CURS RECUPERARE CARDIO

Definitie:
Recuperarea cardio-vasculară (RCV) este un program comprehensiv individualizat
care folosește o serie de principii ale medicinii de recuperare cu scopul de a
menține, restabili sau a crește capacitatea fizică, psihică, socială și emoțională la
un bolnav cu o boală cardiovasculară cunoscută.
Care sunt scopurile RCV =
-schimbarea evoluției naturale a boli
-scade mortalitatea și morbiditatea
-crește capacitatea funcțională
-limitează/anulează procesele patologice care provoacă boală C-V
RCV = profilaxie primară+profilaxie secundară
Profilaxia secundară = baza RCV
Fitnessul fizic=capacitatea de a efectua activități fizice eficiente, cu un consum
minim de energie și cu o solicitare minimă a sistemelor implicate în realizarea
activităților fizice=condiția fizică
Fitnessul cardiac=nivelul de funcționare al aparatului CV
Modificarea
factorilor de risc
Consiliere
vocațională
Kinetoterapi R /
e + alte C
V inserție
proceduri de psihosocial
fizioterapie ă

Urmărire medicală/
+/- urgențe
Efectele benefice ale exercițiilor pot fi explicate prin mai multe mecanisme:
1.Efect anti-aterogen: sub activitate crește diametrul lumenului coronarian și
scade progresia arteriosclerozei.
2.Efect antitrombotic: exercițiile reduc nivelul de fibrinogen plasmatic, crește
nivelul activator tisular al plasminogenului.
3. Efect pe endoteliu: exercițiile aerobice îmbunătățesc funcția endotelială.
4. Efect pe sistemul vegetativ: la cei cu IC cronică și IM s-a observat o activitate
mai mare a sistemului vegetativ simpatic.
5. Efect antiischemic: creșterea capacității metabolice și performanța mecanică a
miocardului.
6. Efect antiaritmic: există un risc crescut de fibrilație ventriculară la exerciții fizice
intense la pacienții cu BCV. Bărbații activi fizic cu boală CV au rate mai mici de
moarte subită faţă de omologii sedentari
7. Efect pe TA: în studii s-a arătat o reducere medie de 10 mm Hg a tensiunii
arteriale sistolice și 7,5 mm Hg a tensiunii arteriale diastolice
8. Efect pe glicoreglare: exercițiile prezintă efectul benefic prin diminuarea
producerii de glucoză la nivel hepatic și îmbunătățirea utilizării glucozei de
mușchii scheletici prin creșterea sensibilității la insulină.
9. Efect pe metabolismul lipidic: exercițiile regulate duc la reducerea 6,3% a
colesterolului total, 10,1% în LDL și o creștere de 5% a HDL.
Ergometria este determinată de factori fizici – forța, puterea și MET = metabolic
equivalent
MET ≈ cuantifică exercițiul – ”cât și cât de greu”
Prescripția corectă de exerciții trebuie să poată cuantifica energia necesară.
FIZIOLOGIA EXERCITIILOR
1. Consumul maximal de oxigen (VO2 max) – este definit ca și nevoia maximă de
oxigen măsurată în timpul exercițiilor care cresc în intensitate și implică un
procent mare de mușchi.
• VO2 max reflectă capacitatea fizică aerobică și este un parametru
important pentru definirea capacității rezistive la exercițiu sub-maximal.
2. Volumul/bătaie = cantitatea de sânge pompată la fiecare bătaie
 • foarte variabil și se modifică și în funcție de poziția bolnavului.
• În decubit dorsal, V/bătaie poate crește, scade sau să rămână același, cu
modificarea efortului
• Volumul/bătaie se corelează invers cu scăderea frecvenței cardiace, care
permite o reumplere diastolică mai lungă și se corelează direct cu creșterea
întoarcerii venoase
3. Frecvența cardiacă
• = contracția miocardului pe unitate de timp. Între frevența cariacă și VO2
există o corelație lineară
• Reacția imediată la efort este o creștere a frecvenței cardiace, care este
condiționată de scăderea tonusului vagal
• Dacă exercițiul continuă, frecvența crește în continuare prin stimulare
simpatică, creșterea este lineară cu lucrul inimii și VO2, iar după un timp
intră în platou
Captarea oxigenului la nivel miocardic (MVO2)
MVO2=influențează decizia clinică.
Factorii determinanți ptr MVO2=masa miocardică+tensiunea în miocard
Tensiunea = forța care apare la contracția miocardului
MVO2 direct proporțional cu presiunea și raza ventriculului și invers proporțional
cu grosimea peretelui ventricular.
Pacienții cu CIC pot dezvolta AP, aritmii, IMA sau moarte subită dacă MVO2
necesar depășește VO2max furnizat de coronare
MVO2 pentru exercițiile la nivelul membrelor inferioare este mai mare în decubit
dorsal decât în ortostatism, la același VO2, dar la intensități mari situația este
inversă. Acest fenomen este important când se prescriu exerciții pe saltea la
pacienți care au concomitent o boală coronariană. Exercițiile din decubit ventral
pot crea o cerere pentru MVO2 mai mare decât mersul sau alte activități în
ortostatism, mai ales dacă exercițiile au o componentă izometrică
Răspunsul CV la diferite tipuri de contracții
1. contracția izometrică
→ TAS+TAD cresc nesemnificativ în timpul exercițiului, apoi scad după sistarea
efortului
→ Nu crește volumul/bătaie foarte mult pentru că izometria crește rezistența
periferică.
2. contracția izotonică
• crește încărcarea VS
→ efectele antrenamentului depind de intensitatea, durata și frecvența
exercițiilor
→ crește volumul/bătaie+consumul de O2
→ nu crește presiunea diastolică, dar crește volumul diastolic
3. exerciții rezistive
• ridicare de greutăți=combină izometric+izotonic
• → screeningul bolnavului trebuie făcut foarte riguros
• programul ar trebui să includă un singur set de exerciții la început – ptr
torace, umeri, extensia brațului, flexia brațului, extensii lombare, ridicări,
extensia genunchi şi picioare
TESTAREA TOLERANȚEI LA EFORT
• se poate efectua cu scop funcțional sau cu scop diagnostic
• În RCV = testarea funcțională
• Rezultatul testului la efort se folosește la dozarea kinetoterapiei, la limitele
activității vocaționale și evaluarea efectelor medicației sau altor intervenții
cardiace
• La testarea funcțională pentru toleranță, medicația bolnavului nu trebuie
oprită (la cel diagnostic, medicația poate masca anumite modificări)
• Este de dorit să se obțină cel puțin 85% din frecvența maximă cardiacă
normală
Contraindicații absolute pentru testarea toleranței la efort

IMA cu modificări recente înregistrate pe ECG

AP instabilă
Aritmii cardiace severe
Pericardită acută
Endocardită
Stenoză aortică severă
Disfuncție severă VS
Embolie pulmonară acută sau infarct pulmonar
Orice boală non-cardiacă severă
Disabilitate severă
Tromboza venelor membrelor inferioare
Răspunsul normal la subiecții sănătoși la un protocol pe bandă de alergat
(bpm=bătăi pe minut)

Echivalentul metabolic – MET – este o unitate care cuantifică nevoia de oxigen

pentru șezut sau repaus și se apreciază ca fiind 3,5 mL O2 pe kilogram corp și pe
minut [mL · kg−1 · min−1]. Prin convenție se folosește același MET pentru fiecare
individ.
Exemple ptr MET

PRESCRIEREA EXERCIȚIILOR
Componentele antrenamentului:
FITT
1 Frecvența cât de des?
2 Intensitatea cât de greu?
3 Timpul cât timp, durata?
4 Tipul ce fel de exerciții?
Intensitatea exercițiilor
• Intensitatea și durata exercițiilor determină cheltuielile calorice totale în
timpul antrenamentului și sunt invers corelate
• Exercițiile de intensitate mare efectuate timp scurt pot avea cheltuieli
calorice similare cu exercițiile de intensitate scăzută și cu durată lungă
Exemple de tehnici de calculare a intensității exercițiilor
1. prin calcularea frecvenței cardiace – reprezintă cea mai veche metodă de a
stabili frecvența cardiacă țintă.
Frecvența cardiacă maximă = 220 - vârsta
• folosește frecvența cardiacă maximă obținută prin testul la efort
• În aceste cazuri ținta va fi 60-80% din frecvența maximă. Această metodă
subestimează consumul de oxigen cu aproximativ 15%.
2. prin metoda MET
• dacă se cunoaște VO2max atunci se poate estima valoarea MET pentru
exerciții.
• Ex. Dacă o persoană are măsurat VO2max la 10 MET, atunci intensitatea
maximă poate fi setată la 6-8 MET.
3. prescripție fără testarea toleranței la efort
• după IMA frecvența cardiacă ar trebui să fie sub 120 bătăi/min sau
frecvența în repaus+20 bătăi/min (limită arbitrară)
• la bolnavii după intervenții chirurgicale frecvența în repaus+30 bătăi/min
(limită arbitrară)
se pot folosi chestionare cum ar fi Duke Activity Status Index sau Veterans Specific
Activity Questionnaire pentru evaluarea capacității funcționale
Duke Activity Status Index
Este un chestionar ce se poate auto-administra și măsoară capacitatea funcțională a pacientului. Poate fi utilizat pentru a
obține o estimare largă a VO2max al pacientului.

Duke Activity Status Index (DASI) = suma răspunsurilor “Da“ ___________

maxim 58,2 - minim 0
VO2max = (0.43 x DASI) + 9.6
VO2max = ___________ ml/kg/min ÷ 3.5 ml/kg/min = __________ METS
Sursa: American College of Sports Medicine’s Guidelines for Exercise Testing and Prescription, 6 th Edition, 2000, pp. 175-176

Da Nu
(METS)
1 Puteți avea grijă de Dumneavoastră? (mâncat, îmbrăcat, spălat, utilizarea toaletei) 2,75 0
2 Puteți umbla prin casă? 1,75 0
3 Puteți umbla aprox 1 km pe teren fără denivelări? 2,75 0
4 Puteți urca un etaj sau un deal? 5,50 0
5 Puteți alerga pe distanțe scurte? 8,00 0
6 Puteți face muncă ușoară casnică? (șters praful, spălat vasele) 2,70 0
7 Puteți face muncă moderată casnică? (aspirat, măturat, adus mâncare) 3,50 0
8 Puteți face muncă dificilă casnică? (curățat podele prin frecare, ridicat și mutat de 8,00 0
mobilă)
9 Puteți face muncă în grădină? (greblat frunze, strâns buruieni, tuns iarba) 4,50 0
10 Puteți avea relații sexuale? 5,25 0
11 Puteți participa în activități recreaționale moderate precum golf, bowling, dans, tenis 6,00 0
dublu, aruncatul unei mingi de fotbal?
12 Puteți participa în sporturi solicitante precum înot, ski, tenis, fotbal, baschet? 7,50 0

Veteran's Specific Activity Questionnaire (VSAQ)

• Lista următoare cuprinde activități care cresc în dificultate. Gândiți-vă cu
atenție apoi subliniați prima activitate care, dacă ați executa-o pentru o
perioadă de timp, v-ar cauza oboseală, lipsă de aer, discomfort în piept, sau
din alte cauze v-ar determina să vreți să vă optiți. Dacă nu obișnuiți să
executați o activitate în particular, încercați să vă imaginați cum ar fi dacă
da.
1 MET: Îmbăiat, îmbrăcat, muncă de birou
2 METs: Duș, coborât 8 trepte
3 METs: Umblat încet pe o suprafați plană aprox 1 km, activitate casnică moderată
(aspirat, măturat, adus mâncare)
4 METs: Muncă ușoară în grădină (greblat frunze, adunat buruieni, tuns iarba),
pictat, tâmplărie ușoară
5 METs: Plimbat 6,4km în interval de o oră, dans de societate, spălat mașina
6 METs: jucat golf (9 găuri) cu căratul propriului echipament, tâmplărie dificilă
7 METs: Muncă dificilă de exterior (săpat), tenis, cărat 27 kg
8 METs: mutat mobilă grea, alergat încet, urcat scări repede, cărat 9 kg în sus pe
scări
10 METs: Înot, urcat un deal cu bicicleta, urcat un deal pe jos, alergat 9,6 km/h
11 METs: ski de fond, jucat basket
12 METs: alergare continuă pe teren drept, 8 minute pe 1.6 km
13 METs: orice activitate competitivă cu alergat rapid intermitent, alergat
competițional, vâslit, drumeții

Durata exercițiilor
Durata unei sesiuni de kinetoterapie depinde de fitnessul individual și de
intensitatea exercițiilor
În mod uzual durata unei ședințe este de 20-30 minute dacă frecvența cardiacă nu
depășește 70% din frecvența maximă
La pacienții decondiționați chiar și exerciții zilnice de 3-5 minute aduc ameliorări
semnificative.
Frecvența ședințelor de kinetoterapie
minimum 3 ședințe/săptămână pentru cel puțin 12 săptămâni
Nu există contraindicație pentru efectuarea kinetoterapie zilnice.
ETAPE – arbitrar
• Faza I de recuperare intraspitalicească
• Obiective: asigurarea capacității de autoîngrijire+locomoție fără ajutor
• cel mai frecvent se aplicã la bolnavii după IMA sau după chirurgie cardiacă
• Programul include, dar nu se limitează la:
– kinetoterapie
 – psihoterapie
– măsuri de prevenție secundară
• Cost energetic recomandat: inițial 1-2 METs, apoi 2-4 METs cu creștere
progresivă (clasic în 7 trepte).
• fază durează în medie 3-6 săptămâni.
Faza a II-a sau recuperarea propriu-zisă (“early supervised outpatients”)
• Obiective:
– bolnavul obţine capacitatea maximă de efort în raport cu afecțiunea
pe care o prezintă
– continuă măsurile de profilaxie
• Componentele ședinței de kinetoterapie:
– încălzire (warm-up) 10-15 min
– condiționare musculară 10-20 min
– exercițiu aerobic 10-60 min
– relaxare (cool-down) 15 min
• Acestă fază durează 4-6 săptămâni până la 3 luni sau mai mult
Faza a III-a (“late outpatients”, community-based or home-based)
• Obiective:
– menținerea capacității fizice realizate în faza a II-a
– eventual creșterea capacității fizice
– cost energetic > 7 METS (în IC 3-5 METS)