Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
EXEMPLU DE PROIECTARE
Presupunem ca se doreste obtinerea unui stabilizator cu urmatoarele performante
1
1. Referinta de tensiune.
Va fi in esenta o dioda Zener de 5.6V. Pentru acest tip de diode (daca sunt polarizate la curent
0
constant) se constata un drift termic foarte mic in intervalul 0-60 C.
Dioda se va polariza in curent constant prin intermediul Q6, R1. Pentru a minimiza efectul
rezistentei finite de iesire a generatorului de curent astfel obtinut, acesta va fi alimenta dintr-o
tensiune prestabilizata (emitorul lui Q11). Incarcarea in curent a referintei este extrem de
redusa, practic numai curentul de baza al Q7 .
Pentru acest circuit se va verifica:
1. incarcarea in curent (trebuie sa fie << decat curentul prin Q6);
2. lipsa interferentelor cu circuitul de pornire in regim normal de functionare.
Daca este posibil se va dimensiona R1 in punctul de drift nul cu temperatura al TEC-J pentru
a asigura o independenta sporita fata de acest parametru.
2. Amplificatorul de eroare
Tranzistoarele din etajul diferential de intrare Q1,2 vor functiona in mod simetric la un
curent mai mic decat IDSS / 2 (Q1, Q2, Q3 se aleg de tip BF256 cu parametri de catalog
IDSS=6…10mA, VT = -1…-3V, VDSmax = 30V) pentru a putea permite maximum excursiei
asimetrice in curent intre tranzistoare.
Suma curentilor de drena ai Q1,2 este:
I D1 + I D 2 = I D 3 (1)
−VGS 3
I D3 = (2)
R7
2
V
si I D3 = I DSS 3 1 − GS 3 (3)
VT
Presupunind pentru parametri IDSS, VT valorile tipice: IDSS = 8mA respectiv VT = -2V rezulta ID3 =
2mA. In cazurile cele mai defavorabile avem:
(IDSS=6mA, VT=-3V) ⇒ ID3 ≈ 1.6mA
(IDSS=10mA, VT=-1V) ⇒ ID3 ≈ 2.8mA
deci intotdeuna tranzistoarele de intrare Q1,2 vor functiona la un curent static de drena mai mic
decat IDSS /2.
Curentul prin Q1 este dat de relatia:
VBE 4
I D1 = (4)
R2
2
Alegem Q4 de tip BC 177 (pnp de mica putere) la care, conform curbelor de catalog, VBE =
0.5…0.7V pentu IC = 10mA (la t = 25°C). Tinanad sema de toleranta lui R2 (5%)
putem determina:
ID1min=0.8mA; ID1max=1.2mA
Intotdeauna avem un curent diferit de 0 prin Q2.
Curentul prin Q4 ≈ IDSS5 (BF256, IDSS5= 6…10mA)
Compensarea functionarii nesimetrice a Q1, Q2 se va face prin R1. Alegem R1=1KΩ
(20%) deoarece in cel mai defavorabil caz (R1min, ID3min) se poate compensa o tensiune de
1.12V (mai mare decat diferenta (VGS1- VGS2)max=0.8V.
Pentru acest circuit pe chema de regim dinamic avand drept sarcina regulatorul serie cuplat la
sarcina se vor determina: a (este necesar ca a>10.000), RI, Ro
Obs. Pentru amplificatorul de eroare (cu reactie negativa) se vor calcula marimile de
semnal mic T si Ro pentru care vor fi satisfacute inegalitatile: T > 1000, R0 < 1mohm.
Senzorul de temperatura este Q8. Acest tranzistor va fi plast pe radiatorul tranzistoarelor Q12,
Q13 cat mai aproape de acestea pentru a realiza un bun contact termic. Tensiunea VBE la care
0
acest tranzistor poate sa conduca un curent semnificativ scade cu 2mV/ C. In consecinta se va
ajusta valoarea divizorului de tensiune R4, R5 astfel incat tensiunea din emitorul lui Q7 sa
0
deschida pe Q8 la circa 120 C.
o
Tensiunea in emitorul lui Q7 are la 27 C valoarea:
VE 7 = Vz − VBE 7
3
4. Circuitul de pornire
5. Regulatorul serie
Acesta, in cel mai defavorabil caz, va suporta un curent de aproximativ 7A la o tensiune
de 10V (PD = 70W).
Alegem Q12, Q13 de tip 2N3055 cu datele de catalog (PDmax=117W, β=15…100, curent
maxim de colector in puls non-repetitiv 80A, ICMAX = 20A) . Pentru echilibrarea curentilor se
folosesc rezistoare de egalizare (au si rol de protectie). Rezistentele de protectie disipa in cel
mai defavorabil caz circa 3.2W. Pentru siguranta se aleg rezistori de 6W. In caz de scurtcircuit
curentul maxim prin circuit se va limita la circa 100A (cand tranzistorele finale se vor satura,
Pdtotal=100W) inainte de arderea sigurantei de protectie. Acest circuit va fi in mod obligatoriu
prevazut cu o siguranta rapida de circa 10A.
Curentii prin Q12, Q13 sunt in cel mai defavorabil regim (R9=0.68Ω+20%; R8=0.68Ω-20%)
aproximativ 2.8A (Pd=28W) repectiv 4.2A (Pd=42W) deci tranzistoarele nu se vor distruge.
Curentul maxim de baza pentru perechea Q12, Q13 este de, considerand un β pesimist de circa
10, 0.7A.
Alegem Q11 de tipul BD435. Pentru a forta un curent mare prin acest tranzistor si cand sarcina
circuitului este mare se conecteaza in paralel pe jonctiunea BE a lui Q12 o rezistenta care sa
aigure un curent de circa 0.1-0.5A. Se va folosi R7=1Ω. Pentru a asigura un β foarte mare
regulatorului serie se mai introduce un tranzistor de mica putere: Q10 (BC107). Aceste doua
tranzistoare vor fi verificate din urmatoarele puncte de vedere (in cele mai defavorabile cazuri):
- curent maxim,
- putere maxima disipata,
- tensiune maxima.
β echivalent al regulatorului serie va fi mai mare de 10.000.
4
6. Reteaua de reactie negativa.
Tensiunea de iesire din acest circuit este data de formula:
V0=Vz(R10’+ R11’)/ R11’
’ ’
Unde R10 , R11 sunt R10, R11 ajustate cu valorile bratelor potentiometrului R12. Se vor alege R10,
R11, R12 astfel incat sa se acopere plaja de reglaj a tensiunii Vo. (Obs. uneori R10 se poate lua
0).
OPTIONAL
3. Simularile PSPICE (fisierele .CIR, forme de unda, puncte statice de functionare, etc.)