Proiect la literatura universală:

Literatura Renaşteri franceze

A efectuat: Ţurcanu Mihai

• Dupa antichitate, a urmat o perioada in care traditiile,
intelepciunea mitica, filozofica, libertatea, creativitatea,
cunoasterea, raspunderea a facut parte doar din arsenalul celor
alesi, reprezentantii claselor conducatoare si clericilor. Era
perioada vointei atotputernicului, in care individul, omul a fost
doar pe planul X
• Dar tocmai acest exces de zel religios, aceasta umbra,
intunecarea religioasa, a determinat si revarsarea zorilor, prin
declansarea cruciadelor.La Cruciade au participat, sute de mii
de oameni, dintre care unii au umblat cu ochii deschis, care au
remarcat ramasitele materiale si spirituale ale antichitatii,
si care au stiut sa gaseasca sa redescopere valorile in aceste
ramasite, si pe care au folosit si innoirea stiintei si culturii.
Aceste razboaie pornite pentru eliberarea tarii sfinte au dat
primele impulsuri, si au provocat ivirea unei ere noi, care a
provocat innoirea ideilor referitoare la conceptiile privind
umanitatea, stiintele naturale, geografie, si in arta. In arta a
aparut un nou curent artistic, RENASTEREA.
• Renasterea reprezinta epoca de innoire sociala si
culturala, care a avut loc in Europa, la
sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al
XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea
interesului pentru cultura si arta antichitatii
clasice.
• De ce Renasterea s-a pornit si a avut cel mai de
seama reprezentanti in Italia. Pentru ca valorile,
realizarile antichitatii au culminat in Imperiul
Roman, iar urmele, ramasitele acestor realizari au
fost, sunt si azi vizibili, palpabili pe teritoriul
Italiei de azi. Aici a iscat in mintea oamenilor cum
de au fost capabili de astfel de realizari in
antichitate, un fel de invidie fata de inaintasii lor,
si a aparut nevoia de iesire din intuneric.
• Sandro Botticelli - Nasterea lui Venus- Galleria degli Uffizi, Florenta
 Renaşterea franceza
• In secolul al XV-lea Franta de azi era inca fărâmițată,
cu o existenta subreda, deseori amenintata, nu existau
artisti, doar mestesugari care nu faceau altceva decat
morminte pentru de regi.
• Spiritul Renasterii italiene a patruns in Franta pe doua
cai, datorita unor personalitati ca Leonardo da
Vinci si Benvenuto Cellini prezenti la curtea regelui
Francisc I si participanti la proiectarea decorarii
palatului din Fontainebleau si datorita razboaielor
purtate de regi francez pe teritoriul Italiei de azi.
Armatele franceze care au cotropit Italia in secolul
XVI, au deschis drumul umanismului catre Franta.
• Asa cum romanii, dupa cucerirea Greciei au dus
artele si operele de arta la propriu in Italia (Atena a
fost golita de statui, fiind duse in Italia de legiunile
romane), armatele franceze au deschis drumul
oamenilor si implicit al ideilor si umanismului catre
Franta.
• Umanismul a promovat o ideologie noua, in centrul
sau situandu-se Omul si nu Dumnezeu. De aceea,
umanismul intra in contradictie cu credinta crestina.
• Aceasta ideologie noua a adus o innoire pe plan
cultural, in literatura, folozofie, stiinte, dar si in
domeniul artelor, in pictura, sculptura si arhitectura
la inceput in Italia dar treptat si in Franta si in alte
tari.
Reprezentantii
renaasterii franceze si
operele lor
Cel mai de seama reprezentant al picturii
renascentiste franceze este Jean
FOUQUET. Fouquet, picta portrete de regi
tepeni si bolnavi, de cancelari solizi, de
femei tinere cu sanii goi, fermecatoare, cu
ochii plecati sub val, in timp ce in jurul lor
pluteste o atmosfera imponderabila de
duiosie si de inteligenta, in armonia
discreta si deliberata a unei picturi
limpezi ca o dimineata de primavara.
Parinte si maestru al picturii franceze, el
poseda in cel mai inalt grad virtutile ei
structurale, oarecum seci, se spune,
pentru ca le lipseste lirismul culorii sau
pentru ca el nu ni se dezvaluie decat
treptat, cu pudoare, ca un izvor ce se
ascunde printre ierburi si nu ca un torent.

Cea mai cunoscuta opera a pictorului si

totodata cu cele mai multe caracteristici
renascentiste este
MADONNA, Tabloul partea unui
diptichon, reprezinta, pe Agnes Sorell,
curtezana lui Carol al VII/lea. Cu pietul
gol, stilizat sferic, cu pruncul cu membre
aproape cubistice si cu un fundal, rosu cu
ingeri.
• François Rabelais (n. circa 1494 - d. 9 aprilie 1553) a fost un scriitor și
medic francez. Spirit umanist, poliglot, cu largă deschidere culturală, a fost
una dintre cele mai reprezentative personalități ale Renașterii.
• Opera care i-a asigurat nemurirea o constituie
romanele Gargantua și Pantagruel, o satiră acidă la adresa moravurilor
acelei epoci, prin care critică bigotismul, superstițiile și abuzurile clerului,
realizată în maniera grotescului.
• Educat în tradiția Renașterii umaniste, Rabelais a fost pe rând autor satiric,
călugăr și medic, numele său devenind sinonim cu umorul licentios. A
intrat ca novice la o mănăstire franciscană și a ajuns călugăr la Fontenay-le-
Comte. A studiat greaca și latina, științele, dreptul, filologia și literele,
devenind cunoscut și respectat de umaniștii timpului său. Rabelais i-a
adresat o petiție papei Clement VII și a primit permisiunea de a părăsi
ordinul franciscan și de a intra la mănăstirea benedictină din Maillezais.
• În 1530 și-a luat diploma de licențiat în medicină de la Universitatea din
Montpellier. În 1532 a mers la Lyon, pe atunci un centru intelectual de
prestigiu, unde a practicat medicina, a editat numeroase lucrări în limba
latină, a tradus și a comentat tratate de medicină din antichitate (precum
Aforismele lui Hippocrate, 1532) și a compus almanahuri burlești.
Importanța operei sale

Romanul lui Rabelais este una

dintre capodoperele universale, o
operă de dimensiuni gigantice, la
fel ca mărimea personajelor sale.
Dincolo de umorul spumos,
adesea obscen, se desfășoară
dezbateri serioase cu privire la
educație, politică și filosofie.
Povestirea aventurilor celor două
personaje spumoase, burlești
și alegorice, nu este decât un
pretext pentru scriitor de a
introduce în narațiune figuri tipice
ale societății contemporane și
aluzii critice la evenimentele
vremii.
Gargantua şi Pantagruel - capodoperă a scriitorului francez
Fran-cois Rabelais
• Gargantua şi Pantagruel este un roman satiric, comic şi
fantezist, compus din cinci cărţi, inspirat din lucrări
populare anonime, care, dincolo de aparenţă, conţin
profunde observaţii realiste asupra moravurilor epocii,
surprinse din perspectivă satirică. Romanul atacă
mentalitatea obscurantistă, instituţiile viciate, cu
reprezentanţii lor, excesele bisericii, demască ignoranţa şi
incompetenţa teologilor de la Sorbona, satirizează
vicioasele practici judecătoreşti etc. în ciuda aspectului buf,
uneori grotesc, opera lui Rabelais conţine idei de maximă
importanţă: cultul raţiunii călăuzite de ştiinţă şi cultul
naturii, aşa cum fusese el practicat în antichitate, cei de
atunci făcându-şi un ideal din dezvoltarea armonioasă a
corpului şi a minţii, departe de orice constrângere şi de orice
încălcare a legilor firii.
• Invadarea ţinuturilor sale natale de
către crudul şi rnărginitul rege
Picrochole îl determină pe Gargantua
să se reîntoarcă şi să se lupte cu
agresorul, reuşind să-1 învingă. Ca
recompensă pentru ajutorul primit de
la un călugăr, tratele loan, Gargantua
construieşte pentru a-cesta mănăstirea
Thele-me, model renascentist de
socielate liberă opusă tradiţionalelor
rânduieli mănăstireşti, singura regulă
după care se conduceau oamenii a-
cestei societăţi fiind: "FĂ CE-ŢI
PLACE!".
In romanul dat scriitorul pune accent
pe educaţia lui Pantagruel şi de
aventurile lui şi ale prietenului său,
Panurge.
Deosebit de semnificativă este
scrisoarea pe care Gargantua i-o
adresează fiului său, Pantagruel.
Această scrisoare are valoarea unui
adevărat program de educaţie
conform principiilor Renaşterii.
Gargantua îşi sfătuieşte urmaşul să
studieze limbile clasice: greaca,
latina, ebraica, dar şi geometria,
astronomia, muzica, dreptul civil,
medicina. "Abisul de ştiinţă" este o
metaforă care sugerează întreaga
dorinţă de cunoaştere a oamenilor.