Asigurarile Sociale de Sanatate

3
ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE
CUPRINS
INTRODUCERE........................................................................................................................5
CAPITOLUL I............................................................................................................................7
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE ŞI
PERSOANELE ASIGURATE...................................................................................................7
1.1.Înţelesul unor termeni privind asigurările sociale de sănătate..............................................7
1.1.1. Noţiune. Trăsături.............................................................................................................7
1.1.2. Termeni privind asigurările sociale de sănătate..............................................................8
1.1.3. Obiectivele asigurărilor sociale de sănătate..................................................................12
1.1.4. Principiile asigurărilor sociale de sănătate...................................................................12
1.2. Persoanele asigurate...........................................................................................................14
1.2.1. Drepturile asiguraţilor...................................................................................................21
1.2.2. Obligaţiile asiguraţilor..................................................................................................30
CAPITOLUL II.........................................................................................................................32
SERVICII MEDICALE SUPORTATE DIN FONDUL NAŢIONAL UNIC DE ASIGURĂRI
SOCIALE DE SĂNĂTATE ŞI CONSTITUIRE RĂSPUNDERI ŞI SANCŢIUNI. CARDUL
SOCIAL DE SĂNĂTATE........................................................................................................32
2.1. Servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.....32
2.1.1. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice 34
2.1.2. Servicii medicale şi de îngrijire la domiciliu..................................................................36
2.1.3. Alte servicii speciale.......................................................................................................36
2.1.4. Servicii medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul altor state....................................36
2.1.5. Serviciile medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări sociale
de sănătate................................................................................................................................37
2.1.6. Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază pentru asiguraţi............38
2.2. Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate...............................39
2.3. Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate........................................................................47
2.4. Răspunderi şi sancţiuni......................................................................................................54
2.5. Cardul de asigurări sociale de sănătate..............................................................................56
2.5.1. Cardul european de asigurări sociale de sănătate.........................................................56
4
CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ
2.5.2. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate..........................................................58

2.6. Asigurările voluntare de sănătate.......................................................................................60
2.7. Contractul de asigurare voluntară......................................................................................63
CAPITOLUL III.......................................................................................................................66
PERSOANELE ASIGURATE PENTRU CONCEDII ŞI INDEMNIZAŢII DE ASIGURĂRI
SOCIALE DE SĂNĂTATE ŞI FINANŢAREA CHELTUIELILOR DE SĂNĂTATE ÎN
UNIUNEA EUROPEANĂ.......................................................................................................66
3.1. Persoanele asigurate pentru concediişi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.......66
3.2. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă.................................71
3.3. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de
muncă........................................................................................................................................73
3.4. Concediul şi indemnizaţia de maternitate..........................................................................74
3.5. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului........................................................75
3.6. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav............................................96
3.7. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal.......................................................................97
3.8. Alte dispoziţii privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate............................97
3.9. Finanţarea cheltuielilor de sănătate în Uniunea Europeană...........................................103
3.9.1.Sănătatea nu e cost, ci investiţie....................................................................................103
3.9.2. România cheltuieşte cel mai puţin din Europa pentru sănătate...................................105
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA.........................................................111
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................114
5
INTRODUCERE
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii

sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi.
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este
un fond special care se constituie şi se utilizează potrivit legii.
Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate,
denumită în continuare contribuţie, suportată de: asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care
angajează personal salariat, din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii,
sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi al
caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.
Gestionarea fondului se face, în condiţiile legii, prin Casă Naţională de Asigurări de
Sănătate, denumită în Continuare CNAS, şi, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate
judeţene şi a municipiului Bucureşti, denumite an continuare case de asigurări.
Sunt asiguraţi, potrivit prezenţei legi: toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi
cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară
sau au domiciliul an România şi fac dovada plaţii contribuţiei la fond, în condiţiile legii.
Tema Asigurările sociale de sănătate este o temă foarte complexă, vastă şi mereu în
schimbare, care s-a schimbat foarte mult în ultima perioadă
De aceea, această temă va avea mereu nevoie de o cercetare viitoare, de actualizarea
problemei, atât la nivel naţional, în România, cât şi la nivel global, mondial. Asigurările sociale
de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură
accesul la un pachet de servicii de baza pentru asiguraţi.
Principalele obiective ale cercetării lucrării de licenţă sunt circumscrise următoarelor arii
de investigaţie ştiinţifică:
- conceptele de asigurări sociale de sănătate;
- serviciile medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- constituirea Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
- persoanele asigurate pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate.
Un rol important l-am rezervat propunerilor de lege ferenda, care au rolul - cum se poate
altfel - de a contribui la perfecţionarea sistemului instituţional specific problematicii analizate.
6
Întregul conţinut al lucrării a fost sistematizat în patru capitole, fiecare cu mai multe
subcapitole.
Ampla documentare - efectuată sub îndrumarea îndrumătoruluui ştiinţific de lucrare,
Profesor univ.dr. Ioan CIOCHINĂ-BARBU - s-a sprijinit pe o serie de lucrări de specialitate
(din ţară şi din afara ei), precum şi pe o cazuistică specifică.
Precizez - în debutul lucrării de licenţă - că perioada studiilor de licenţă a fost extrem de
benefică din punct de vedere profesional, abordările şi preocupările avute mi-au deschis o nouă
viziune ştiinţifică asupra fenomenului pe care l-am dorit aprofundat.
7
CAPITOLUL I
ÎNŢELESUL UNOR TERMENI PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE DE
SĂNĂTATE ŞI PERSOANELE ASIGURATE
1.1.Înţelesul unor termeni privind asigurările sociale de sănătate
1.1.1. Noţiune. Trăsături
Asigurările sociale de sănătate - ca instituţie a dreptului, reprezintă un ansamblu de

norme juridice prin care se reglementează îngrijirea medicală a salariaţilor şi a altor categorii de
persoane prin intermediul unui pachet de servicii de bază ce cuprinde serviciile medicale,
serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi
alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii ce se suportă din fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate1 .
Potrivit art. 208 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii"2,asigurările
sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei, care
asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi"3.
Potrivit definiţiei dată în Dicţionarul explicativ al limbii române4 ocrotirea sănătăţii
reprezintă un complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea
sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a oamenilor.
Constituţia României în art. 34 dispune că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat;
statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi sănătăţii publice; organizarea
asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi
recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale, precum şi alte măsuri de protecţie a
sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.
Dispoziţii un conţinut asemănător se regăsesc şi într-o serie de documente internaţionale
precum Declaraţia Universală a Drepturilor Omului 5, sau Pactul internaţional cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale6.
1
Ioan Ciochină- Barbu, Dreptul securităţii sociale, Curs universitar, Editura Pim, Iaşi, 2013, p. 34-47.
2
Alexandru Ţiclea Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti 2007, p. 46.
3
În acelaşi sens a se vedea şi art. 189 alin. l din Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de
sănătate în România.
4
Ion Coteanu, dr. Luiza Seche, dr. Mircea Seche, coordonatori, Academia Română, Institutul de lingvistică "lorgu
Iordan", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998, p.711.
5
Adoptată la 10 decembrie 1948, de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, (art. 25).
6
Adoptat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 19 decembrie 1966 (art. 9).
8
Protecţia sănătăţii face parte integrantă din sistemul securităţii sociale, fiind o nouă formă
de asigurări sociale de stat.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii atât pentru salariaţi cât şi pentru
pensionari, şomeri, persoane care nu sunt salariate dar care sunt obligate totuşi să-şi asigure
sănătatea.
Potrivit art. 208 alin 4 din Legea nr. 95/2006 pot funcţiona şi alte forme de asigurare a
sănătăţii în diferite situaţii speciale care nu sunt obligatorii şi pot fi oferite voluntar de
organismele de asigurare autorizate conform legii.
1.1.2. Termeni privind asigurările sociale de sănătate
Conţinutul unor termeni folosiţi în sistemul asigurărilor de sănătate este clarificat prin art.
210 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, astfel:
a) serviciile medicale sunt acele servicii nominalizate în pachetele de servicii furnizate
de către persoane fizice şi juridice în condiţiile prezentului titlu ;
b) pachetul de servicii de bază se acordă asiguraţilor şi cuprinde serviciile medicale,
serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi
alte servicii şi produse la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond în condiţiile
contractului-cadru;7
c) dispozitivele medicale sunt utilizate pentru corectarea văzului, auzului, pentru
protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers necesare în scopul
recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice.
d) pachetul de servicii ce se acordă persoanelor care se asigură facultativ - cuprinde
serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare,
dispozitivele medicale şi alte servicii la care are dreptul această categorie de asiguraţi şi se
suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru;
e) pachetul minimal de servicii8 - se acordă persoanelor care nu fac dovada calităţii de
asigurat şi cuprinde servicii medicale numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor
cu potenţial endemo-epidemic, inclusiv cele prevăzute în Programul naţional de imunizări,
7
Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu, Dicţionar de drept al muncii, Editura Lumina Lex, Bucureşti 1997,
p. 15.
8
Reglementarea asigurărilor sociale de sănătate face obiectul Titlului VIII din Legea nr. 95/2006, privind reforma
în domeniul societăţii publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificată prin Legea nr. 76/2012
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial
nr. 365 din 30 mai 2012). în Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate în România
asigurările de sănătate sunt reglementate în Titlul XI.
9
monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, stabilite prin

contractul-cadru;
f) autorizarea - reprezintă un control al calificării şi al respectării legislaţiei existente în
domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obţine permisiunea de a
furniza servicii medicale în România;
g) evaluarea - o procedură externă de verificare a performanţelor unui furnizor de
servicii medicale prin care se recunoaşte că furnizorul supus acestui proces corespunde
standardelor prealabil stabilite în scopul de a garanta calitatea tuturor serviciilor medicale
furnizate;
h) contractarea - procesul prin care se reglementează relaţiile dintre casele de asigurări
de sănătate şi furnizori, în vederea asigurării drepturilor pentru persoanele asigurate în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate;
i) preţ de referinţă - preţul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata
unor servicii medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de preţuri
a Ministerului Sănătăţii Publice;
j) dispozitivele medicale - sunt utilizate pentru corectarea văzului, auzului, pentru
protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers, necesare în scopul
recuperării unor deficienţe organice sau fiziologice;
k) preţul de decontare - preţul suportat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate pentru medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea
care se acordă bolnavilor în cadrul programelor naţionale de sănătate9.
l) copiata - suma care reprezintă plata contribuţiei băneşti a asiguratului, în temeiul"
obligaţiei prevăzute la art. 219 lit. g), pentru a putea beneficia de serviciile medicale din pachetul
de servicii de bază, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în cuantumul şi în
condiţiile stabilite prin contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 217 alin. (3) lit. k), restul sumei fiind
suportată de către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate10.
Comparativ cu actuala reglementare art. 190 din Proiectul de lege privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de sănătate în România o serie de termeni completaţi şi actualizaţi astfel:
9
Lit. k) a art. 210 din Legea nr.95/2006 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008,
publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008.
10
Lit. 1) a art. 210 din Legea nr.95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 138/2012 (publicată în Monitorul Oficial
nr.496 din 12 iulie 2012) pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 103/2011 pentru
reglementarea unor măsuri în domeniul sănătăţii,(publicată în Monitorul Oficial nr. 854 din 2 decembrie 2011).
10
a) serviciile medicale - servicii nominalizate în pachetele de servicii, furnizate de către

persoanele fizice şi juridice, potrivit prezentului titlu;
b) furnizorii - persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii pentru a
furniza servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale şi alte servicii de sănătate în
condiţiile legii;
c) pachetul de servicii de bază - cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a
sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi alte servicii la care
au dreptul asiguraţii şi care se suportă din fond, în condiţiile stabilite prin legislaţia specifică
contractului-cadru;
d) asigurător de sănătate -asigurător, persoana juridică română autorizată ca societate de
asigurări în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare de sănătate, precum şi sucursala unei
societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o
autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine şi îndeplineşte condiţiile
legale necesare pentru a funcţiona pe teritoriul României;
e) asiguraţi - cetăţenii români, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au drept de
şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la Fondul
naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
f) autorizarea - procesul în urma căruia autoritatea în drept emite un certificat care
permite unei entităţi să exercite activitatea pe domeniul reglementat reprezintă, un control al
calificării şi al respectării legislaţiei existente în domeniu, efectuat de către instituţiile abilitate
pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obţine permisiunea de a furniza servicii
medicale în România;
g) evaluarea serviciilor medicale - procedură externă de verificare a unui furnizor de
servicii medicale cu privire la conformitatea cu standardele prealabil stabilite pentru acordarea
serviciilor medicale, conform contractului cadru;
h) contractare CNAS - asigurător de sănătate - procesul prin care se reglementează
relaţiile dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi asigurătorii de sănătate, în vederea
alocării sumelor pentru asigurarea drepturilor pentru asiguraţii din cadrul sistemului de asigurări
sociale de sănătate şi condiţiile acordării serviciilor medicale din pachetul de bază;
i) contractare asigurător de sănătate-furnizor - procesul prin care se reglementează
relaţiile dintre asigurătorii de sănătate şi furnizori, în vederea asigurării drepturilor pentru
asiguraţi în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;
11
j) contract-cadru de asigurare - model al contractului de asigurări de sănătate, care

reglementează drepturile şi obligaţiile pe care contractantul asigurării, asiguratul şi asigurătorul
de sănătate le vor avea unul faţă de celălalt în cazul în care vor încheia un contract după modelul
respectiv;
k) contractantul asigurării - persoana fizică sau juridică ce încheie o asigurare de
sănătate cu un asigurător de sănătate în numele şi beneficiul asiguratului; poate fi identic cu
asiguratul în cazul persoanelor fizice.
1) asigurare socială de sănătate - asigurare obligatorie încheiată între un asigurător de
sănătate şi contractantul asigurării în beneficiul persoanei care face obiectul asigurării
obligatorii, cu respectarea legii şi a celorlalte reglementări aplicabile;
m) asigurare voluntară concomitentă de sănătate asigurare de sănătate încheiată de un
asigurător cu asiguratul pentru care are încheiată şi asigurare socială de sănătate, având
acelaşi statut fiscal de deductibilitate pentru angajat şi angajator ca şi asigurarea socială de
sănătate; începând cu l ianuarie 2012 limita maximă a deductibilităţii este de 300 Euro într-un an
fiscal pentru fiecare asigurat. Potrivit alin. 2 al art. 190 din Proiect definiţiile care pot exista în
alte legi şi care sunt diferite de cele prevăzute mai sus nu se aplică în cazul prezentei legi.
Fondul naţional unic111 de asigurări sociale este un fond special care se constituie prin
contribuţia de asigurări de sănătate suportată de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care
angajează personal salariat din subvenţii de la bugetul de stat, precum şi din alte surse - donaţii,
sponsorizări, dobânzi etc. şi alte sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii12.
Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii şi
promovării sănătăţii populaţiei, acţionează ca un sistem unitar şi sunt obligatorii.
1.1.3. Obiectivele asigurărilor sociale de sănătate
Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: a) protejarea asiguraţilor faţă

de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident;
b) asigurarea protecţiei asiguraţilor în mod universal, echitabil şi nediscriminatoriu în
condiţiile utilizării eficiente a Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar
obiectivele menţionate mai sus se realizează în baza unor principii.
11
Art. 256 alin. l din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
12
Lit. d) şi c) al art. 256 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost introdus prin Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 803 din 25 septembrie 2006) aprobată prin
Legea nr. 34/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38 din 18 ianuarie 2007).
12
1.1.4. Principiile asigurărilor sociale de sănătate
Principiile asigurărilor sociale de sănătate sunt13:

a) alegerea liberă de către asiguraţi a casei de asigurări de sănătate.
b) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea fondurilor.
c) alegerea liberă de către asiguraţi a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente
şi de dispozitive medicale în condiţiile prezente legi şi a contractului-cadru;
d) descentralizarea şi autonomia în conducere şi administrare;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru
formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
f) participarea persoanelor asigurate, a statului şi a angajatorilor la managementul
Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil şi
nediscriminatoriu, oricărui asigurat;
h) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate.
i) libera concurenţă între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de
sănătate.
De remarcat faptul că în privinţa prevederilor de la lit. e) şi f) şi alin. (6) ale art. 208 din
Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior,
Curtea Constituţională prin Decizia nr. 56 din 26 iunie 200614, Decizia nr. 539 din 27 iunie
200615 şi Decizia nr. 934 din 14 decembrie 200616 a statuat ca fiind constituţionale întrucât
„obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la asigurările sociale de sănătate trebuie analizată în
legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii sociale".
De asemenea Curtea Constituţională a apreciat că „este firesc ca valoarea contribuţiei să
difere de la persoană la persoană, în funcţie de cuantumul veniturilor realizate. Această diferenţă
este rezonabilă şi justificată de situaţia obiectiv deosebită în care se află persoanele care
realizează venituri mai mari faţă de cele ale căror venituri sunt mai reduse, precum şi de
principiul solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor, aplicabil în materia
asigurărilor sociale de sănătate".
13
Art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
14
Publicată în Monitorul Oficial nr. 164 din 21 februarie 2006.
15
Publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din l august 2006.
16
Publicată în Monitorul Oficial nr. 661 din l august 2006.
13
Potrivit art. 189 din Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de
sănătate în România asigurările sociale de sănătate vor funcţiona ca un sistem unitar, pe baza
următoarelor principii:
a) solidaritate şi subsidiaritate în constituirea şi utilizarea Fondului naţional unic de
asigurări sociale de sănătate;
b) alegerea liberă de către asiguraţi a asigurătorului şi a furnizorilor de servicii medicale,
de medicamente şi de dispozitive medicale, furnizori, în condiţiile prezentei legi, ale legislaţiei
secundare aferente şi ale contractelor dintre asigurat şi asigurător;
c) libera concurenţă între asigurători şi între furnizorii care încheie contracte cu aceştia;
d) autonomie în conducerea şi administrarea Fondului naţional unic de asigurări sociale
de sănătate;
e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru
formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
f) transparenţa activităţii sistemului de asigurări sociale de sănătate.
1.2. Persoanele asigurate17
Asigurările sociale de sănătate pot fi obligatorii şi facultative. Potrivit prevederilor art.

211 alin. l din Legea nr. 95/2006 sunt asiguraţi obligatoriu: toţi cetăţenii români cu domiciliul în
ţară; cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere
temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond.
în această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de
asigurări de sănătate, direct sau prin angajator.
Anumite categorii de persoane beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei18 şi cestea
sunt:
a) toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani dacă
sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3
luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă. Dovada se face cu actul de
identitate pentru copiii până în 18 ani, cu carnetul de elev sau student vizat la zi şi cu declaraţie
pe proprie răspundere în sensul că nu realizează alte venituri din muncă;
b) tinerii cu vârstă de până la 26 de ani, care provin din sistemul de protecţie a copilului
şi nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul
17
Art. 211-213 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
18
Art. 213 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
14
Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat 19, soţul, soţia şi părinţii fără venituri proprii
aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate. Dovada acestei situaţii se face cu documente care
atestă calitatea de asigurat a acesteia şi a declaraţiilor pe proprie răspundere din care să rezulte că
se află în îngrijirea unei persoane asigurate şi că nu realizează venituri impozabile;
c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 20 privind
acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu
începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în
prizonieri21, prin Legea nr. 51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost
înlăturaţi din justiţie pentru considerente politice în perioada anilor 1945 - 1989 22, prin
Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de
către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945
din motive etnice23, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi
ale invalizilor şi văduvelor de război24, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi
acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a
Serviciului Muncii în perioada 1950 -1961, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit.
b) pct. L din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care
şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov
din noiembrie 198725, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti
acordate de aceste legi;
d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse,
cu excepţia celor obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap26. Apartenenţa la această categorie de persoane asigurate prin efectul
19
Publicată în Monitorul Oficial nr. 401 din 20 iulie 2001, modificată şi completată ulterior.
20
Lit. c) de la alin. l art. 213 din Legea nr. 95/2006,este reprodusă aşa cum a fost modificată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.830 din l O decembrie 2010.
21
Republicat în Monitorul Oficial nr.631 din 23 septembrie 2009.
22
Publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1993, modificată şi completată ulterior, inclusiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2008(publicată în Monitorul Oficial nr. 792 din 26 noiembrie 2008),
aprobată prin Legea nr. 137/2009 (publicată în Monitorul oficial nr. 311 din 12 mai 2009).
23
Publicată în Monitorul Oficial nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
189/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr.553 din 8 noiembrie 2000), modificată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, (publicată în Monitorul Oficial nr.606 din 23 august 2012),
24
Publicată în Monitorul Oficial nr. 162 din Iaugustl991, modificată şi completată ulterior, inclusiv prin Legea nr.
205/2008, (publicată în Monitorul Oficial nr. 736 din 30 octombrie 2008).
25
Publicată în Monitorul Oficial nr.654 din 20 iulie 2004, modificată şi completată ulterior, inclusiv prin Legea nr.
178/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 713 din 19 octombrie 2012.
26
Republicată în Monitorul Oficial nr. l din 3 ianuarie 2008, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.84/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 12 septembrie 2010.
15
legii fără plata contribuţiei trebuie dovedită cu certificatul de încadrare într-un grad de
handicap şi a declaraţiei pe proprie răspundere în sensul că nu realizează alte venituri
impozabile decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile speciale prin care li se
stabileşte această calitate, precum şi cele provenite din pensii sau alte surse şi se află în îngrijirea
familiei;
e) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de
Ministerul Sănătăţii, până la vindecarea respectivei afecţiuni, dacă nu realizează venituri din
muncă, pensie sau din alte surse;
f) femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de
bază minim brut pe ţară. Această calitate se dovedeşte printr-o adeverinţă medicală şi a
certificatului de naştere - pentru lăuze, precum şi o declaraţie pe proprie răspundere că nu
realizează alte venituri sau pe baza documentelor justificative că realizează venituri sub salariul
de bază minim brut pe ţară garantat în plată.
Art. 206 alin. l din Proiect, într-o formulare mai sintetică, dispune că sunt asiguraţi:
- toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au
solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac
dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile legii. In această calitate, persoana în cauză încheie
un contract de asigurare cu un asigurător de sănătate, la alegere, direct sau prin angajator cu
acordul asiguratului;
- toţi copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă
sunt elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de
3 luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă, în condiţiile în care unul
dintre părinţi este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
- persoanele cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu
excepţia celor obţinute în baza Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap;
- femeile însărcinate şi lăuzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de
bază minim brut pe ţară garantat în plată.
Persoanele asigurate cu plata contribuţiei din alte surse sunt acelea care se află în una
din următoarele situaţii27:
- se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui
accident de muncă sau boală profesională;
27
16
- se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei

de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau
se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între
3 şi 7 ani;
- execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv, precum şi cele
care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113 şi 114 din Codul penal 28, respectiv
cele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de
libertate, dacă nu au venituri29;
- persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;
- străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi cei
care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legii;
- persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii
nr. 416/2001;
- pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei30;
- persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o
perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri;
- personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat
pentru Culte, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse31 (art. 213 alin. 2).
Potrivit art. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/200632 prin derogare de la
prevederile art. 213 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pe
perioada prevăzută la art. 8 alin. 3 persoanele concediate în condiţiile acestei ordonanţe de
urgenţă sunt asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu plata contribuţiei din alte
28
Măsurile prevăzute în art. 105, 113 şi 114 din Codul penal se referă la Internarea unor minori într-un institut
medical-educativ, Obligarea la tratament medical, şi Internarea medicală. Aceste instituţii sunt reglementate în art.
120, 130 şi 131 din noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 301/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 575 din 29
iunie 2004.
29
Lit. c),d),f),i), şi j) a art. 213 din Legea nr. 95/2006 au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 117/2010 privind reglementarea unor măsuri fmanciar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 891 din 30
decembrie 2010.
30
Lit. h) a art. 213 din Legea nr. 95/2006 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010,
publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2010.
31
Lit. j) a art. 213 din Legea nr. 95/2006 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010
privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010.
32
Privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a
restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu
capital majoritar de stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate autorităţilor
administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial nr. 1042 din 28 decembrie 2006, modificată prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 14 aprilie 2011.
17
surse, iar contribuţia pentru asigurările sociale de sănătate se datorează şi se plăteşte din bugetul
asigurărilor pentru şomaj, pe perioada prevăzută la art. 8 alin. 3, la nivelul indemnizaţiei de
şomaj33.
Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei vor primi un document
justificativ special, carnet sau adeverinţă de asigurat fără plata contribuţiei eliberat de casa de
asigurări de sănătate, care atestă această calitate în urma prezentării la casa de asigurări a
documentelor care dovedesc că se încadrează în această categorie Acest document va fi vizat
periodic, după caz, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a
documentelor care dovedesc menţinerea condiţiilor de încadrare în categoria asiguraţilor fără
plata contribuţiei34 .
Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute mai sus au obligaţia să se asigure şi să
plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate35 .
Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu
prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe
teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale.
Potrivit art. 206 alin. 5 din Proiect, persoanele asigurate cu plata contribuţiei din alte
surse, sunt cele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia:
a) soţul, soţia sau părinţii fără venituri proprii, aflaţi în întreţinerea unei persoane
asigurate; în această situaţie persoana care are în întreţinere o astfel de persoană are obligaţia
plăţii contribuţiei de 5,5 % calculată la jumătate din salariul de bază minim brut pe ţară garantat
în plată;
b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui
accident de muncă sau a unei boli profesionale;
c) se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei
de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani sau
se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului cu handicap cu vârsta cuprinsă între
3 şi 7 ani;
d) pensionarii cu venituri din pensii mai mici de 740 lei;
33
Art. 8 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 dispune:,, După expirarea perioadei de
acordare a indemnizaţiei de şomaj, persoanele concediate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă beneficiază,
până la încheierea perioadei prevăzute la alin. (2), de un venit lunar de completare egal cu salariul individual mediu
net pe ultimele 3 luni înainte de concediere, stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de muncă, dar nu
mai mult decât salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea,
comunicat de Institutul Naţional de Statistică
34
Art. 213 alin. 3 din Proiect.
35
18
e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;

f) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv, precum şi cele
care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113 şi 114 din Codul penal, respectiv
cele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de
libertate, dacă nu au venituri;
g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii
nr. 416/2001;
h) străinii aflaţi în centrele de cazare în vederea returnării ori expulzării, precum şi cei
care sunt victime ale traficului de persoane, care se află în timpul procedurilor necesare stabilirii
identităţii şi sunt cazaţi în centrele special amenajate potrivit legi;
i) persoanele cetăţeni români, care sunt victime ale traficului de persoane, pentru o
perioadă de cel mult 12 luni, dacă nu au venituri;
j) personalul monahal al cultelor recunoscute, aflat în evidenţa Secretariatului de Stat
pentru Culte, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse.
k) tinerii cu vârsta de până la 26 de ani care provin din sistemul de protecţie a copilului şi
nu realizează venituri din muncă sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii
nr. 416/2001 privind venitul minim garantat.
Dovada calităţii de asigurat se realizează cu cardul naţional de asigurări sociale de
sănătate sau după caz, cu alte documente care se stabilesc prin ordin al preşedintelui Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu
prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe
teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale36 .
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă
şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară37.
Conform prevederilor art. 206 alin. 7 din Proiect, următoarele categorii de persoane pot
încheia asigurări sociale de sănătate:
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
36
Art. 206 alin.5 şi 6 din Proiect.
37
Art. 214 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.
19
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viză de lungă
şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară.
Pentru persoanele care se asigură facultativ în condiţiile de mai sus contribuţia lunară la
fond se calculează prin aplicarea cotei de 10,7% la valoarea a două salarii de bază minime brute
pe ţară, pentru pachetul de servicii stabilit prin contractul-cadru.
Obligaţia virării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor
juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate
angajatorului, precum şi persoanelor fizice38.
Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum şi persoanele
asimilate angajatorilor sunt obligate să depună declaraţia privind obligaţiile de plată a
contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate, la
termenele prevăzute în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare39.
Persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, venituri din
agricultură şi silvicultură, venituri din cedarea folosinţei bunurilor, din dividende şi dobânzi, din
drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt
obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare
declaraţii privind obligaţiile faţă de fond40.
În cazul neachitării la termen a contribuţiilor datorate fondului41 de către persoanele
fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de
Administrare Fiscală, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, prin casele de asigurări sau
persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită
pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului şi a majorărilor de întârziere în condiţiile
Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală42.
38
Alin. l al art. 215 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010
39
Alin. 2 al art. 215 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2011
privind modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial nr. 938
din 30 decembrie 2011.
40
Alin. 3 al art. 215 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010
41
Art. 216 din Proiect.
42
Publicată în Monitorul Oficial nr. 941 din 29 decembrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 174/2004
(publicată în Monitorul Oficial nr.465 din 25 mai 2004).Codul fiscal fost republicat în Monitorul Oficial nr.513 din
31 iulie 2007, modificat ulterior, inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea
salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi
unele măsuri fiscal-bugetare (publicată în Monitorul Oficial nr. 845 din 13 decembrie 2012).
20
Persoanele43 care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale

numai în cazul urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele
prevăzute în Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii
de planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin
contractul cadru, la valoarea tarifelor pentru serviciile de sănătate respective prevăzute în
Contractul - cadru.
Nerespectarea obligaţiilor de plată a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate potrivit
prevederilor prezentei legi duce la diminuarea pachetului de servicii de bază. Diminuarea
pachetului de servicii de bază are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei44.
1.2.1. Drepturile asiguraţilor
Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale,

servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale.
43
44
21
Drepturile prezentate mai sus se stabilesc pe baza contractului-cadru45 care se elaborează

de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), pe baza consultării Colegiului Medicilor
din România (CMR) şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR),
Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR), Colegiul farmaciştilor din România (CFR),
Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor (OBBC), precum şi a organizaţiilor patronale şi
sindicale reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează, de Ministerul Sănătăţii şi se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru următorii
2 ani1 .
Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei
medicale cu privire la:
a) pachetul de servicii de bază la care au dreptul persoanele asigurate;
45
Hotărârea Guvernului nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului -cadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-214, publicată în Monitorul Oficial
nr.166 din 28 martie 2013, precum şi Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 448/2013 pentru aprobarea criteriilor ce
stau la baza consultării Colegiului Medicilor din România (CMR) şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din
România (OAMMR), Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR), Colegiul farmaciştilor din România
(CFR), Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor (OBBC), precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale
reprezentative din domeniul medical. Proiectul se avizează, de Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a
Guvernului, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru următorii 2 ani .
Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei medicale cu privire la:
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor,
dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de servicii de bază;
c) criteriile şi standardele calităţii pachetului de servicii;
d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării
echilibrului financiar al fondului;
e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de-decontare şi actele necesare în acest
scop;
f) internarea şi externarea bolnavilor;
g) măsuri de îngrijire la domiciliu şi de recuperare;
h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta la nivel judeţean, precum
şi a celor care se pot contracta la nivel regional; i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor şi materialelor sanitare,
a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale;
j) modul de informare a asiguraţilor; k) copiata pentru unele servicii medicale îndeplinirii atribuţiilor comisiilor
constituite în baza prevederilor Contractului -cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul
sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-214, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 117/2013 şi
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 450/2013 pentru aprobarea regulamentelor- cadru de organizare şi funcţionare a
comisiilor constituite pe baza prevederilor Contractului -cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în
cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-214, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
117/2013, ambele publicate în Monirotul Oficial nr. 195 din 8 aprilie 2013.
1
Art. 217 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizări
unor instituţii şi activităţi din acest domeniu, publicată în Monitorul Oficial nr. 893 din 30 decembrie 2010.
2
22
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a

medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de
servicii de bază;
d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în
vederea realizării echilibrului financiar al fondului;
e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de-decontare şi
actele necesare în acest scop;
h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta
la nivel judeţean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional; i) prescrierea şi
eliberarea medicamentelor şi materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor şi a
ortezelor, a dispozitivelor medicale;
j) modul de informare a asiguraţilor; k) copiata pentru unele servicii medicale 2
consultării Colegiului Medicilor din România (CMR) şi Ordinul Asistenţilor Medicali şi
Moaşelor din România (OAMMR), Colegiul Medicilor Dentişti din România (CMDR), Colegiul
farmaciştilor din România (CFR), Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor (OBBC),
precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical. Proiectul
se avizează, de Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, până la data de 31
decembrie a anului în curs pentru următorii 2 ani46 .
Contractul-cadru reglementează, în principal, condiţiile acordării asistenţei
medicale cu privire la:
b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a
medicamentelor, dispozitivelor medicale şi a altor servicii pentru asiguraţi aferente pachetului de
servicii de bază;
d) alocarea resurselor şi controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în
vederea realizării echilibrului financiar al fondului;
46
Art. 217 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizări
unor instituţii şi activităţi din acest domeniu, publicată în Monitorul Oficial nr. 893 din 30 decembrie 2010.
23
e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de-decontare şi

actele necesare în acest scop;
h) condiţiile acordării serviciilor la nivel regional şi lista serviciilor care se pot contracta
la nivel judeţean, precum şi a celor care se pot contracta la nivel regional;
i) prescrierea şi eliberarea medicamentelor şi materialelor sanitare, a procedurilor
terapeutice, a protezelor şi a ortezelor, a dispozitivelor medicale;
j) modul de informare a asiguraţilor; k) copiata pentru unele servicii medicale47.
Reamintim că potrivit art. 210 alin. l lit. l din Legea nr. 95/2006 copiaţa este suma care
reprezintă plata contribuţiei băneşti a asiguratului, pentru a putea beneficia de serviciile medicale
din pachetul de servicii de bază, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în
cuantumul şi în condiţiile stabilite prin contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei
medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, restul sumei fiind suportată de
către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu prevederile art. 2131 din Legea nr. 95/200648 următoarele categorii de
asiguraţi sunt scutite de la copiată, după cum urmează:
a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii între 18 ani şi 26 de ani, dacă sunt elevi,
absolvenţi de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenicii sau
studenţii, dacă nu realizează venituri din muncă;
b) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii, pentru serviciile medicale aferente bolii de bază respectivei afecţiuni, dacă nu
realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
c) pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună;
d) toate femeile însărcinate şi lăuzele, pentru servicii medicale legate de evoluţia sarcinii,
iar cele care nu au niciun venit sau au venituri sub salariul de bază minim brut pe ţară, pentru
toate serviciile medicale49.
47
Art. 217 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. 1 Art. 217 alin. 2 din Legea nr.
95/2006 a fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în vederea eficientizări unor instituţii şi activităţi din acest
domeniu, publicată în Monitorul Oficial nr. 893 din 30 decembrie 2010.
48
Art. 213' din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 220/2011 pentru modificarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 851 din 30 noiembrie 2011.
49
Lit. d a art. 213' din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 138/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 103/2011 pentru reglementarea unor măsuri în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 496 din 19 iulie 2012.
24
Lista serviciilor medicale pentru care se încasează copiata, nivelul copiaţii, precum şi
data aplicării copiaţii se stabilesc prin contractul-cadru şi prin normele de aplicare a acestuia50.
Domeniile de asistenţă medicală pentru care se stabileşte copiata, precum şi suma minimă
şi maximă care reprezintă această copiată pentru fiecare categorie de serviciu medical şi unitate
medicală se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în urma negocierii cu asociaţiile de pacienţi,
asociaţiile profesionale, asociaţiile patronale ale furnizorilor de servicii de sănătate şi Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate 51.
Sumele încasate din copiată constituie venituri ale furnizorilor de servicii medicale şi se
utilizează pentru îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi pentru achiziţionarea tichetului
moderator pentru sănătate.52
În ceea ce priveşte copiata, Proiectul o defineşte ca fiind suma care reprezintă plata
contribuţiei băneşti a asiguratului pentru a putea beneficia de serviciile medicale din pachetul de
servicii de bază, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate53 .
Suma prevăzută drept copiată se calculează procentual din valoarea serviciilor medicale
prevăzute în pachetul de bază, în condiţiile acordului cadru. Cuantumul copiaţii în procente,
precum şi valoarea serviciilor medicale sunt stabilite prin acordul cadru54.
Suma prevăzută drept copiată se încasează suplimentar de către furnizorii de servicii
medicale, medicamente şi dispozitive medicale, faţă de cea decontată din Fond de către
asigurătorii de sănătate iar suma percepută drept copiată în cursul unui an nu poate depăşi a
douăsprezecea parte din valoarea veniturilor nete anuale realizate55 .
Documentul justificativ prin care se face dovada copiaţii este tichetul moderator pentru
sănătate, formular cu regim special al cărui model şi modalitate de utilizare se aprobă prin ordin
al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate56.
Sumele încasate din copiată constituie venituri ale furnizorilor şi se utilizează pentru
îmbunătăţirea calităţii serviciilor medicale şi pentru achiziţionarea tichetului moderator pentru
sănătate.
50
Art. 2132 alin. l din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 220/2011 pentru modificarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 851 din 30 noiembrie 2011.
51
Art. 2132 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 138/2012 pentru aprobarea Ordonan ţei de
urgenţă a Guvernului nr. 103/2011 pentru reglementarea unor măsuri în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 496 din 19 iulie 2012.
52
Art. 2132 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 220/2011 pentru modificarea Legii nr.
53
Art. 208 din Proiect.
54
Art. 210 din Proiect
55
Art. 211-212 din Proiect
56
Art. 208 lit. b) şi art. 213 din Proiect
25
Potrivit art. 215 din Proiect, următoarele categorii de asiguraţi sunt scutite de la copiată,
după cum urmează:
a) copiii până la vârsta de 18 ani, tinerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt
elevi, inclusiv absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3
luni, ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă,
b) bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate stabilite de Ministerul
Sănătăţii, pentru serviciile medicale aferente bolii de bază respectivei afecţiuni, dacă nu
realizează venituri din muncă, pensie sau din alte resurse;
c) pensionarii cu venituri numai din pensii de până la 740 lei/lună.
Referitor la reglementarea contractului- cadru prin art. 218 din Proiect se propune a fi
următoarea:
Contractul-cadru se elaborează de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru o
perioadă de până la 5 ani şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului şi reglementează, în principal:
a) modalităţile de acordare a serviciilor medicale, medicamentelor şi dispozitivelor
medicale;
b) condiţiile de negociere şi contractare între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi
asigurători;
c) condiţiile de negociere, contractare şi decontare între asigurători şi furnizori;
d) condiţiile de negociere şi contractare între asigurători şi asiguraţi;
e) modalităţile de prescriere, eliberare şi decontare a medicamentelor;
f) pachetul de servicii medicale de bază;
g) pachetul minim de servicii pentru persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat.
În aplicarea contractului-cadru se elaborează anual norme metodologice de aplicare,
aprobate prin ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, avizat de ministrul
sănătăţii şi ministrul finanţelor publice.
Modalităţile de plată a furnizorilor de servicii medicale care se detaliază prin contractul-
cadru şi normele de aplicare ale acestuia pot fi:
a) tarif pe persoana asigurată;
b) tarif pe serviciu medical;
c) tarif pe caz rezolvat;
d) tarif pe zi de spitalizare;
e) prin preţ de referinţă;
f) prin preţ de decontare;
26
g) prin buget global,

h) tarif pe episod de boală; i) plata prin capitaţie activă; j) plata prin capitaţie pasivă; k)
bonusuri;
1) alte forme prevăzute de reglementările în vigoare. Pachetul de servicii medicale de
bază acordate cuprinde următoarele tipuri de servicii:
a) servicii medicale profilactice
b) servicii medicale de consultaţie şi diagnostic
c) servicii medicale curative şi servicii de recuperare
d) servicii paleative
e) medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace terapeutice
f) serviciile de urgenţă medico-chirurgicale
Contractul - cadru conţine reglementări privind serviciile medicale acordate asiguraţilor
români pe teritoriul altor state membre ale Uniunii Europene sau a altor state cu care România a
încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii.
Serviciile care nu sunt cuprinse în pachetul de bază nu se suportă din fond. Pentru aceste
servicii pot exista forme voluntare de asigurări de sănătate.
Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se
elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu
consultarea Colegiului Farmaciştilor din România şi a asigurătorilor înregistraţi la Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul cuprinzând
medicamentele autorizate pentru punere pe piaţă în România.
Modalitatea de suportare din fond a medicamentelor pentru copiii până la vârsta de 18
ani, tineri între 18 şi până la 26 de ani, femei gravide şi lăuze, precum şi pentru persoanele
prevăzute în legi speciale se stabileşte prin Acordul cadru.
Asiguraţii beneficiază de pachetul de servicii de bază57 în caz de boală sau de accident,
din prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare în condiţiile
prevăzute de lege.
Asiguraţii au următoarele drepturi:58
57
Potrivit art. 210 lit. c) din Legea nr. 95/2006, pachetul de servicii de bază se acordă asiguraţilor şi cuprinde
servicii medicale, servicii de asigurare a sănătăţii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi
alte servicii la care au dreptul asiguraţii şi se suportă din fond, în condiţiile contractului-cadru.
58
Art. 218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.
27
a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care se asigură,

în condiţiile legii şi a contractului-cadru;
b) să fie înscrişi pe lista unui medic de familie pe care îl solicită, dacă îndeplinesc toate
condiţiile prezentei legi, suportând cheltuielile de transport dacă opţiunea este pentru un medic
din altă localitate;
c) să îşi schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puţin 6 luni de la
data înscrierii pe listele acestuia;
d) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive
medicale în mod nediscriminatoriu, în condiţiile legii;
e) să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării
cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost
îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile impuse de contractul-cadru59;
f) să efectueze controale profilactice, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
g) să beneficieze de servicii de asistenţă medicală preventivă şi de promovare a sănătăţii,
inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;
h) să beneficieze de servicii medicale în ambulatorii şi în spitale aflate în relaţie
contractuală cu casele de asigurări de sănătate;
i) să beneficieze de servicii medicale de urgenţă;
j) să beneficieze de unele servicii de asistenţă stomatologică;
k) să beneficieze de tratament fizio-terapeutic şi de recuperare;
1) să beneficieze de dispozitive medicale;
m) să beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;
n) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele, în special în ceea ce priveşte
diagnosticul şi tratamentul;
o) să aibă dreptul la informaţie în cazul tratamentelor medicale;
p) să beneficieze de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în condiţiile
legii.
Asiguraţii prevăzuţi în Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare 60 şi în Legea
nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului 61, beneficiază de asistenţă medicală gratuită, respectiv
servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, suportate din fond, în condiţiile
59
Art. 218 alin.2 din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Legea nr. 157/2008 pentru completarea alin. 2 al art.
218 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 557 din 23 iulie
2008.
60
Publicată în Monitorul Oficial nr. 155 din 20 iulie 1995, modificată şi completată prin Legea nr.53/2011,
publicată în Monitorul Oficial nr. 290 din 26 aprilie 2011.
28
contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii

contribuţiei de asigurări sociale de sănătate62 (art. 218 alin. 3).
Personalităţile internaţionale cu statut de demnitar primesc asistenţă medicală de
specialitate în unităţi sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de
până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate se suportă de
către casele de asigurări, dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă
determinată (art. 221).
Art. 207 din Proiect propune următoarele drepturi pentru asiguraţi:
a) să beneficieze de un pachet de servicii de bază în condiţiile legii, stabilit prin
contractul-cadru;
b) să beneficieze de pachetul de servicii de bază în caz de boală sau de accident, din
prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului şi până la vindecare, în condiţiile stabilite de
lege şi contractul-cadru;
c) să aleagă asigurătorul de sănătate dintre cei cu care Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate a încheiat contracte, precum şi furnizorii de servicii medicale dintre cei cu care
asigurătorul de sănătate ales a încheiat contracte de furnizare de servicii, în condiţiile legii şi ale
contractului-cadru;
d) să schimbe asigurătorul de sănătate la interval de minimum un an de la data încheierii
cu acesta a contractului de asigurare socială de sănătate, cu excepţia situaţiilor stabilite prin
contractul-cadru; aceasta schimbare se poate face doar in perioada octombrie-noiembrie a
fiecărui an calendaristic pentru anul următor; procedura de schimbare a contractului de asigurare
socială de sănătate va fi stabilită prin norme specifice stabilite prin ordin al Preşedintelui Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate;
e) să îşi schimbe medicul de familie ales în condiţiile stabilite în contractul-cadru;
f) să beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive
medicale cuprinse în pachetul de bază, în condiţiile legii şi ale contractului-cadru, în mod
nediscriminatoriu;
g) să li se garanteze confidenţialitatea privind datele cu caracter personal, în special în
ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul, conform legilor în vigoare;
61
Publicată în Monitorul Oficial nr. 440 din 24 iunie 2002, modificată şi completată prin Legea nr.133/2011,
publicată în Monitorul Oficial nr. 448 din 27iunie 2011.
62
Publicată în Monitorul Oficial nr. 155 din 20 iulie 1995, modificată şi completată prin Legea nr.53/2011,
29
h) să fie informaţi, de către asigurătorul de sănătate, în mod nediscriminatoriu şi corect,

asupra beneficiilor şi serviciilor acordate în cadrul modelului de asigurare de bază, precum şi
asupra altor forme de asigurare oferite de asigurător.
Asiguraţii au următoarele obligaţii63:
a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
b) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
c) să se prezinte la controale profilactice şi periodice stabilite prin contractul-cadru;
d) să anunţe, în termen de 15 zile, medicul de familie şi casa de asigurări asupra
modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o
anumită categorie de asiguraţi;
e) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
f) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar;
g) să achite contribuţia datorată fondului şi suma reprezentând copiată, în condiţiile
stabilite prin contractul-cadru64;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative ce atestă
calitatea de asigurat.
Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat, cel puţin o dată pe an, prin casele de
asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuţie şi a modalităţii de
plată, precum şi asupra drepturilor şi obligaţiilor sale65.
Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii numai în cazul
urgenţelor medico-chirurgicale şi al bolilor cu potenţial endemo-epidemic şi cele prevăzute în
Programul naţional de imunizări, monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuziei, servicii de
planificare familială, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale stabilit prin contractul-
cadru66.
Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoţeşte copilul internat în vârstă de
până la 3 ani, precum şi pentru însoţitorul persoanei cu handicap grav internate, se suportă de
către casele de asigurări numai dacă medicul consideră necesară prezenţa lor pentru o perioadă
determinată67.
63
64
Lit. g) a art. 219 din Legea nr. 95/2006 a fost introdusă prin Legea nr. 220/2011 pentru modificarea Legii nr.
65
66
67
art. 221 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.
30
1.2.2. Obligaţiile asiguraţilor
Referitor la obligaţiile asiguraţilor art. 207 alin. 2 din Proiect propune ca acestea să fie
următoarele:
a) să opteze pentru un asigurător de sănătate şi să achite contribuţia datorată fondului şi
alte plăţi, în condiţiile stabilite prin contractul-cadru;
b) să se înscrie pe lista unui medic de familie;
c) să anunţe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;
d) să se prezinte la controalele profilactice şi la cele periodice stabilite prin contractul-
cadru şi prin contractul cu asigurătorul de sănătate;
e) să anunţe în termen de 15 zile medicul de familie şi asigurătorul de sănătate asupra
modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită
categorie de asiguraţi;
f) să respecte cu stricteţe tratamentul şi indicaţiile medicului;
g) să aibă o conduită civilizată faţă de personalul medical;
h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale, cardul naţional sau documentele
justificative care atestă calitatea de asigurat.
În cazul în care un asigurat, în baza asigurării sale sociale de sănătate, apelează la
serviciile unui alt furnizor decât unul dintre cei cu care asigurătorul său de sănătate este în relaţii
contractuale, asiguratul are dreptul la plata de către asigurător a cheltuielilor realizate în legătură
cu serviciile medicale de care beneficiază conform contractului-cadru, furnizorul putând solicita
o plata suplimentară din partea asiguratului, care nu poate însă să depăşească 5% din valoarea
stabilită de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru respectivul serviciu (art.207 alin. 3
din Proiect).
31
CAPITOLUL II
SERVICII MEDICALE SUPORTATE DIN FONDUL NAŢIONAL UNIC DE
ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE ŞI CONSTITUIRE RĂSPUNDERI ŞI
SANCŢIUNI. CARDUL SOCIAL DE SĂNĂTATE
2.1. Servicii medicale suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de
sănătate
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii,

asiguraţii, direct sau prin intermediul medicilor cu care casele de asigurări se află în relaţii
contractuale, vor fi informaţi permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de
păstrare a sănătăţii, de reducere şi de evitare a cauzelor de îmbolnăvire şi asupra pericolelor la
care se expun în cazul consumului de droguri, alcool şi tutun68.
Din fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate sunt suportate următoarele
servicii medicale profilactic691:
- monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuziei, indiferent de statutul de asigurat al femeii;
- urmărirea dezvoltării fizice şi psihomotorii a sugarului şi a copilului;
- controalele periodice pentru depistarea bolilor ce pot avea consecinţe majore
în morbiditate şi mortalitate;
- servicii medicale din cadrul Programului naţional de imunizări;
- servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii.
Detalierea serviciilor prevăzute mai sus şi modalităţile de acordare se stabilesc în
contractul-cadru.
68
Ioan Ciochină- Barbu, op. cit., p. 56-61.
69
Art. 223 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.
32
Serviciile medicale stomatologice702 preventive se suportă de către casele de asigurări,

astfel:
- trimestrial, pentru copiii până în vârstă de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe
de profilaxie, fie la grădiniţă, fie la institutul de învăţământ preuniversitar;
- de două ori pe an, pentru tinerii în vârstă de la 18 ani la 26 de ani, dacă sunt elevi,
ucenici sau studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă.
Asiguraţii în vârstă de peste 18 ani au dreptul la un control medical în fiecare an pentru
prevenirea bolilor cu consecinţe majore în morbiditate şi mortalitate, stabilite prin Contractul-
cadru.
Serviciile medicale curative71 sunt acele servicii medicale la care au dreptul asiguraţii
pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicaţiilor, recuperarea sau pentru ameliorarea
suferinţelor, după caz.
Tratamentul medical se aplică numai de către medici sau asistenţi medicali şi alt personal
sanitar, la indicaţia şi sub supravegherea medicului.
Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt:
- servicii medicale de urgenţă;
- servicii medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afecţiunii:
anamneză, examen clinic, examene de investigaţii paraclinice;
- tratamentul medical, chirurgical şi unele proceduri de recuperare;
- prescrierea tratamentului necesar vindecării, inclusiv indicaţiile privind regimul de
viaţă şi de muncă, precum şi igieno-dietetic.
Asiguraţii mai beneficiază şi de activităţi de suport, constând în acordarea de concedii
medicale pentru incapacitate temporară de muncă sau îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile
legii. Detalierea serviciilor şi modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru.
Serviciile medicale de consultaţii şi diagnostic ce pot fi furnizate la distanţă şi
modalităţile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru72.
De asemenea, asiguraţii au dreptul la asistenţă medicală şi de specialitate ambulatorie, la
indicaţia medicului de familie, în condiţiile contractului-cadru.
Asiguraţii primesc asistenţă medicală de specialitate în spitale autorizate şi evaluate.
70
71
Art. 226-230 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
72
Art. 227 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 privind
modificarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30
iunie 2008.
33
Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare şi cuprind: consultaţii, investigaţii,

stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare,
medicamente şi materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare şi masă.
Asistenţa medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă de timp şi după un ritm
stabilite de medicul curant în unităţi sanitare autorizate şi evaluate.
Servicii şi îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de furnizori evaluaţi şi autorizaţi în
acest sens.
Serviciile de medicină dentară se acordă de către medicul de medicină dentară şi de către
dentist în cabinete medicale autorizate şi evaluate conform legii.
Asiguraţii beneficiază de tratamente stomatologice care se suportă din fond în condiţiile
stabilite prin contractul-cadru.
2.1.1. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace

terapeutice73
Asiguraţii beneficiază de medicamente cu sau fără contribuţie personală, în baza

prescripţiilor medicale, iar modalităţile de prescriere şi eliberare a acestora sunt prevăzute în
contractul-cadru.
Lista cu medicamente de care beneficiază asiguraţii cu sau fără contribuţie personală se
elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu
consultarea Colegiului Farmaciştilor din România, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.
Contravaloarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor copiilor până la
vârsta de 18 ani, tinerilor de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv
absolvenţii de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau
studenţi şi dacă nu realizează venituri din muncă şi pentru femeile gravide şi lăuze se suportă din
fond, la nivelul preţului de referinţă sau al preţului de decontare.
De asemenea, valoarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afecţiunilor
persoanelor ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la
6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prin Legea nr.
51/1993 privind acordarea unor drepturi magistraţilor care au fost înlăturaţi din justiţie pentru
73
Art. 231-233 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, modificată şi completată ulterior.
34
considerente politice în perioada anilor 1945 - 1989, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999
privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în
România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin
Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum şi unele drepturi ale invalizilor şi
văduvelor de război, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi
persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în
perioada 1950 - 1961, precum şi persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. l din Legea
recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din
decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în
urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, dacă nu
realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de aceste legi; precum
şi a persoanelor cu handicap care nu realizează venituri din muncă, pensie sau alte surse, cu
excepţia celor obţinute în baza Legii nr.448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap74 se suportă din fond, la nivelul preţului de referinţă, în condiţiile
contractului-cadru.
Totodată ei au dreptul la materiale sanitare şi dispozitive medicale pentru corectarea
văzului, auzului, pentru protezarea membrelor şi la alte materiale de specialitate, în scopul
protezării unor deficienţe organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinată sau
nedeterminată, pe baza prescripţiilor medicale, cu sau fără contribuţie personală, în condiţiile
prevăzute în contractul-cadru.
Asiguraţii beneficiază de proceduri fizioterapeutice, pe baza recomandărilor medicale, de
materiale sanitare, dispozitive medicale şi de alte mijloace terapeutice cu sau fără contribuţie
personală, în condiţiile prevăzute în contractul-cadru.
Medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea, eliberate
prin farmaciile cu circuit deschis, care se acordă bolnavilor, precum şi pacienţilor cuprinşi în
cadrul programelor naţionale de sănătate nominalizate prin hotărâre a Guvernului, se suportă la
nivelul preţului de decontare.
Medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale şi altele asemenea, utilizate
în unităţile sanitare cu paturi, pe perioada spitalizării pentru tratamentul specific al bolnavilor,
precum şi pentru pacienţii cuprinşi în programele naţionale de sănătate nominalizate prin
74
Republicată în Monitorul Oficial nr. l din 3 ianuarie 2008, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 84/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 654 din 12 septembrie 2010.
35
hotărâre a Guvernului, se achiziţionează de către acestea la un preţ care nu poate depăşi preţul de
decontare aprobat prin ordin al ministrului sănătăţii publice, în condiţiile legii.
2.1.2. Servicii medicale şi de îngrijire la domiciliu75
Acest tip de servicii medicale şi de îngrijire la domiciliu se acordă de un furnizor

autorizat şi evaluat conform legii în condiţiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la
domiciliu ce se stabilesc prin contractul-cadru.
Potrivit acestui contract-cadru, îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către
persoane fizice sau juridice, autorizate şi acreditate în condiţiile legii, care încheie contracte cu
casele de asigurări de sănătate pentru îngrijiri medicale la domiciliu.
2.1.3. Alte servicii speciale76
Serviciile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru
asigurat, se suportă din fond.
Asiguraţii au dreptul la transport sanitar în următoarele situaţii:
a) urgenţe medico-chirargicale;
b) cazurile prevăzute în contractul-cadru.
2.1.4. Servicii medicale acordate asiguraţilor pe teritoriul altor state77
Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din România, aflate pe

teritoriul statelor cu care România a încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul
sănătăţii, beneficiază de servicii medicale pe teritoriul acestor state, în condiţiile prevăzute de
respectivele documente internaţionale.
Rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale în baza
documentelor internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii la care România este parte este
efectuată de casele de asigurări de sănătate prin intermediul Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate.
În vederea efectuării operaţiunilor prevăzute mai sus, Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate poate să deschidă conturi la o instituţie bancară în care casele de asigurări vor vira
75
76
Art. 235 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar.
77
Art. 236 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar, modificată şi completată ulterior.
36
sumele reprezentând cheltuielile ocazionate de acordarea serviciilor medicale şi a altor prestaţii

persoanelor menţionate mai sus, în condiţiile documentelor internaţionale cu prevederi în
domeniul sănătăţii la care ţara noastră este parte. Referitor la problema Serviciilor medicale
acordate asiguraţilor pe teritoriul altor state Proiectul de lege privind organizarea şi
funcţionarea sistemului de sănătate din România în art. 219 păstrează aceeaşi reglementare.
2.1.5. Serviciile medicale care nu sunt suportate din fondul naţional unic de asigurări
sociale de sănătate78
Prin lege sunt prevăzute şi o serie de servicii medicale care sunt suportate de asigurat sau
de unităţile care le solicită de la bugetul de stat sau din alte surse şi acestea sunt:
a) servicii medicale acordate în caz de boli profesionale, accidente de muncă şi sportive,
asistenţă medicală la locul de muncă, asistenţă medicală pentru sportivi;
b) unele servicii medicale de înaltă performanţă;
c) unele serviciile de asistenţă stomatologică;
d) servicii hoteliere cu un grad înalt de confort;
e) corecţii estetice efectuate persoanelor cu vârsta de peste 18 ani;
f) unele medicamente, materiale sanitare şi tipuri de transport;
g) eliberarea actelor medicale solicitate de autorităţile care prin activitatea lor au dreptul
să cunoască starea de sănătate a asiguraţilor;
h) fertilizare in vitro;
i) transplantul de organe şi ţesuturi, cu excepţia cazurilor prevăzute în
Contractul- cadru;
j) asistenţă medicală la cerere; k) contravaloarea unor materiale necesare corectării
văzului şi auzului: baterii pentru aparatele auditive, ochelari de vedere;
1) contribuţia personală din preţul medicamentelor a unor servicii medicale şi a
dispozitivelor medicale;
m) servicii medicale solicitate de asigurat;
n) unele proceduri de recuperare şi de fizioterapie;
o) cheltuielile de personal aferente medicilor şi asistenţilor medicali şi cheltuielile cu
medicamente şi materiale sanitare din unităţile medico-sociale;
78
37
p) serviciile acordate în cadrul secţiilor/clinicilor de boli profesionale şi ale cabinetelor de

medicină a muncii;
q) serviciile hoteliere solicitate de pacienţii ale căror afecţiuni se tratează în spitalizare de
zi;
r) cheltuielile de personal pentru medicii farmacişti şi medicii dentişti pe perioada
rezidenţialului;
s) serviciile de planificare familială acordate de medicul de familie în cabinetele de
planning din structura spitalului;
t) cheltuielile de personal pentru medicii şi personal sanitar din unităţile sau secţiile de
spital cu profil de recuperarea distroficii, recuperare şi reabilitare neuropsihomotorie sau pentru
copiii bolnavi HIV/SIDA, reorganizate conform legii;
u) activităţi de interes deosebit în realizarea obiectivelor strategice de sănătate publică,
definite în Contractul-cadru79.
2.1.6. Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază pentru asiguraţi80
Asigurarea calităţii serviciilor din pachetul de bază pentru asiguraţi revine Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate prin respectarea următoarelor măsuri:
a) acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori autorizaţi şi evaluaţi conform
legii;
b) existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei evidenţe primare
privind diagnosticul şi terapia aplicată;
c) respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei medicale şi
stomatologice, elaborate de către Ministerul Sănătăţii şi Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate;
d) utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor din Nomenclatorul
de produse medicamentoase de uz uman;
e) utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale autorizate, conform legii.
79
Lit. r) s) t) u) ale alin. (1) ale art. 237 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, au fost
introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 iar alin. (3) şi (4) ale art. 237 din Legea nr. 95/2006
au fost introduse prin Legea nr. 34/2007 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 72/2006 de
modificare şi completare a Legii nr. 92/2006 (publicată în Monitorul Oficial nr. 38 din 18 ianuarie 2007).
80
38
Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor se elaborează de

Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se referă la diagnostic şi
tratamentul medico-chirurgical şi stomatologic.
Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au încheiat
contracte cu casele de asigurări.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi casele de asigurări organizează controlul
activităţii medicale pe baza criteriilor prevăzute mai sus, urmărindu-se respectare calităţii
serviciilor medicale furnizate asiguraţilor.
2.2. Constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate 81
Fondul naţional unic de sănătate se formează din:

a) contribuţii ale persoanelor fizice şi juridice;
b) subvenţii de la bugetul de stat;
c) dobânzi, donaţii, sponsorizări, venituri obţinute din exploatarea patrimoniului
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi caselor de asigurări, precum şi alte venituri, în
condiţiile legii;
d) sume din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii.
Colectarea contribuţiilor persoanelor fizice şi juridice care au calitatea de angajator se
face de către Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în
contul unic deschis pe seama Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar colectarea
contribuţiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de
către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, se efectuează de către casele de asigurări.
Din sumele colectate în contul fondului o cotă de 60% se repartizează obligatoriu de către
ordonatorul principal de credite caselor de asigurări de sănătate, proporţional cu veniturile
realizate la nivel teritorial, şi rămân la dispoziţia acestora82, în mod excepţional, în situaţii
motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate, după epuizarea fondului de rezervă veniturile bugetului fondului se completează cu
sume care se alocă de la bugetul de stat.
81
82
Alin. 3 art. 256 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. I pct. 9 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 133/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii în vederea eficientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu, publicată în
Monitorul Oficial nr. 893 din 30 decembrie 2010.
39
Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate este excedentar, nu primeşte sume în completare de la bugetul de stat şi se
constituie numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate83.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate,
destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,75%, aplicată la
fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra
veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate.
Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de
sănătate, cu excepţia persoanelor asigurate fără plata contribuţiei.
Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 5,5%, care
se aplică asupra:
- veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum şi orice alte venituri realizate din
desfăşurarea unei activităţi dependente84;
- veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care
se supun impozitului pe venit; dac acest venit este singurul asupra căruia se calculează
contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe
ţară, lunar;
- veniturilor din agricultură supuse impozitului pe venit şi veniturilor din silvicultură,
pentru persoanele fizice care nu au calitatea de angajator şi nu se încadrează în condiţiile
prevăzute mai sus;
- indemnizaţiilor de şomaj;
- veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi,
veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă
de asociere şi altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai în cazul în care nu
realizează venituri,dar nu mai puţin de un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar85.
83
Alin. 41 art. 256 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost completat de art. I pct. 44 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 48/2010 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
sănătăţii în vederea descentralizării, publicată în Monitorul Oficial 384 din 10 iunie 2010.
84
Lit. a alin. l art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. VIII
pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea unor măsuri
financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010.
85
Lit. e) alin. l l art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. I pct.
53 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008.
40
Precizăm că prin Decizia86 nr. 335/2011 Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile

art. 257 alin. 2 lit. f teza finală din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt
neconstituţionale în măsura în care se interpretează că valoarea contribuţiei minime la fondul de
asigurări sociale de sănătate, datorată de persoanele care realizează venituri din cedarea
folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de proprietate
intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri care se
supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mică decât cuantumul unui salariu de bază minim
brut pe ţară, lunar - pensionarii ale căror venituri din pensii depăşesc 740 de lei87.
În cazul persoanelor care realizează în acelaşi timp mai multe categorii de venituri
contribuţia se calculează asupra tuturor acestor venituri88.
În cazul persoanelor care realizează venituri din agricultură şi silvicultură sub nivelul
salariului de bază minim brut pe ţară şi care nu fac parte din familiile beneficiare de ajutor social,
contribuţia lunară de 6,5% datorată se calculează asupra sumei reprezentând o treime din salariul
de bază minim brut pe ţară.
Contribuţiile prevăzute mai sus se plătesc astfel:
a) lunar, pentru cele prevăzute la salariaţi ori venituri asimilate, şomaj89;
b) trimestrial, pentru cei ce desfăşoară activităţi independente;
c) anual, pentru cele prevăzute veniturilor din agricultură, silvicultură şi veniturilor din
cedarea folosinţei bunurilor, veniturilor din dividende şi dobânzi, venituri din drepturi de
proprietate intelectuală realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere şi alte venituri
care se supun impozitului pe venit90.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra sumelor acordate în
momentul disponibilizării, venitului lunar de completare sau plăţilor compensatorii, potrivit
86
Publicată în Monitorul Oficial nr. 355 din 23 mai 2011. în acelaşi sens a se vedea şi Decizia Curţii
Constituţionale nr. 1394/2010 publicată în Monitorul Oficial nr. 863 din 23 decembrie 2010.
87
Art. 257 alin 22 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. II pct. l din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2012 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul asigurărilor
de sănătate şi al finanţelor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 306 din 8 mai 2012. în acelaşi sens a se vedea
şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 223/2012 şi 224/2012 publicate în Monitorul Oficial nr. 256 din 18 aprilie
2012.
88
Art. 257 alin. 3 a fost modificat de art. II pct. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
nr. 830 din 10 decembrie 2010.
89
Art. 257 alin. 5 lit. a) a fost modificat de art. VIII pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010
pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 830 din 10 decembrie 2010.
90
Art. 257 alin. 5 lit. c) a fost modificat de art. I pct. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
nr. 484 din 30 iunie 2008.
41
actelor normative care reglementează aceste domenii, precum şi asupra indemnizaţiilor

reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate91.
Obligaţia virării contribuţiei de asigurări sociale de sănătate revine persoanei juridice sau
fizice care plăteşte veniturile asiguraţilor.
Termenul de prescripţie a plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate se stabileşte
în acelaşi mod cu cel prevăzut pentru obligaţiile fiscale.
Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator au obligaţia să calculeze şi să
vireze la fond contribuţia stabilită de lege datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din
unitatea respectivă.
Nerespectarea prevederilor de mai sus duce la diminuarea pachetului de servicii de bază
care are loc după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei.
Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de
muncă, aceştia au o obligaţia de a plăti contribuţia stabilită de lege, pentru salariaţii aflaţi în
această situaţie.
Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se calculează şi se virează odată cu
plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor
drepturi.
Persoanele care nu sunt salariate sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese
veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii şi achitării contribuţiei de 6,5%.
Pentru lucrătorii migranţi care îşi păstrează domiciliul sau reşedinţa în România, contribuţia
lunară la fond se calculează prin aplicarea cotei de 6,5% la veniturile obţinute din contractele
încheiate cu un angajator străin.92
Pentru persoanele care se asigură facultativ contribuţia lunară la fond se calculează prin
aplicarea cotei de 10,7% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară, pentru un
pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru.
Persoanele care au obligaţia de a se asigura şi nu pot dovedi plata contribuţiei sunt
obligate, pentru a obţine calitatea de asigurat:
91
Publicată în Monitorul Oficial nr. 1074 din 29 noiembrie 2005 modificată inclusiv prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 97/2010 privind reglementarea unor măsuri în sistemul de asigurări de sănătate, publicată în
Monitorul Oficial nr. 748 din 9 noiembrie 2010.
92
Art. 258 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. VIII pct. 6 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea şi completarea unor măsuri financiar-fiscale,
publicată în Monitorul Oficial nr. 891 din 30 decembrie 2010.
42
a) să achite contribuţia legală lunară pe ultimele 6 luni, dacă nu au realizat venituri

impozabile pe perioada termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale, calculată la salariul
minim brut pe ţară în vigoare la data plăţii, calculându-se majorări de întârziere;
b) să achite pe întreaga perioadă a termenelor de prescripţie privind obligaţiile fiscale
contribuţia legală lunară calculată asupra veniturilor impozabile realizate, precum şi
obligaţiile fiscale accesorii de plată prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedură fiscală, dacă au realizat venituri impozabile pe toată această perioadă;
c) să achite atât contribuţia legală lunară şi obligaţiile fiscale accesorii pentru perioada în
care au realizat venituri impozabile, cât şi contribuţia legală lunară, precum şi majorările de sau,
după caz, obligaţiile fiscale accesorii, pentru perioada în care nu au fost realizate venituri
impozabile pe o perioadă mai mare de 6 luni. Această prevedere se aplică situaţiilor în care în
cadrul termenelor de prescripţie fiscală există atât perioade în care s-au realizat venituri
impozabile, cât şi perioade în care nu s-au realizat astfel de venituri, în cazul în care perioada în
care nu s-au realizat venituri impozabile este mai mică de 6 luni, se achită contribuţia legală
lunară proporţional cu perioada respectivă, inclusiv majorările de întârziere şi obligaţiile fiscale
accesorii, după caz93.
Termenele de prescripţie privind obligaţiile fiscale se calculează începând cu data primei
solicitări de acordare a serviciilor medicale.
Persoanele care au obligaţia să se asigure, altele decât cele prevăzute mai sus şi care nu se
încadrează în categoriile de persoane care beneficiază de asigurarea de sănătate fără plata
contribuţiei, plătesc contribuţia lunară de asigurări sociale de sănătate calculată prin aplicarea
cotei de 6,5% la salariul de bază minim brut pe ţară.
Străinii cărora li s-a acordat una dintre formele de protecţie prevăzute la art. l lit. a), b) şi
c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România 94,
sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu
data obţinerii respectivei forme de protecţie.
Străinii cărora li s-a acordat, anterior intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea
socială a străinilor care au dobândit o formă de protecţie în România, una dintre formele de
93
Art. 259 alin. 7 din Legea nr. 264/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 503 din 27 iulie 2007. 2Publicată în Monitorul Oficial nr. 436
din 3 septembrie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 43/2004, publicată în Monitorul
Oficial nr. 92 din 31 ianuarie 2004. Potrivit art. l din acest act normativ străinilor li se poate acorda una dintre
următoarele forme de protecţie:
94
Publicată în Monitorul Oficial nr. 436 din 3 septembrie 2000, modificată şi completată prin Ordonanţa
Guvernului nr. 43/2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 92 din 31 ianuarie 2004.
43
protecţie prevăzute la art. l lit. a), b) şi c) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, republicată,
sunt obligaţi, pentru a obţine calitatea de asigurat, să plătească contribuţia legală începând cu
data intrării în vigoare a legislaţiei privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o formă
de protecţie în România.
Contribuţia datorată pentru persoanele prevăzute la art. 213 se suportă după cum
urmează:
a) de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. c), d), f),
g), i) şi j);
b1-* de către bugetul de stat, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. h),
începând cu l ianuarie 2012;
c) de către angajator sau din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli
profesionale constituit în condiţiile legii, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b);
d) de către bugetul asigurărilor de şomaj, pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2)
lit. e).
Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. d), f), i) şi j) se stabilesc
prin aplicarea cotei de 5,5% asupra sumei reprezentând valoarea a două salarii de bază minime
brute pe ţară. Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. b) şi e) se stabilesc
prin aplicarea cotei de 6,5% asupra indemnizaţiei pentru incapacitate de muncă datorată unui
accident de muncă sau unei boli profesionale, respectiv asupra indemnizaţiei de şomaj.
Contribuţiile pentru persoanele prevăzute la art. 213 alin. (2) lit. g) se stabilesc prin
aplicarea cotei de 6,5% asupra ajutorului social acordat, în condiţiile legii, pentru asigurarea
venitului minim garantat (art.260).
Angajatorii şi asiguraţii care au obligaţia plăţii contribuţiei şi care nu o respectă datorează
pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate aprobă norme privind desfăşurarea activităţii de
executare silită a creanţelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru
care colectarea veniturilor se face de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Persoanele asigurate şi persoanele fizice şi juridice la care îşi desfăşoară activitatea
asiguraţii au obligaţia de a pune la dispoziţia organelor de control al Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală sau al caselor de asigurări documentele justificative şi actele de evidenţă
necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond (art.261).
sănătate în România Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, este un fond special
44
care se constituie şi se utilizează potrivit legii şi este gestionat de către Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate.
Constituirea fondului se face din contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate,
suportată după caz, de asiguraţi, de persoanele fizice şi juridice care angajează personal salariat,
din alte surse stabilite prin lege pentru diferite categorii de persoane asigurate, din subvenţii
primite de la bugetul de stat, din contribuţia trimestrială datorată de deţinătorii autorizaţiilor de
punere pe piaţă a medicamentelor conform prevederilor legale în vigoare, precum şi din alte
surse - donaţii, sponsorizări, dobânzi, ori şi alte venituri, potrivit legii.
Contribuţiile de asigurări sociale de sănătate obligatorii sunt cele prevăzute de Codul
fiscal şi se administrează de către organele fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală.
Colectarea contribuţiilor se face de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Agenţiei
Naţionale de Administrare Fiscală, în contul unic deschis pe seama Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate. Ministerul Finanţelor Publice informează lunar Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate cu privire la contul curent, şi despre:
- soldul final al fiecărei luni;
- toate mutaţiile zilnice sau tranzacţiile care au avut loc în contul curent în luna
respectivă.
Ministerul Finanţelor Publice nu percepe nici un cost cu privire la administrarea şi
gestionarea Fondului şi stabileşte în colaborare cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
regulile cu privire la dobânda ce trebuie plătită respectiv primită, pentru soldurile contului
curent.
Ministerul Finanţelor Publice deschide lunar în contul Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate sumele necesare în vederea acoperirii obligaţiilor financiare ale Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate rezultate în urma contractelor încheiate de către aceasta cu asigurătorii de
sănătate.
Angajatorii transmit lunar sau trimestrial, după caz, declaraţia privind plata contribuţiei
virate la fond către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi către Casa Naţională de
Asigurări de Sănătate, conform procedurilor stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Din sumele colectate în contul fondului, o cotă de 1% se constituie în fondul de rezervă al
Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, o cota de 1% pentru administrarea, funcţionarea şi
cheltuielile de capital ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi o cotă de 5% se utilizează
45
de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate ca fond de echilibrare a riscurilor între

asigurătorii de sănătate.
În mod excepţional, în situaţii motivate, pentru acoperirea deficitului bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate, după epuizarea fondului de rezervă veniturile
bugetului fondului se completează cu sume care se alocă de la bugetul de stat.
Fondul de rezervă se constituie în anii în care bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate este excedentar, nu primeşte sume în completare de la bugetul de stat şi se
constituie numai după acoperirea deficitelor din anii precedenţi ale bugetului Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate,
destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata acestor drepturi, este de 0,85%, aplicată la
fondul de salarii sau, după caz, la drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj ori asupra
veniturilor supuse impozitului pe venit, şi se achită la bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi
Protecţiei Persoanelor Vârstnice în condiţiile legii, metodologia stabilindu-se prin hotărâre de
Guvern
Persoanele care realizează venituri impozabile au obligaţia plăţii contribuţiei de asigurări
sociale de sănătate asupra tuturor veniturilor impozabile realizate.
2.3. Atribuţiile caselor de asigurări de sănătate95
Atribuţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sunt următoarele:

a) gestionează fondul prin preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,
împreună cu casele de asigurări;
b) elaborează, implementează şi gestionează procedurile şi formularele unitare, avizate
de Ministerul Sănătăţii, pentru administrarea sistemului de asigurări sociale de sănătate;
c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor;
d) elaborează şi publică raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor, cu
avizul conform al Ministerului Sănătăţii96;
95
Art.270-271 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Lit. d alin. l art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificată prin art. unic pct.
5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 647 din 9 septembrie 2011.
96
Lit. f alin. l art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificată prin art. unic
pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 73/2011 privind modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 647 din 9 septembrie 2011.
46
e) îndrumă metodologic şi controlează modul de aplicare a dispoziţiilor legale de către

casele de asigurări;
f) răspunde pentru activităţile proprii sistemului de asigurări sociale de sănătate în fata
Guvernului, a ministrului sănătăţii şi a asiguraţilor97;
g) elaborează proiectul contractului-cadru, care se prezintă de către Ministerul Sănătăţii
spre aprobare Guvernului;
h) elaborează condiţiile privind acordarea asistenţei medicale din cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate, cu consultarea Colegiului Medicilor din România şi Colegiul
Medicilor Dentişti din România;
i) participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuţie
personală, pe baza prescripţiilor medicale, pentru persoanele asigurate;
j) administrează şi întreţine bunurile imobile şi baza materială din patrimoniu;
k) asigură organizarea sistemului informatic şi informaţional unic integrat pentru
înregistrarea asiguraţilor şi pentru gestionarea şi administrarea fondului. Indicatorii folosiţi în
raportarea datelor în sistemul de asigurări de sănătate sunt unitari şi se stabilesc de către
Ministerul Sănătăţii Publice, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Colegiului
Medicilor din România şi Colegiul Medicilor Dentişti din România;
1) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor
privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor, în vederea contractării şi decontării
acestora de către casele de asigurări;
m) acordă gratuit informaţii, consultanţă şi asistenţă în domeniul asigurărilor sociale de
sănătate persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de servicii medicale;
n) organizează licitaţii naţionale pe domeniul de competenţă şi participă la licitaţii
naţionale organizate de Ministerul Sănătăţii pentru achiziţia de medicamente şi materiale
specifice pentru realizarea obiectivelor proprii98;
o) încheie şi derulează contracte de achiziţii publice pentru medicamente şi materiale
sanitare pentru derularea programelor de sănătate, precum şi contracte de furnizare de servicii
medicale de dializă;
p) asigură logistica şi baza materială necesare activităţii de pregătire şi formare
profesională a personalului, din cheltuielile de administrare a fondului;
97
Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 647 din 9 septembrie
2011.
98
Lit. n) alin. l art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificată prin art. unic
47
r) iniţiază, negociază şi încheie cu instituţii similare documente de cooperare

internaţională în domeniul său de activitate, cu avizul conform al Ministerului Sănătăţii ;99
s) îndeplineşte funcţia de organism de legătură, care asigură comunicarea cu organismele
similare din statele care au încheiat cu România documente internaţionale cu prevederi în
domeniul sănătăţii;
t) prezintă un raport anual Guvernului privind starea sistemului de asigurări sociale de
sănătate;
u) prezintă rapoarte Parlamentului, la solicitarea acestuia;
v) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate organizează şi administrează Platforma
informatică din asigurările de sănătate care cuprinde: sistemul informatic unic integrat, sistemul
naţional al cardului de asigurări sociale de sănătate, sistemul naţional de prescriere electronică şi
sistemul dosarului naţional al pacientului100.
Realizarea atribuţiilor care revin Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, este supusă
controlului organelor competente.
Atribuţiile caselor de asigurări sunt următoarele:
a) să colecteze contribuţiile la fond pentru persoanele fizice, altele decât cele pentru care
colectarea veniturilor se face de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală;
b) să administreze bugetele proprii;
c) să înregistreze, să actualizeze datele referitoare la asiguraţi şi să le comunice Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate;
d) să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor;
e) să utilizeze toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contribuţiilor şi
recuperarea creanţelor restante la contribuţii pentru fond;
f) să furnizeze gratuit informaţii, consultanţă, asistenţă în problemele asigurărilor sociale
de sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de
servicii medicale;
g) să administreze bunurile casei de asigurări, conform prevederilor legale;
99
Lit. r) alin. l art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificată prin art. unic
100
Alin. l art. 270 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost introdus prin art. I pct. 23 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul
sanitar, publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 30 iunie 2012.
48
h) să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu

furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru;
i) să monitorizeze numărul serviciilor medicale furnizate şi nivelul tarifelor acestora;
j) pot să organizeze licitaţii în vederea contractării unor servicii din pachetul de servicii,
pe baza prevederilor contractului-cadru;
k) să asigure, în calitate de instituţii competente, activităţile de aplicare a documentelor
internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii încheiate de România cu alte state, inclusiv cele
privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale şi a altor prestaţii,
în condiţiile respectivelor documente internaţionale;
1) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii.
sănătate în România sistemul de asigurări sociale de sănătate este constituit din Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate, asigurătorii de sănătate în contract cu CNAS, furnizori şi asiguraţi.
Sistemul de asigurări sociale de sănătate este coordonat si supravegheat de Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, şi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor,
Atribuţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate sunt următoarele:
a) implementează, în domeniul asigurărilor sociale de sănătate, politicile generale şi
specifice în domeniul sănătăţii elaborate de către Ministerul Sănătăţii;
b) reglementează, monitorizează şi administrează sistemul de asigurări sociale de
sănătate;
c) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a asiguraţilor;
d) elaborează şi actualizează Registrul unic de evidenţă a furnizorilor autorizaţi şi
evaluaţi în sistemul de asigurări sociale de sănătate;
e) asigură îndrumarea metodologică a asigurătorilor de sănătate şi controlează
aplicarea legislaţiei în domeniu;
f) gestionează Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate;
g) asigură organizarea, gestionarea şi dezvoltarea sistemului informatic şi informaţional
unic integrat din sistemul de asigurări sociale de sănătate;
h) participă inclusiv financiar la evaluarea tehnologiilor medicale în vederea optimizării
pachetului de bază de servicii medicale;
i) asigură pregătirea şi formarea profesională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate
a personalului propriu şi a personalului din sistemul de asigurări sociale de sănătate;
49
j) iniţiază, negociază şi încheie cu instituţii similare documente de cooperare

internaţională în domeniul său de activitate;
k) îndeplineşte funcţia de organism de legătură, care asigură comunicarea cu organismele
similare din statele care au încheiat cu România documente internaţionale cu prevederi în
domeniul sănătăţii;
1) prezintă un raport anual al activităţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate
Guvernului, precum şi alte rapoarte la solicitarea acestuia;
m) negociază şi contractează cu instituţii abilitate de lege colectarea şi prelucrarea datelor
privind unele servicii medicale furnizate asiguraţilor, inclusiv decontarea pe caz rezolvat, în
vederea contractării şi decontării acestora de către asigurătorii de sănătate;
n) verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de reglementările în vigoare de către
asigurătorii de sănătate şi încheie contracte cu cei care îndeplinesc condiţii de eligibilitate şi sunt
selectaţi în baza criteriilor de selecţie elaborate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi
aprobate prin hotărâre a Guvernului;
o) poate realiza venituri din exploatarea patrimoniului propriu, precum şi din alte
activităţi desfăşurate potrivit domeniului de competenţă;
p) aprobă metodologia şi modalităţile de gestionare şi de distribuire ale cardului naţional
şi european de asigurări de sănătate;
q) elaborează acordul - cadru aprobat prin hotărâre de Guvern şi normele sale aplicare
aprobate prin ordin al preşedintelui Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu consultarea
organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative din domeniul medical precum şi cu asociaţiile
reprezentative ale asiguraţilor;
r) supraveghează prudenţial activitatea din sistemul asigurărilor de sănătate şi propune
măsuri necesare pentru a evita apariţia situaţiilor de monopol;
s) supraveghează, evaluează periodic şi ia masuri pentru a asigura calitatea serviciilor
oferite atât de asigurători cât si de furnizorii de servicii;
t) colectarea datelor şi informaţiilor primare necesare pentru aducerea la îndeplinire a
atribuţiilor sale legale, cu asigurarea măsurilor de protecţie a datelor care se referă la subiecţi
individuali - persoane juridice sau fizice - date obţinute direct sau indirect, din surse
administrative sau din alte surse;
u) elaborează algoritmul de calcul al mecanismului de egalizare a riscului şi repartizează
suma aferentă procentului de 91% din bugetul Fondului, către asigurătorii cu care se află în
contract;
50
v) alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul sănătăţii (art.196).

Conform prevederilor art. 204 din Proiect asigurătorii de sănătate care pot intra în
sistemul de asigurări sociale de sănătate au obligaţia îndeplinirii cumulative a următoarelor
condiţii de eligibilitate:101
a) să fie autorizaţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România;
b) să fi încheiat la nivelul grupului naţional sau internaţional din care fac parte poliţe de
asigurare de sănătate pentru cel puţin un milion de asiguraţi în anul fiscal anterior intrării în
vigoare a titlului XI din lege;
c) valoarea totală a primelor de asigurare subscrise pentru persoanele prevăzute la lit. b)
să fi fost de cel puţin 250 (două sute cincizeci) milioane de euro la nivelul grupului naţional sau
internaţional din care fac parte în anul fiscal anterior intrării in vigoare a titlului XI din lege;
Între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi asigurătorii de sănătate se încheie
contracte de tip civil care reglementează condiţiile de alocare a sumelor de către Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate şi condiţiile acordării serviciilor medicale, medicamentelor şi
dispozitivelor medicale din pachetul de bază pentru asiguraţi. Din sumele încasate de la Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, asigurătorii de sănătate pot reţine pentru plata serviciilor de
administrare ale asigurătorului o cotă de 2,8%, iar diferenţa va fi utilizată pentru plata serviciilor
medicale din pachetul de bază pentru persoanele asigurate. Eventualele sume aferente plăţii
serviciilor medicale rămase neutilizate la finele anului pot fi utilizate de către asigurătorul de
sănătate în anul curent, cu aceeaşi destinaţie.
Asigurătorii de sănătate încheie contracte de tip civil, după caz, cu furnizorii de servicii
medicale din pachetul de bază şi modalitatea de decontare a acestora.
Condiţiile minime privind modalitatea de acordare a serviciilor medicale,
medicamentelor şi dispozitivelor medicale din pachetul de bază şi modalitatea de decontare a
acestora se stabilesc prin Contractul-cadru, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului si normele
metodologice de aplicare a acestuia.
Asigurătorii de sănătate încheie contracte de tip civil, după caz cu asiguraţii sau cu
reprezentanţii legali ai acestora privind condiţiile de acordare a pachetului de servicii medicale
de bază; modelul contractului cadru de asigurare intre asigurătorii de sănătate şi asiguraţi sau
101
Reamintim că potrivit art. 190 lit. d) din Proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului de
sănătate în România, asigurător de sănătate -asigurător, este persoana juridică română autorizată ca societate de
asigurări în condiţiile legii să exercite activităţi de asigurare de sănătate, precum si sucursala unei societăţi de
asigurare sau a unei societăţi mutuale dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă
a statului membru de origine şi îndeplineşte condiţiile legale necesare pentru a funcţiona pe teritoriul României
51
reprezentanţii legali ai acestora se aprobă prin ordin al preşedintelui Casa Naţională de Asigurări
de Sănătate (art.204).
Atribuţiile şi drepturile asigurătorilor de sănătate sunt următoarele:
- Să încheie în mod nediscriminatoriu contracte de asigurări sociale de sănătate cu
asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România; asigurătorii nu au dreptul să
rezilieze contractele de asigurări sociale de sănătate încheiate cu asiguraţii, încheierea
contractelor de asigurări sociale de sănătate se poate face direct sau prin intermediari autorizaţi
de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu normele emise în aplicarea
Legii 32/2000102;
- Asigurătorul de sănătate poate stabili de comun acord cu un angajator să ofere avantaje
suplimentare legate de pachetul de servicii asigurate şi/sau avantaje financiare legate de asigurări
voluntare suplimentare pentru angajaţii proprii, dacă angajaţii săi actuali sau foştii angajaţi sau
familiile acestora încheie asigurări de sănătate în baza unui contract cadru, indicat în acordul
respectiv; pentru aceasta este necesar ca angajatorul sa obţină acordul prealabil al angajaţilor
pentru care va încheia contractul; avantajul oferit nu poate duce la diminuarea pachetului de
servicii stabilit prin Contractul- cadru;
- Să informeze asiguraţii, în mod nediscriminatoriu şi corect asupra beneficiilor şi
serviciilor acordate în cadrul modelului de asigurare de bază oferit, precum şi asupra drepturilor
şi obligaţiilor lor;
- Să contracteze pentru asiguraţii proprii din sistemul de asigurări sociale de sănătate,
servicii medicale cu furnizorii selectaţi în baza criteriilor de evaluare stabilite de Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate;
- Să negocieze cu furnizorii de servicii medicale volumul şi preţul/tarifele în limita celor
maximale stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, precum şi calitatea serviciilor
medicale cumpărate pentru asiguraţi, calitate care îndeplineşte criteriile ANCIS;
- Să transmită Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor toate informaţiile stabilite prin ordine ale Preşedintelui Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate şi Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
- Să elaboreze şi să publice raportul anual şi planul de activitate pentru anul următor cu
privire la atribuţiile ce le revin potrivit legii;
Privind societăţile de asigurări şi supravegherea asigurărilor publicată în Monitorul Oficial nr. 148 in 10 aprilie
102
2000, modificată prin Legea nr. 187/2012 privind punerea în aplicare Legii nr. 286/2009 privind Codul penal,
publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
52
- Să furnizeze gratuit informaţii şi asistenţă în problemele asigurărilor sociale de

sănătate şi ale serviciilor medicale persoanelor asigurate, angajatorilor şi furnizorilor de
servicii medicale;
- Să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii
medicale în condiţiile contractului-cadru;
- Să monitorizeze serviciile medicale furnizate cantitativ şi valoric, precum şi respectarea
criteriilor de calitate;
- Să-asigure, în calitate de instituţii competente, activităţile de aplicare a documentelor
internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii încheiate de România cu alte state,
inclusive cele privind rambursarea cheltuielilor ocazionate de acordarea serviciilor medicale
şi a altor prestaţii către cetăţenii Uniunii Europene, în condiţiile respectivelor documente
internaţionale;
- Să încheie asigurări voluntare concomitente de sănătate pentru asiguraţii din sistemul
de asigurări sociale de sănătate, care sunt deductibile, la determinarea profitului
impozabil, începând cu l ianuarie 2012, în limita unei sume reprezentând echivalentul în lei a
300 euro într-un an fiscal, pentru fiecare asigurat şi nu constituie avantaj de natură salarială aşa
cum este acesta definit în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi
completările ulterioare. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea echivalentului în euro este
cursul de schimb LEU/EUR comunicat de Banca Naţională a României la data înregistrării
cheltuielilor.
- Să poată constitui, pe bază contractuală, reţele de furnizori care să ofere servicii
medicale, cu îndeplinirea prevederile legale referitoare la furnizorii de servicii medicale;
- Să întreprindă şi să prevadă în contractele cu furnizorii toate măsurile necesare care să
asigure un management eficient al pacientului asigurat, pe baza prevederilor acestei legi;
- Să utilizeze sistemul informatic unic integrat al Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate, în situaţia în care se utilizează un alt sistem informatic acesta trebuie să fie
interconectat cu SIUI şi să furnizeze toate datele solicitate într-un format compatibil cu acesta, cu
aceeaşi ritmicitate şi periodicitate cu care sunt transmise datele în sistemul de asigurări de
sănătate.
- Alte atribuţii prevăzute de acte normative în domeniul asigurărilor şi al sănătăţii
(art.205).
53
2.4. Răspunderi şi sancţiuni
încălcarea prevederilor legii atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau

penală, după caz.
Sancţiunile pentru nerespectarea obligaţiilor contractuale de către furnizorii de servicii
medicale, medicamente şi dispozitive medicale, cuprinse în contractele încheiate cu casele de
asigurări de sănătate, se stabilesc prin contractul-cadru.
Potrivit art. 303-304 din Legea nr. 95/2006 constituie infracţiuni:
- fapta persoanei care dispune utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a
contribuţiei reţinute de la asiguraţi constituie infracţiunea de deturnare de fonduri şi se
pedepseşte conform prevederilor din Codul penal.
- completarea declaraţiei nominale privind obligaţiile ce le revin faţă de fond cu date
nereale, având ca efect denaturarea evidenţelor privind asiguraţii, stadiul de cotizare sau
contribuţiile faţă de fond, constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform
prevederilor din Codul penal.
Contravenţiile sunt reglementate de art. 305 din Legea nr. 95/2006 astfel: Constituie
contravenţii următoarele fapte:
a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. (2);
a) nedepunerea la termen a declaraţiei prevăzute la art. 215 alin. (3), respectiv persoanele
care desfăşoară profesii liberale sau autorizate să desfăşoare activităţi independente103;
b) nevirarea contribuţiei datorate de către persoanele fizice şi juridice angajatoare;
c) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală şi ale caselor de asigurări a documentelor justificative şi a actelor de
evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la fond;
d) refuzul de a pune la dispoziţie organelor de control ale caselor de asigurări
documentele justificative şi actele de evidenţă financiar-contabilă privind sumele decontate din
fond.
Contravenţiile prevăzute la art. 305 se sancţionează după cum urmează:
a) cele prevăzute la lit. a) şi c), cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei;
103
Lit. a1) alin. l art. 305 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost introdusă prin art. 1 pct.
63 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. 93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008.
54
b) cele prevăzute la lit. şi d), cu amendă de la 30.000 lei la 50.000 lei; b 1) cea prevăzută la
lit. a1), cu amendă de la 50 lei la 100 lei104;. Constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către
organele de control ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi ale caselor de
asigurări.
Amenzile contravenţionale aplicate constituie venituri la bugetul de stat.
Prevederile art. 305 se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor,
Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul
amenzii, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Dispoziţiile Legi nr. 95/2006 referitoare la obligaţiile faţă de fond se completează cu
prevederile Legii nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale105 (art. 3 09).
2.5. Cardul de asigurări sociale de sănătate
2.5.1. Cardul european de asigurări sociale de sănătate106
Cardul european107 conţine următorul set obligatoriu de informaţii vizibile:

a) numele şi prenumele asiguratului108;
b) codul numeric personal al asiguratului;
c) data naşterii asiguratului;
d) data expirării cardului;
e) codul Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare pentru statul membru emitent
al cardului;
f) numărul de identificare şi acronimul casei de asigurări de sănătate care emite cardul;
g) numărul cardului.
104
Lit. b1 alin. l art. 306 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost introdusă prin art. I pct.
64 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. nr. 93/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 484 din 30 iunie 2008.
105
Publicată în Monitorul Oficial nr. 672 din 27 iulie 2005 modificată prin Legea nr. 187/2012 privind punerea în
aplicare Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 757 din 12 noiembrie 2012.
106
107
Potrivit art. 319 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii Cârdul european de
asigurări sociale de sănătate, (cârd european) este documentul care conferă titularului asigurat dreptul la prestaţii
medicale necesare în cadrul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene.
108
Conform art. 319 lit. d) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii asiguratul este persoana
asigurată conform legislaţiei în vigoare în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate din România;
55
Cardul european se eliberează asiguratului de către casa de asigurări de sănătate 1 la care

acesta este asigurat.
Emiterea cardului european nu poate fi refuzată decât în situaţia în care asiguratul nu face
dovada plăţii la zi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate şi se face numai prin intermediul
sistemului informatic unic naţional care gestionează aplicarea regulamentelor Uniunii Europene
privind drepturile asiguraţilor aflaţi în şedere temporară 109 într-un stat membru al Uniunii
Europene.
Asiguratul care solicită înlocuirea cardului european în interiorul perioadei de valabilitate
stabilite prin reglementările Uniunii Europene va putea beneficia, contra cost, de un alt cârd a
cărui perioadă de valabilitate nu va putea depăşi perioada de valabilitate a cardului iniţial.
Datele solicitate de casele de asigurări de sănătate emitente ale cardului european, precum
şi de alte instituţii care manipulează aceste informaţii se supun legislaţiei referitoare la
prelucrarea datelor cu caracter personal.
Atunci când circumstanţe excepţionale împiedică eliberarea cardului european, casa de
asigurări de sănătate va elibera un certificat înlocuitor provizoriu cu o perioadă de valabilitate de
cel mult 6 luni.
Cardul european se eliberează numai în situaţia deplasării asiguratului pentru şedere
temporară într-un stat membru al Uniunii Europene.
Perioada de valabilitate a cardului european este stabilită astfel încât să acopere perioada
de timp necesară şederii temporare, dar nu poate depăşi 6 luni de la data emiterii.
Cardul european poate fi utilizat de către asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de
sănătate din România numai pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.
Furnizorii de servicii medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de
sănătate au obligaţia de a acorda asistenţa medicală necesară titularilor cardului european emis
de unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, în perioada de valabilitate a cardului şi în
aceleaşi condiţii ca pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate din România, urmând a evidenţia şi raporta distinct caselor de asigurări sociale de
sănătate serviciile medicale acordate pentru această categorie de persoane.
109
în conformitate cu prevederile de la lit. e) art. 319 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii
şedere temporară este deplasarea unei persoane în unul. dintre statele membre ale Uniunii Europene pentru motive
turistice, profesionale, familiale sau pentru studii, pentru o perioadă de timp necesară deplasării, dar nu mai mult de
6 luni.
56
Casele de asigurări de sănătate au obligaţia de a recunoaşte cârdurile emise de statele

membre ale Uniunii Europene.
Cardul european conferă dreptul pentru asigurat de a beneficia de asistenţa medicală
necesară în cursul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene.
Cheltuielile ocazionate de asistenţa medicală vor fi rambursate de casa de asigurări de
sănătate emitentă a cardului, prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi acesta nu trebuie să
depăşească ceea ce este necesar din punct de vedere medical în timpul şederii temporare.
Persoanele asigurate în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene, posesoare ale
unui cârd european, vor fi tratate în România în acelaşi mod cu asiguraţii români.
Cardul european se emite individual pentru fiecare asigurat care îl solicită.
Cardul european nu acoperă situaţia în care asiguratul se deplasează într-un stat membru
al Uniunii Europene în vederea beneficierii de tratament medical.
Potrivit art. 232 din Proiect, asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate au
dreptul de a beneficia la cerere de cardul european de asigurări sociale de sănătate, (cârd
european).
Cardul european conferă asiguratului dreptul de a beneficia de asistenţa medicală
necesară în cursul unei şederi temporare într-un stat membru al Uniunii Europene.
Costul cardului european de asigurări de sănătate se suportă din Fondul naţional unic de
asigurări sociale de sănătate.
Modalităţile de eliberarea a cardului european precum şi drepturile pe care acesta le
conferă deţinătorului legal împreuna cu responsabilităţile instituţiilor implicate în acest proces se
stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
2.5.2. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate110
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate 111 este un cârd electronic, distinct de
cardul european de asigurări sociale de sănătate şi se emite pentru dovedirea calităţii de asigurat
pentru furnizarea unor servicii medicale.
Informaţiile minime care pot fi accesate de pe cardul naţional de asigurări sociale de
sănătate sunt următoarele:
a) numele, prenumele, precum şi codul numeric personal ale asiguratului;
110
111
Potrivit art. 319 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii cârd naţional de asigurări
sociale de sănătate, (cârd naţional) este documentul care dovedeşte că titularul acestuia este asigurat în sistemul de
asigurări sociale de sănătate din România.
57
b) codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

c) numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.
Pe cipul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate vor fi înregistrate informaţiile
minime prevăzute mai sus precum şi următoarele informaţii:
a) diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;
b) grupa sanguină şi Rh;
c) acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după
deces;
d) medic de familie: nume, prenume, date de contact.
Pe cardul naţional de asigurări sociale de sănătate datele medicale se înregistrează separat
de datele administrate, iar accesul la acestea se face numai de persoane autorizate în acest scop.
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se eliberează şi se administrează prin
utilizarea serviciilor de operare şi management al unei unităţi specializate în acest scop şi numai
prin intermediul sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate. Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate eliberează şi administrează cardul naţional de asigurări
sociale de sănătate şi are calitatea de operator de date cu caracter personal pentru datele
menţionate112.
Prelucrarea datelor cu caracter personal cuprinse în cardul naţional de asigurări sociale de
sănătate se face în condiţiile Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date113.
Cardul naţional poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
Furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii
contractuale cu casele de asigurări de sănătate, precum şi titularii cardului naţional de asigurări
sociale de sănătate au obligaţia de a solicita şi, respectiv, de a prezenta acest document, la data
acordării asistenţei medicale, în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele
metodologice de aplicare a acestui contract114.
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite individual pentru fiecare asigurat
cu vârsta de peste 18 ani,
112
Art. 333 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 35/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte în domeniul sanitar, publicată în
Monitorul Oficial nr. 434 din 30 iunie 2012.
113
Publicată în Monitorul Oficial nr. 790 din 12 decembrie 2001.
114
Art. 335 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. I pct. 26 din
reforma în domeniul sănătăţii în vederea eflcientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu, publicată în
58
Asiguraţii cu vârsta de până la 18 ani beneficiază de servicii medicale, medicamente şi

dispozitive medicale decontate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate în baza documentelor care atestă că se încadrează în categoria de asiguraţi, prevăzută în
lege.
Persoanele asigurate au obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de
sănătate în vederea acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în relaţii contractuale
cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului naţional de asigurări sociale de
sănătate conduce la acordarea acestor servicii numai contra cost.115
Potrivit art. 233 din Proiect, cardul naţional de asigurări sociale de sănătate este un cârd
electronic, distinct de cardul european de asigurări sociale de sănătate.
Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate se emite pentru dovedirea calităţii de
asigurat şi poate fi utilizat numai pe teritoriul României.
Cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, prin componenţa sa informatică, este
parte integrantă a sistemului informatic unic integrat al asigurărilor sociale de sănătate.
Cheltuielile necesare pentru producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate
se suportă atât de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cât şi de asigurat.
Asiguratul suportă cheltuielile reprezentând contravaloarea cardului naţional de asigurări
sociale de sănătate, respectiv a documentului propriu-zis prin care se atestă calitatea de asigurat,
precum şi costurile aferente distribuţiei acestuia.
Modalităţile de elaborare, implementare şi distribuire în România a cardului naţional de
asigurări sociale de sănătate, precum şi responsabilităţile instituţiilor implicate în acest proces se
stabilesc prin Hotărâre a Guvernului şi ordine ale Preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate.
115
Art. 336 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii a fost modificat prin art. 1 pct. 27 din
reforma în domeniul sănătăţii în vederea eficientizării unor instituţii şi activităţi în acest domeniu, publicată în
59
2.6. Asigurările voluntare de sănătate116
Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ prin care un asigurător 117
constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de
asiguraţi118 expuşi la producerea riscului de îmbolnăvire, şi îi indemnizează, în conformitate cu
clauzele stipulate în contractul de asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu, din fondul alcătuit
din primele încasate, precum şi din celelalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate
de asigurător şi fac parte din gama asigurărilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind
asigurările şi reasigurările în România119.
Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile
medicale care excedează pachetului de servicii medicale de bază120 acoperite de sistemul de
asigurări sociale de sănătate, cât şi pentru copiaţi, dacă acest lucru este prevăzut în contractul de
asigurare voluntară de sănătate.
Nu fac obiectul legii asigurările pentru boli profesionale şi accidente de muncă şi
serviciile medicale furnizate sub formă de abonament4.
Asigurările voluntare de sănătate pot fi, asigurări de tip complementar şi suplimentar.
Asigurările voluntare de sănătate de tip complementar suportă copiata datorată de
asigurat, în condiţiile legii.
116
117
Potrivit art. 339 lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii asigurătorul este persoana
juridică ori filiala autorizată în condiţiile Legii nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea
asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, să exercite activităţi de asigurare, să practice clasele de
asigurări de sănătate din categoria asigurărilor de viaţă şi/sau generale şi care îşi asumă răspunderea de a acoperi
cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute în contractul de asigurare voluntară de sănătate, inclusiv copiata
stabilită în condiţiile legii, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare ori a unei societăţi mutuale, dintr-un stat
membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, care a primit o autorizaţie de la
autoritatea competentă a statului membru de origine în acest sens. A fost modificat de art. I pct. 6 din Legea nr.
220/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în
Monitorul Oficial nr. 851 din 30 noiembrie 2011.
118
Potrivit art. 339 lit. a din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii asiguratul este persoana care
are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul şi faţă de care asigurătorul are obligaţia ca la producerea
riscului asigurat să acorde indemnizaţia sau suma asigurată conform prevederilor contractului de asigurare
voluntară de sănătate;
119
Publicată în Monitorul Oficial nr. 303 din 30 decembrie 1995 modificată şi completată prin Legea nr. 71/2011
pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. 3Potrivit art. 339 lit. f) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii pachetul de servicii medicale de bază reprezintă serviciile şi produsele
destinate prevenirii, diagnosticării, tratamentului, corectării şi recuperării diferitelor afecţiuni, la care asiguraţii au
acces în totalitate, parţial sau cu anumite limitări în volum ori în suma acoperită, în temeiul asigurărilor sociale de
sănătate, conform prevederilor legale în vigoare
120
Potrivit art. 339 lit. i) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii serviciile medicale furnizate
sub formă de abonament sunt acele servicii medicale preplătite pe care furnizorii le oferă în mod direct abonaţilor şi
nu prin intermediul asigurătorilor, în afara serviciilor din pachetul de servicii medicale de bază din sistemul de
60
Asigurările voluntare de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parţial plata pentru
orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază, opţiunea pentru un
anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare,
alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare.
Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntară
de sănătate pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale la
drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii şi stabilizării personalului angajat.
În cadrul asigurărilor voluntare de sănătate raporturile dintre asigurat şi asigurător,
precum şi drepturile şi obligaţiile acestora se stabilesc prin voinţa părţilor, sub forma pachetelor
de servicii, şi sunt menţionate în contractul de asigurare voluntară de sănătate.
Conform prevederilor art. 235 din Proiect, asigurările voluntare de sănătate reprezintă un
sistem facultativ prin care un asigurător constituie un fond de asigurare, prin contribuţia unui
număr de asiguraţi expuşi la producerea riscului de îmbolnăvire.
Asigurări voluntare concomitente cu asigurările sociale de sănătate reprezintă acele
asigurări voluntare oferite de asigurătorii de sănătate care intră în sistemul de asigurări sociale de
sănătate şi sunt în relaţie contractuală cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate conform legii.
Asigurările voluntare de sănătate pot fi oferite în condiţiile legii de următoarele categorii
de asigurători:
a) Asigurători de sănătate în relaţie contractuală cu Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate.
b) Asociaţiile mutuale care au ca obiect de activitate operaţiuni de asigurare a riscului
de boală sau accidente şi activităţi de prevenţie şi promovarea sănătăţii, în relaţie
contractuală cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate pentru pachetul de servicii medicale de
bază, membrilor aderenţi.
Membrii aderenţi pot fi persoane asigurate social care au optat pentru un pachet de
servicii complementare şi suplimentare.
c) Asigurători autorizaţi în condiţiile Legii care desfăşoară activităţi ce fac parte din gama
asigurărilor facultative conform Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în
România, cu modificările şi completările ulterioare.
Asigurările voluntare de sănătate pot fi, în sensul prezentei legi, asigurări de tip
complementar şi suplimentar.
61
a) Asigurările voluntare de sănătate de tip complementar suportă total sau parţial plata
serviciilor acoperite parţial din pachetul de servicii medicale de bază şi/sau coplăţile asociate
acestora.
b) Asigurările voluntare de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parţial plata
pentru orice tip de servicii necuprinse în pachetul de servicii medicale de bază şi copiaţi,
opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii
hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare (art.237).
Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate orice
persoane, cetăţeni români, cetăţeni străini sau apatrizi care au dreptul la pachetul de servicii
medicale de bază în temeiul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor legale (art.
238).
2.7. Contractul de asigurare voluntară121
Contractul de asigurare voluntară de sănătate trebuie să cuprindă, pe lângă elementele

obligatorii, şi următoarele elemente:
a) lista copiaţilor pentru asigurări voluntare de sănătate de tip complementar122;
b) lista serviciilor din asigurarea voluntară suplimentară;
c) lista furnizorilor agreaţi123;
d) modalitatea de contactare a acestora, direct sau prin intermediul unui departament de
asistenţă a asiguraţilor;
e) drepturile şi obligaţiile părţilor, cu evidenţierea clară a riscului de îmbolnăvire
individual;
f) modalităţile de decontare a serviciilor medicale;
g) modalităţile de încetare a valabilităţii contractului; h) modalităţile de soluţionare a
eventualelor litigii.
Asigurătorii sunt obligaţi ca la încheierea contractului de asigurare voluntară de sănătate
să ofere asiguratului toate informaţiile necesare privind drepturile şi obligaţiile rezultând din
contract, în vederea protejării intereselor asiguraţilor.
121
122
Art. 345 lit. a) din Legea nr. 95/2006 a fost modificat de art. I pct. 9 din Legea nr. 220/2011 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial nr. 851 din
30 noiembrie 2011.
123
Potrivit art. 339 lit. e) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii listă q furnizorilor agreaţi
este totalitatea furnizorilor aflaţi în relaţii contractuale cu asigurători care practică asigurări voluntare de sănătate de
tip suplimentar;
62
Asigurătorul poate solicita, la iniţierea contractului de asigurare, pe cheltuiala proprie şi

cu consimţământul pacientului, informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi
efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un
furnizor de servicii medicale desemnat de acesta. Informaţiile cuprinse în contractul de asigurare
voluntară, precum şi informaţiile privind starea de sănătate a asiguratului au caracter confidenţial
şi nu pot fi divulgate unor terţi de către asigurătorii care practică asigurări voluntare de sănătate
sau persoanele fizice/juridice care, prin natura relaţiilor de serviciu, cum ar fi controlor, auditor
şi alte asemenea funcţii, intră în posesia informaţiilor în cauză, cu excepţia cazurilor prevăzute
de lege.
Prin contract, asigurătorul care practică asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar
poate restricţiona pentru acest tip de asigurare accesul asiguratului, parţial sau în totalitate, la
anumiţi furnizori de servicii şi poate condiţiona utilizarea unor servicii în caz de îmbolnăvire de
efectuarea prealabilă a unor controale periodice profilactice sau de utilizarea unor anumiţi
furnizori agreaţi.
Asigurătorii care comercializează asigurări voluntare de sănătate complementare sunt
obligaţi să achite copiata conform contractului cu asiguratul oricărui furnizor de servicii aflat în
relaţie contractuală cu casele de asigurări şi nu pot restricţiona pentru acestea accesul
asiguraţilor.
Potrivit prevederilor art 239 din Proiect în cadrul asigurărilor voluntare de sănătate
raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaţiile acestora se stabilesc
prin voinţa părţilor, sub forma pachetelor de servicii, şi sunt menţionate în contractul de
asigurare voluntară de sănătate.
Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntară
de sănătate pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale la
drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii şi stabilizării personalului angajat.
Contractul de asigurare voluntară de sănătate trebuie să cuprindă, pe lângă elementele
obligatorii unui contract, şi următoarele elemente:
a) lista şi volumul de acoperire ale copiaţilor pentru asigurări voluntare de sănătate de tip
complementar, în conformitate cu preţul de referinţă stabilit de Casa Naţională de Asigurări de
Sănătate;
b) lista serviciilor din asigurarea voluntară suplimentară;
c) lista furnizorilor agreaţi;
63
d) modalitatea de contactare a acestora, direct sau prin intermediul unui departament de

asistenţă a asiguraţilor;
e) drepturile şi obligaţiile părţilor, cu evidenţierea clară a riscului de îmbolnăvire
individual;
f) modalităţile de decontare a serviciilor medicale;
g) modalităţile de încetare a valabilităţii contractului;
h) modalităţile de soluţionare a eventualelor litigii, (art.241).
Asigurătorii sunt obligaţi ca la încheierea contractului de asigurare voluntară de sănătate
să ofere asiguratului toate informaţiile necesare privind drepturile şi obligaţiile rezultând din
contract, în vederea protejării intereselor asiguraţilor.
Asigurătorul poate solicita, la iniţierea contractului de asigurare, pe cheltuiala proprie şi
cu consimţământul pacientului, informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi
efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un
furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.
64
CAPITOLUL III
PERSOANELE ASIGURATE PENTRU CONCEDII ŞI INDEMNIZAŢII DE
ASIGURĂRI SOCIALE DE SĂNĂTATE ŞI FINANŢAREA CHELTUIELILOR DE
SĂNĂTATE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
3.1. Persoanele asigurate pentru concediişi indemnizaţii de asigurări sociale de

sănătate124
Persoanele asigurate pentru concediişi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate în

sistemul de asigurări sociale de sănătate- asiguraţii- au dreptul la concedii medicale şi
indemnizaţii la asigurări de sănătate pentru perioada în care au domiciliul sau reşedinăa pe
teritoriul României dacă:
- desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;
- desfăşoară activităţi în funcţii elective;
- beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile legii.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care nu se află în una din situaţiile de mai
sus dar sunt: asociaţi comanditari sau acţionari; membri ai asociaţiilor familiale; persoane
autorizate să desfăşoare activităţi independente; persoane care încheie un contract de
asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi
indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav în condiţiile în care au început stagiul de cotizare
până la l ianuarie 2006125. Asiguraţii au dreptul, la următoarele categorii de concedii medicale şi
indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate:
a) concedii medicale şi indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea
capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor accidente de muncă sau
boli profesionale;
124
Ioan Ciochină- Barbu, op. cit., p. 86-116.
125
Lit. e) de la alin. 2 al art. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost introdusă prin art. unic din
Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 901 din 6 noiembrie 2006.
65
b) concedii medicale şi indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de

boli obişnuite sau de accidente în afara muncii;
c) concedii medicale şi indemnizaţii de maternitate;
d) concedii medicale şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav;
e) concedii medicale şi indemnizaţii de risc maternal.
Dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute mai sus este condiţionat de plata
contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, denumită
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii.
Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, cei
îndreptăţiţi trebuie să întrunească cumulativ următoarele condiţii:
a) să îndeplinească stagiul minim de cotizare;
b) să prezinte adeverinţa de la plătitorul de indemnizaţii din care să reiasă numărul de zile
de concediu de incapacitate temporară de muncă avute în ultimele 12 luni, cu excepţia urgenţelor
medico-chirurgicale sau a bolilor infectocontagioase din grupa A;
c) să fie prezente la domiciliu sau la adresa indicată, în vederea exercitării verificării de
către reprezentanţii plătitorilor de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate126.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării
cheltuielilor cu plata drepturilor, este de 0,85%, aplicată la fondul de salarii sau, după caz, la
drepturile reprezentând indemnizaţie de şomaj, asupra veniturilor supuse impozitului pe venit ori
asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoane pentru concedii
şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav şi
se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate127.
Cota de contribuţie se datorează şi se schiţă de către:
a) angajatori pentru asiguraţii care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de
muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente si pentru cei
care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o
organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi obligaţii sunt asimilate, cu ale
persoanelor de mai sus;
b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj pentru şomeri;
126
Art. 3 a fost introdus prin art. 1 pct. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea
127
Art. 4 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.
66
c) asociaţi comanditari sau acţionari; membri ai asociaţiilor familiale; persoane autorizate

să desfăşoare activităţi independente; persoane care încheie un contract de asigurări sociale
pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea
copilului bolnav în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la l ianuarie 2006.
Persoanele fizice şi juridice au obligaţia să calculeze şi să vireze la Fondul de asigurări
sociale de sănătate cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii128.
Angajatorii (persoane fizice şi juridice) au obligaţia plăţii cotei de contribuţie pentru
concedii şi indemnizaţii de 0,85% aplicată asupra fondului de salarii129 realizat, cu respectarea
legislaţiei financiar-fiscale în materie.
Angajatorii şi instituţia care administrează bugetul asigurărilor de şomaj au obligaţia de a
depune lunar declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale şi evidenţa nominală a
persoanelor asigurate130.
Tot acestea sunt obligate să depună la casele de asigurări sociale de sănătate, în a căror
rază administrativ - teritorială îşi au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al
certificatelor de concediu medical numai în condiţiile în care se solicită restituirea sumelor
reprezentând indemnizaţii plătite asiguraţilor, care depăşesc suma contribuţiilor datorate
bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate131.
Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% în situaţia şomerilor se
datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizaţia de şomaj.
Pentru a beneficia de concedii şi indemnizaţii, asociaţii, comanditarii sau acţionarii,
administratorii sau managerii care au încheiat contract de administrare ori de management,
membrii asociaţiilor familiale sau a persoanelor autorizate să desfăşoare activităţi independente
sunt obligate să depună declaraţia de asigurare pentru concedii şi indemnizaţii la casa de
asigurări de sănătate la care sunt luate în evidenţă ca plătitori de contribuţie de asigurări sociale
de sănătate. Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii de 0,85% se datorează asupra
veniturilor supuse impozitului pe venit sau asupra veniturilor declarate în contractele de
asigurare socială132.
128
Art. 6 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.
129
Prin fond de salarii realizat se înţelege totalitatea sumelor utilizate de angajator pentru plata drepturilor salariale
sau de natură salarială (art. 6 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005).
130
Art. 6 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. IX pct. 3 din
131
132
Art. 6 alin. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 4 din
67
Contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii se aplică şi asupra indemnizaţiei pentru

incapacitate temporară de muncă urmare a unui accident de muncă sau boală profesională şi se
suportă de către angajator din fondul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale
constituite.
Baza lunară de calcul a contribuţiei pentru concedii şi indemnizaţii pentru salariaţi,
funcţionari publici persoane elective, membri cooperatori, şomeri, nu poate fi mai mare decât
produsul dintre numărul asiguraţilor din luna în care se calculează contribuţia şi valoarea
corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe ţară.
Baza de calcul lunară133 a contribuţiei pentru concediu şi indemnizaţii pentru asociaţi,
comanditari sau acţionari, membri ai asociaţiei familiale, persoane autorizate să desfăşoare
activităţi independente, persoanele care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi
indemnizaţii pentru maternitate şi concedii pentru îngrijirea copilului bolnav, nu poate depăşi
plafonul a 12 salarii minime brute pe ţară.134
Stagiul minim de cotizare pentru acordarea drepturilor este de o lună realizată în ultimele
12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical135.
Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a achitat
contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii de către angajatori sau de către asigurat,respectiv de
către fondul de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale sau bugetul asigurărilor
de şomaj136.
În sistemul asigurărilor sociale de sănătate sunt asimilate stagiului de cotizare perioadele
în care asiguratul beneficiază de concediile şi indemnizaţiile prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005.
De asemenea, sunt asimilate stagiului de cotizare şi perioadele în care asiguratul:
a) a beneficiat de pensie de invaliditate;
b) a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizate potrivit legii, pe
durata normală a studiilor respective, cu condiţia absolvirii acestora.
133
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.36/2010.
134
135
Art. 7 a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonan ţei de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul
Oficial nr. 901 din 6 noiembrie 2006.
136
Art. 8 alin. l lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 7 din
Legea nr. 399/2006.
68
c) a beneficiat de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de până la

2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, potrivit Ordonanţei de urgentă a
Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului 137, respectiv
perioadele în care persoanele asigurate au beneficiat de drepturile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit.
b) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap138
Perioadele prevăzute mai sus se asimilează stagiului de cotizare numai dacă în aceste
perioade asiguratul nu a realizat stagii de cotizare.
În cazul urgenţelor medico-chirargicale, tuberculozei, bolilor infectocontagioase din
grupa A, neoplaziilor şi SIDA, asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru
incapacitate temporară de muncă, fără condiţii de stagiu de cotizare.
Baza de calcul a indemnizaţiilor se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6
luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime
brute pe ţară lunar, pe baza cărora se calculează contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii139.
În situaţia în care la stabilirea celor 6 luni din care, se constituie baza de calcul al
indemnizaţiilor se utilizează perioadele asimilate stagiului de cotizare veniturile care se iau în
considerare sunt:
a) indemnizaţiile de asigurări sociale de care au beneficiat asiguraţii;
b) salariul de bază minim brut pe ţară din perioadele în care asiguratul a beneficiat de
pensie de invaliditate ori a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar;
c) indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul
copilului cu handicap, de până la 3 ani respectiv indemnizaţia pentru creşterea copilului cu
handicap cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani140
De reţinut este şi faptul că din duratele de acordare a concediilor medicale, exprimate în
zile calendaristice, se plătesc numai zilele lucrătoare. La stabilirea numărului de zile ce urmează
a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate
137
Publicată în Monitorul Oficial nr. 257 din 28 martie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 7/2007
(publicată în Monitorul Oficial nr. 33 din 17 ianuarie 2007), modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 124/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care reglementează acordarea de
beneficii de asistenţă socială, (publicată în Monitorul Oficial nr. 941 din 30 decembrie 2011).
138
Art. 8 alin. 3 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, a fost introdus prin art. I pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010,
139
Art. 10 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privinâ concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate a fost modificat prin art. III pct. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2006
privind unele măsuri referitoare la asigurările de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 958 din 28 noiembrie
2006.
140
Art. 10 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate a fost modificat prin art. I pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010.
69
nelucrătoare, precum şi cele referitoare la programul de lucru, prevăzute prin contractele

colective de muncă.
Asiguraţii beneficiază de concedii şi de indemnizaţii în baza certificatului medical
eliberat de medicul curant; acesta este orice medic aflat în relaţie contractuală cu casele de
asigurări de sănătate, precum şi orice alt medic cu autorizaţie de liberă practică valabilă şi care
încheie o convenţie în acest sens cu casele de asigurări de sănătate141.
3.2. Concediul şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă: de către angajator, din

prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă 142; din bugetul Fondului naţional
unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:
a) ziua următoare celor suportate de angajator şi până la data încetării incapacităţii
temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;
b) prima zi de incapacitate temporară de muncă, în cazul persoanelor asigurate care
beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj,
asociaţi comanditari sau acţionari, administratori sau manageri care au încheiat contract de
administrare sau de management, membri ai asociaţiei familiale autorizate să desfăşoare
activităţi independente [prevăzute la art. l alin. (1) lit. C şi alin. (2)].
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă, este de cel mult 183 de zile în interval de un an, socotit din prima zi de îmbolnăvire.
Începând cu a 91-a zi, concediul se poate prelungi de către medicul specialist până la 183
de zile, cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale143.
Durata de acordare a concediului şi a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de
muncă este mai mare în cazul unor boli speciale şi se diferenţiază după cum urmează:
a) un an, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară şi unele boli
cardiovasculare, stabilite de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, cu acordul Ministerului
Sănătăţii;
141
Art. 11 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 8 din Legea
nr. 399/2006.
142
Art. 12 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 9 din Legea nr.
399/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 901 din 6 noiembrie 2006.
143
Art. 13 alin. l şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 10 din
Legea nr. 399/2006.
70
b) un an, cu drept de prelungire până la un an şi 6 luni de către medicul expert al

asigurărilor sociale, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză meningeală, peritoneală şi
urogenitală, inclusiv a glandelor suprarenale, pentru SIDA şi neoplazii, în funcţie de stadiul
bolii;
c) un an şi 6 luni, în intervalul ultimilor 2 ani, pentru tuberculoză pulmonară operată şi
osteoarticulară;
d) 6 luni, cu posibilitatea de prelungire până la maximum un an, în intervalul ultimilor 2
ani, pentru alte forme de tuberculoză extrapulmonară, cu avizul medicului expert al asigurărilor
sociale.
Medicul primar sau, după caz, medicul specialist în afecţiunea principal invalidantă poate
propune pensionarea de invaliditate dacă bolnavul nu a fost recuperat la expirarea duratelor de
acordare a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă.
În situaţii temeinic motivate de posibilitatea recuperării, medicul poate propune
prelungirea concediului medical peste 183 de zile, în scopul evitării pensionării de invaliditate şi
menţinerii asiguratului în activitate.
Medicul expert al asigurărilor sociale decide, după caz, prelungirea concediului medical
pentru continuarea programului recuperator, reducerea programului de lucru, reluarea activităţii
în raport de pregătirea profesională şi de aptitudini ori pensionarea de invaliditate.
Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile în
raport cu evoluţia cazului şi cu rezultatele acţiunilor de recuperare.
Atunci când medicul expert al asigurărilor sociale a emis avizul de pensionare de
invaliditate, plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se face până la sfârşitul
lunii următoare celei în care s-a emis avizul, fără a se depăşi durata maximă de acordare a
concediului.
Asiguraţii a căror incapacitate temporară de muncă a survenit în timpul concediului de
odihnă sau al concediului fără plată beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de
muncă, concediul de odihnă sau fără plată fiind întrerupt, urmând ca zilele neefectuate să fie
reprogramate.
Pensionarii, precum şi pensionarii de invaliditate gradul III sau, după caz, pensionarii
nevăzători, membri ai unei asociaţii familiale sau care sunt autorizaţi să desfăşoare activităţi
independente, beneficiază de indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă, în aceleaşi
condiţii ca şi ceilalţi asiguraţi.
71
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se

determină prin aplicarea procentului de 75% asupra bazei de calcul.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă,
determinată de tuberculoză, SIDA, neoplazii, precum şi de o boală infectocontagioasă din grupa
A şi de urgenţe medico-chirurgicale este de 100% din baza de calcul.
3.3. Concediile şi indemnizaţiile pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea

capacităţii de muncă144
În vederea prevenirii îmbolnăvirilor şi recuperării capacităţii de muncă, asiguraţii pot

beneficia de:
- indemnizaţie pentru reducerea timpului de muncă;
- concediu şi indemnizaţie pentru carantină;
- tratament balnear, în conformitate cu programul individual de recuperare.
Indemnizaţia pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală se
acordă asiguraţilor care, din motive de sănătate, nu mai pot realiza durata normală de muncă.
Aceasta se acordă, la propunerea medicului curant, cu avizul medicului expert al
asigurărilor sociale, pentru cel mult 90 de zile în ultimele 12 luni anterioare primei zile de
concediu, în una sau mai multe etape.
Concediul şi indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguraţilor cărora li se interzice
continuarea activităţii din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat
de direcţia de sănătate publică.
Asiguraţii aflaţi în incapacitate temporară de muncă pe o perioadă mai mare de 90 de zile
consecutive beneficiază de tratament balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă, pe baza
biletului de trimitere, în condiţiile prevăzute în Contractul-cadru privind condiţiile acordării
asistenţei medicale în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Tratamentul balnear şi de recuperare a capacităţii de muncă se desfăşoară în conformitate
cu prevederile programului individual de recuperare întocmit de medicul specialist, cu aprobarea
medicului expert al asigurărilor sociale, în funcţie de natura, stadiul şi prognosticul bolii,
structurat pe etape.
144
A se vedea şi art. 18-22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi
indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
72
În funcţie de tipul afecţiunii şi de natura tratamentului, durata tratamentului balnear este

de 15-21 de zile şi se stabileşte de către medicul curant.
Programul individual de recuperare este obligatoriu şi se realizează în unităţi sanitare
specializate aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate.
După fiecare etapă prevăzută în programul individual de recuperare asiguraţii sunt supuşi
reexaminării medicale. In funcţie de rezultatele acesteia medicul expert al asigurărilor sociale,
poate propune medicului curant actualizarea programului individual de recuperare sau, după caz,
recomandă reluarea activităţii profesionale ori propune pensionarea de invaliditate.
Plata indemnizaţiilor nu se cuvine pe perioadele în care asiguratul, din motive imputabile
lui, nu îşi îndeplineşte obligaţia de a urma şi de a respecta programul individual de recuperare.
3.4. Concediul şi indemnizaţia de maternitate
Potrivit prevederilor art. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind
concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate asiguratele au dreptul la concedii
pentru sarcină şi lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioada în care beneficiază
de indemnizaţie de maternitate.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi femeile care, din motive neimputabile lor nu mai au
calitatea de asigurat, dacă nasc în termen de 9 luni de la data pierderii acestei calităţii. Faptul că
pierderea calităţii de asigurat nu s-a produs din motive imputabile persoanei în cauză se
dovedeşte cu acte oficiale eliberate de către angajatori sau asimilaţii acestora.
În asemenea situaţii baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate se constituie din media
veniturilor lunare pe baza cărora s-a calculat contribuţia pentru concedii şi indemnizaţii, din
ultimele 6 luni anterioare datei pierderii calităţii de asigurat.
Concediul pentru sarcină se acordă pe o perioadă de 63 de zile înainte de naştere, iar
concediul pentru lăuzie pe o perioada de 63 de zile după naştere.
Concediile pentru sarcină şi lăuzie se pot compensa între ele, în funcţie de recomandarea
medicului şi de opţiunea persoanei beneficiare, în aşa fel încât durata minimă obligatorie a
concediului de lăuzie să fie de 42 de zile calendaristice.
Persoanele cu handicap asigurate beneficiază, la cerere, de concediu pentru sarcină,
începând cu luna a 6-a de sarcină.
În situaţia copilului născut mort sau în situaţia în care acesta moare în perioada
concediului de lăuzie, indemnizaţia de maternitate se acordă pe toata durata acestuia.
73
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 85% din baza de calcul.
Indemnizaţia de maternitate se suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de
3.5. Concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului
Potrivit art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi
indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului 145 începând cu data de l ianuarie 2011, persoanele
care, în ultimul an anterior datei naşterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri din salarii,
venituri din activităţi independente, venituri din activităţi agricole supuse impozitului pe venit
pot beneficia opţional de următoarele drepturi:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la un an, respectiv 3ani în cazul
copilului cu handicap, precum şi de o indemnizaţie lunară1;
b) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani, precum şi de o
indemnizaţie lunară146.
Limitele minimă şi maximă ale indemnizaţiei se stabilesc prin raportare la indicatorul
social de referinţă147, (ISR)148Indemnizaţia lunară prevăzută la lit. a) se stabileşte în cuantum de
85% din media veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 1,2
ISR(600 lei) şi nici mai mare de 6,8 ISR(3400 lei).
Indemnizaţia lunară prevăzută la lit. b) se stabileşte în cuantum de 85% din media
veniturilor nete realizate pe ultimele 12 luni şi nu poate fi mai mică de 1,2 ISR(600 lei) şi nici
mai mare de 2,4 ISR(1.200 lei)149.
Cele 12 luni pot fi constituite integral şi din perioadele în care persoanele s-au aflat în una
sau mai multe dintre următoarele situaţii:
145
Art. 2 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.l 11/2010 a fost modificat prin art. IV pct. l din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011. A se vedea art. 4-10 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2011.
146
Indicatorul social de referinţă (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile
de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea asigurării protecţiei
147
A se vedea art. 4-10 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2011.
148
Indicatorul social de referinţă (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia se raportează beneficiile
de asistenţă socială, suportate din bugetul de stat, acordate atât în vederea asigurării protecţiei persoanelor în cadrul
sistemului de asistenţă socială, cât şi în vederea stimulării persoanelor beneficiare ale sistemului de asistenţă
socială, pentru a se încadra în muncă (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 292/2011 a asistenţei sociale, publicată în
Monitorul Oficial nr.905 din 20 decembrie 2011).
149
Art. 2 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost introdus prin art. 1 pct. 10 din Legea nr.
166/2012
74
a) au beneficiat de indemnizaţie de şomaj sau au realizat perioade de stagiu de cotizare în

sistemul public de pensii, în condiţiile prevăzute de actele normative cu caracter special care
reglementează concedierile colective;
b) s-au aflat în evidenţa agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, respectiv a
municipiului Bucureşti, în vederea acordării indemnizaţiei de şomaj;
c) au beneficiat de concedii şi de indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate prevăzute
de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de
asigurări sociale de sănătate150;
d) au beneficiat de concedii medicale şi de indemnizaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor
şi recuperarea capacităţii de muncă, exclusiv pentru situaţiile rezultate ca urmare a unor
accidente de muncă sau boli profesionale;
e) au beneficiat de pensie de invaliditate;
f) se află în perioada de întrerupere temporară a activităţii, din iniţiativa angajatorului,
fără încetarea raportului de muncă, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau
similare;
g) au beneficiat de concediu şi indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului;
h) au beneficiat de concediu şi indemnizaţie lunară pentru creşterea sau, după caz, pentru
îngrijirea copilului cu handicap151;
i) au beneficiat de concediu fără plată pentru creşterea copilului;
j) se află în perioada de 3 luni de la încetarea unui contract de muncă pe durata
determinată şi începerea unui alt contract de muncă pe durată determinată;
k) au însoţit soţul/soţia trimis/trimisă în misiune permanentă în străinătate152;
1) au efectuat sau efectuează serviciul militar pe bază de voluntariat, au fost concentraţi,
mobilizaţi sau în prizonierat;
m) frecventează, fără întrerupere, cursurile de zi ale învăţământului preuniversitar,
inclusiv în cadrul programului „A doua şansă" sau, după caz, universitar la nivelul studiilor
universitare de licenţă ori de maşter, precum şi ale învăţământului postuniversitar la nivel de
masterat, organizate potrivit legii, în ţară sau în străinătate, într-un domeniu recunoscut de
150
Publicată în Monitorul Oficial nr. 1974 din 29 noiembrie 2005 modificată ulterior inclusiv prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 (publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 26 aprilie 2010).
151
Art. 2 alin. 5 lit. k din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată prin art. unic pct. l din
Legea nr. 132/2011.
152
Art. 2 alin. 5 lit. k din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată prin art. unic pct. l din
Legea nr. 132/2011.
75
Ministerul Educaţiei Naţionale, cu excepţia situaţiei de întrerupere a cursurilor din motive

medicale153;
n) au calitatea de doctorand în condiţiile prevăzute de Legea educaţiei naţionale nr.
172011;
o) se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învăţământ preuniversitar şi
începerea, în acelaşi an calendaristic, a unei alte forme de învăţământ preuniversitar, cursuri de
zi, frecventate fără întrerupere154;
p) se află în perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ale învăţământului
preuniversitar şi începerea învăţământului universitar, cursuri de zi, în acelaşi an calendaristic;
q) se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învăţământ universitar,
cursuri de zi, cu sau fără examen de licenţă sau de diplomă, şi începerea, în acelaşi an
calendaristic, a unei alte forme de învăţământ universitar, cursuri de zi, frecventate fără
întrerupere;
r) se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învăţământ universitar, la
nivelul studiilor universitare de licenţă sau de maşter, precum şi ale învăţământului
postuniversitar la nivel de masterat, cursuri de zi, şi începerea, în acelaşi an calendaristic, a unei
alte forme de învăţământ universitar la nivelul studiilor universitare de licenţă sau de maşter,
cursuri de zi, frecventate fără întrerupere155;
s) se află în perioada cuprinsă între încheierea unei forme de învăţământ postuniversitar,
cursuri de zi, şi începerea, în acelaşi an calendaristic, a unei alte forme de învăţământ
postuniversitar, cursuri de zi postuniversitar, cursuri de zi, frecventate fără întrerupere156;
t) se află în perioada de 60 de zile de la finalizarea cursurilor învăţământului obligatoriu
sau, după caz, de la absolvirea cursurilor de zi ale învăţământului preuniversitar, universitar la
nivelul studiilor universitare de licenţă sau de maşter şi postuniversitar la nivel de masterat,
153
Publicată în Monitorul Oficial nr.18 din 10 ianuarie 2011, modificată şi completată ulterior, inclusiv prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării
precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada l
ianuarie -31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 864 din 19 decembrie 2012.
154
Potrivit art. 4 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2011 se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 2
alin. (5) lit. o)-s) din Ordonanţa de urgenţă şi în situaţia în care persoana admisă la cursurile unei alte forme de
învăţământ preuniversitar sau, după caz, universitar, postuniversitar de masterat sau de doctorat, organizat
155
Art. 2 alin. 5 lit. r din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 i a fost modificată prin art. unicpct. l din
Legea nr. 132/2011.
156
Potrivit art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 52/2011 (Normele metodologice) în aplicarea art. 2 alin. (5) lit. m),
o)-s) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, cursurile preuniversitare, universitare, postuniversitare
la nivelul studiilor universitare de masterat pot fi frecventate atât la unităţi de învăţământ de stat, cât şi particulare,
autorizate sau acreditate, în ţară sau într-un alt stat membru al Uniunii Europene, într-un domeniu recunoscut de
Ministerul Educaţiei Naţionale.
76
organizate potrivit legii, cu sau fără examen de absolvire, în vederea angajării ori, după caz,
trecerii în şomaj, calculate începând cu data de l a lunii următoare finalizării studiilor157;
u) au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare şi
perfecţionare profesională din iniţiativa angajatorului sau la care acesta şi-a dat acordul;
v) se află în perioada cuprinsă între absolvirea cursurilor de zi ale învăţământului medical
superior, cu examen de licenţă organizat în prima sesiune, şi începerea primului rezidenţial după
absolvire.
Pentru acordarea drepturilor prevăzute mai sus, persoanele care au realizat activităţi
profesionale în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state care aplică prevederile
Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie
2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială şi ale Regulamentului (CE) nr.
987/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a
procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea
sistemelor de securitate socială, (Regulament), beneficiază de totalizarea perioadelor de
activitate realizate în aceste state în condiţiile prevăzute de acesta.
Opţiunea beneficiarului se exprimă în scris, pe baza de cerere, şi nu poate fi schimbată pe
parcursul acordării drepturilor.
Veniturile din salarii, din activităţi independente şi din activităţi agricole sunt cele
impozabile şi reprezintă valoarea obţinută după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului
impozabil, corespunzător fiecărei categorii de venit.
Veniturile care se iau în considerare pentru stabilirea nivelului indemnizaţiei pentru
creşterea copilului reprezintă, după caz158:
a) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra
bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin
deducerea din venitul brut a contribuţiilor obligatorii aferente unei luni şi a deducerii personale
acordate pentru luna respectivă şi contribuţiile la fondurile de pensii facultative, precum şi
cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă pentru veniturile din salarii, la locul unde se afla
funcţia de bază;
157
Art. 2 alin. 5 lit. t) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. unic pct. l din
Legea nr. 132/2011.
158
Art. 3 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin IV pct. 6 din Ordonanţa
77
b) suma încasată de persoana îndreptăţită, rezultată după aplicarea cotei de 16% asupra
bazei de calcul al impozitului determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile
obligatorii pe fiecare loc de realizare a acestora, pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri;
c) suma încasată de persoana îndreptăţită, calculată de către plătitorul acesteia, pentru
perioadele asimilate;
d) suma încasată de persoana îndreptăţită care realizează venituri supuse impozitului pe
venit, dar care sunt scutite de plata acestuia sau sunt considerate neimpozabile;
e) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi
independente;
f) suma rezultată după aplicarea cotei de impozitare asupra venitului net din activităţi
agricole.
Pentru persoanele care realizează venituri din salarii, solde/salarii din funcţie, venitul brut
reprezintă salariul de bază, indemnizaţii, sporuri, prime, orice alte sume sau avantaje de natură
salarială ori asimilate salariilor acordate de angajator.
În cazul în care o persoană realizează concomitent venituri supuse impozitului din mai
multe surse, se vor lua în calcul toate veniturile lunare încasate de aceasta.
Atunci când persoana realizează concomitent venituri supuse impozitului atât în ţară, cât
şi în statele care aplică Regulamentul, se iau în calcul doar veniturile realizate în ţară.
Pentru luna naşterii copilului se iau în calcul veniturile cuvenite pentru acea lună,
respectiv venitul pe care 1-ar fi primit persoana dacă ar fi lucrat în toată luna, sau cumulul dintre
venitul aferent zilelor lucrate cu indemnizaţia de maternitate159
În calculul celor 12 luni, prevăzute mai sus, se includ şi fracţiunile de lună în care s-au
realizat venituri supuse impozitului, precum şi cele în care solicitanţii s-au aflat în situaţiile în
care au obţinut venituri din activităţi desfăşurate pe teritoriul oricărui stat al Uniunii Europene
ori în perioadele asimilate stagiului sunt considerate lună întreagă.
Prin fracţiune de lună se înţelege efectuarea a cel puţin jumătate din zilele lucrătoare din
acea lună în care persoana îndreptăţită a realizat venituri supuse impozitului ori s-a aflat în una
sau mai multe dintre situaţiile prevăzute mai sus
Prin excepţie, se acceptă ca de cel mult 3 ori fracţiunea de lună să fie constituită dintr-un
număr mai mic de zile lucrătoare decât cel prevăzut anterior.
Alin. 6 al art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost introdus prin art. IV pct. 7 din
159
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011

78
În situaţia în care naşterea copilului se produce înainte de termen, perioada se diminuează

cu perioada cuprinsă între data naşterii copilului şi data prezumată a naşterii, certificată de
medicul de specialitate160.
Nivelul indemnizaţiilor lunare,prevăzute mai sus, se majorează cu 1,2 ISR 3 (600 lei)
pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleţi sau multipleţi, începând cu al
doilea copil provenit dintr-o astfel de naştere161.
Pe perioada până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani sau 3 ani, în cazul
copilului cu handicap, cuantumul alocaţiei de stat prevăzut de Legea nr. 61/1993 privind alocaţia
de stat pentru copii162, se stabileşte la 200 lei163.
După împlinirea de către copil a vârstei de un an, cu excepţia copilului cu handicap,
persoanele care au optat pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi indemnizaţia
lunară au dreptul la concediu fără plată pentru creşterea copilului până la vârsta de 2 an1643.
Cererea pentru acordarea concediului fără plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului
se depune şi se înregistrează la angajator, pe baza livretului de familie sau a certificatului de
naştere al copilului165
Persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru
creşterea copilului, prevăzut mai sus, obţin venituri supuse impozitului, au dreptul la un
stimulent de inserţie166 în cuantum lunar de l ISR.
Stimulentul de inserţie se acordă după cum urmează:
a) pentru persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă
de până la un an, dacă acestea obţin venituri supuse impozitului înainte de împlinirea de către
copil a vârstei de un an, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2
ani;
160
Alin. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Valoarea indicatorului social de referinţă este de
500 lei potrivit art. 33' din Legea nr. 76/2002. Art. 33' a fost introdus de pct. 6 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 126 / 2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 697 din 14 octombrie 2008.
161
Art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost introdus prin art. IV pct. 8 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 124/2011.
162
Republicată în Monitorul Oficial nr. 145 din 28 februarie 2007, modificată şi completată prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 97/2007 (publicată în Monitorul Oficial nr. 684 din 8 octombrie 2007.
163
Art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
164
A se vedea art. 10-11 din Normele metodologice.
165
166
Art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr.
166/2012.
79
b) pentru persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului în vârstă

de până la 2 ani, dacă acestea obţin venituri supuse impozitului, după împlinirea de către copil
a vârstei de un an, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani;
c) pentru persoanele care beneficiază de concediu pentru creşterea copilului cu handicap
în vârstă de până la 3 ani oricând, pe toată perioada.
În cazul persoanelor care beneficiază de indemnizaţia lunară şi solicită dreptul la
stimulent de inserţie, plata acestei indemnizaţii se suspendă167.
De indemnizaţia lunară şi stimulentul de inserţie beneficiază, opţional,oricare dintre
părinţii fireşti ai copilului, în condiţiile prezentate mai sus, dacă îndeplineşte condiţiile de
acordare.
De aceleaşi drepturi beneficiază şi una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-
a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în
regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist care poate beneficia de aceste
drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost numită tutore.
În situaţia persoanelor de mai sus acordarea drepturilor 168 se face ţinându-se seama de
perioada de 12 luni anterioare celei în care, după caz, s-a aprobat adopţia, a fost făcută
încredinţarea ori s-a instituit plasamentul sau tutela169.
Atunci când intervine decesul părintelui care îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de
concediul şi de indemnizaţia lunară, respectiv de stimulentul de inserţie, părintele supravieţuitor
are dreptul să beneficieze, la cerere, de drepturile prevăzute mai sus, după cum urmează:
a) de drepturile părintelui decedat, în situaţia în care nu îndeplineşte condiţiile legale;
b) de drepturile legale, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare, în funcţie de opţiunea
nou-exprimată, raportată la vârsta copilului170.
Concediul şi indemnizaţia lunară, precum şi stimulentul de inserţie se cuvin pentru
fiecare dintre naşteri sau, după caz, pentru fiecare dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia
i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în
drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost numită tutore
167
Art. 8 alin. l Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 10 din Ordonanţa
168
Prevăzute la art. 2 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
169
Art. 8 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. unic pct. 2 din Legea
nr. 132/2011.
170
Art. 8 alin. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 10 din
80
Durata de acordare a concediului se prelungeşte corespunzător în cazul suprapunerii a

două sau mai multor situaţii de natură a genera acest drept.
În cazurile prevăzute mai sus se acordă o singură indemnizaţie, în cuantumul prevăzut de
lege.
Pe perioada suprapunerii situaţiilor prevăzute anterior, cuantumul indemnizaţiei lunare se
majorează cu suma de 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, începând cu cel de-al doilea.
Prevederile de mai sus se aplică inclusiv pentru situaţiile în care persoana se află cu
primul copil în perioada de concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului în baza
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii
copilului şi naşte un alt/alţi copil/copii sau se află printre persoanele care a adoptat copilul, căreia
i s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care are copilul în plasament ori în plasament în
drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost numită tutore1.
Dreptul la concediul pentru creşterea copilului se acordă pe bază netransferabilă
persoanelor ai căror copii s-au născut începând cu data de l martie 2012, precum şi persoanelor
care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în
plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului maternal profesionist
care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi, precum şi persoana care a fost
numită tutore, începând cu această dată, în situaţia în care ambele persoane din familia respectivă
îndeplinesc condiţiile de acordare a acestuia, după cum urmează:
a) cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului este alocată
uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;
b) în situaţia în care persoana nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt
părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia171.
Drepturile se acordă în situaţia în care solicitantul îndeplineşte cumulativ următoarele
condiţii:
a) este cetăţean român, cetăţean străin sau apatrid;
b) are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul României;
c) locuieşte în România împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile şi se
ocupă de creşterea şi îngrijirea acestuia/acestora.
171
166/2012.
81
Pentru menţinerea drepturilor, prevăzute mai sus, începând cu anul 2012, beneficiarii care
au drepturi stabilite de cel puţin 6 luni au obligaţia să îşi achite impozitele şi taxele locale faţă de
bugetul local pentru bunurile pe care le deţin în proprietate, conform prevederilor Legii nr.
571/2003, Codul fiscal.
Pentru persoanele singure care se ocupă de creşterea şi îngrijirea unuia sau a mai multor
copii, menţinerea drepturilor nu este condiţionată de obligaţia prevăzută anterior, iar pentru
familiile legal constituie, obligaţia faţă de bugetul local se aplică asupra bunurilor familiei,
indiferent de soţul care deţine în proprietate respectivele bunuri172.
Drepturile reprezentând indemnizaţie sau stimulent de inserţie 173 se acordă la cerere,
însoţită în mod obligatoriu de:
a) copia actului de identitate al solicitantului şi a certificatului de naştere al copilului
pentru care se solicită dreptul ori, după caz, de livretul de familie, certificate pentru conformitate
cu originalul de către persoana care primeşte documentele174;
b) actele doveditoare privind calitatea solicitantului şi relaţia acestuia cu copilul/copiii
pentru care solicită dreptul, pentru situaţiile de adopţie;
c) actele doveditoare care să ateste îndeplinirea perioadelor;
d) dovada eliberată de angajator sau organele competente privind veniturile realizate;
e) dovada privind suspendarea activităţii pentru perioada în care se solicită concediul
pentru creşterea copilului;
f) orice alte documente care să ateste îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate.
La stabilirea bazei de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în
considerare toate veniturile supuse impozitului realizate de persoana îndreptăţită, precum şi
veniturile aferente perioadelor asimilate.
Baza de calcul al indemnizaţiei pentru creşterea copilului se determină ca suma totală a
veniturilor realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii copilului împărţită la 12.
În cazul veniturilor din activităţi independente sau agricole, la stabilirea cuantumului
indemnizaţiei pentru creşterea copilului se iau în calcul veniturile înscrise în actele doveditoare
împărţite la numărul de luni în care s-au realizat acestea.
172
Art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 12 din Ordonanţa
173
A se vedea ar. 14-15 din Normele metodologice.
174
Art. 13 lit. a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificată prin Legea nr. 132/2011.
82
În situaţia persoanelor care au avut venituri din Uniunea Europeană pentru conversia în
moneda naţională a veniturilor realizate de acestea, se ia în calcul cursul de schimb valutar
stabilit de Banca Naţională a României în ziua anterioară depunerii cererii175.
Cererile pentru acordarea drepturilor, reprezentând indemnizaţie sau stimulent de inserţie
şi documentele din care rezultă îndeplinirea condiţiilor legale de acordare a acestora se depun la
primăria comunei, oraşului, municipiului, respectiv sectoarelor municipiului Bucureşti, pe raza
căreia/căruia solicitantul îşi are domiciliul sau reşedinţa.
Până la data de 5 a fiecărei luni, primăriile au obligaţia de a transmite pe bază de
borderou cererile înregistrate în luna anterioară, însoţite de documentele justificative, la agenţiile
pentru prestaţii sociale judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti (agenţii teritoriale)176.
Cererile se soluţionează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la agenţia
teritorială, prin decizie de admitere sau, după caz, de respingere, emisă de directorul executiv.
Decizia se comunică solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii.
Contestaţiile formulate împotriva deciziei se soluţionează potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 5 54/2004177
Drepturile reprezentând indemnizaţii şi stimulent de inserţie se stabilesc după cum
urmează:
a) începând cu ziua următoare celei în care încetează, concediul de maternitate, dacă
cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la acea dată;
b) începând cu data naşterii copilului, dacă cererea este depusă în termen de 60 de zile
lucrătoare de la acea dată, în cazul persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea
concediului de maternitate şi a indemnizaţiei aferente;
c) începând cu data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării, dacă
cererea este depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-au aprobat ori, după
caz, s-au instituit măsurile de protecţie a copilului;
d) de la data depunerii cererii, pentru toate celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care
cererea a fost depusă peste termenele precizate mai sus.
Pentru fracţiunile de lună, cuantumul drepturilor se stabileşte proporţional, în funcţie de
numărul zilelor calendaristice din luna respectivă pentru care acestea se cuvin şi se acordă.
175
Art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010
176
Art. 14 alin. l şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 15 din
177
Publicată în Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 100/2008, publicată în
Monitorul Oficial nr.375 din 16 mai 2008.
83
Pentru concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului de până la un an cererea şi

documentele doveditoare se pot depune cu 30 de zile înainte de încetarea concediului de
maternitate.
Dreptul la indemnizaţiile prevăzute mai sus încetează din ziua următoare celei în care178:
a) copilul a împlinit vârsta de un an sau, după caz, 2 ani, respectiv de 3 ani, în cazul
copilului cu handicap;
b) a avut loc decesul copilului;
c) beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 38 alin. 7.
Dreptul la indemnizaţiile de mai sus se suspendă începând cu ziua următoare celei în
care179:
a) beneficiarul este decăzut din drepturile părinteşti;
b) beneficiarul este îndepărtat de la exercitarea tutelei;
c) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în vederea încredinţării
copilului spre adopţie;
d) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în vederea menţinerii
măsurii de plasament;
e) beneficiarul execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv pe
o perioadă mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat într-o instituţie de ocrotire publică sau privată;
g) beneficiarul a decedat;
h) în situaţia în care beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale;
i) beneficiarul realizează venituri supuse impozitului şi copilul nu a împlinit vârsta de un
an,2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap180;
j) se constată că timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate;
k)3 beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 38 alin. l.
178
Art. 16 alin. l lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 18 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011. Art. 38 alin. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
111/2010, modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 166/2012, prevede: „Achitarea obligaţiilor legale faţă de
bugetul local în perioada prevăzuta la alin. (6) atrage reluarea plătii drepturilor, începând cu luna următoare celei în
care s-a achitat obligaţia, inclusiv pentru drepturile cuvenite în perioada suspendării''
179
Art. 16 alin. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. 1 pct. 17 din Legea
nr. 166/2012.
180
Art. 16 alin. 2 lit. k) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 20 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011. Art. 38 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
111/2010, modificat prin art. I pct. 30 din Legea nr. 166/2012, prevede:„Pentru beneficiarii prevăzuţi la alin. (2)
care nu şi-au achitat impozitele şi taxele locale până la data prevăzută la alin. (3), serviciul de specialitate al
primarului are obligaţia să comunice acestora sumele de plată, iar în cazul în care s-a stabilit eşalonarea, reducerea
sau scutirea obligaţiilor legale de plată, se va comunica şi termenul scadent pentru acestea''.
84
Plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului nu se suspendă în situaţia în care

beneficiarii acestei indemnizaţii primesc diverse sume în baza legii, contractului colectiv de
muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada concediului pentru creşterea
copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei activităţi în perioada de
concediu. Prevederile se aplică şi în cazul consilierilor locali181.
Dreptul la stimulentul de inserţie încetează cu ziua următoare celei în care182:
a) copilul a împlinit vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap;
b) beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi nici nu se află în
concediul pentru creşterea copilului;
c) a avut loc decesul copilului;
d) beneficiarul se află în situaţia prevăzută de art. 38 alin.7183.
Dreptul la stimulentul de inserţie se suspendă începând cu ziua următoare celei în care se
constată una dintre situaţiile prevăzute mai sus, cu excepţia celei de la art. 16 lit. i)184.
Dreptul la stimulentul de inserţie se suspendă începând cu ziua următoare celei în care
beneficiarul nu mai realizează venituri supuse impozitului şi solicită concediul pentru creşterea
copilului185
În situaţiile de suspendare a drepturilor acestea pot fi solicitate şi de către o altă persoană
îndreptăţită, dacă îndeplineşte cerinţele legale
Drepturile se cuvin şi se acordă noului beneficiar de la data suspendării, dacă cererea a
fost depusă în termen de 60 de zile lucrătoare de la data la care s-a produs suspendarea, respectiv
de la data cererii, dacă cererea a fost depusă după acest termen.
Reluarea plăţii drepturilor suspendate se face la cerere, după cum urmează:
a) începând cu ziua următoare pentru situaţiile în care copilul nu a împlinit vârsta de l an
sau de 3 ani şi beneficiarul nu mai realizează venituri şi solicită concediu pentru creşterea
copilului dacă cererea a fost depusă în termen de 60 de zile de la acea dată;
181
182
Art. 17 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 22 din
183
Art. 17 alin. l lit. d din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 23 din
184
nr. 166/2012.
185
Art. 17 alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. IV pct. 24 din
85
b) cu data depunerii cererii pentru toate celelalte situaţii186. Beneficiarul drepturilor este
obligat să comunice în scris primăriei orice modificare intervenită în situaţia sa, de natură să
determine încetarea sau suspendarea plăţii drepturilor, în termen de 15 zile lucrătoare de la
apariţia acesteia, iar primăria o va transmite agenţiei teritoriale în termen de 5 zile lucrătoare de
la data înregistrării187.
Drepturile nu pot fi urmărite silit decât în vederea recuperării sumelor încasate necuvenit
cu acest titlu.
Asupra acestor drepturi nu se datorează impozit şi nici contribuţiile sociale obligatorii
stabilite de lege.
Pe durata timpului în care se beneficiază de indemnizaţie, precum şi pe perioada
concediului fără plată, plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru aceste persoane
se asigură de la bugetul de stat.
Pentru persoanele care beneficiază de indemnizaţie, contribuţia de asigurări sociale de
sănătate se calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra cuantumului indemnizaţiei
acordate, iar pentru persoanele care beneficiază de concediul fără plată, contribuţia de asigurări
sociale de sănătate se calculează prin aplicarea cotei prevăzute de lege asupra nivelului
indemnizaţiei acordate188.
Perioada în care o persoană beneficiază de indemnizaţie sau se află în concediul fără plată
constituie perioada asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizaţiilor de
La stabilirea cuantumului indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate se ia în calcul
valoarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului.
Perioada în care o persoană beneficiază de drepturile prevăzute mai sus constituie
perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensie în sistemul
public şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă189.
186
Art.18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
187
Art.19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010.
188
Art. 21 alin. 1-3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. 1 pct. 20 din
Legea nr. 166/2012.
189
Publicată în Monitorul Oficial nr. 103 din 6 februarie 2002, modificată succesiv, inclusiv prin Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 17/2011 privind administrarea creanţelor bugetare reprezentând comisionul datorat,
până la data de 31 decembrie 2010, de angajatori inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi pentru
modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul sistemului asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă (publicată în Monitorul Oficial nr. 145 din 28 februarie 2011).
86
Perioada concediului pentru creşterea copilului constituie vechime în muncă şi în

serviciu, precum şi în specialitate şi se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în
raport cu acestea190.
Fondurile necesare plăţii drepturilor, cheltuielile administrative, precum şi cele de
transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii,
Familiei şi Persoanelor Vârstnice.
Calculul şi plata drepturilor, inclusiv a contribuţiei individuale de asigurări sociale de
sănătate, se fac de către Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, prin agenţiile teritoriale.
Drepturile se achită lunar beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora,
împuternicit prin procură, pe baza de mandat poştal sau, după caz, în cont curent personal ori
cont de cârd.
Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei
emise de directorul executiv al agenţiei teritoriale, cu respectarea termenului general de
prescripţie.
Decizia constituie titlu executoriu şi poate fi contestată conform prevederilor Legii nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ.
Sumele încasate necuvenit ca urmare a unei infracţiuni săvârşite de beneficiar se
recuperează de la acesta, iar cele rămase nerecuperate de pe urma beneficiarilor decedaţi nu se
mai urmăresc191.
Angajatorul are obligaţia de a aproba concediul pentru creşterea copilului, precum şi
concediul fără plată. Perioada de acordare se stabileşte de comun acord cu angajatul192.
Angajatorului îi este interzis să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în
cazul:
a) salariatei/salariatului care se află, după caz, în concediu pentru creşterea copilului
în vârstă de până la un an sau până la 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap193;
b) salariatei/salariatului care se află în plata stimulentului de inserţie. Interdicţia se
extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea
definitivă a salariatei/salariatului în unitate.
190
166/2012.
191
192
Art. 25 alin. l din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea
nr. 166/2012.
193
Art. 25 alin. l lit. a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. unic pct. 4 din
Legea nr. 132/2011.
87
Prevederile privind interdicţia de mai sus nu se aplică în cazul concedierii pentru motive
ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare sau a falimentului angajatorului.
Prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 sunt aplicabile şi tuturor
categoriilor de personal care îşi desfăşoară activitatea în ministerele şi instituţiile din sectorul de
apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
În situaţia persoanelor prevăzute mai sus fondurile necesare plăţii drepturilor cuvenite şi
cheltuielile administrative se asigură din bugetul de stat, prin bugetele ministerelor şi instituţiilor
din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.
Pentru perioada cât o persoană dintre cele prevăzute mai sus beneficiază de concediu
pentru creşterea copilului, stabilirea drepturilor de pensie şi a altor drepturi de asigurări sociale,
acordate potrivit legii, se fac conform prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de
pensii publice194.
Persoanele care au născut până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum şi cele care
au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredinţat sau li se încredinţează copilul în vederea
adopţiei sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgenţă, cu
excepţia asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până
la aceasta dată beneficiază de drepturile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
148/2005.
Pentru persoanele prevăzute mai sus indemnizaţia pentru creşterea copilului se acordă în
cuantum de 85% din media veniturilor nete lunare realizate în ultimele 12 luni anterioare naşterii
copilului sau, după caz, anterioare adopţiei, încredinţării în vederea adopţiei, stabilirii măsurii
plasamentului ori a plasamentului în regim de urgenţă sau a instituirii tutelei, dar nu mai puţin de
1,2 ISR şi nu mai mult de 6,8 ISR195.
Dispoziţiile prevăzute mai sus se aduc la cunoştinţa beneficiarilor prin emiterea unei noi
decizii de către agenţiile teritoriale.
Pentru copilul cu dizabilitate care a împlinit vârsta de 3 ani, oricare dintre părinţii fireşti
sau persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau
care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, cu excepţia asistentului
maternal profesionist care poate beneficia de aceste drepturi numai pentru copiii săi, precum şi
194
Art. 29 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. unic pct. 7 din
Legea nr. 132/2011.
195
nr. 166/2012.
88
persoana care a fost numită tutore beneficiază de un concediu pentru îngrijirea copilului până la
vârsta de 7 ani, după cum urmează:
a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre părinţi sau pentru persoana aflată în
una dintre situaţiile prevăzute la art. 8 alin. 2 care se ocupă efectiv de îngrijirea copilului cu
dizabilitate (gravă sau accentuată), până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la
solicitarea părintelui, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată196.
b) oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de 7 ani, pentru persoanele care au
beneficiat de concediul pentru creşterea copilului în baza actelor normative care au reglementat
acest drept la data naşterii copilului;
c) oricând, începând cu împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, pentru persoanele care
nu se încadrează în condiţiile prevăzute la lit. a) şi b), dar care în ultimele 12 luni înainte de
solicitarea acestui concediu au realizat venituri supuse impozitului sau au realizat perioade
asimilate.
Pe durata concediului prevăzut mai sus se acordă o indemnizaţie lunară la nivelul de 0,9
ISR.
Concediul pentru creşterea copilului, se acordă pe baza de cerere de către angajatorul la
care îşi desfăşoară activitatea persoana îndreptăţită.
În cazul persoanelor îndreptăţite care realizează venituri profesionale din activităţi
independente sau agricole şi care nu lucrează în baza unui contract individual de muncă,
concediul reprezintă întreruperea activităţii în perioada de până la împlinirea de către copilul cu
handicap a vârstei de 7 ani.
Perioada în care o persoana beneficiază de drepturile prevăzute mai sus constituie
perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizaţiilor de asigurări sociale
de sănătate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, perioadă asimilată
stagiului de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de pensii în sistemul unitar de pensii publice
prevăzute de Legea nr. 263/2010 şi a drepturilor stabilite prin Legea nr.76/2002 privind
asigurările de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă.
În situaţiile de mai sus condiţiile de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului se
consideră îndeplinite indiferent care dintre părinţii fireşti sau persoanele prevăzute la art. 8 alin.
2 a beneficiat de concediul pentru creşterea copilului197.
196
Art. 31 alin. l lit. a din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. I pct. 25 din
Legea nr. 166/2012.
197
Art. 31 alin. l lit. b-c şi alin. 2-6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost introduse prin art. IV
pct. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011.
89
Oricare dintre părinţii fireşti sau persoanele care au în întreţinere un copil cu dizabilitate
beneficiază, după caz, de următoarele drepturi:
a) program de lucru redus la 4 ore pentru unul dintre părinţi sau pentru persoana aflată în
una dintre situaţiile prevăzute la art. 8 alin. 2 care se ocupă efectiv de îngrijirea copilului cu
dizabilitate (gravă sau accentuată), până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani, la
solicitarea părintelui, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată,
fără afectarea drepturilor de asigurări sociale prevăzute de lege;
b) concedii medicale, pentru îngrijirea copilului cu dizabilitate care necesită internare,
tratament ambulatoriu sau la domiciliu pentru afecţiuni intercurente, precum şi pentru
recuperare/reabilitare, până la împlinirea de către copil a vârstei de 18 ani;
c) sprijin lunar în cuantum de 0,9 ISR, acordat persoanei cu dizabilitate gravă sau
accentuată care nu realizează alte venituri în afara beneficiilor de asistenţă sociala destinate
persoanelor cu dizabilităţi, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv de 0,6
ISR pentru copilul cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani;
d) sprijin lunar în cuantum de 0,6 ISR, acordat persoanei care nu îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi indemnizaţiei lunare
aferente, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul
cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani.
Persoana cu dizabilitate gravă sau accentuată care are în întreţinere un copil şi care nu
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului
şi indemnizaţiei lunare aferente beneficiază de sprijin lunar în cuantum de 0,9 ISR până la
împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, respectiv de 0,3 ISR pentru copilul cu vârsta cuprinsă
între 2 şi 7 ani.
Persoanele care realizează venituri după acordarea sprijinului lunar au obligaţia de a
comunica acest fapt agenţiei teritoriale şi beneficiază, din oficiu, de drepturile prevăzute mai sus.
Persoanele care au în plasament sau tutelă un copil cu dizabilitate, inclusiv asistentul
maternal, au dreptul la o alocaţie lunară de plasament, acordată în condiţiile Legii nr. 272/2004
privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, în cuantum majorat cu 50%\
De drepturile prezentate anterior nu poate beneficia părintele sau persoana aflată în una
dintre situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2) care, pentru acelaşi copil, are în acelaşi timp şi
calitatea de asistent personal ori care primeşte indemnizaţia de însoţitor cu excepţia persoanelor
singure care au în întreţinere un copil cu dizabilitate gravă, care pot beneficia cumulat şi de
90
indemnizaţia de însoţitor prevăzută de art. 42 alin. 4 şi 5 din Legea nr. 448/2006, privind
protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată198.
Drepturile prezentate mai sus se acordă pentru fiecare dintre copiii aflaţi în întreţinerea
persoanelor199.
Indemnizaţiile de mai sus se cumulează cu drepturile de concediu şi indemnizaţie,
respectiv de stimulent, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 sau, după
caz, de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.l H/2010200.
Drepturile prezentate mai sus se acordă astfel:
a) pentru situaţia prevăzută la art. 31 alin. (1) lit. a), începând cu ziua următoare celei în
care încetează, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului acordate anterior, dacă
cererea este depusă în termen de 60 de zile de la acea dată;
b) pentru situaţia prevăzută la art. 31 alin. l lit. b şi c, de la data depunerii cererii;
c) pentru situaţia prevăzută la art. 32 alin. l lit. c şi d, începând cu luna următoare celei în
care a fost eliberat certificatul de încadrare a copilului în grad de dizabilitate, dacă cererea este
depusă în termen de 60 de zile de la aceasta dată;
d) pentru situaţia prevăzută la art. 32 alin. 2, începând cu luna următoare celei în care s-a
născut copilul, dacă încadrarea în grad de dizabilitate a persoanei îndreptăţite a fost efectuată
înaintea acestei date, respectiv începând cu luna următoare celei în care a fost eliberat certificatul
de încadrare a persoanei îndreptăţite în grad de dizabilitate, dacă cererea este depusă în termen
de 60 de zile de la datele menţionate;
e) pentru celelalte situaţii, inclusiv pentru cazul în care cererea a fost depusă peste
termenele prevăzute la lit. A-d, de la data depunerii cererii sau, după caz, începând cu luna
următoare depunerii cererii.
În cazurile prevăzute la art. 8 alin. 2, termenele stabilite mai sus se aplică ţinând cont de
data adopţiei, a instituirii tutelei, plasamentului sau încredinţării 1. Drepturile prezentate anterior
încetează în următoarele situaţii:
a) nu mai sunt îndeplinite condiţiile legale;
b) copilul a împlinit vârsta de 7 ani;
198
Art. 33 alin. l1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost introdus prin art. I pct. 27 din Legea
nr. 166/2012.
199
nr. 166/2012
200
91
c) copilul sau, după caz, persoana îndreptăţită nu mai este încadrat/încadrată într-un
grad de dizabilitate;
d) persoanele realizează alte venituri în afara beneficiilor de asistenţă socială destinate
persoanelor cu dizabilităţi;
e) a avut loc decesul copilului;
f)2 beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 38 alin. (9).
Drepturile încetează începând cu ziua sau, după caz, cu luna următoare celei în care se
înregistrează una dintre situaţiile de mai sus201.
Drepturile se suspendă începând cu ziua sau, după caz, cu luna următoare celei în care se
produce una din următoarele situaţii:
a) persoana îndreptăţită este decăzută din drepturile părinteşti;
b) persoana îndreptăţită este îndepărtată, de la exercitarea tutelei;
c) persoana îndreptăţită nu mai îndeplineşte condiţiile legale în vederea încredinţării
copilului spre adopţie;
d) persoana îndreptăţită nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în vederea
menţinerii măsurii de plasament;
e) persoana îndreptăţită execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest
preventiv o perioadă mai mare de 30 de zile;
f) copilul este abandonat ori este internat într-o instituţie de ocrotire publică sau privată;
g) persoana îndreptăţită a decedat;
h) copilul nu mai este încadrat într-un grad de dizabilitate sau, după caz, persoana
îndreptăţită este încadrată în alt grad de dizabilitate;
i) timp de 3 luni consecutive se înregistrează mandate poştale returnate;
j) beneficiarul se află în situaţia prevăzută la art. 38 alin. (6).
Drepturile se suspendă începând cu ziua următoare celei în care persoana îndreptăţită
realizează venituri supuse impozitului.
Drepturile nu se suspendă în situaţia în care beneficiarii primesc diverse sume în baza
legii, contractului colectiv de muncă sau a contractului individual de muncă, acordate în perioada
concediului pentru creşterea copilului, altele decât cele rezultate din desfăşurarea efectivă a unei
activităţi în perioada de concediu. Prevederile se aplică şi în cazul consilierilor locali (situaţii
prevăzute la art. 16 alin. 3).
201
Art.36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost completat prin art. IV pct. 31 din Ordonanţa
92
Reluarea acordării drepturilor suspendate, se face la cerere (potrivit prevederilor art. 18)
începând cu ziua sau, după caz, cu luna următoare celei în care se depune cererea.
Reluarea plăţii drepturilor suspendate în condiţiile alin. (1) lit. i) se face începând cu luna
următoare efectuării verificării cauzelor, inclusiv pentru perioada de suspendare, dacă situaţia
constatată nu conduce la încetarea sau la modificarea dreptului.
În situaţiile de suspendare a drepturilor, acestea pot fi solicitate şi de către o altă persoană
îndreptăţită, dacă îndeplineşte cerinţele legale.
Drepturile se cuvin şi se acordă noului beneficiar cu respectarea prevederilor art. 35.
Verificarea îndeplinirii obligaţiei de achitare a impozitelor şi taxelor locale se realizează
anual, până la data de 31 ianuarie a fiecărui an, pentru obligaţiile de plată către bugetul local
aferente anului anterior.
Pentru verificarea îndeplinirii acestor obligaţii agenţiile teritoriale transmit primăriilor,
până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, tabelul centralizator cuprinzând beneficiarii drepturilor
existenţi în plată la această dată şi ale căror drepturi sunt stabilite de cel puţin 6 luni.
Primarii, pe baza tabelului centralizator, verifică dacă persoanele au achitat pentru anul
anterior obligaţiile de plată către bugetul local şi întocmesc situaţia centralizatoare, pe care o
transmit agenţiilor teritoriale până la data de 31 ianuarie a fiecărui an.
Pentru beneficiarii care nu şi-au achitat impozitele şi taxele locale serviciul de specialitate
al primarului are obligaţia să comunice acestora sumele de plată, iar în cazul în care s-a stabilit
eşalonarea, reducerea sau scutirea obligaţiilor legale de plată, se va comunica şi termenul scadent
pentru acestea.
La data de 31 martie primarii verifică dacă persoanele beneficiare ale drepturilor cuprinse
în situaţia centralizatoare şi-au achitat impozitele şi taxele locale şi transmit agenţiilor judeţene o
nouă situaţie centralizatoare actualizată cu persoanele care nu şi-au îndeplinit această obligaţie,
până la data de 5 aprilie.
Neachitarea obligaţiilor legale faţă de bugetele locale în termenul legal conduce la
suspendarea pe o perioada de 5 luni a drepturilor începând cu drepturile aferente lunii aprilie.
Achitarea obligaţiilor legale faţă de bugetul local atrage reluarea plăţii drepturilor,
începând cu luna următoare celei în care s-a achitat obligaţia, inclusiv pentru drepturile cuvenite
în perioada suspendării.
În vederea aplicării prevederilor de mai sus beneficiarii drepturilor transmit agenţiilor
teritoriale copia actului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale prin care se face
dovada achitării obligaţiilor de plată către bugetul local.
93
Atunci când nu sunt achitate obligaţiile faţă de bugetul local, drepturile încetează.
În situaţia în care în perioada de suspendare dreptul încetează, iar persoana îndreptăţită
aduce în această perioadă dovada prin care se confirmă plata obligaţiilor faţă de bugetul local,
plata drepturilor se face numai pentru perioada cuprinsă între data suspendării drepturilor şi data
încetării acordării acestora.
Suspendarea, reluarea şi încetarea drepturilor se fac prin decizie a directorului executiv al
agenţiei teritoriale202.
3.6. Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav203
Asiguraţii au dreptul la concediu şi indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav în

vârstă de până la 7 ani, iar în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiunile intercurente, până la
împlinirea vârstei de 18 ani.
De indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav beneficiază, opţional, unul dintre
părinţi, dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de stagiu de cotizare.
Beneficiază de aceleaşi drepturi, dacă îndeplineşte condiţiile cerute de pentru acordarea
acestora, şi asiguratul care, a adoptat, a fost numit tutore, căruia i s-au încredinţat copii în
vederea adopţiei sau i-au fost daţi în plasament.
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau a copilului
cu handicap cu afecţiuni intercurente până la împlinirea vârstei de 18 ani se acordă pe baza
certificatului de concediu medical eliberat de medicul de familie şi a certificatului pentru
persoanele cu handicap.
Durata de acordare a indemnizaţiei este de maximum 45 de zile calendaristice pe an
pentru un copil, cu excepţia situaţiilor în care copilul este diagnosticat cu boli
infectocontagioase, neoplazii, este imobilizat în aparat gipsat, este supus unor intervenţii
chirurgicale; durata concediului medical în aceste cazuri va fi stabilită de medicul curant iar după
depăşirea termenului de 90 de zile de către medicul specialist, cu aprobarea medicului expert al
asigurărilor sociale204.
Cuantumul brut lunar al indemnizaţiei pentru îngrijirea copilului bolnav este de 85% din
baza de calcul.
202
166/2012.
203
A se vedea art. 26-30 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
204
Art. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15 8/2005 a fost modificat prin art. I pct. 13 din Legea nr.
399/2006.
94
3.7. Concediul şi indemnizaţia de risc maternal
Potrivit art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 dreptul la concediul
de risc maternal se acordă în condiţiile prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă205.
Pe durata concediului de risc maternal se acordă o indemnizaţie de risc maternal care se
suportă integral din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Concediul şi indemnizaţia de risc maternal se acordă fără condiţie de stagiu de cotizare.
Cuantumul indemnizaţiei reprezintă 75% din baza de calcul stabilită.
3.8. Alte dispoziţii privind indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate206
în cazul în care angajatorul îşi suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia
încetează prin: divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară,
lichidare judiciară, faliment sau prin orice alta modalitate prevăzută de lege, drepturile care s-au
născut anterior ivirii acestor situaţii, se achită din bugetul Fondului naţional unic de asigurări
sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate.
Prevederile de mai sus se aplică şi în situaţia în care a expirat termenul pentru care a fost
încheiat contractul individual de muncă, contractul de administrare ori de management, a expirat
termenul pentru care a fost exercitată funcţia publică ori a expirat mandatul în baza căruia a
desfăşurat activitate în funcţii elective sau în funcţii numite în cadrul autorităţii executive,
legislative ori judecătoreşti207.
Drepturile achitate urmează a fi recuperate de către casele de asigurări de sănătate de la
angajator.
Pentru persoana asigurată şi care desfăşoară activitatea la mai mulţi angajatori, la fiecare
fiind asigurată, indemnizaţiile se calculează şi se plătesc, după caz, de fiecare angajator.
Durata concediilor pentru tuberculoză, neoplazii, precum şi a concediilor pentru sarcină,
lăuzie şi îngrijirea copilului bolnav nu diminuează numărul zilelor de concediu medical acordate
unui asigurat pentru celelalte afecţiuni.
205
Publicată în Mo.nitorul Oficial nr. 750 din 27 octombrie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 25/2004,
publicată în Monitorul Oficial nr 214 din 11 martie 2004.
206
A se vedea art.32-46 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
207
Alin. 2 al art. 32 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. IX pct. 5 din
95
Pentru plata indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aferente concediilor

medicale acordate cu întrerupere între ele, acestea se iau în considerare separat, durata lor nu se
cumulează.
În situaţia în care unui asigurat i se acordă în aceeaşi lună două sau mai multe concedii
medicale pentru afecţiuni diferite, fără întrerupere între ele, indemnizaţia pentru incapacitate
temporară de muncă se calculează şi se plăteşte separat.
Calculul şi plata indemnizaţiilor se fac pe baza certificatului de concediu medical, care
constituie document justificativ pentru plata.
Certificatul de concediu medical se prezintă plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a
lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.
Plata indemnizaţiilor se face lunar de către:
a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă;
b) instituţia care administrează bugetul asigurărilor pentru şomaj, până la data de 10 a
lunii următoare celei pentru care s-a acordat concediul medical;
c) casa de asigurări de sănătate, până la data de l O a lunii următoare celei pentru care s-a
acordat concediul medical.
Cuantumul indemnizaţiilor acordate pe o perioadă mai mare de 90 de zile se poate
indexa, în condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Sumele reprezentând indemnizaţii, care se plătesc asiguraţilor şi care, se suportă din
bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, se reţin de către plătitor din
contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă.
Sumele reprezentând indemnizaţii plătite de către angajatori asiguraţilor, care depăşesc
suma contribuţiilor datorate de aceştia în luna respectivă, se recuperează din contribuţiile
datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinaţie. Aceste sume nu pot fi recuperate
din sumele constituite reprezentând contribuţii de asigurări sociale de sănătate208.
Indemnizaţiile se achită beneficiarului, reprezentantului legal sau mandatarului desemnat
prin procura de către acesta.
Indemnizaţiile cuvenite şi neachitate asiguratului decedat se plătesc soţului
supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte ca 1-a îngrijit
până la data decesului.
208

96
Indemnizaţiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de 90 de zile,

calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite .
Cuantumul indemnizaţiilor solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în
certificatul medical.
Plata indemnizaţiilor încetează începând cu ziua următoare celei în care:
a) beneficiarul a decedat;
b) beneficiarul nu mai îndeplineşte condiţiile legale pentru acordarea indemnizaţiilor;
c) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul altui stat cu care România nu are
încheiat convenţie de asigurări sociale;
d) beneficiarul şi-a stabilit domiciliul pe teritoriul unui stat cu care România a încheiat
convenţie de asigurări sociale, dacă în cadrul acesteia se prevede că indemnizaţiile se plătesc de
către celălalt stat.
Sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizaţii se recuperează de la beneficiari în
termenul de prescripţie de 3 ani.
Recuperarea sumelor se efectuează de către angajator sau de instituţia care efectuează
plata acestor drepturi.
Casele de asigurări de sănătate recuperează sumele plătite necuvenit de la plătitori în baza
deciziei casei respective, care constituie titlu executoriu.
Sumele nerecuperate din cauza decesului beneficiarilor nu se mai urmăresc.
Sumele încasate necuvenit, cu titlu de indemnizaţii, ca urmare a unei infracţiuni săvârşite
de beneficiar, se recuperează de la acesta, inclusiv dobânzile aferente, până la recuperarea
integrală a prejudiciului.
Sumele nerecuperate din cauza decesului asiguraţilor, se recuperează de la moştenitori, în
condiţiile dreptului comun.
Debitele se recuperează prin executorii proprii ai Casei Naţionale de Asigurări de
Sănătate şi ai caselor de asigurări de sănătate şi constituie venituri ale bugetului Fondului
naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
Contribuţia de asigurări sociale de sănătate nu se datorează asupra indemnizaţiilor
reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, cu excepţia contribuţiei de
asigurări sociale de sănătate, datorată de angajatori pentru indemnizaţiile de asigurări sociale de
97
sănătate suportate din fondurile proprii ale acestora, respectiv, a indemnizaţiilor pentru accidente
de muncă şi boli profesionale209.
Perioadele în care asiguraţii beneficiază de indemnizaţii constituie stagiu de cotizare în
sistemul unitar de pensii publice, pentru aceste indemnizaţii datorându-se contribuţia individuală
de asigurări sociale reglementată de prevederile Legii 263/2010 privind sistemul unitar de pensii
publice.
Contribuţia de asigurări sociale prevăzută mai sus se calculează prin aplicarea cotei
stabilite prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat asupra valorii reprezentând un salariu de
baza minim brut pe ţară garantat în plată, se suportă din cuantumul brut al indemnizaţiei se achită
bugetului asigurărilor sociale de stat.
Calculul şi plata contribuţiei de asigurări sociale se efectuează lunar de către plătitori.
Contribuţia de asigurări sociale se virează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care
se efectuează plata drepturilor salariale şi/sau a veniturilor de natură salarială210.
În situaţia persoanelor care desfăşoară activităţi la mai mulţi angajatori, la determinarea
punctajului anual se utilizează salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, din
perioadele respective, pentru fiecare dintre indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate
achitate de fiecare plătitor211.
În situaţia persoanelor care, în perioada l aprilie 2001 - l ianuarie 2006, au beneficiat de
concedii medicale şi indemnizaţiile aferente, reglementate de legislaţia anterioară Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, la determinarea punctajului anual necesar stabilirii
drepturilor de pensie în sistemul public de pensii se utilizează cuantumul indemnizaţiei obţinute
în perioadele respective.
Contravenţiile212 sunt încălcări ale obligaţiilor prevăzute în art. 6 alin. 3 şi 4 şi art. 36 alin.
3 şi constau în213:
- nedepunerea lunar a declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor
sociale şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate214;
209
399/2006
210
399/2006
211
Art. 46 alin.l1 Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost introdus prin art. I pct. 17 din Legea nr.
399/2006.
212
A se vedea art.47-50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
213
399/2006.
214
98
- nepunerea la dispoziţia organelor de control a le caselor de asigurări de sănătate a

documentelor justificative şi a actelor de evidenţă necesare în vederea stabilirii obligaţiilor la
Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate 215; refuzul nejustificat de plată a
indemnizaţiilor;
- calculul şi plata eronată a indemnizaţiilor. Faptele de la alin. îşi 2 ale art. 47 sunt
sancţionate cu amendă de la 2500 lei la 5000 lei; eliberarea certificatelor medicale de către
medicii prescriptori cu nerespectarea dispoziţiilor legale 216. Faptele prevăzute la alin.3 al art. 48
sunt sancţionate cu amendă de la 5000 lei la 10000 lei 217. Constatarea contravenţiilor prezentate
mai sus a şi aplicarea sancţiunilor corespunzătoare se fac de către organele de control ale Casei
Naţionale de Asigurări de Sănătate şi ale caselor de asigurări de sănătate.
Controlul modului de acordare a concediilor medicale218 şi de eliberare a certificatelor de
concediu medical se realizează de către echipe formate din personal din cadrul serviciilor
specializate din structura Casei Naţionale de
Asigurări de Sănătate, a caselor de asigurări de sănătate. în cazuri justificate în aceste
echipe pot fi cooptaţi şi reprezentanţi ai
Ministerului Sănătăţii sau ai direcţiilor de sănătate publică şi ai direcţiilor medicale ori
structurilor similare din ministerele şi instituţiile din administraţia publică centrală cu reţea
sanitară proprie, precum şi de medici experţi ai asigurărilor sociale.
Controlul se realizează ca urmare a sesizării casei de asigurări de sănătate de către
plătitori, precum şi prin sondaj, la iniţiativa autorităţilor abilitate să realizeze controlul.
Controlul privind respectarea obligaţiilor prevăzute în convenţiile încheiate de
către medicii curanţi cu casele de asigurări de sănătate se efectuează de către organele de
control ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv ale caselor de asigurări de
sănătate219.
215
216
217
Art. 47 alin. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost completat prin art. I pct. 12 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări de sănătate, publicată în monitorul
Oficial nr. 268 din 26 aprilie 2010.
218
Art. 51-52 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.
219
Art. 51 alin.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. I pct. 14 din
99
Verificarea prezenţei asiguraţilor aflaţi în incapacitate temporară de muncă la adresa de

domiciliu sau la reşedinţa indicată se efectuează de către plătitorii de indemnizaţii, însoţiţi, dacă
este cazul, de un reprezentant al poliţiei, avându-se în vedere programul individual de recuperare
recomandat de către medicul specialist. Verificarea prezenţei asiguraţilor nu va afecta drepturile
şi libertăţile cetăţeneşti garantate de Constituţia României, republicată.
Pentru persoanele aflate în incapacitate temporară de muncă ce refuză verificarea
prezenţei în condiţiile de mai sus, plata indemnizaţiilor încetează de la data la care s-a constatat
acest fapt.
Nerespectarea prevederilor legale atrage neplata indemnizaţiei de asigurări sociale de
sănătate începând cu data de la care s-a constatat aceasta1.
În situaţia constatării nerespectării prevederilor legale, vor fi sesizate comisiile de
disciplină din cadrul colegiului medicilor de la nivelul fiecărui judeţ, respectiv din cadrul
Colegiului Medicilor Bucureşti sau, după caz, din cadrul Colegiului Medicilor Dentişti din
România, pe domeniul de competenţă, precum şi unităţile cu care medicii se află in relaţii
contractuale, pentru luarea măsurilor legale ce se impun.
Comisia de disciplină a Colegiului Medicilor din România, a consiliilor judeţene ale
medicilor şi al municipiului Bucureşti vor aplica măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare
atunci când constată nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la eliberarea certificatelor
medicale.
La nivelul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, respectiv al caselor de asigurări de
sănătate, sunt constituie comisii mixte de analiză a concediilor medicale, conform protocolului
încheiat între Casa Naţională de Asigurări de Sănătate -Casa Naţională de Pensii şi Asigurări
Sociale şi medicii de expertiză2.
Litigiile care au ca obiect modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor se soluţionează de
către instanţele judecătoreşti competente, potrivit jurisdicţiei asigurărilor sociale.
3.9. Finanţarea cheltuielilor de sănătate în Uniunea Europeană
3.9.1.Sănătatea nu e cost, ci investiţie
Criza economico-financiară a pus nu numai probleme pe termen scurt, precum ieşirea din
criză şi redresarea economică, ci a dat şi teme pentru durată medie şi lungă, ca de exemplu
găsirea unor noi modele de dezvoltare economică şi socială. Tot mai frecvente au fost dezbaterile
despre ce fel de politică de îngrijire a sănătăţii să se adopte, având în vedere realităţile
100
demografice, dezvoltările şi inovaţiile tehnologice, evoluţiile sociale post-criză, dar şi prezentele

situaţii financiare. Căci e clar, cererea în domeniul serviciilor medicale se va amplifica, pe fondul
îmbătrânirii populaţiei, inclusiv în materie de calitate. Ceea ce va solicita o preocupare mai
accentuată pentru domeniul îngrijirii sănătăţii. Felul în care societăţile organizează, finanţează,
gestionează şi oferă servicii medicale are un impact puternic atât asupra sistemelor de sănătate,
cât şi asupra întregii vieţi economice şi sociale. Există astăzi mari inegalităţi şi inechităţi în
sectorul îngrijirii sănătăţii, în statele membre ale Uniunii Europene. Iar acestea sunt pregnant
ilustrate în România. Să spunem deschis: întrucât domeniul sănătăţii nu a fost parte distinctă a
pregătirii criteriilor de aderare la Uniune, autorităţile din statele candidate nu l-au situat în
fruntea priorităţilor, fapt care a făcut ca acest sector să înregistreze rămâneri în urmă, îndeosebi
datorită investiţiilor limitate. Acum se constată nu doar o lipsă acută de echipamente şi
tehnologii medicale, dar şi de infrastructură de bază, ca să nu mai vorbim de capacitatea
managerială etc. Acest fapt arată cât de gravă şi grabnică este problema îmbunătăţirii şi
modernizării sistemului de sănătate, la care adaugăm şi aspiraţia/ necesitatea de a se ajunge la
standarde de calitate cu adevărat europene.
Investiţiile în sănătate sunt adesea explicate prin bugetul total scăzut al ţării. Este
adevărat că ţările mai bogate alocă sănătăţii sume şi procente mai ridicate din PIB şi că statele
mai sărace alocă procente mai modeste din PIB-ul lor (în statele membre ale Uniunii Europene,
cheltuielile totale pentru îngrijirea sănătăţii sunt între mai puţin de 5% şi până la aproximativ
11%). Dar o generalizare, la nivelul Uniunii, poate că e forţată. Faptul că anumite state membre
din estul şi sud-estul continentului îndreaptă sume mai reduse din totalul bugetului naţional se
datorează, desigur, şi nivelului de dezvoltare, dar şi unei mentalităţi tributare unor formule
economico-sociale învechite. În România, de exemplu, cheltuielile publice pentru sectorul
sănătăţii sunt frecvent considerate costuri pe termen scurt şi nu investiţii pentru o durată mai
lungă. De aceea, s-ar impune o modificare de paradigmă politică şi bugetară prin care să se
agreeze, de către toate componentele decizionale, că sănătatea nu reprezintă un cost, ci o
investiţie. Şi nu orice fel de investiţie! Ar trebui să se înţeleagă faptul că sănătatea nu este o
preocupare doar pentru Ministerul Sănătăţii, Casa de Asigurări de Sănătate şi instituţiile
medicale, ci pentru toate autorităţile cu atribuţii în creşterea economică şi dezvoltarea
sustenabilă. Căci investind în sănătate se obţin beneficii în favoarea dezvoltării economice şi, în
final, contribuie la creşterea bugetului general al ţării.
Deşi elaborarea şi aplicarea politicilor de sănătate, în Uniunea Europeană, sunt apanajul
guvernelor statelor membre, Comisia Europeană a acordat, în ultimul deceniu, o importanţă
101
crescută acestui domeniu. Astfel, sănătatea a fost integrată în Agenda Lisabona ca element al
competitivităţii şi dezvoltării sustenabile, CE a introdus-o ca indicator structural şi a insistat pe
cuprinderea sectorului ca investiţie în Cadrul Financiar 2007-2013, pentru o varietate de măsuri
precum modernizarea infrastructurii sănătăţii, asistenţa tehnică, laboratoare, sisteme IT,
schimburi de experienţă şi bune practici, cercetare ştiinţifică medicală. În Tratatul de la Lisabona
există o nuanţă de accentuare a preocupării pentru îngrijirea sănătăţii, la nivelul Uniunii
Europene, ceea ce ne face să credem că, în anii următori, se va intensifica dezbaterea despre
modalităţile în care sănătatea va fi încadrată în investiţiile viitorului Cadru Financiar 2014-2020.
În orice caz, dacă ne orientăm după numărul de proiecte contractate la sfârşitul anului 2010,
înseamnă că în România cererea pentru finanţările europene este foarte mare. Să fim bine
înţeleşi: aceste fonduri europene nu au rolul de a suplini lipsa finanţărilor interne, ci vin
complementar pentru sprijinirea programelor de investiţii în anumite arii de dezvoltare ale
politicii noastre de sănătate. De aceea, mai important decât numărul de proiecte contractate va fi
nivelul şi calitatea/ eficienţa implementării acestora. Pornind de la evaluarea rezultatelor în viaţa
reală a implementării respectivelor proiecte, se va putea argumenta necesitatea creşterii
volumului şi diversificării măsurilor de investire a fondurilor europene, în următorul Cadru
Financiar, în domeniul îngrijirii sănătăţii în România.
Speranţa de viaţă, corelată cu alocările pentru sănătate.Cel mai recent Raport al OECD
(decembrie 2010) despre sectorul sănătăţii în UE, constată că s-a îmbunătăţit substanţial starea
sănătăţii, deşi există încă diferenţe semnificative între statele membre.
În ultimele decenii ţările europene au realizat progrese majore în ceea ce priveşte
sănătatea populaţiei. Speranţa de viaţă la naştere în statele membre ale Uniunii Europene (UE) a
crescut cu peste şase ani faţă de 1980, atingând 79 de ani în 2010, iar mortalitatea prematură a
scăzut semnificativ. Se poate estima că peste trei sferturi din aceşti ani de viaţă vor fi petrecuţi
fără limitări ale activităţii.Creşterea speranţei de viaţă poate fi explicată prin îmbunătăţirea
condiţiilor de viaţă şi de muncă şi a anumitor comportamente legate de sănătate, dar accesul mai
bun la asistenţă şi calitatea asistenţei au,de asemenea, un mare merit, astfel cum demonstrează,
de exemplu, reducerea semnificativă a ratelor mortalităţii în urma unui atac de cord sau a unui
accident vascular.Multe îmbunătăţiri în domeniul sănătăţii au avut costuri financiare
considerabile. Până în 2009,cheltuielile pentru sănătate din ţările europene au crescut într-un ritm
mai rapid decât restul economiei,iar sectorul sănătăţii a absorbit o proporţie în creştere din
produsul intern brut (PIB). În urma declanşării crizei economice şi financiare în 2008, multe ţări
europene şi-au redus cheltuielile pentru sănătate în contextul eforturilor generale de a controla
102
deficitele bugetare mari şi creşterea ponderii datoriei în PIB. Deşi aceste reduceri erau probabil
de neevitat, anumite măsuri au impact asupra obiectivelor fundamentale ale sistemelor de
sănătate. Prin urmare, monitorizarea continuă a datelor şi indicatorilor privind sănătatea şi
sistemele de sănătate este importantă; ea oferă informaţii privind impactul potenţial pe termen
scurt şi lung al evoluţiei circumstanţelor economice şi politicilor de sănătate asupra accesului la
asistenţa medicală, asupra calităţii şi a rezultatelor în domeniul sănătăţii.
3.9.2. România cheltuieşte cel mai puţin din Europa pentru sănătate
Într-o economie, nivelul cheltuielilor cu sănătatea, ca şi al celor cu educaţia, reprezintă un

indicator fidel al nivelului de dezvoltare. Ţările cu economii avansate alocă resurse importante
pentru finanţarea sectorului de sănătate, ca premiză pentru o dezvoltare sustenabilă pe termen
lung.
Figura 3.1. Ţările care alocă resurse pentru finanţarea sectorului de sănătate
Sursa: Eurostat, MIND Research & Rating
În Uniunea Europeană, ponderea cheltuielilor cu sănătatea în produsul intern brut (PIB) a

crescut continuu în ultimele decenii, media majorându-se de la 6,4% la 9,9% în intervalul 1980-
2009. România se situează la acest capitol pe ultimul loc, cu un nivel de 5,6% din produsul
intern brut (PIB) alocat pentru sănătate în anul 2009. În perioada 2003-2009 creşterea
cheltuielilor totale cu sănătatea a fost una marginală, de la 5,2% la 5,6%. Finanţarea cheltuielilor
de sănătatea este realizată în principal de sectorul public şi suplimentar de sectorul privat. Şi în
România, balanţa este înclinată într-o proporţie covârşitoare către sectorul public, cu 79% în
103
2009. La nivelul celorlalte ţări din Uniunea Europeană, participarea sectorului privat se situează
la un nivel ceva mai ridicat, respectiv 27%. În acest context, creşterea finanţării cheltuielilor de
sănătate din resurse private apare ca o normalitate şi o soluţie viabilă pentru rezolvarea (parţială)
a problemelor structurale existente. Nivelul veniturilor bugetare consolidate în România este
mult mai redus comparativ cu media Uniunii Europene, reprezentând o constrângere majoră în
capacitatea guvernului de a finanţa în mod corespunzător serviciile publice. Veniturile bugetare
au înregistrat o medie de 32,6% din PIB în Romania intre 2000-2009, în timp ce media UE-27 a
fost de 44,5% din PIB. Astfel se explică şi alocările scăzute pentru finanţarea sectorului public
de sănătate în România. În anul 2009, cheltuielile cu sănătatea reprezentau sub 11% din total
cheltuieli publice, plasându-ne pe ultimele locuri într-un clasament al ţărilor din Uniunea
Europeană, înaintea doar a Bulgariei şi Ungariei. În România, fără evoluţii sau schimbări
semnificative ale veniturilor şi cheltuielilor publice în general, spaţiul de creştere al celor cu
sănătatea - raportat la PIB - este limitat. Faptul că ponderea cheltuielilor cu sănătatea în totalul
cheltuielilor publice s-a menţinut constantă în ultimii ani, la aproximativ 10%, indică, de fapt,
nivelul de resurse pe care şi-l poate permite sectorul public, în actualul cadru fiscal-bugetar.
Figura 3.2. Cotele de contribuţie la asigurări sociale de sănătate

Sursa: Eurostat, MIND Research & Rating
În majoritatea ţărilor din Europa, principala sursă de finanţare a cheltuielilor publice cu

sănătatea sunt asigurările sociale de sănătate. Din punct de vedere al cotelor de contribuţie la
asigurări sociale de sănătate, România - cu 10,7%1 - se situează printre ţările cu cele mai reduse
niveluri de impozitare din Europa. Pentru comparaţie, în Cehia contribuţiile ajung la 13,5% din
104
salariul brut, în Slovacia la 14%, în Slovenia la 12,9%, iar în Bulgaria la 16%. În ţara noastră,
din totalul resurselor alocate sănătăţii, 80% sunt publice, iar 20% private. În privinţa celor
publice2, cele mai multe - 85% - sunt administrate de Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale
de Sănătate (FNUASS). În cazul celor private, imensa majoritate provin din plăţi directe,
respectiv co-plăţi sau tarife pentru servicii. Principalele venituri publice destinate sănătăţii sunt
contribuţiile de asigurări plătite de angajatori şi angajaţi/ pensionari/ persoane fizice autorizate.
În anul 2011 acestea au totalizat 15 miliarde lei, adică 2,6% din PIB. Pe lângă asigurările sociale
de sănătate, sistemul public de sănătate beneficiază şi de venituri din accizele pe tutun şi băuturi
alcoolice (denumite informal „taxa pe viciu”)3 şi din impozitul pe veniturile realizate de
producătorii, importatorii şi deţinătorii autorizaţiilor de comercializare din vânzarea
medicamentelor a căror contravaloare este suportată, integral sau parţial, de FNUASS (cunoscută
ca „taxa clawback”). În anul 2011, taxa pe viciu a generat venituri de 1,2 miliarde de lei, iar taxa
clawback de 0,24 miliarde lei, ambele la bugetul Ministerului Sănătăţii. În afara veniturilor cu
destinaţie specială, sistemul primeşte şi subvenţii de la bugetul de stat, adică din impozitarea
generală. În anii 2010 şi 2011 acestea au fost esenţiale pentru acoperirea deficitului FNUASS,
totalizând 5,5 miliarde lei, adică 15% din veniturile totale.
Figura 3.3. Tendinţele principalelorsurse de venituri ale FNUASS 2006-2015

Sursa: CNAS, MIND Research & Rating
105
Nominal, veniturile Fondului s-au apropiat de 18 miliarde lei în anul 2011, cu aproape
50% mai mult decât în anul 2007. Evoluţia nu a fost continuă în tot acest răstimp. Anul 2009 a
marcat o scădere cu 7%, care a coincis în mod nefericit cu eliminarea restricţiilor5 la consumul
de medicamente compensate, deci cu nevoi mai mari de cheltuieli. În anii 2010 şi 2011, cu
ajutorul subvenţiilor de la bugetul de stat, veniturile totale au reintrat pe un curs ascendent.
România a scăzut cotele de contribuţie la asigurările de sănătate tocmai în pragul declanşării
crizei economice, în anul 2008 - de la 12,5% la 11% - şi, ulterior, la 10,7%, din anul 2009.
Efectele reducerii s-au cumulat cu cele ale declinului economiei şi au rezultat în scăderea
nominală a veniturilor din contribuţii de sănătate în anii 2009 şi 2010, cu câte 0,5 miliarde lei şi
1 miliard lei. În anul 2011, veniturile totale din contribuţii au fost mai mari decât în anul 2008,
mulţumită asigurărilor de sănătate plătite de pensionari, care au contribuit peste 1,7 miliarde lei;
totuşi, cele de la angajatori şi salariaţi sunt încă departe de sumele colectate în anul 2008. Odată
cu deteriorarea climatului economic - la sfârşitul anului 2008 -, şi datoriile operatorilor
economici şi ale populaţiei către bugetele publice au crescut. FNUASS nu a fost scutit de acest
fenomen, iar creanţele sale au avansat de la 3 miliarde lei, la sfârşitul anului 2007, la peste 6,6
miliarde lei, la sfârşitul anului 2011. În lista firmelor datornice, cele de stat contabilizau 69% din
sumă; primele zece companii datornice erau preponderent în proprietatea statului, cumulând 58%
din totalul datoriilor restante.În anul 2011, FNUASS a cheltuit nominal de două ori mai multe
resurse decât în anul 2005.
106
Figura 3.4. Cheltuieli FNUASS 2005-2012

Sursa: CNAS, MIND Research & Rating
În structură, cele mai mari cheltuieli ale Fondului de sănătate se realizează cu spitalele -
circa 45%. Această situaţie este comună tuturor sistemelor de sănătate din Europa, deşi în statele
central şi est-europene, inclusiv România, ponderea este mai mare decât în cele occidentale.
Sistemul de asigurări sociale de sănătate a moştenit un sector spitalicesc supra-dezvoltat şi reguli
financiare şi instituţionale care îi încurajau extinderea pe mai departe. Efectele au fost
subdezvoltarea asistenţei medicale primare şi cheltuieli multiplicate pentru cazuri tratabile în
ambulatoriu. Următorul subcapitol de cheltuieli este cel cu medicamentele compensate, a cărui
pondere medie, în ultimii 6 ani, a fost de 27%. Deşi ca procent în total medicamentele în
România depăşesc media de 20% din Uniunea Europeană, înregistrăm niveluri comparabile cu
celelalte state central şi est-europene (Ungaria, Slovacia, Lituania, Estonia, Polonia). Din punct
de vedere al consumului per capita, exprimat în euro la paritatea puterii de cumpărare,
înregistrăm cea mai mică valoare de la nivelul întregii Uniuni Europene, cu 40% mai mică decât
în Polonia, Lituania sau Estonia (respectiv 156 euro9 faţă de 235 - 255 de euro PPS în anul
2009). Aşadar, în cazul României, valorile procentuale ridicate sunt mai mult rezultatul
numitorului foarte redus (i.e. cheltuielile cu sănătatea) decât consecinţa unui consum ridicat de
medicamente. Asistenţei medicale primare îi revin resurse limitate, de 12,4% din totalul
FNUASS, cu mult sub media europeană.
107
CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA
Sistemul de sănătate are nevoie de mai multe resurse pentru a oferi calitate. Obiectivele
reformelor în sănătate trebuie să urmărească îmbunătăţirea calităţii şi accesului la servicii, alături
de ameliorarea mecanismelor de control al costurilor. De aceea, România are nevoie de mai
multe resurse în sistemul de sănătate, mai ales în componenta de asigurări sociale. Situaţia
actuală - în care 6,8 milioane de contribuabili finanţează cheltuielile cu 19 milioane de asiguraţi -
nu este sustenabilă pe termen lung, mai ales dacă ţinem cont de tendinţele certe de îmbătrânire a
populaţiei şi de tendinţa de sincronizare cu nivelul cheltuielilor din statele Uniunii Europene.
Îmbunătăţirea calităţii şi accesului presupune contractarea mai multor furnizori de servicii
medicale, încurajarea concurenţei între aceştia, diversificarea serviciilor, utilizarea mai multor
echipamente performante, investiţii în imobile şi salarii mai mari pentru personalul sanitar. Or,
toate acestea nu pot fi în mod realist obţinute cu resursele actuale. De aceea, este important să
evaluăm propuneri care ar aduce venituri suplimentare, mai ales din contribuţiile de asigurări
de sănătate, care sunt cele mai sustenabile şi sigure surse.
- Contribuţiile persoanelor fizice autorizate şi ale celor cu venituri din activităţi
independente ar putea fi aliniate la cota generală de 10,7%
108
În multe state europene11 nu există nicio diferenţa între obligaţiile diverselor categorii de
contribuabili la asigurările de sănătate. În consecinţă, o posibilă propunere de creştere a
veniturilor FNUASS este de a aplica şi contribuţia de 5,2% asupra veniturilor persoanelor fizice
autorizate şi ale celor care realizează venituri din activităţi independente. În prezent, multe
companii evită să angajeze personal şi preferă să stabilească relaţii contractuale cu persoane
fizice autorizate sau convenţii civile de prestări servicii, economisind astfel contribuţia
angajatorului de 5,2% la FNUASS. Extinderea contribuţiilor de sănătate ale persoanelor fizice
autorizate şi ale celor care realizează venituri din activităţi independente la 10,7% ar aduce un
plus de aproximativ 300 de milioane lei anual.
- Dacă impozitarea doar a pensiilor mari este neconstituţională, atunci soluţia ar fi să
extindem contribuţiile, atenuând impactul prin ajutoare de sănătate ţintite pe familiile sărace
Numărul pensionarilor care contribuie la FNUASS este de 2,4 milioane, adică 42% din
total. Ţinând cont de faptul că pensionarii sunt şi cei mai frecvenţi beneficiari ai serviciilor
medicale, ne propunem să evaluăm posibilitatea extinderii contribuţiilor de sănătate la mai multe
venituri din pensii.
O soluţie (constituţională) la îndemâna Guvernului constă în impozitarea uniformă a
tuturor pensiilor, indiferent de cuantum, dar compensarea prin ajutoare sociale a contribuţiei
persoanelor care, în urma reţinerii, ar avea un venit net mai mic de 740 de lei. Un alt sistem ar
putea lua în calcul compensarea diferenţiată a contribuţiei pentru sănătate, în funcţie de tranşe de
venit lunar, asemănător ajutorului de încălzire. Un ajutor similar este funcţional în Olanda,
aplicându-se nu numai pensionarilor, ci tuturor persoanelor cu venituri mai mici de un prag
stabilit la nivel naţional. Impactul bugetar unei asemenea măsuri ar fi un venit suplimentar anual
la FNUASS de 2 miliarde lei de la cei 5,6 milioane de pensionari. În schimb, bugetul de stat ar
trebui să compenseze prin ajutoare sociale o parte a contribuţiilor plătite.
- Pe termen mediu, numai creşterea moderată a cotelor de contribuţie va echilibra
FNUASS
În anii 2009-2011, veniturile reduse din asigurări de sănătate au creat dificultăţi
financiare majore FNUASS şi au obligat bugetul de stat să acorde subvenţii de peste 5 miliarde
lei pentru acoperirea deficitelor. În cazul în care contribuţiile ar fi rămas la nivelul din anul 2007,
de 12,5%, atunci veniturile FNUASS ar fi fost - caeteris paribus - mai mari cu 7 miliarde lei în
anii 2009-2011, anulând nevoia de intervenţie a bugetului de stat.
România a reluat creşterea economică în anul 2011, cu 2,5%, dar perspectiva pentru anul
2012 este mai redusă, de 1,7%. Putem spera la o redresare sustenabilă începând cu anii 2013-
109
2014, când prognozele de creştere depăşesc 3% anual. Atunci este momentul de a ajusta cotele
de contribuţii de sănătate, iniţial la 12%, iar apoi chiar la 13%. O cotă de 12% în anul 2013 ar
conduce la venituri suplimentare de 2 miliarde lei, iar o cotă de 13% în 2014 aproximativ 4
miliarde lei în plus faţă de cele preconizate de Strategia fiscal-bugetară 2012-2014 pentru anii
respectivi 12.
- Un plus de venituri din taxa de viciu este posibil
În anul 2011, taxa pe viciu a generat venituri de 1,2 miliarde lei la bugetul Ministerului
Sănătăţii. Având în vedere că nivelurile accizelor actuale sunt deja ridicate, considerăm
improbabile majorări ale acestora pe termen scurt. În schimb, Guvernul s-ar putea orienta spre
aplicarea unei accize similare vânzărilor de bere; dacă „taxa de viciu” ar fi extinsă şi asupra berii,
cu 0,15 euro/ hl/1 grad Plato, veniturile suplimentare la bugetul Ministerului Sănătăţii ar fi de
150 milioane lei anual.
- Subvenţiile de la bugetul de stat ar trebui să fie cuantificabile, predictibile şi
transparente
Legislaţia din domeniul sănătăţii stabileşte un număr de categorii de beneficiari ai
pachetului de bază de servicii medicale scutiţi de la plata asigurării obligatorii. Bugetul de stat şi
bugetele de asigurări sociale ar trebui să acopere contravaloarea scutirilor; până în anul 2012 cele
mai importante astfel de compensări - cea referitoare la pensionari şi cea pentru copii, elevi şi
studenţi - nu au fost realizate din lipsa prevederilor legale. În ceea ce priveşte copii, elevii şi
studenţii, supunem atenţiei Guvernului practica din sistemul de sănătate olandez, unde bugetul
de stat compensează anual fondul de asigurări de sănătate cu o sumă aferentă primei de asigurare
a persoanelor sub 18 ani; în anul 2007 aceasta s-a ridicat la 2,2 miliarde euro. Şi în România, din
moment ce bugetul de stat oricum transferă sume importante pentru acoperirea deficitelor
FNUASS, ar putea fi construit un asemenea mecanism predictibil şi transparent, care, corelativ,
să încurajeze şi participarea copiilor la învăţământul obligatoriu şi la cel liceal. Astfel, în
schimbul renunţării la transferurile pentru acoperirea deficitelor Fondului, bugetul de stat ar
putea compensa asigurarea de sănătate pentru copii de vârstă şcolară care sunt înscrişi şi
frecventează învăţământul obligatoriu, pentru elevii din învăţământul secundar superior şi pentru
studenţi. Mecanismul de calcul pe care îl propunem prevede compensarea contribuţiei de 5,5%,
calculată la cuantumul salariului minim pe economie pentru elevii din învăţământul obligatoriu,
liceal sau profesional şi pentru studenţi. Sumele necesare se ridică la 1,56 miliarde lei, aferente
anului 2012, luând în calcul salariul minim de 700 lei lunar şi un număr potenţial de 2,7 milioane
de elevi şi 670 de mii de studenţi.
110
BIBLIOGRAFIE
1. Ioan Ciochină- Barbu, Dreptul securităţii sociale, Curs universitar, Editura Pim, Iaşi,
2013.
2. Alexandru Ţiclea Dreptul securităţii sociale. Curs universitar, Editura Universul Juridic,
Bucureşti 2007.
3. Şerban Beligrădeanu, Ion Traian Ştefănescu, Dicţionar de drept al muncii, Editura
Lumina Lex, Bucureşti 1997.
4. Cl. Ana Moarcăș Costea, Instrumente de coordonare a sistemelor de securitate socială,
Ed. C.H. Beck, 2011.
5. P. Tănăsescu, Asigurări și protecție socială în România, Editura C.H. Beck, Bucureşti,
2009.
Legeslaţie
1. Hotărârea Guvernului nr. 117/2013 pentru aprobarea Contractului -cadru privind
condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de
sănătate pentru anii 2013-214, publicată în Monitorul Oficial nr.166 din 28 martie 2013,
precum şi Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 448/2013 pentru aprobarea criteriilor ce
stau la baza consultării Colegiului Medicilor din România (CMR) şi Ordinul Asistenţilor
Medicali şi Moaşelor din România (OAMMR), Colegiul Medicilor Dentişti din România
(CMDR), Colegiul farmaciştilor din România (CFR), Ordinul Biochimiştilor, Biologilor
111
şi Chimiştilor (OBBC), precum şi a organizaţiilor patronale şi sindicale reprezentative

din domeniul medical. Proiectul se avizează, de Ministerul Sănătăţii şi se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, până la data de 31 decembrie a anului în curs pentru următorii 2
ani . Legea nr. 189/2000 (publicată în Monitorul Oficial nr.553 din 8 noiembrie 2000),
modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2012 privind modificarea art.
81 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul
de procedură civilă, (publicată în Monitorul Oficial nr.606 din 23 august 2012).
2. Legea nr. 53 din 2003 - Codul Muncii actualizat 2015, actualizat prin Legea 12/2015,
Publicata in Monitorul Oficial, nr. 52 din 22 ianuarie 2015.
3. Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul societăţii publicată în Monitorul Oficial
nr. 372 din 28 aprilie 2006, modificată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare
a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial nr.
365 din 30 mai 2012
4. Legea nr. 174/2004 (publicată în Monitorul Oficial nr.465 din 25 mai 2004).Codul fiscal
fost republicat în Monitorul Oficial nr.513 din 31 iulie 2007, modificat ulterior, inclusiv
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor
personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte
normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare (publicată în Monitorul Oficial nr. 845
din 13 decembrie 2012).
5. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
6. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2010 publicată în Monitorul Oficial nr.830
din 10 decembrie 2010.
7. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 170/2008 (publicată în Monitorul Oficial nr. 792
din 26 noiembrie 2008), aprobată prin Legea nr. 137/2009 (publicată în Monitorul oficial
nr. 311 din 12 mai 2009).
8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 36/2010 pentru modificarea Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 158/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 268 din 26 aprilie 2010.
9. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. 1 pct. 3 din
10. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. 1 pct. 4 din
11. Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin art. unic pct. l din Legea nr. 132/2011.
112
12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 a fost modificat prin IV pct. 6 din
13. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010. Valoarea indicatorului social de
referinţă este de 500 lei potrivit art. 33' din Legea nr. 76/2002. Art. 33' a fost introdus de
pct. 6 al art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126 / 2008 publicată în
Monitorul Oficial nr. 697 din 14 octombrie 2008.
14. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 124/2011.
15. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 a fost modificat prin art. IX pct. 5 din

Asigurarile Sociale de Sanatate

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Asigurarile Sociale de Sanatate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3

ASIGURĂRILE SOCIALE DE SĂNĂTATE

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

2.5.2. Cardul naţional de asigurări sociale de sănătate..........................................................58

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

1.1.Înţelesul unor termeni privind asigurările sociale de sănătate

1.1.1. Noţiune. Trăsături

Asigurările sociale de sănătate - ca instituţie a dreptului, reprezintă un ansamblu de

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

1.1.2. Termeni privind asigurările sociale de sănătate

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

monitorizarea evoluţiei sarcinii şi a lăuzei, servicii de planificare familială, stabilite prin

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

a) serviciile medicale - servicii nominalizate în pachetele de servicii, furnizate de către

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

j) contract-cadru de asigurare - model al contractului de asigurări de sănătate, care

1.1.3. Obiectivele asigurărilor sociale de sănătate

Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt: a) protejarea asiguraţilor faţă

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

1.1.4. Principiile asigurărilor sociale de sănătate

Principiile asigurărilor sociale de sănătate sunt13:

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

1.2. Persoanele asigurate17

Asigurările sociale de sănătate pot fi obligatorii şi facultative. Potrivit prevederilor art.

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

- se află în concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj;

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

Persoanele43 care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii medicale

1.2.1. Drepturile asiguraţilor

Asiguraţii au dreptul la un pachet de servicii de bază care cuprinde servicii medicale,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

Drepturile prezentate mai sus se stabilesc pe baza contractului-cadru45 care se elaborează

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de bază, modul de-decontare şi

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

g) prin buget global,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

a) să aleagă furnizorul de servicii medicale, precum şi casa de sănătate la care se asigură,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

contractului-cadru şi din bugetele ministerelor şi instituţiilor respective, în condiţiile plăţii

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

h) să fie informaţi, de către asigurătorul de sănătate, în mod nediscriminatoriu şi corect,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

1.2.2. Obligaţiile asiguraţilor

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, al depistării precoce a bolii şi al păstrării sănătăţii,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

Serviciile medicale stomatologice702 preventive se suportă de către casele de asigurări,

CONTRACTELE COLECTIVE DE MUNCĂ

Serviciile spitaliceşti se acordă prin spitalizare şi cuprind: consultaţii, investigaţii,

2.1.1. Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale şi alte mijloace