înţeleg s ă s e c o n ­
sidere abonaţi, sau să ne trimită cât mai în g r a b ă , prin
mandat poştal, costul abonamentului.
 GÂND ROMÂNESC
A N U L I. N o . 6 . О С Т О М VRIE 1933

CUPRINSUL:
Dimitrie Todoran, Pesimismul creator.
Ion Focşeneanu, Braţul.
Pavel Dan, P o v e s t e ţărănească.
Radu Brateş, Hanul dintre plopi.
/. Agărbiccanu, In lumina primăverii
Mircea Marc, F u g a .
Radu Roman, Statul romano-catolic ardelean.
C R O N I C I

CRONICA LITERARA. Ion Chinezu, G i b . I. Mihăiescu, Rusoaica.

Ion Breazu, G . B o g d a n - D u i c ă , Ioan B a r a c .
CRONICA ŞTIINŢIFICA, Ştefan Pasca, N . D r ă g a n u , Românii în
veacurile I X — X I V p e baza toponimiei şi a onomasticei.
PROBLEME PEDAGOGICE. Vasile Băncilă, Profesorul s e c u n d a r
(portret moral).

M I Ş C A R E A C U L T U R A L Ă

CĂRŢI: N. D. Cocea, Fecior de slugă ( C . P a s t i a ) ; M. Sadoveanu, Soa»

r e l e în b a l t ă s a u A v e n t u r i l e ş a h u l u i ( N . C a r a n i c a ) j 1. Jura, M i t u l în p o ­
ezia lui Eminescu ( R a d u B r a t e ş ) ; I. Dremer şi / . Marin, Maramureşul
R o m â n e s c -, Pro/. Dr. N. Leon, N o t e şi a m i n t i r i ( V a l . P u ş c a r i u ) i 1. Lupaş,
D o c u m e n t e istorice privitoare la moşiile b r â n c o v e n e ş t i din T r a n s i l v a n i a şi
O l t e n i a (Ion M o g a ) s Andrei Rădulescu, Originalitatea dreptului român
( O . F . P o p a ) . — REVISTE : B o a b e d e G r â u ; Buletinul D e m o g r a l i c al Ro«
m â n i e i ( O l i m p i u B o i t o ş ) . — ÎNSEMNĂRI d e P . A l d e a , O . B o i t o ş , I. C h i n e z u ,
Val. Puşcariu, G . Vulcu.

B U L E T I N U L A S T R E I

D u p ă vacanţă-, C a s a c u l t u r a l ă „Iullu H a ţ i e g a n u " ; T e a t r u l p e n t r u ţ ă r a n i i

F a p t e din S i g h e t .

P l a n ş e artistice ( C a t e d r a l a ortodoxă din Cluj):

C. Bogdan, M a i c a Domnului.
A. Demian, înger din C e a t a Domniilor,

Tipografia . C a r t e a R o m â n e a s c ă * C l u j , C a l e a D o r o b a n ţ i l o r N o 14»

"LEI - «©„