Armele Nucleare

Arma nucleară este un dispozitiv ce eliberează într-o manieră explozivă energia

nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune și fuziune.

Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate

uciderii unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om, sau
biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu cea
rezultată din explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce prima armă
termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie echivalentă cu 10.000.000
tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan mondial existau circa 19.000 de focoase
nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare operațională, gata oricând pentru a fi
utilizate.
În prezent există două tipuri de arme nucleare: cele bazate exclusiv pe reacția de
fisiune nucleară și cele care utilizează fisiunea nucleară pentru amorsarea reacției de
fuziune nucleara.
Armele bazate pe fisiunea nucleară constau dintr-o cantitate de uraniu îmbogățit care
formează o masă supra-critică în care se dezvoltă exponențial reacția în lanț. Masa
supra-critică se realizează fie prin implantarea unei piese din material fisionabil în masa
subcritică(metoda proiectilului) fie prin comprimarea (cu explozivi chimici) unei sfere de
material fisionabil până se atinge masa supra-critică (metoda imploziei).
Arma nucleară cu fuziune (arma termonucleară, bomba cu Hidrogen) folosește
energia rezultată din fisiune pentru a comprima și încălzi deuteriul și tritiul până aceștia
fuzionează.
Există și arme nucleare cu destinații speciale precum arma cu neutroni sau arma
cu contaminare radioactivă. Arma cu neutroni este o armă termonucleară construită
special pentru a produce un flux mare de neutroni ce produce multe decese dar nu
produce contaminare radioactivă și nu afectează construcțiile. Arma cu
contaminare este o armă cu fisiune învelită cu un material (cobalt, aur) care produce o
contaminare radioactivă extrem de puternică. Proiectile cu uraniu sărăcit au fost
dezvoltate și testate în anii `70 în scopul întăririi puterii de penetrare. Aceste muniții sunt
cu dispersie de substanțe radioactive care, inhalate sau ingerate devin letale.
Din punct de vedere al strategiei militare armele nucleare se împart în : arme
strategice (care vizează țări sau populații mari) sau tactice (utilizate numai pe câmpul
de luptă). Armele nucleare strategice sunt transportate la țintă cu avioane sau rachete.
Armele tactice sunt transportate cu rachete, artilerie, torpile, etc.
În perioada 1960-1980 SUA și URSS au folosit dispozitive explozive bazate pe
energie nucleară pentru scopuri comerciale (explozii nucleare pașnice).
 Explozia nucleară are efecte imediate și întârziate. Unda de șoc, radiația
termică, radiația ionizantă promptă produc distrugeri mari în câteva secunde sau minute
de la detonare. Efectele întârziate precum căderile radioactive acționează pe perioade
mari de timp, de la ore la ani.

 Unda de șoc produce modificarea bruscă a presiunii aerului și vânturi puternice.

Construcțiile mari sunt distruse de modificarea presiunii aerului în timp ce
vânturile puternice distrug vegetația și omoară oamenii. Dacă explozia are loc la
suprafața sau în apropierea solului se produce un crater din care materialul este
ridicat în atmosferă, de unde revine sub forma de depuneri radioactive.
 Circa 35% din energia exploziei este sub forma de radiație luminoasă și termică
(căldură). Radiația luminoasă produce orbirea prin arderea retinei. Radiația
termică produce arsuri ființelor vii și incendierea materialelor combustibile.
 Efectele radiațiilor nucleare directe sunt în general mai mici decât cele ale undei
de șoc sau radiației termice. La armele cu neutroni spre exemplu efectul radiației
directe (neutroni) este cel mai puternic. Iradierea directă cu radiații nucleare
duce la deces sau în cazul dozelor mai mici la boala de iradiere.
 Particulele radioactive ridicate în atmosferă (norul în formă de ciupercă) revin pe
pământ în apropierea locului exploziei. Ele nu produc multe decese deoarece
afectează zona unde oamenii au fost deja uciși de celelalte efecte. În funcție de
condițiile meteorologice, norul radioactiv poate fi deplasat la distanțe mari iar
depunerile pe sol pot afecta zonele mai îndepărtate.
 Undele electromagnetice produse de explozie rezultă prin absorbția radiației
gama în aer și în sol. Pulsul de unde electromagnetice generează câmpuri
electrice de mii de volți pe durate extrem de scurte. Consecințele privesc în
special comunicațiile și rețelele electrice.
Istoria armei nucleare începe cu scrisoarea trimisă de Albert Einstein la 2 august 1939
președintelui Franklin D. Roosevelt. La scurt timp guvernul SUA a lansat proiectul de
realizare a armei nucleare cunoscut sub numele de “Proiectul Manhattan”.
Deoarece pentru realizarea armei nucleare era nevoie de uraniu îmbogățit a fost
construită la Oak Ridge – Tennessee o instalație de îmbogățire prin procedeul
de difuzie gazoasă, pus la punct de Harold Urey, iar la Universitatea California Ernest
Lawrence a pus la punct procedeul separării magnetice a izotopilor uraniului. Pe
parcursul a șase ani, 1939-1945 în proiectul Manhattan au fost cheltuiți peste 2 miliarde
de dolari.
Armele nucleare s-au folosit împotriva oamenilor doar de două ori, și anume în anul
1945 în jurul încheierii celui de-al doilea război mondial, când SUA au aruncat câte o
singură bombă atomică cu fisiune asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki.