Caracteristici ale afaziei expresiveBroca : Numita si afazie motorie, afazia Broca rezulta in urma unei

leziuni la nivelul portiunii frontale a ariei cerebrale corespunzatoare vorbirii. ori la nivelul cortexului
medial insular. Persoanele cu acest tip de afazie pot fi incapabile de vorbire (mutism) sau pot folosi
propozitii simple formate din putine cuvinte (desi construirea acestor propozitii necesita un efort
sustinut din partea bolnavului). Cuvintele mici, precum interjectii si conjunctii (ex. si, iar, sau), sunt
adesea omise in formularea propozitiei, vorbirea capatand un caracter telegrafic. Intelegerea vorbelor
rostite de alte persoane nu este de regula afectata, astfel ca pacientii sunt capabili sa inteleaga o
conversatie si sa efectueze o comanda. Adesea, ei prezinta o slabiciune in jumatatea dreapta a corpului,
fapt ce ingreuneaza scrisul. Abilitatea de a citi este tulburata si pot prezenta dificultati in gasirea
cuvantului potrivit cand vorbesc. Existena unei anumite categorii de afazii va conduce inevitabil la
apariia unor tulburrii de integritate a personalitii i a unor tulburari de relaionare i integrare n
mediul social a pacientului. Diagnosticul afaziei se stabilete n urma examenului limbajului vorbit i
scris, care cuprinde: vorbirea spontan, vorbirea repetat, denumirea obiectelor i situaiilor, nelegerea
cuvintelor i frazelor, lectura, scrisul spontan sau dictat, urmat de un examen neurologic amnunit i de
diverse metode de investigaie neuroradiologice. In afazia Broca (afazie motorie sau expresiv)
simptomele caracteristice sunt:
vocabular redus la cteva cuvinte sau silabe, bolnavul adopt un stil telegrafic ;
parafazii fonematice sau dezintegrare fonetic (producerea unor cuvinte cu foneme incorecte);
deficiene gramaticale, mai ales de sintax (agramatism);
debit verbal ncetinit ;
pronunia (articularea) cuvintelor defectuoas;
melodia verbal (prozodia) srac;
scrisul este defectuos, n parte i prin slbiciunea minii drepte;
nelegerea vorbirii este puin sau de loc afectat;
pacientul este contient de dificultile avute, reacioneaz depresiv;
comunicarea este redus n primul rnd datorit incapacitii de expresie.

Dac nu este vorba de o afeciune progresiv (tumor, boal degenerativ), tulburrile afazice se pot
ameliora n cursul evoluiei (de ex.: dup un accident vascular cerebral), n funcie de gravitatea i
extinderea leziunii. Aceast recuperare funcional, de cele mai multe ori incomplet, este datorit
capacitii creierului de a crea noi conexiuni interneuronale, ceea ce se numete plasticitate cerebral.
Acest proces poate fi facilitat printr-un tratament de reeducare a vorbirii, cu scopul realizrii unei
capaciti de comunicare apropiat de cea normal. Condiii obligatorii pentru obinerea unor rezultate
pozitive sunt absena unor tulburri demeniale i motivarea pacientului. Recuperarea se realizeaza de
cele mai multe ori individual, poate fi asociat i cu terapiea de grup. Psihoterapia de sustinere va fi
folosit permanent. Este necesar ca membrii familiei s:
* simplifice limbajul, s foloseasc cuvinte simple i necomplicate.
* repete cuvintele i s le asocieze cu obiectele din mediul nconjurator pentru a clarifica sensul dup cum
este necesar.
* menin un mod natural de conversaie adecvate pentru un adult.
* includ persoana cu afazie n conversaii.
* implice persoana cu afazie n problemele familiale.
* ncurajeze orice tip de comunicare, discurs, gest, artnd, sau desen.
* evite corectarea discursului persoanei.
* s lase un timp necesar pentru a vorbi.
* s ncurajeze persoana s se implice n afara casei, s caute grupuri de sprijin, cum ar fi cluburile pentru
persoanele ce au suferit un accident vascular cerebral.
Logopedul va avea drept obiective recuperarea urmatoarelor aspecte:
-reechilibrarea personalitii
-recuperarea structurilor spaiale i temporale ale afazicului
-recuperarea ateniei
-recuperarea memoriei
-recuperarea acalculiei
-recuperarea vocabularului
-recuperarea structurilor gramaticale
-recuperarea tulburrilor fonologice
-recuperarea lexiei
-recuperarea grafiei
 -recuperarea limbajului n concordant cu gndirea
Recuperarea pacientului afazic se realizeaz innd cont de anumii factori: vrsta pacientului, repetarea
accidentelor cerebrale sau de reapariia tumorilor cerebrale (am recuperat un caz de acest tip dup
prima interventie chirurgical s-a recuperat limbajul integral, reapariia tumorii a favorizat reapariia
tulburarilor de limbaj i ulterior pacientul a decedat fiind vorba de o tumor malign) ,bolile asociate-
hipertensiunea arterial sau deficitul motor total, forma afaziei(n formele grave recuperarea este
limitat) lipsa de colaborare i o motivaie sczut din partea pacientului i spunem noi nivelul intelectual
al pacientului dinainte de accident. Este bine s fie cunoscut att de catre pacient ct i de ctre
aparintori care sunt limitele recuperarii i s se aleag de comun acord metodele cele mai eficiente de
recuperare. Important n recuperare este echipa de specialiti, echip ce va desfaura o activitate
susinut .
In concluzie, afazicul poate fi recuperat parial sau total, dac este abordat global-medicamentos,
psihoterapeutic i logopedic.

In urma evaluarii complexe am constatat urmatoarele: personalitate dezechilibrat cognitiv i emoional,

nelegerea i gndirea profund afectate , tulburari de spaialitate i temporalitate, nu s-a pstrat citit-
scrisul, vocabular expresiv inexistent, vocabular interior relativ prezent, lips de nelegere a limbajului,
motricitatea pe partea dreapt a corpului afectat(hemiplegie). Am stabilit o bun relaie pacient
terapeut folosindu-ne de empatie i psihoterapie. Astfel am redat pacientului ncrederea c vom recupera
mpreun, prin exerciiu susinut, limbajul att de necesar integrarii n familie.

Cauzele afaziilor[modificare | modificare surs]

Orice leziune a creierului care intereseaz zonele limbjului i legturile dintre ele poate provoca
tulburri ale vorbirii de tip afazic cu caracter permanent. Cauzele cele mai frecvente sunt:

Bolile cerebro-vasculare, hemoragii sau infarcte, mai ales n teritoriul arterei cerebrale mijlocii
de partea stng.
Traumatisme cranio-cerebrale cu focare contuzionale n parenhimul cerebral.
Procese expansive intracraniene, tumori cerebrale benigne sau maligne, primitive
sau metastatice.
Boli degenerative, de ex.: Boala Alzheimer, Afazia primar progresiv.
Boli infecioase ale creierului i meningelor: abcese cerebrale, encefalite (de ex.: Encefalita
herpetic).

Tulburri afazice cu caracter paroxistic pot fi singura manifestare a unei crize de epilepsie.

Rezervare de timp suficient, acordarea atentiei cuvenite celui afectat

Pe toata durata conversatiei trebuie stabilit contactului vizual

Vorbirea se va face incet, in propozitii scurte in care se vor sublinia cele mai importante cuvinte

Se pot scrie cele mai importante cuvinte

Se poate gesticula, desena, scrie

Se poate intocmi un caiet in care se pot atasa imagini, cuvinte sugestive pentru bolnav cu ajutorulul carora poate

comunica.
Recuperarea poate dura de la cateva luni la ani si depinde foate mult si de motivatia pacientului. Tratamentul poate fi
individual sau uneori pot exista si terapii in grup, bazandu-se pe metode de stimulare, metode programate, metode
de deblocare, terapie melodica si ritmata (melodic intonation therapy) cu asocierea muzicii.

In reeducarea limbajului sunt implicate mai multe mecanisme de compensare, restaurare, reorganizare care
actioneaza la mai multe niveluri de recuperare: neuronal, cognitiv, comportamental.

Recuperarea depinde de asemenea de personalitatea subiectului, de educaia i nivelul de cultur al acestuia

naintea apariiei afaziei i mai ales, de mediul actual al afazicului i motivaia pentru terapie.

Terapia vorbirii trebuie adaptata fiecrui afazic n parte. Metodele de tratament frecvent folosite cuprind: exersarea
musculaturii aparatului fonoarticulator; educarea respiraiei; utilizarea imaginilor ce reprezint obiecte, persoane,
aciuni, activiti; exersarea capacitii de scriere i citire; exersarea memoriei i capacitii de concentrare, utilizarea
unor programe speciale pe calculator pentru stimularea vorbirii i antrenarea memoriei cuvintelor i decodificrii
mesajelor verbale i scrise.

Aa cum am spus, afazicul are nevoie de mult ntelegere i afeciune. Faptul c nu nelege i nu se poate face
neles, produce tensiuni majore, de aceea comunicarea cu persoana afazic necesit mult rbdare. Pe lng
terapia propriu-zis a limbajului, afazicul are nevoie de un mediu stimulativ i persoane care n permanen s-l
susin att din punct de vedere al comportamentului verbal ct i emoional. Gradul de recuperare a capacitilor de
comunicare verbal depinde de caracteristicile leziunii cerebrale, de vrsta subiectului, starea general de snatate,
motivaia i voina de a coopera n procesul de terapie a vorbirii. De asemenea, cu ct subiectul este inclus mai
repede (de la momentul diagnosticrii) n terapie, cu att ansele de recuperare cresc.

Psihoterapie - Schimbarea este o certitudine iar fericirea o optiune.

Intelegerea, confidentialitatea si tehnicile si strategiile de interventie permit dobandirea de catre
clienti a unor abilitati noi de a face fata vietii.

Recuperarea afaziei a beneficiat de o varietate de abordri, de la metode

ce folosesc stimularea pn la incercarile recente de a stabili programe de
tratament bazate pe principiile neuropsihologiei cognitive (Basso si colab.,
2003).
Ce frecven trebuie s aib edinele de logopedie?

Frecvena edinelor logopedice se stabilete n funcie de gravitate, de aspiraiile pacientului (unii

pacieni doresc s comunice elementar cu membrii familiei, alii sunt mai exigeni, doresc s i reia
serviciul etc), de posibilitile familiei de a-l sprijini n recuperare.

Se recomand un minimum de dou edine sptmnal, dar rezultate optime se obin atunci cnd
se fac edine zilnic. Eficient este alternarea perioadelor n care se lucreaz intensiv (de exemplu
timp de dou-trei luni cte 3-4 edine pe sptmn) cu perioadele de odihn (1-2 sptmni),
pentru a evita stagnarea i suprasolicitarea pacientului.

Ct dureaz recuperarea?

Procesul de recuperare este de obicei lent i de lung durat. El se poate ntinde pe cteva luni sau
2-3 ani. Muli pacieni cu afazie declar c au recuperat unele funcii chiar i dup mai muli ani de la
accidentul vascular cerebral. Mrturii putei gsi n cartea Revelaii despre creier de Dr. Jill Bolte
Taylor.

Cercetrile arat c exist trei mari praguri n recuperare: la 2 luni, la 6 luni i la 1 an de la

accidentul vascular cerebral. Astfel, cele mai semnificative progrese apar n primele 2 luni, n
primele 6 luni ritmul recuperrii este nc destul de rapid. Chiar i dup 1 an de la AVC, se pot face
progrese remarcabile dac se lucreaz sistematic, att cu logopedul, ct i acas.

Reabilitarea afazicilor varstnici este mai dificila decat a tinerilor pentru ca -

probabil - acestia din urma beneficiaza de mai mare plasticitate neuronala.
Afazia este mai frecventa la barbati decat la femei pentru ca si accidentul
vascular este mai frecvent la barbati, astfel ca nu s-a putut demonstra ca
sexul ar avea o importanta oarecare in reabilitarea afaziei. Afazicii Broca, trec
de regula in afazie anomica, imbunatatindu-si fluenta in vorbire si eliminand
agramatismele, in ciuda persistentei tulburarilor fonetic- articulatorii.
Tratamentul modificarilor comportamentale aferente afaziei: depresie,
amnezie, tulburari de atentie, scaderea motivatiei; Stimularea utilizarii
maximale a potentialului de comunicare restant de care dispune bolnavul;
Facilitarea adaptarii la deficitul comunicarii in fiecare stadiu de evolutie;
intretinerea achizitiilor obtinute pe parcursul tratamentului.
Obiectivul final al tratamentului afazicului este imbunatatirea abilitatilor sale
de comunicare cu persoanele din anturajul sau, din proximitatea sa spatiala.
Desi nu se cunoaste mecanismul neurofiziologic al recuperarii, s-a reusit
totusi elaborarea unor strategii care stau la baza recuperarii active. Aceste
strategii vizeaza: reactivarea limbajului prin stimularea progresiva si regulata
a limbajului afazicului prin exercitiu repetat; reorganizarea limbajului
afazicului; compensarea limbajului deficitar al afazicului prin limbaj gestual.
Tratamentul bolnavului afazic trebuie sa inceapa in momentul in care, fizic si
psihic, afazicul este in masura sa colaboreze cu terapeutul. Tratamentul
poate fi facut individual sau in grup. Terapeutul trebuie sa tina seama de
anumite caracteristici ale bolnavului: fatigabilitatea sa, nivelul sau de cultura,
vechimea leziunii care a cauzat afazia, instalarea unor stereotipii care s-au
fixat in limbajul bolnavului, starea sa motivationala.
Interventia terapeutica trebuie mentinuta in flux continuu in afara mediului
medical, de catre membrii familiei bolnavului. Acesta trebuie mentinut
permanent intr-un mediu de comunicare stimulativ, lipsit de conflicte psihice.
Ceea ce este esential, este realizarea unui liant' intre psiholog si pacient.
Psihologul trebuie sa cunoasca toate datele care privesc afazicul, dupa cum
afazicul trebuie sa fie informat de gradul sau de recuperare, importanta
continuarii tratamentului, prognosticul bolii, acceptarea unui anumit handicap
in cazul in care recuperarea nu progreseaza.

Psihologul terapeut care-si propune reabilitarea lingvistica a afazicului

trebuie sa-si moduleze tonalitatea vocii sale, amplitudinea, timbrul,
debitul, dictia, pronuntia. Se recomanda o tonalitate relativ grava,
amplitudinea usor superioara celei medii,
timbrul placut, debit verbal lent, dictie clara, pronuntie exac corecta;
Fonemele emise de psihologul terapeut trebuie sa aiba frecv medii, durata
lor de emisie sa fie de asemenea medie, cuvii uzitate sa nu fie formate din
mai mult de trei silabe. Pe bolnavii cu apraxie verbala se recomanda, mai
ales la incep tratamentului asocierea mesajului verbal cu gesturi concord; si
sugestive;
Decodarea auditiva se initiaza folosindu-se imagini sim pacientul urmand sa
le indice gestual la comanda terapeutu Urmeaza apoi comenzi date
bolnavului care trebuie sa exec actiunile comandate ( ex:
deschide cartea!, ia creionul in mana intr-o faza urmatoare a tratamentului
recuperator, bolnavul repeta si transcrie unele cuvinte; va face scurte
descrieri imagini, obiecte, actiuni. Terapeutul va stimula la boln
autocorectia, mobilizarea circuitelor feed-back care asigi succesul
tratamentului recuperator;
Tinand cont de faptul ca recuperarea lexicala este paralela cu c grafica,
tratamentul recuperator trebuie condus atat pe obiectiv lexical cat si pe cel
grafic. in acest scop, bolnavul va fi dirijat scrie, la inceput litere, apoi cuvinte
simple, propozitii, apoi fraz descrieri de imagini, in cazul ca progresul in
recuperare permi acest lucru;
Stimularea memoriei semantice a bolnavului afazic este conditie sine qua
non a tratamentului recuperator. in acest sco este foarte importanta influenta
mediului, stimulare concomitenta a mai multor analizatori. In afazia Broc<

- Anomia reclama tehnici speciale de recuperare. Se folosesc cu succes,

tehnica de tip convergent, tehnica denumirii rapide si tehnica de tip
divergent.
Tehnica recuperatorie de tip convergent obliga bolnavul cu anomie sa
foloseasca in mod corect denumirea obiectelor din ambianta. Avand in
vedere ca bolnavul are tendinta de a substitui lacunele din vorbire cu
pronume, numerale, terapeutul trebuie sa fie consecvent in a nu permite
bolnavului sa foloseasca nici chiar sinonime ca substituenti. Substantivele
comune, numeralele, numele proprii, actiunile descrise de bolnav, trebuie sa
fie facute in mod corect; inclusiv folosirea prepozitiilor si a conjunctiilor.
Succesul recuperarii de tip convergent este asigurat de repetitia orala si
grafica a propozitiilor si frazelor.
Tehnica recuperarii de tip convergent este urmata de tehnica denumirii
rapide. in acest caz se folosesc de obicei 5 imagini fotografice ce reprezinta
obiecte din campuri semantice diferite. Bolnavul trebuie sa denumeasca ceea
ce vede chiar si in conditiile in care apare un zgomot' pe canalul cibernetic
ce uneste terapeutul si bolnavul (se deschide o usa sau se initiaza o
conversatie cu o terta persoana).
Odata cu progresele facute in tratamentul anomiei se trece la tehnica
divergenta in care terapeutul isi propune stimularea imaginatiei bolnavului, a
culturii sale generale, pentru a impiedica formarea unui limbaj de lemn' cu
anumite terapii lexicale. Aceasta tehnica divergenta mareste increderea
bolnavului in propriile resurse, stimuleaza fluenta in vorbire si inlatura erorile
gramaticale. Citirea si scrierea unor texte selectionate de terapeut
asigura succesul tratamentului prin tehnica divergenta. in anomia pura se
recomanda ca bolnavul sa efectueze in scris sau oral o auto testare' (sa
enumere toate cuvintele dintr-o anumita categorie semantica, de ex. animale,
plante, sporturi, mijloace de transport).
intr-o faza finala a tehnicii divergente se urmareste perfectionarea limbajului.
Terapeutul emite o propozitie deschisa ce cuprinde un adevar universal si
cere afazicului o replica asociativa (vara este cald' sau frunzele copacilor
cad toamna'). Avand in vedere ca agramatismele sau paragramatismele
orale sunt paralele cu cele scrise, terapia limbajului oral si a celui scris sunt
similare. Cu toate acestea viteza recuperarii in ceea ce priveste limbajul scris
este mai mare decat cea pentru limbajul vorbit (Kertesz, 1975). Acalculia se
recupereaza paralel cu agrafia.
Wepmann, unul dintre cei mai experimentati terapeuti, recomanda folosirea
unor metode indirecte si anume conversatia bazata pe subiecte care-1
intereseaza pe bolnav (profesia, sport, politica). in orice caz, bolnavul nu
trebuie blocat' pentru corectarea greselilor pe care le comite, el trebuie sa
beneficieze de un anumit grad de libertate in care totusi autocontrolul sa
functioneze.
Pentru reabilitarea tulburarilor motorii, a apraxiei linguale se
urmareste: restabilirea motricitatii intentionale, a gesticii, antrenarea
mobilitatii specifice realizarii articulatorii a fonemelor izolate. in
acest scop se foloseste gimnastica faciala prin imitatie, cu sau fara
oglinda. Dupa ce afazicul poate pronunta fonemele se trece la
pronuntarea silabelor si a cuvintelor. Se incepe cu cuvintele
bisilabice apoi se trece la cuvinte mai lungi, chiai propozitii.
Terapeutul va urmari si va corecta miscarile limbii

Partea I. Cercetare teoretica buzelor

si chiar a palatului moale pentru ca vocalele si
consoanele sa fie cat mai corect pronuntate, in tratamentul afaziei terapeutul
se va conduce dupa anumite principii;
Bolnavul trebuie stimulat in asa fel incat sa primeasca o cantitate cat mai
mare de stimuli verbali si nonverbali care sa asigure receptarea corecta a
mesajului ce i se transmite. Frecventa si intensitatea stimulilor este necesara
sa fie ridicate pe masura ce starea afazicului se imbunatateste.
Bolnavul trebuie sa fie ajutat sa inteleaga mesajul transmis de catre terapeut.
in acest scop, terapeutul va folosi imagini, obiecte concrete, gesturi etc.
Orice progres inregistrat de bolnavul afazic trebuie fixat, consolidat prin
repetitie si revenire.
Eforturile bolnavului afazic in procesul de recuperare trebuie sustinute
motivational.
Terapia afaziei trebuie sa mearga in paralel cu reabilitarea psihologica a
pacientului. Afazicul trebuie sa reinvete sa vorbeasca, sa stocheze in minte
informatii pe care ulterior sa le reactualizeze selectiv, activ si inteligent. in
acest scop atentia trebuie dezvoltata. Pacientul trebuie implicat in
antrenamente progresive, in scopul stimularii treptate a atentiei. Bolnavul
trebuie sa aiba incredere in terapeut dar si in resursele sale proprii.
Terapia de grup este recomandata de numerosi recuperatori. Se pare ca dau
rezultate mai bune grupurile mari decat cele mici (2-

3 persoane). Casetele video, muzica si mai ales diapozitivele si diafilmele

genereaza un interes deosebit. In fine, in cadrul terapiei neuropsihice un rol
important il reprezinta dezvoltarea logicii pacientilor afazici in masura in care
recuperarea permite aceasta.

Terapeutul trebuie sa-si cunoasca bine pacientul afazic si in functie de acesta

isi va coordona conduita recuperatorie. In orice caz, comportamentele de tip
hiperafectiv sau sever sunt nerecomandabile in psihoterapia moderna.

Concluzie Desi este greu de cuantificat care este aportul mijloacelor

terapeutice in reabilitare; bolnavului afazic, cert este ca bolnavii tratati
corespunzator isi imbogatesc limbajul, pronuntia cuvintelor, calculul matematic,
chiar daca recuperare; comprehensiunii auditive si vizuale este mai modesta.
in orice caz, eforturilf depuse de terapeut si bolnav, alaturi de familia sa, sunt
pe deplin motivat chiar daca rezultatele nu sunt totdeauna spectaculoase.

Terapia specifica a afazicilor

in terapia specifica a afazicilor se porneste de la truismul ca bolnavii tratati de catre persoane specializate
fac progrese semnificative comparativ cu bolnavii netratati. Tot atat de important este insa si un alt truism: nu
exista boala, exista bolnavi' ceea ce in sfera noastra de interes, inseamna: fiecare bolnav afazic este o individualitate
care trebuie tratata specific. Cu toate acestea, in diferite forme de afazie, anumite metode s-au dovedit eficiente.
Astfel:

- - in afazia nefluenta, neurologul Charles Mills a observat ca unii bolnavi afazici emit cuvinte inteligibile doar in
timpul audierii unei melodii familiare. S-a sugerat ca emisfera dreapta ar putea fi specializata pentru functiile
recuperarea limbajului prin utilizarea unui program
melodice si ar putea fi antrenata in
bazat p< muzica. Asa s-a dezvoltat Melodic Intonation Therapy' c rezultate
relativ bune in tratamentul afaziei. Pornind de la constatarea ca afazicii
nefluenti pastreaza capacitatea reprezentarii gestuale a obiectelor pe care nu
le pot denumi, s-a apelat la sistemul alfabetului gestual. Aceasta metoda se
bazeaza pe faptul ca comunicarea prin semne faciliteaza limbajul pentru ca
implica aprecierea si producerea de simboluri pentru comunicare.

- in agramatism se testeaza abilitatile sintactice ale bolnavilor si se

reinvata constructiile sintactice specifice alterate, cu rezultate
notabile privind corectarea lor;
- in deficitul de comprehensiune s-au obtinut rezultate modeste si
numai la bolnavii cu afazie usoara si usor moderata.
- in afazia globala, Gartner a folosit metoda comunicarii vizuale
obtinand rezultate notabile in terapia acestei forme grave de afazie.
Ca urmare, metodele audio-vizuale - terapia conventionala - au fost
 inlocuite cu utilizarea programelor vizuale si gestuale care
angajeaza emisfera dreapta in scopul restabilirii capacitatii de
comunicare. Dintre multiplele tipuri de terapie ale tulburarilor de
limbaj, cele mai des uzitate ca unnare a rezultatelor obtinute sunt:
o Terapia de actiune vizuala adresata bolnavilor cu posibilitati
limitate de comunicare. Ea se bazeaza pe folosirea sistemelor
de simboluri alternative, obiecte reale, desene etc. Cu timpul,
bolnavul reuseste sa cupleze desenele cu obiectele
corespunzatoare, recunoaste obiectele si modul lor de utilizare.
Bolnavii reusesc cu timpul sa

Partea 1. Cercetare teoretica transmita

mesaje prin desen si chiar sa se deblocheze
verbal, oral sau in scris.
O metoda relativ simpla este controlul voluntar al exprimarilor involuntare.
Aceasta metoda vizeaza ameliorarea output-ului verbal la bolnavii cu afazie
nefluenta severa. Metoda consta in notarea tuturor cuvintelor pronuntate
accidental de catre bolnav. Ulterior, bolnavul le citeste si le reproduce
voluntar, indicand imaginile lor concrete. Progresiv se introduc noi cuvinte -
200-300 - dupa care, in functie de progresul realizat se trece la o noua
metoda avansata.
Metoda HELPSS (Helm Elicited Program for Syntax Stimulation) este
structurata ierarhic pe doua niveluri, care se bazeaza pe tehnica de
completare a povestirilor. Metoda autofacilitarii permite afazicilor sa utilizeze
fenomenul tip of the tongue' (TOT) drept stimul fonemic. Astfel, pornind de la
prima litera a cuvantului aflat in varful limbii' aceasta este convertita in
fonem. Metoda mapping' da rezultate in agramatism. Bolnavul isi
amelioreaza vorbirea facand usoare analize sintactice pe propozitii din ce in
ce mai complexe. Metoda terapiei structurale se bazeaza pe cunoasterea
complexa a factorilor individuali ce tin de bolnav, dar si a factorilor ambientali
proprii bolnavului. Metoda vizeaza stabilirea, dezvoltarea si perfectionarea
capacitatilor lingvistice si nonlingvistice, comunicarea cu un interlocutor
infonnat, apoi cu un interlocutor neinformat

pentru a obtine o performanta superioara a comunicarii in situatii reale.

o Metoda terapiei de grup reuneste procedee terapeutice care vizeaza
ameliorarea din punct de vedere comunicativ, psihologic si social al
bolnavilor afazici, realizata in cadrul unor sedinte de grup. O

in ultimul timp castiga o popularitate crescanda metoda tehnicilor

computerizate. Calculatorul vorbeste' si ofera afazicilor proteze de
cuvinte' sau programe de antrenament prin exercitii reproductibile,
bolnavii avand posibilitatea de a se autoevalua. Terapia pe calculator
poate fi administrata acasa, deci intr-o atmosfera mai putin stresanta,
completand astfel interventia terapeutului in cadrul tratamentului de grup.
o La bolnavii care au suferit accidente vasculare cerebrale si care in stare
 de veghe nu pot realiza emiterea de cuvinte sau de propozitii s-a aplicat
cu succes metoda hipnopediei. Somnul medicamentos asigura insusirea
mai temeinica a cuvintelor la bolnavii afazici prin efectele sale de
relaxare, de liniste si de prevenire a fenomenelor de autoaparare
exagerata.

Prin metoda combinata (metode conventionale si metoda hipnopediei) sunt

sumate efectele pozitive ale metodelor clasice si cele ale hipnopediei: o in
faza prehipnotica se emit cuvinte si se analizeaza fonetic prin procedeele
metodei clasice, asigurandu-se corectitudinea pronuntiei;

o in faza hipnotica cuvintele sunt fixate si consolidate prin

repetitie asigurandu-se integritatea pronuntiei; o in faza postiiipnotica se

verifica pronuntia cuvintelor. Datorita acestor efecte pozitive, metoda
combinata are o eficienta marita in problema reabilitarii limbajului la bolnavii cu
tulburari de exprimare.
o in fine, metoda sofrologica vizeaza aplicarea tratamentului in
fazele de relaxare completa psiho-somatica ale bolnavului.
Metoda se aplica cu succes la bolnavii cu accident vascular
cerebral, mai ales la cei cu potential biologic activ.

Terapia bolnavului afazic se bazeaza pe cateva certitudini:

Programele de tratament trebuie bine alese, bine fundamentate si

aplicate diferentiat in functie de caracteristicile bio-psiho-
socioculturale ale bolnavului.
Comunicarea pacient-terapeut trebuie sa tina seama de reactiile
emotionale ale bolnavului si de participarea activa a familiei
acestuia;
- Orice succes, oricat de mic, in ameliorarea starii de sanatate a
bolnavului, ridica pe o noua treapta calitatea vietii acestuia. Desi
efortul este mare atat din partea terapeutului cat si din partea
bolnavului, el merita sa fie facut. In terapia afaziei se disting cateva
orientari mai importante: 1. Orientarea lingvistica isi propune
recuperarea continutului de limbaj si regulilor lingvistice prin
interventia la nivelul sistemelor deficitare: lexical-
semantic, fonologie, ortografic.

2. Orientarea cibernetica interpreteaza afazia ca problema de acces

iar terapia utilizeaza strategii care reconfera accesibilitate
componentelor si regulilor de limbaj.
 3. Orientarea legata de modalitatea comunicarii presupune o
evaluare atenta a performantelor in cadrul diferitelor modalitati de
comunicare si utilizarea unor strategii intra si intermodale, de
transcodificare, deblocare si reorganizare intersistemica.
4. Orientarea multiteoretica' este cea mai eclectica si cea mai
adecvata, intrucat deficitele lingvistice, cibernetice, modal- specifice
interactioneaza foarte variat de la un bolnav la altul si chiar la
acelasi bolnav, de-a lungul timpului.
Dintre modalitatile de abordare a terapiei in afazie, merita amintit punctul de
vedere al scolii pragmatice si al scolii neuropsihologiei cognitive.
Scoala pragmatica isi propune ca scop in terapia afazicului, comunicarea. in
cursul tratamentului tulburarilor de limbaj, elementele de limbaj sunt asociate
frecvent stimulilor externi si starilor interne caracteristice pentru situatii
conversationale zilnice.
in cadrul terapiilor pragmatice' sau functionale' se inscrie metod PACE
(PromotingAphasic Comunicative Effectiveness). Aceasta metod utilizeaza
mesaje ilustrate sau scrise al caror continut trebuie transmis catr bolnav de
catre terapeut pe cale verbala sau nonverbala.

Principiile PACE sunt:

Terapeutul si bolnavul afazic participa in mod egal ca receptori

emitatori de mesaje.
Interactiunea terapeutica reprezinta un schimb de informatii int
terapeut si bolnav.

Bolnavul este liber sa aleaga sistemul de comunicare.

 - Terapeutul furnizeaza afazicului un feed-back similar celui din situatiile
naturale.
Metoda PACE a fost completata cu jocurile de limbaj' (metoda
Wittgenstein) care introduc noi tipuri de interactiune comunicationala, pornind
de la conversatiile reale, cotidiene. Jocul cererii' opereaza cu doua seturi de
carti' identice, continand desene sau cuvinte scrise. Bolnavul si terapeutul isi
solicita alternativ o carte similara celei extrase de fiecare din setul propriu.
Sunt exersate astfel acte de limbaj: formularea si intelegerea unor solicitari,
reactia la solicitare.
Jocul negocierii' presupune solicitarea efectuarii unor activitati figurate
prin desen sau in scris, respingerea unor propuneri de acest tip, cu
argumentarea refuzului.
Springer completeaza metodele pragmatice cu cele de antrenament'
sistematic al limbajului, tinand cont de faptul ca situatiile comunicationale
reale trebuie completate cu metode lingvistice.
Scoala de neuropsihologie cognitiva - de data foarte recenta -
abordeaza diferit atat problematica afaziei cat si terapia ei. Pe baza unui
model de functionare normala a limbajului se identifica modulul lingvistic
specific afectat, in urma unei analize aprofundate a cazului. Dupa
identificarea deficitului, bolnavului i se preda' o strategie alternativa, care
permite evitarea componentelor afectate.

In prezent, in urma aportului psihologiei cognitive, exista tendinta de a prefera studiul clinic de
grup. Analiza cazurilor individuale permite o descriere detaliata a deficitului, a tipului interventiei
si demonstrarea eficientei terapiei aplicate.

Un rol important al logopedului l reprezint ncurajarea pacientului i nlturarea

strii de negativism fa de ntregul proces de recuperare (medicamente,
kinetoterapie, logopedie etc.)
Motivatia pentru schimbare este privita ca un factor crucial in orice forma de terapie.
Interviul motivational este o tehnica care permite subiectului sa recunoasca
problemele pe care le are si sa-l determine sa intre intr-o forma de tratament, sa
continue tratamentul si sa fie compliant cu el