DREPTUL AFACERILOR SI DREPTUL COMERCIAL

a)

 ASEMANARI 

: a.1.) Ambele reglementeaza raporturi juridice cu caracter patrimonial sicomercial, iar subiectii acestor
raporturi (fie ei persoane fizice ori persoane juridice) au,in mod obligatoriu, calitatea de comerciant ;
a.2.) Raporturile juridice reglementate deambele ramuri de drept sunt guvernate de Codul comercial, de
celelalte legi comerciale side subsidiarele acestora ; a.3.) Dreptul Afacerilor si-a insusit unele caractere,
norme dereglementare si dispozitii normative de la dreptul comercial, devenind un

drept special

 in raport de dreptul comercial, care ramane

dreptul comun

  b)

 DEOSEBIRI SI DELIMITARI 

: b.1.) In mod obligatoriu, raportul juridic de Dreptul Afacerilor contine un element deextraneitate, care
ii imprima un

caracter specific de internationalitate

, pe cand raportul juridiccomercial intern

nu prezinta aceasta caracteristica. b.2.) Din cauza acestui caracter specific, adica al elementului de

extraneitate, raportul juridicde Dreptul Afacerilor este susceptibil sa cada sub incidenta a doua sau mai
multe sisteme dedrept (cel putin doua), aspect asupra caruia vom reveni.

Fiind o ramură de drept dreptul afacerilor se află într-o strânsă legătură cu alte ramuri de
drept.

Raportul dreptului afacerilor cu dreptul civil. Este cunoscut faptul că dreptul civil şi
dreptul afacerilor sânt subramuri ale dreptului privat şi ambele reglementează raporturi
patrimoniale, precum şi relaţii nepatrimoniale între persoane fizice şi persoane juridic,
însă domeniul de reglementare a acestor două ramuri este şi deosebit. Dacă dreptul
comercial reglementează activitatea de producere, de executare a lucrărilor, prestarea a
serviciilor, atunci dreptul civil reglementează raporturile cu persoanele juridice care mai
sânt numite consumatori ai mărfurilor şi a serviciilor prestate de agenţii economici,
precum şi rapoarte juridice cu persoane juridice care nu sânt legate de activitatea de
antreprenoriat. Unii specialişti privesc dreptul afacerilor ca o instituţie a dreptului civil,
tratând-o doar ca disciplină de studiu şi nu ca ramură de drept, însă în prezent dreptul
afacerilor este calificat ca o ramură independentă de drept.

Raportul dreptului afacerilor cu dreptul de procedură civilă. Toate litigiile apărute între
agenţi economici, agenţi economici şi persoanele juridice, precum şi între persoanele
 juridice şi organele de stat sânt examinate de către instanţele judecătoreşti în temeiul
Codului de Procedură Civilă. Prevederile actelor normative cuprinse în dreptul afacerilor
sânt nişte norme materiale utilizate de instanţă la adoptarea hotărârilor şi deciziilor
judecătoreşti.

1. Raportul dreptului afacerilor cu dreptul fiscal. Agenţii aconomici începându- şi

activitatea sânt obligaţi să-şi înregistreze întreprinderea la organul fiscal din teritoriu
unde îşi au sediul, să obţină cod fiscal, să calculeze şi să achite impozitele stabilite
de stat pentru a completa bugetul statului.

Raportul dreptului comercial cu dreptul muncii. Întreprinderile, după înregistrare, pentru

a desfăşura o activitate de producere în afară de materii prime, materiale şi utilaje au
nevoie şi de resurse umane. Respectarea legislaţiei muncii este obligatorie din partea
tuturor agenţilor economici, astfel la toate întreprinderile salariaţii sânt în drept să ceară
respectarea contractului individual de muncă, să li se plătească salariu corespunzător,
să beneficieze de un concediu anual plătit. De aceea pentru juriştii care activează în
cadrul întreprinderilor este obligatorie cunoaşterea normelor legislaţiei muncii, în caz
contrar întreprinderile pot suporta cheltuieli nejustificate, legate de suloţionarea litigiilor
de muncă.

2. Corelaţia dreptului comercial cu dreptul penal

3. Reglementările comerciale cuprind şi norme de drept penal care
incriminează anumite infracţiuni ce se săvârşesc în legătură cu
desfăşurarea activităţilor comerciale. Exemple de norme penale cuprinse
în reglementările comerciale sunt cele cuprinse la art. 271-280’ din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale; cele de la art. 143-148
din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.
4. Corelaţia dreptului comercial cu dreptul
administrativ
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul administrativ se fundamentează pe
intervenţia statului în desfăşurarea activităţii comerciale în vederea protejării
intereselor consumatorilor.
Reglementări cu caracter administrativ ce au legătură cu operaţiunile
comerciale sunt cele referitoare la: camerele de comerţ şi industrie - etc.
5.
Detalii: https://legeaz.net/dictionar-juridic/corelatie-drept-comerial-alte-
ramuri-drept

Articolul 63. Categoriile pedepselor aplicate persoanelor juridice care

desfăşoară  activitate de întreprinzător
          (1) Persoanelor juridice care desfăşoară  activitate de întreprinzător li se pot aplica
următoarele pedepse:
          a) amendă;
          b) privare de dreptul de a exercita o anumită activitate;
          c) lichidare.
          (2) Amenda se aplică în calitate de pedeapsă principală.
          (3) Privarea persoanei juridice care desfăşoară  activitate de întreprinzător  de
dreptul de a exercita o anumită activitate şi  lichidarea acesteia se aplică atît ca pedepse
principale, cît şi ca pedepse complementare.
Codul Penal al Republicii Moldova în art.21 stabileşte că: “persoana juridică este vinovată de
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc
îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi”. Persoana juridică care
desfăşoară activitate de întreprinzător este pasibilă de răspundere penală pentru o faptă prevăzută
de legea penală dacă există una din următoarele condiţii: a) persoana juridică este vinovată de
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a dispoziţiilor directe ale legii, ce stabilesc
îndatoriri sau interdicţii pentru efectuarea unei anumite activităţi; b) persoana juridică este vinovată
de efectuarea unei activităţi ce nu corespunde actelor de constituire sau scopurilor declarate; c)
fapta care cauzează sau creează pericolul cauzării de daune în proporţii considerabile persoanei,
societăţii sau statului a fost săvîrşită în interesul acestei persoane juridice sau a fost admisă,
sancţionată, aprobată, utilizată de organul sau persoana împuternicite cu funcţii de conducere a
persoanei juridice respective.

Titlul I. Principii generale

Articolul 1. Statul Republica Moldova

(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi

indivizibil.

(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.

(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea

omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.

Izvorul şi purtătorul suveranităţii este poporul. Suveranitatea este exercitată în interesul

întregului popor de către organul reprezentativ suprem al puterii de stat a republicii. Nici
o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici un partid politic sau o organizaţie
obştească, nici o altă formaţiune, nici o persoană particulară nu poate să-şi asume
dreptul de a exercita suveranitatea.

SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta

sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care
constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în
relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. – Din fr. souveraineté.
Din textul acestor reglementări constituţionale se poate face concluzia căRepublica Moldova
forma de guvernământ este republica - semi-prezidenţială,
încare există un executiv «bicefal» preşedintelui statului revenindu-i funcţiaspecifice reprezentati
ve, iar guvernului funcţii executive, guvernamentale curăspundere politică în faţa parlamentului.
Republica reprezintăforma de guvernământ în care cetăţenii se guvernează singuri, desemnând
sau alegând un şef de stat, numit de regulă preşedinte. Şeful statului este ales pentru un anumit
număr de ani, cu limitarea numărului de mandate pentru aceşeeaşi persoană. Alegerea se
realizează în mod direct (de ex: România, Franţa), sau prin electori aleşi duă anumite criterii ( SUA),
de către Parlament (Grecia, Germania, Austria).
Republica  poate fi parlamentară, caz în care rolul cel mai important în exercitarea puterii de stat
revine Parlamentului  sau prezidenţială, în care şeful statului are cele mai importante atribuţii în
exercitarea puterii.
Potrivit art.1 alin.(2) din Constituţia, forma de guvernământ a statului român este republica. În ceea
ce priveşte alegerea preşedintelui,  în România, potrivit art.81 alin.1 din Constituţie, Preşedintele
este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat iar, potrivit art.81 alin.(4), nici o
persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte  al României decât pentru cel mult două mandate,
care pot fi şi succesive. Potrivit art.83 alin.(1) din Constituţie, mandatul Preşedintelui României este
de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului.

Stat de drept – stat organizat pe baza principiului separaţiei puterilor în stat, care garantează
independenţa reală a justiţiei şi are drept scop promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului.
Ion deleanu menţionează: Statul de drept semnifică subordonarea statului faţă de drept; este statul
care îşi subordonează acţiunea sa asupra cetăţenilor regulilor care determină drepturile acestora;
statul de drept este un sistem de organizare în care ansamblul raporturilor sociale şi politice sunt
subordonate dreptului; este statul legat prin drept, statul care respectă dreptul; statul în care puterea
e subordonată dreptului, toate manifestările statului fiind legitimate şi limitate prin drept; statul de
drept înseamnă limitarea puterii prin drept; statul de drept înseamnă garanţii fundamentale
libertăţilor publice, protecţia ordinii legilor; statul de drept implică existenţa regulilor constituţionale
care se impun tuturor; este statul în măsură să concilieze libertatea şi autoritatea; statul de drept
este ordinea juridică ierarhizată şi sistematizată; el semnifică o concepţie cu privire la putere; el este
mai puţin un stat, cât mai ales o mişcare de raţionalizare şi de ordonare etc.