ȚIGĂNELE ION ALEXANDRU

EFS DROBETA TURNU SEVERIN

STUDENT ANUL I

REFERAT ANATOMIE FUNCTIONALA -TEMA 1

SUBIECT 1:

Descrieti anatomic osul humerus:

Humerusul (Humerus) sau osul brațului este un os lung și pereche ce formează scheletul brațului. Prezintă o
diafiză și două epifize (proximală, distală). Diafiza sau corpul humerusului are 3 fețe (antero-laterală, antero-
medială, posterioară), 3 margini (anterioară, laterală, medială). Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) se
articulează cu scapula și prezintă câteva formațiuni anatomice (capul humerusului, colul anatomic, tuberculul
mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular, colul chirurgical). Epifiza sau extremitatea distală (inferioară) se
articulează cu radiusul și ulna și prezintă o parte articulară - condilul humerusului (pe care se află capitulul,
trohleea, 3 fose: radială, coronoidă, olecraniană) și o parte nearticulară - epicondilii (epicondilul medial și lateral).

Orientare. Se aşază: în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial suprafaţa ei articulară, anterior şanţul
profund pe care această extremitate îl prezintă.
                   Torsiunea humerusului. Axul transversal al capului humerusului şi cel al condilului numeral nu se află
în acelaşi plan frontal. La adult ele formează un unghi ascuţit, deschis lateral, are 14-20° şi denotă torsiunea
osului. La nou-născut unghiul are aproximativ 60°.

Epifiza sau extremitatea proximală (superioară) este voluminoasă, se articulează cu scapula și prezintă câteva
formațiuni anatomice: capul humerusului, colul anatomic, tuberculul mare, tuberculul mic, șanțul intertubercular și
se unește în jos cu corpul humerusului la nivelul colului chirurgical. Capul humerusului (Caput humeri) este o
suprafață articulară netedă și rotunjită aflată la polul superior al humerusului. Are o formă sferoidală și reprezintă o
treime dintr-o sferă. Este acoperit de un cartilaj hialin, care este mai gros în porțiunea sa centrală și se articulează
cu cavitatea glenoidă a scapulei formând articulația umărului sau scapulohumerală (Articulatio humeri); capul
humerusului este cu mult mai mare decât cavitatea glenoidă, aceasta din urmă reprezentând doar un sfert din
suprafața capului humeral. Când membrului superior se află în repaus capul humerusului este îndreptat medial, în
sus și posterior; axul capului humerusului formează cu axul diafizei un unghi de 130°-150°. Colul anatomic (Collum
anatomicum humeri) este un șanț circumferențial, care separă capul humerusului de restul epifizei; este mai adânc
antero-lateral în vecinătatea tuberculului mare. Pe colul anatomic se inseră capsula articulară a articulației
umărului, medial capsula articulară deviază de la colul anatomic și coboară 1 cm sau mai mult pe corpul
humerusului. Colul anatomic, în partea lui anterolaterală, unde este mai pronunțat, desparte capul humeral de
două tuberozități: una mai mare - tuberculul mare și alta mai mică - tuberculul mic. Tuberculul mare (Tuberculum
majus humeri) este situat pe partea laterală a epifizei proximale în partea superioară. Pe fața lui
posterosuperioară, lângă colul anatomic se află trei fețișoare pentru inserții musculare. Pe fețișoara superioară se
inseră mușchiul supraspinos (Musculus supraspinatus), pe cea mijlocie mușchiul infraspinos (Musculus
infraspinatus), iar pe cea inferioară mușchiul rotund mic (Musculus teres minor). Fața laterală a tuberculului mare
are numeroase orificii vasculare și este acoperită de mușchiul deltoid (Musculus deltoideus). Tuberculul mic
(Tuberculum minus humeri) este situat pe partea anterioară a epifizei, sub colul anatomic, medial de tuberculul
mare. Pe el se inseră mușchiul subscapular (Musculus subscapularis). De la tuberculul mare pornește în jos o
creastă verticală - creasta tuberculului mare (Crista tuberculi majoris) - pe care se inserează mușchiul pectoral
mare (Musculus pectoralis major). De la tuberculul mic pornește în jos o altă creastă verticală - creasta tuberculului
mic (Crista tuberculi minoris) - pe care se inserează mușchiul rotund mare (Musculus teres major). Între creasta
tuberculului mare și creasta tuberculului mic există un șanț vertical - șanțul intertubercular (Sulcus intertubercularis
humeri) sau culisa bicipitală - care sus se află între tuberculul mare și tuberculul mic, unde este mai adânc,
coboară oblic și se pierde pe fața antero-medială a diafizei humerale. În fundul șanțului intertubercular se
inserează tendonul mușchiului dorsal mare (Musculus latissimus dorsi), iar prin șanț alunecă tendonul capului lung
al mușchiului biceps brahial (Caput longum musculi bicipitis brachii) însoțit de bursa sinovială bicipitală și de o
ramură ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioară (Arteria circumflexa humeri anterior). Șanțul
intertubercular este transformat în canal de fibre conjunctive dispuse transversal. Sub tuberculul mare și tuberculul
mic, la nivelul unirii epifizei proximale cu corpul (diafiza) humerusului se află o porțiune îngustată - colul chirurgical
(Collum chirurgicum humeri) - unde se întâlnesc cele mai frecvente fracturi ale humerusului. Nervul axilar (Nervus
axillaris) și artera circumflexă humerală posterioară (Arteria circumflexa humeri posterior) se învârt în jurul colul
chirurgical în regiunea sa posterioară.

2
SUBIECT 2:

Descrieti anatomic muschiul biceps:

Mușchiul biceps brahial (Musculus biceps brachii) este un mușchi lung, fuziform, puternic,
așezat pe fața anterioară a brațului, imediat sub piele. Are originea pe scapulă prin două capete
distincte: capul lung și capul scurt, ce se unesc la mijlocul brațului într-un corp muscular care
coboară prin loja anterioară a brațului și se termină printr-un tendon comun pe tuberozitatea
radiusului aflată pe extremitatea superioară a radiusului.

La omul viu, medial de mușchiul biceps brahial se află șanțul bicipital medial (Sulcus bicipitalis
medialis) care îl separă medial de mușchiul brahial și răspunde traiectului arterei brahiale; iar
lateral, când mușchiul biceps brahial este contractat, apare longitudinal un alt șanț, numit șanțul
bicipital lateral (Sulcus bicipitalis lateralis) care îl separă lateral de mușchiul brahial.

Inserții:

Are originea pe scapulă, prin două porțiuni distincte, numite capete: capul lung și capul scurt.

Capul scurt sau porțiunea scurtă (Caput breve musculi bicipitis brachii) este situat medial de capul lung și
are originea printr-un tendon lat și turtit de pe vârful procesului coracoid (Processus coracoideus) al
scapulei, printr-un tendon comun cu cel al mușchiului coracobrahial (tendonul coracobicipital). De aici
coboară pe partea anterioară a articulației umărului.Capul lung sau porțiunea lungă (Caput longum
musculi bicipitis brachii) aflat lateral de capul scurt, se inserează printr-un tendon lung, cilindroid, pe
tuberculul supraglenoidian al scapulei (Tuberculum supraglenoidale scapulae) și pe labrul glenoidian
(Labrum glenoidale scapulae). Tendonul capului lung trece peste capul humerusului prin interiorul
cavității articulare a articulației umărului (este unicul tendon muscular intraarticular), fiind învelit într-o
teacă sinovială, numită teaca tendonului intertubercular (Vagina tendinis intertubercularis) și tendonul
este deci intracapsular, dar extrasinovial. Iese apoi din articulație pe sub ligamentul humeral transvers
(Ligamentum transversum humeri) și coboară alunecând prin șanțul intertubercular (Sulcus
intertubercularis) al humerusului, pe care îl folosește ca pe un hipomohlion. În acest șanț este încadrat de
tendoanele mușchilui pectoral mare (Musculus pectoralis major) care îl acoperă, mușchilui rotund mare
(Musculus teres major) și mușchilui dorsal mare (Musculus latissimus dorsi), formându-i un jgheab de
alunecare și este învelit de teaca tendonului intertubercular (Vagina synovialis intertubercularis), care este
o prelungire a sinovialei articulației scapulohumerale.

Cele două capete de origine, la început independente, se unesc la mijlocul brațului într-un singur corp
muscular comun gros, voluminos și fuziform ce descinde până la cot, unde se inserează printr-un tendon
comun puternic și gros, pe tuberozitatea radiusului (Tuberositas radii).

Între tendonul comun și partea anterioară a tuberozității radiusului se află bursă bicipitoradială (Bursa
bicipitoradialis). În 20% din cazuri, între tendonul terminal comun al mușchiului biceps brahial, tendonul
mușchiului brahial și coarda oblică (Chorda obliqua membranae interosseae antebrachii), se poate
dezvolta o bursă, numită bursa interosoasă cubitală (Bursa cubitalis interossea).

De pe partea medială a acestui tendon terminal comun se desprinde o lamă aponevrotică triunghiulară
numită aponevroza mușchiului biceps brahial sau expansiunea bicipitală (Aponeurosis musculi bicipitis

3
brachii sau Aponeurosis bicipitalis). Aponevroza radiază în direcție ulnară și se prinde pe fascia brahială
(Fascia brachii) și fascia antebrahială (Fascia antebrachii), trecând ca o punte peste vasele humerale
(artera brahială și venele brahiale) și nervul median.

4
5