Afazia

Descrierea afaziei

O tulburare de limbaj rezultată în

urma deteriorării sau a vătămării acelei părţi a
creierului care controlează exprimarea şi
înţelegerea limbajului. Frecventă la persoanele
în vârstă care de cele mai multe ori au suferit
un atac cerebral, afazia pune individul in
imposibilitatea de a întelege limbajul vorbit
sau scris.
 Persoanele afectate de afazie pot pronunţa
anumite sunete şi pot, de asemenea, întelege
cuvinte vorbite, dar sunt incapabile să-şi
contureze propriile cuvinte. În alt caz, ele pot
fi în măsură să articuleze un cuvânt, dar la fel
de uşor devin incapabile să rostească un altul.
Afazia implică probleme privind înţelegerea
unei conversaţii, cititul, scrisul, folosirea
numerelor.
 Diagnosticul unei afazii
• Diagnosticul unei afazii se stabilește în urma examenului limbajului vorbit și scris,
care cuprinde: vorbirea spontană, vorbirea repetată, denumirea obiectelor și
situațiilor, înțelegerea cuvintelor și frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat,
completat de un examen neurologic amănunțit și de diverse metode de
investigație neuroradiologice. Ca prim examen orientativ, s-a verificat utilitatea
testului Token (Token-Test), care servește la diferențierea între tulburările de
vorbire afazice și cele de altă natură, dar nu dă nicio indicație asupra tipului de
afazie. Pentru aceasta s-au propus mai multe "baterii" de teste verbale și non-
verbale, care reflectă concepțiile autorilor respectivi asupra afaziei. Mai
cunoscute sunt:
• Bateria de teste a lui Henry Head 1926, bazate pe categoriile gramticale
alelimbajului, cu accent pe investigarea funcției formulării și expresiei simbolice.
• Bateria de teste a lui Weissenburg și McBride 1935, capabilă să studieze toate
funcțiile limbajului și care permite o analiză calitativă a rezultatelor.
• Programul de examen clinic al afaziei propus de Hécaen și De Ajuriaguerra 1960,
bazat pe concepțiile clasice asupra afaziei, comportă și cercetarea unor posibile
tulburări asociate (apraxii, agnozii), precum și un examen complet al funcțiilor
intelectuale.
 Tipuri de afazie
• Expresivă  (afazie Broca) (persoana ştie ce vrea să spună, dar prezintă
dificultăţi în a comunica altora);
• Receptivă (afazie Wernicke) (persoana poate auzi o voce sau poate citi o
imprimare, dar nu înţelege sensul mesajului);
•  Anomică sau dezorganizată  (afazie amnezică) (cea mai uşoară formă
caracterizată de dificultatea de a găsi cuvintele potrivite pentru a vorbi şi a
scrie); â
•  Globală (cea mai severă formă, de obicei survine unui accident vascular
cerebral şi se manifestă prin imposibilitatea în acelaşi timp de a scrie, citi,
vorbi şi a înţelege cuvintele) ;
•  Afazia primară progresivă (pierderea capacităţii de a citi, a vorbi, a scrie
progresiv, pe o perioadă de timp). Cei afectaţi de această formă au, însă,
abilitatea de a comunica în alte moduri decât vorbirea, de exemplu prin
gesturi, iar pentru mulţi există şansa terapiei prin logopedie şi medicaţie
adecvată).
 Cauze posibile

• Afazia este produsă de afectarea zonei creierului responsabilă de limbaj, situată

de obicei în emisfera cerebrală stângă şi poate apărea ca urmare a accidentelor
vasculare cerebrale, traumatismelor craniene sau tumorilor cerebrale.
• Dificultatea în vorbire este, în general, o consecinţă a afecţiunilor cerebrale sau a
problemelor nervilor ce deţin controlul asupra muşchilor faciali, laringelui,
corzilor vocale.
• Starea patologică a mandibulei, bolile musculare, dinţii şi gura au caracterul de a
afecta vorbirea.
• Inflamaţiile, polipii, chisturile sau tumorile (anomalii ale corzilor vocale) lezează
vocea, suprimându-i calitatea.
• O parte dintre aspectele ce favorizează apariţia disfaziei sunt efectele unor boli
metabolice, unor leziuni, tumori sau infecţii.
• Alcoolismul, boala Alzheimer, scleroza laterală amiotrofică (numita şi boala Lou
Gehrig -se caracterizează prin pierderea progresivă a anumitor celule nervoase
ale creierului şi măduvei spinării), autismul, paralizia cerebrală, demenţa, abuzul
de droguri, contuziile, laringita, scleroza multiplă sau epilepsia sunt o parte
dintre cauzele cele mai importante ale afaziei.
• Pe de altă parte, nu mai puţin importante sunt cauzele ce
poartă numele unor boli sau sindroame greu de
controlat: sindromul Angelman (afecţiune genetică ce
determină disabilităţi de dezvoltare şi probleme neurologice),
botulism (boala cauzată de ingestia unei toxine care blochează
transmiterea impulsului nervos la fibrele musculare), paralizia
Bell (paralizia sau slăbiciunea nervului facial), boala Huntigton
(o boală neurodegenerativă erediatară caraterizată prin
demenţă, declin cognitiv, coordonare defectuoasă a
muşchilor), boala Parkinson şi miastenia gravis (boală cronică
neuromusculară manifestată prin oboseală severă şi
slăbiciunea muşchilor voluntari – cei mai mulţi dintre cei
afectaţi dezvoltă slăbiciune şi căderea pleoapelor).
 Tratamentul afaziilor
• Dacă nu este vorba de o afecțiune progresivă (tumoră, boală degenerativă),
tulburările afazice se pot ameliora în cursul evoluției (de ex.: după un accident
vascular cerebral), în funcție de gravitatea și extinderea leziunii. Această
recuperare funcțională, de cele mai multe ori incompletă, este datorită
capacității creierului de a crea noi conexiuni interneuronale, ceea ce se
numește plasticitate cerebrală. Acest proces poate fi facilitat printr-un
tratament de reeducare a vorbirii, cu scopul realizării unei capacități de
comunicare apropiată de cea normală. Condiții obligatorii pentru obținerea
unor rezultate pozitive sunt absența unor tulburări demențiale și motivarea
pacientului. Tratamentul este de cele mai multe ori individual, uneori se
asociază și o terapie de grup. Există mai multe metode (amănunte se găsesc în
literatura de specialitate: Yves Lebrun, R. Hoops: Recovery in Aphasics,
Amsterdam, 1976; G. Peuser: Studien zur Sprachtherapie, München, 1979):
metode de stimulare, metode programate, metode de deblocare, terapie
melodică și ritmată (melodic intonation therapy) cu asocierea muzicii. Studiile
comparative între grupe de bolnavi tratați și netratați au demonstrat
avantagiile tratamentului sistematic al afaziilor.