Intro:

• Atunci a aparut, din interpretarea unor filozofi arabi a textelor antice, recunoasterea principiului
veritas duplex, conform caruia pentru explicarea divinitatii este nevoie de credinta, iar pentru
cunoasterea lumii de stiinta, iar cele doua nu sunt compatibile. Din aceasta cauza unii denumesc
renasterea si amurgul divinitatii.

• Valorile, realizarile antichitatii au culminat in Imperiul Roman, iar urmele, ramasitele acestor
realizari au fost, sunt si azi vizibile, palpabile pe teritoriul Italiei de azi. Aici a iscat in mintea
oamenilor cum de au fost capabili de astfel de realizari in antichitate, un fel de invidie fata de
inaintasii lor si a aparut nevoia de  iesire din intuneric.

 In secolul al XV-lea Franta de azi era inca sfaramata, cu o existenta subreda, deseori
amenintata, nu existau artisti, doar mestesugari care nu faceau altceva decat morminte pentru
regi. 

•  Spiritul Renasterii italiene a patruns in Franta pe doua cai, datorita unor personalitati
ca Leonardo da Vinci si Benvenuto Cellini prezenti la curtea regelui Francisc I si participanti la
proiectarea decorarii palatului din Fontainebleau si datorita razboaielor purtate de regi francez
pe teritoriul Italiei de azi. Armatele franceze care au cotropit Italia in secolul XVI, au deschis
drumul umanismului catre Franta.

•  Asa cum romanii, dupa cucerirea Greciei au dus artele si operele de arta la propriu in Italia
(Atena a fost golita de statui, fiind duse in Italia de legiunile romane), armatele franceze au
deschis drumul oamenilor si implicit al ideilor si umanismului catre Franta.

•  Umanismul a promovat o ideologie noua, in centrul sau situandu-se Omul si nu Dumnezeu. De

aceea, umanismul intra in contradictie cu credinta crestina.

• Aceasta ideologie noua a adus o innoire pe plan cultural, in literatura, folozofie, stiinte, dar si in
domeniul artelor, in  pictura, sculptura si arhitectura la inceput in Italia dar treptat si in Franta si
in alte tari.

Reprezentantii renaasterii franceze si operele lor

• Cel mai de seama reprezentant al picturii renascentiste franceze este Jean FOUQUET. Fouquet,
picta portrete de regi tepeni si bolnavi, de cancelari solizi, de femei tinere cu sanii goi,
fermecatoare, cu ochii plecati sub val, in timp ce in jurul lor pluteste o atmosfera imponderabila
de duiosie si de inteligenta, in armonia discreta si deliberata a unei picturi limpezi ca o dimineata
de primavara. Parinte si maestru al picturii franceze, el poseda in cel mai inalt grad virtutile ei
structurale, oarecum seci, se spune, pentru ca le lipseste lirismul culorii sau pentru ca el nu ni se
dezvaluie decat treptat, cu pudoare, ca un izvor ce se ascunde printre ierburi si nu ca un torent.
• Cea mai cunoscuta opera a pictorului si totodata cu cele mai multe caracteristici
renascentiste  este MADONNA,  Tabloul  partea unui diptichon, reprezinta, pe Agnes Sorell,
curtezana lui Carol al VII/lea. Cu pietul gol, stilizat sferic, cu pruncul cu membre aproape
cubistice si cu un fundal, rosu cu ingeri.

• Engurrand Charonton a prezentat in lucrarile sale, locuitorii, oamenii din Champagne. Prin

profunzimea inabusita a tonurilor sale de brun, de rosu, de verde aproape negru unduind pe
fondul abstract, cu totul si cu totul de aur, cu clopotnite indepartate si cu domuri, prin leganarea
tragica a marilor trupuri aplecate peste cadravul gol, prin cadavrul insusi, pur si sculptat ca o
idee, marea „Pieta” din Avignon este una din culmile armoniei.

•  Jean si François CLOUET au fost doi pictori, tatal si fiu, in curtile regale, au creat exclusiv
portrete, care reproduce trasaturile regilor, ale reginelor, ale printilor, ale marilor vasali.
Portretele lor par calchiate pe muchiile fetei, pe taietura pleoapelor, pe reteaua superficiala a
vinelor, pe fiecare fir de par. Printii lor cu talii de viespe ce se inalta pe fonduri luminoase, caii
lor invesmantati in purpuri ii poarta pe regi catre corturile tesute cu fir de aur, ei ne fac sa uitam
uratenia stapanilor, asezandu-i cu grija in racle de raze cristalizate.  

Sculptura

• Sculptori de seama nu au fost in aceasta perioada in Franta. Reprezentantii acestei ramuri de

arta, au ramas la nivel de meseriasi, care nu faceau altceva decat morminte de regi, si
bazoreliefuri in biserici.