Lobul parietal- aspecte

psihosociale si
psihoterapeutice ale bolii
Lobul parietal este in relatie cu functiile praxice si gnozice, cu
schema corporala si cu limbajul. In leziunile lobului parietal
apar 3 tipuri de tulburari :
* Tulburari praxice, adica apraxieideomotorie, apraxia
imbracatului si apraxieconstructiva.
* Tulburari ale schemei corporale sunt tulburari ale perceptiei
referitoare la dimensiunile si postura propriului corp.
* Tulburari de limbaj – duc la afaziesenzoriala.
*Tulburari praxice
* Apraxie ideomotorie- este o afecțiune neurologică care
provoacă persoane care suferă de aceasta, incapacitate de a imita
gesturi sau mișcări și de a efectua mișcări în mod voluntar și la
cererea altei persoane. Pacienții cu această tulburare ajung să aibă
mari dificultăți în desfășurarea activităților din viața de zi cu zi,
cum ar fi spălarea dinților sau ridicarea corectă a tacimurilor la
masă.
Apraxia ideomotorie generează o serie întreagă de simptome care
afectează fiecare individ într-un mod variabil. În mod normal,
această tulburare afectează capacitatea persoanelor de a efectua
mișcări și acțiuni zilnice, cum ar fi salutarea cuiva, de exemplu. La
persoanele afectate apar adesea erori în modul în care țin și mișcă
instrumentele și obiectele atunci când încearcă să folosească
corect.
Unul dintre cele mai caracteristice simptome ale apraxiei
ideomotorii este incapacitatea de a efectua acte motorii sub o
comandă verbală. De exemplu, dacă pacientului i se dă pieptene și
îi este instruit să se pieptene, acesta va executa incorect mișcarea,
înconjurând capul sau ținând peria cu capul în jos.
Erorile făcute de pacienții cu apraxie ideomotorie pot fi de natură
spațială, ca în exemplul necorespunzător de utilizare a pieptenei
și, de asemenea, temporale. Continuând cu exemplul anterior,
persoana ar efectua actul de a-și pieptăna părul într-un mod
excesiv de lent sau neregulat, arătând semne ale săvârșirii unui act
motor cu erori în secvența temporală.
Terapia ocupațională și reabilitarea neuropsihologică
sunt cele mai frecvente tratamente în cazurile de apraxie,
pentru ca pacientul să-și recapete capacitatea funcțională
maximă. De obicei, munca se face prin împărțirea sarcinilor de
zi cu zi în componente separate (pieptănarea părului, de
exemplu) și pacientul este învățat să efectueze fiecare act
motor individual și apoi să completeze toată secvența.
Procedura de mai sus se repetă pe scară largă, astfel încât
persoana să-și recapete capacitatea de a executa anumite
mișcări și în cele din urmă să combine alte secvențe pentru a
crea modele de mișcare noi și unice.
 * Apraxie constructiva
Una dintre cele mai cunoscute apraxii este apraxia constructivă.
Pacienților diagnosticați cu acest tip de apraxie le este greu să
efectueze acțiuni zilnice, cum ar fi asamblarea unei piese de
mobilier sau desenarea unui desen simplu pe hârtie, când trage o
linie orizontală, o face în bucăți mici, roteste, inversează sau
rotungeste formele, schimba unghiurile desenelor.Aceste dificultăți
nu sunt rezultatul unor probleme motorii, cum ar fi tremurături
sau rigiditate musculară, sau probleme vizuale, cum ar fi orbirea.
Nu există pierderi de senzație, forță sau coordonare musculară.
Nici nu trebuie să existe un deficit în ceea ce s-au făcut cercetări,
adică pacientul știe ce a ar trebui făcut pentru, de exemplu, să
ajungă la amenajarea dulapului. Problema este că secvența nu este
realizată corectă și acțiunea este dezorganizată.
Apraxia constructivă poate fi identificată observând că pacientul
îndeplinește sarcini aparent simple ineficient și slab precum
copierea desenelor, construirea figurilor cu blocuri sau asamblarea
unui puzzle.
Apraxia constructivă este de obicei rezultatul leziunilor cerebrale,
de obicei în emisfera dreaptă și, mai exact, în lobii parietali și
occipitali. Aceasta leziune poate fi rezultatul unui accident vascular
cerebral, vătămării capului, accidentului vascular cerebral sau
ischemiei cerebrale.
Se știe de mult că capacități vizuoconstructive, adică cele care implică
utilizarea căii vizuale pentru a organiza mișcări pentru a construi
obiecte, au o reprezentare bilaterală în creier, dar există asimetrie în
ceea ce privește organizarea corticalei. Este emisfera dreaptă unde
există o specializare mai mare în capacități vizuoconstructive.
Aceasta nu înseamnă că nu există pacienți cu apraxie constructivă care
să aibă leziuni în emisfera stângă; cu toate acestea, caracteristicile
sunt diferite de cele cu leziunea din dreapta.Când leziunea apare în
emisfera dreaptă, pacienții, când sunt evaluați prin teste de copiere a
desenului, tind să deseneze în detaliu, dar cu dificultăți în a arăta
relațiile spațiale dintre părțile desenului. Pe de altă parte, atunci când
leziunea apare în emisfera stângă sunt de obicei mai multe detalii și
sunt copiate mai lent și cu dificultăți în linie.
 * Tratamentul
Tratamentul acestui tip de apraxie se face de obicei prin terapie
motorie și insistând să fie privilegiat mai detaliat în părțile
desenului. Cu toate acestea, cea mai bună opțiune este de a
interveni direct asupra focarului tulburării, adică la rănire, fie
chirurgical, fie cu medicamente. Recuperarea completă nu apare în
mod normal în apraxia, deși acest lucru depinde de localizare și
gravitatea leziunii.
*Tulburari de limbaj
 *Afazia
Afazia reprezintă afectarea comunicării verbale prin producerea
de leziuni în ariile cerebrale ce conține centrii limbajului.
În afazia receptivă mai este numită: senzorială, fluentă sau
Wernicke. Ea poate fi identificată în principal din discursul
persoanelor afectate. Deși aceasta are un ritm normal, fluență și
prosodie , se caracterizează prin repetiții frecvente, erori și
includerea unor cuvinte și fraze lipsite de sens.
Cele mai caracteristice simptome și caracteristici ale afaziei
Wernicke sunt asociate cu deficite receptive, care împiedică
prelucrarea adecvată a limbajului.
Printre principalele caracteristici clinice ale acestor tulburări se
numără următoarele:
* Deficitul sever în înțelegerea ascultării și a citirii
limbii .Incapacitatea de a repeta corecte cuvintele si frazele.
* Dificultatea de a aminti sau de a pronunța nume de obiect și ființe
vii (anomie).
* Întreținerea sau excesul de fluență a vorbirii și a scrisului.
* Absența modificărilor în articularea fonemelor.
* Înlocuirea cuvintelor de către alții cu o înțeles similare
(paraphasias semantic).
* Utilizarea cuvintelor fără semnificație (neologisme).
* Discurs și scriere incoerentă și incoerentă de așa-numită „salată
de cuvânt”.
* Lipsa de conștientizare a erorilor lingvistice (anosognosia).
 * Dificultăţi de producere a limbajului
Dacă este afectată porţiunea anterioară a encefalului, discursul
bolnavului va fi fragmentat şi lipsit de fluenţă. Atunci când este
afectată regiunea posterioară, discursul este fluent, dar cuvintele
sunt folosite greșit. În ambele situații se mai pot asocia: greutatea
de a găsi cuvinte, substituirea cuvintelor cu unele din același câmp
lexical sau cu unele care nu au nicio legătură cu subiectul,
modificarea formei cuvintelor, utilizarea unor cuvinte inventate,
dificultăți de formare a frazelor sau alăturarea cuvintelor inventate
cu cele reale în construcții lipsite de sens.
 *Tratamentul
Recuperarea depinde de: cauza; mărimea și localizarea leziunii;
extinderea deficitelor de limbaj, răspunsul la tratament, vârsta,
educația și statutul general de sănătate.
Scopul terapiei pentru afazia verbală curpinde:înțelegerea
cuvintelor;identificarea unui mod potrivit de a exprima gândurile
sau ideile;înțelegerea părților gramaticale și a propozițiilor;citirea
și scrierea cuvintelor și a propozițiilor.
Recăpătarea abilităților lingvistice presupune: înțelegerea
limbajului vorbit (se va începe cu exerciții de potrivire a
cuvântului cu imaginea cauza) și stimularea identificării
cuvintelor (poate debuta cu identificarea aspectelor unui obiect
pentru a-i găsi numele).
Afazia este boala care a pus capat
carierei lui Bruce Willis
 Ce este schema corporală?
Schema corporala este reprezentarea pe care o persoana o are cu
privire la corpul sau in diverse ipostaze:
- corpul aflat in miscare sau in repaus;
- corpul in raport cu alte obiecte din mediul inconjurator;
- partile corpului in relatie unele cu altele sau cu intregul.
Formele schemei corporale:
1. tridimensională;
2.intermediară;
3.patologică.
 *Tulburari ale schemei corporale
Tulburarile imaginii corporale in cazul leziunilor emisferice
cerebrale difera calitativ dupa emisfera cerebrala afectata, dupa
cum se poate vedea in continuare:
1. in leziunile emisferei cerebrale drepte "minore" sunt intalnite
urmatoarele tulburari de schema corporala:
- iluzii cenestezice cu prezenta unui al treilea membru-fantoma;
- hemiasomatognozia sau sindromul Anton-Babinski.
2. in leziunile emisferei cerebrale stangi "majore" sunt semnalate
ca tulburari de schema corporala urmatoarele:
- autotopoagnozia sau sindromul Pick ;
- sindromul Gerstmann (agnozie digitala, agrafie si dezorientare
dreapta-stanga).
 * Semne ale unei tulburari de schema corporala
- copilul nu poate sa indice/ sa denumeasca diverse parti ale corpului la
el insusi si/sau la alte persoane cu toate ca alti copii de varsta lui fac
aceste lucruri;
- copilul are orientare spatiala deficitara;
-lateralitatea nu este definitivată;
-apar dificultati perceptive ;
- copilului ii este greu sa realizeze sarcini motorii fine;
- copilul incepe sa evite sistematic activitatile sportive, de coordonare;
se observa izolare sociala datorata sentimentului de nesiguranta de sine.
*Vă mulțumesc)