Cunoasterea celuilalt cu

ajutorul paraverbalului

A realizat:
Catanu Doina
Grupa2.2
Motto:
Comunicarea nseamn
putere. Cei care i
stapnesc modul de
utilizare pot schimba
modul n care percep
lumea i modul n care
sunt ei nsii percepui de
lume.
(Anthoni Robbins)
 Definirea conceptului de
comunicare paraverbala

Comunicarea paraverbal (paralimbajul)

este un nivel mai profund de comunicare i
opereaz cu aspecte i forme ale
comunicrii verbale i nonverbale
(intonaia, accentul, timbrul vocii, tonul,
ritmul etc.).
Primii care au studiat limbajul non-verbal au fost
A.Mehrabian i M.Weiner ( Decoding of Inconsistent
Comunication,1967), rezultatul cercetrii lor indicnd o
proporie surprinztoare n comunicarea oral: 7%
mesaje lingvistice, 38% paralingvistice, 55% mesaje
non-lingvistice.
Limbajul paraverbal cuprinde in
contextul comunicarii urmatoarele
aspecte:
- calitatea vocii: domeniul de frecvente, controlul
miscarii buzelor, articularea cuvintelor, rezonanta vocii,
viteza de vorbire;
- caracteristicile vocale: ras, plans, oftat, tuse,
mormait;
- parametrii vocali: intensitate, inaltime, extensie a
vocii;
- separatorii vocali: pauzele, perioadele de tacere,
diverse sunete( ii,aa, mmetc.)
 Componentele limbajului
paraverbal
Tonalitatea vocii
Tonul parental este caracterisic persoanelor
autoritare, increzute in sine, competente, calme,
sigure.
Tonul de copil scoate in relief trasaturi ca ingimfarea,
instabilitate emotionala, capricii, stres, discomfort
psihic.
Inflexiunile vocii tradeaza faptul ca vorbitorul este
fericit, trist, furios, infricosat, prietenos, umil sau
dictatorial.
 Paralingvistica este reflectarea
exterioar a tririlor interioare,
ansamblul de manifestri care
denot emoii, stri, atutidini;
este primul instrument spiritual al
omului n procesul socializrii sale.
Dictia
Rostirea clara si eficienta a mesajelor contribuie la
inducerea unor stri psihice de calm, de siguranta si
autoritate.
In cazul manifestarilor de bilbiiala se poate
presupune, ca individul respectiv se caracterizeaza
printr-o reactivitate emoionala sporita, relevind
totodata starea de nelinite, chiar de panic n
anumite cazuri.
Forma de dictie abordata ofera date despre mediul
de provenienta al emitatorului urban sau rural,
zona geografica.
Ritmul vorbirii
Debitul sau viteza exprimarii constituie cel mai adesea o
caracteristica temperamentala, astfel, n vreme ce
colericul vorbeste mult i repede, flegmaticul se exprima
folosind un debit deosebit de redus.
Viteza rapida a vorbirii poate desemna impulsivitatea
emitatorului, lipsa de incredere in sine, dezorganizare.
Nici un ritm lent nu e de dorit acesta imprimand in ceilalti
impresia unei slabe inteligente a vorbitorului.
Vorbitul ce dispune de o buna ritmicitate da dovada de
un spectru bogat de sentimente, echilibru, buna
dispozitie.
Volumul vocii
Un volum mare este inerent, poate exprima
sinceritate, aroganta sau automultumire.
Unul mic indica retinere, modestie, tact, lipsa
de vitalitate sau slabiciune.
Pauzele dintre cuvinte si fraze
Pauzele dintre cuvinte si fraze transmit indici atat
despre intentiile si atitudinile discursive ale
vorbitorului cat si despre starile lui afective.
Pauzele lungi si dese pot denota caracteristici
multiple despre persoana: tonus neuropsihic scazut
- lipsa de dinamism, oboseala precoce, desfasurare
lenta a activitatii psihice in general si a celei
cognitive n special, reactivitate emotionala - lipsa
de incredere in sine, teama, dificultate n elaborarea
deciziilor.
Reguli pentru o comunicare
paraverbala eficienta
O persoana echilibrata dispune de un discurs
fluent si respecta regulile unei comunicari
paraverbale adecvate, dind dovada de
incredere in sine si in ceea ce spune.
1. Volumul vocii
Trebuie sa varieze de la un moment al
discutiei la altul;
Trebuie adaptat situatiei, tinind cond de
ambianta si marimea publicului;
Nu tipati!
2. Ritmul vorbirii
Variat pentru a nu fi monoton si a nu da
dovada de oboseala si plictiseala;
Rar la ideile principale;
Atentie la pauze;
Evita vorbirea impiedicata;
3. Tonalitatea
Ridicarea tonului doar pentru a sublinia ideile
esentiale si pentru calmarea salii, in cazul
galagiei;
Nu folosi un ton ascutit, asta poate denota
agresivitatea;
4. Articularea cuvintelor
Trebuie sa fie clara;
Distincta
Corecta
Evitati inghitirea unor silabe;
 Stiati ca:
Oamenii comunica tot timpul de 100. 000 de ani incoace.

Fiecare om vorbeste, in medie, o ora pe zi, adica 2,5 ani din viata
lui.

Bernard Shaw spunea ca exista 100 de feluri de a spune nu i 1

000, de a spune da. Stim foarte bine ca, dupa intonatie, un da
poate insemna nu i uneori un nu se apropie de da.

Cel mai frecvent, forme defectuoase de pronuntie pot fi intilnite

la temperamentele extreme, la colerici si la melancolici.
Concluzie
Comunicarea paraverbal este de obicei cea care
transmite n mod incontient sentimentele i intenia
vorbitorului. Comunicarea paraverbala ascunde
natura relatiilor dintre emitator i receptor. Toate
semnalele paraverbale au rolul de a comunica date
despre interlocuitor i despre mesajul pe care il
transmite, date care, dupa cum am vazut, au o
importanta cu mult mai mare decit cea manifestata
in mesajele verbale propriu-zise.
Nu conteaza atit ceea ce spui, ci cum spui!!!