CLASIFICĂRI ŞI TIPURI DE SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ

Schimbătoarele de căldură sunt aparate (utilaje) în care se realizează procese (operaţii) de

transfer de căldură între două fluide.

CLASIFICĂRI
Clasificarea schimbătoarelor de căldură se poate face din mai multe puncte de vedere,
dintre care trei sunt mai importante:
— clasificarea după procesul principal de transfer de căldură;
— clasificarea după modul de contactare a fluidelor;
— clasificarea după tipul constructiv al aparatului.
După procesul principal de transfer de căldură, se deosebesc numeroase clase de
aparate, ca de exemplu: preîncălzitoare, răcitoare, condensatoare, răcitoare condensatoare,
refierbătoare, vaporizatoare, cristalizatoare, recuperatoare, regeneratoare (schimbătoare de
căldură propriu-zise) etc.
Intr-o instalaţie DA de exemplu, schimbătorul de căldură motorină-ţiţei nu se numeşte nici
preîncălzitor de ţiţei nici răcitor de motorină, ci schimbător de căldură propriu-zis sau regenerator,
pentru că ambele procese de transfer de căldură sînt importante. Prin preîncălzirea ţiţeiului se
urmăreşte reducerea consumului de combustibil la cuptor, iar prin răcirea motorinei se urmăreşte
reducerea ulterioară a consumului de agent de răcire, pentru realizarea temperaturii de
depozitare. Un răcitor de motorină cu aer, de exemplu, nu este un încălzitor de aer, pentru că
scopul transferului de căldură corespunzător nu este încălzirea aerului atmosferic. Schimbătorul
motorină-ţiţei este un regenerator de căldură, pentru că el realizează, pe circuitul ţiţei-produse, o
recirculare de căldură din avalul în amontele sursei calde (gazele de ardere din cuptor), cu
avantajele precizate anterior.
După modul de contactare a fluidelor, se deosebesc trei clase de aparate: schimbătoare de
căldură de suprafaţă, schimbătoare de căldură prin contact direct (de amestec) şi schimbătoare de
căldură cu fluid intermediar staţionar.
Schimbătoarele de căldură de suprafaţă se caracterizează prin faptul că cele două fluide
care schimbă căldură între ele sînt separate prin pereţi metalici, în majoritatea cazurilor cilindrici
(tuburi). Aceste schimbătoare sînt cele mai frecvent utilizate.
Schimbătoarele de căldură prin contact direct nu conţin pereţi despărţitori între fluide şi
cum fluidele vin în contact nemijlocit, transferul de căldură este însoţit şi de un proces de
transfer de masă.
Schimbătoarele de căldură cu fluid intermediar staţionar sînt de concepţie mai recentă, se
utilizează în cazuri practice caracteristice şi prezintă unele avantaje specifice. Ele se
caracterizează prin faptul că transferul de căldură de la fluidul cald către fluidul rece, care sînt în
curgere continuă prin schimbător, este mijlocit de un fluid intermediar staţionat aparat.)
Pentru că aceste tipuri de schimbătoare des căldură sînt mai puţin cunoscute, se dau în continuare
cîteva exemple. Etilena se depozitează în fază lichidă, practic la presiunea

1
atmosferică,deci la aproximativ -104o C. Ea trebuie livrată către consumatori în fază
gazoasă, sub presiune. In acest scop, ea este iniţial comprimată în fază lichidă şi apoi
vaporizată şi încălzită, agentul termic de încălzire fiind de obicei aburul. Schimbătorul de
căldură utilizat nu este de tip clasic(există pericolul îngheţării condensului pe suprafaţa
tuburilor), ci un schimbător cu fluid intermediar staţionar. La acest aparat cu fascicule
tubular în manta, aburul condensează în tuburile din partea inferioară, iar etilena se
vaporizează şi se încălzeşte în tuburile din partea superioară a mantalei. In manta se află
fluidul intermediar (butan) în dublă fază, stratul de lichid înecînd tuburile în care
condensează aburul. Butanul se vaporizează prin aport de căldură de la abur, iar vaporii
condensează pe tuburile prin care circulă etilena.
In cazul în care gazul natural are o presiune de zăcămînt mai mare decît cea
necesară transportului, el este destins într-o turbină de expansiune, producîndu-se lucru
mecanic. Cum printr-o astfel de destindere scade temperatura gazului, pentru evitarea
formării criohidraţilor, gazul trebuie încălzit înainte de destindere. încălzirea se face cu
gaze obţinute prin ardere, utilizîndu-se un schimbător cu fluid intermediar staţionar(apa).
înainte de a fi livrat consumatorilor, gazul natural lichefiat trebuie comprimat, vaporizat
şi încălzit. Pentru vaporizare şi încălzire se utilizează uneori schimbătoare de căldură cu
fluid intermediar, în care apa este încălzită prin contact direct cu gaze de ardere (agitare
puternică prin barbotare), ea cedînd căldură gazului natural, care circulă printr-un fascicul
de tuburi scufundatein stratul de apă.
După tipul constructiv al aparatului se deosebesc numeroase clase de schimbătoare,
principalele tipuri fiind prezentate în cele ce urmează:
Schimbătoarele „ tub în tub" (fig. 1) în două tuburi concentrice, un fluid circulînd prin
tubul interior, iar celălalt fluid prin spaţiul inelar (intertubular).Obişnuit se realizează
baterii din astfel de elemente, plasate în serie, în paralel sau în combinaţie mixtă. Aceste
schimbătoare prezintă avantajul de a lucra în contracurent, dar sînt voluminoase şi grele,
în raport cu aria de transfer.

Figura nr. 1 Schimbător de căldură " tub in tub"

2
Răcitoarele şi condensatoarele cu serpentină scufundată (fig.2) constau într-o cadă
prevăzută cu deversor, prin care circulă apa de răcire şi în care se află scufundată
serpentina prin care curge fluidul cald.

Figura nr.2 Condensator cu serpentine scufundate

Răcitoarele şi condensatoarele cu serpentină stropită cu apă constau în cîteva serpentine

plasate vertical, peste care curge apa de răcire dispersată în picături. Schimbătoarele de
căldură cu plăci lucrează cu presiuni relativ mici pentru ambele fluide şi au început să fie
utilizate şi în industria petrochimică, ele fiind uşoare şi cu gabarit mic în raport cu aria de
transfer. Constau în plăci profilate, din metal, suprapuse şi presate pentru etanşare. La
extremităţile plăcilor sînt delimitate canalele de legătură pentru fluide, acestea circulînd
prin spaţiile libere dintre plăci (fig.3).

Figura nr.3 Schimbătoare de căldură cu plăci

3
 Răcitoarele şi condensatoarele cu aer constau într-un fascicul de tuburi prevăzute
la exterior cu aripioare transversale circulare, peste care circulă împins de ventilatoare
aerul atmosferic.
Răcitoarele şi condensatoarele prin contact direct constau în coloane de
contactare în contracurent, cu sau fără umplutură, pentru două fluide practic nemiscibile
(gaz-lichid sau lichid-lichid).
In afara tipurilor constructive de schimbătoare de căldură amintite, mai există şi
alte tipuri, dar fără importanţă pentru industria petrochimică (de exemplu, schimbătoare de
căldură spirale, schimbătoare de căldură compacte etc). De asemenea, există sisteme de
încălzire sau răcire anexate unor aparate în care au loc unele procese fizice sau chimice
(de exemplu, autoclave cu agitare, cu sau fără reacţii chimice, prevăzute cu serpentină sau
manta de încălzire sau răcire).
SCHIMBĂTOARE DE CĂLDURĂ CU FASCICUL TUBULAR ÎN MANTA

Schimbătoarele de căldură cu fascicul tubular în manta sunt cele mai utilizate

tipuri de schimbătoare. Ele prezintă o arie specifică de transfer de căldură relativ şi un
consum specific de metal relativ redus
In figura 4 este redată schema celui mai simplu schimbător de căldură cu fascicul
tubular în manta. El se compune dintr-o manta cilindrică prevăzută la extremităţi cu
flanşe, două capace prevăzute cu flanşe spre interior, Aov& plăci tubulare care se fixează
(cu garnituri de etanşare) între flanşele mantalei şi capacelor şi fasciculul de tuburi,
mandrinate în plăcile tubulare. Acest schimbător este rigid (plăci tubulare fixe în raport
cu mantaua), pentru că nu permite o dilatare sau contractare independentă a tuburilor
(este solicitată mandrinarea). Racordurile pentru fluidul care circulă prin tuburi se află la
capace şi acest fluid trece în paralel prin toate tuburile, într-un singur sens. Mantaua
conţine tot două racorduri, fluidul corespunzător circulând longitudinal prin spaţiul
intertubular (secţiune de curgere constantă), în contracurent cu fluidul din tuburi. In
partea superioară a schimbătorului, atât la manta cat şi la capace, există dopuri cu filet
pentru evacuarea iniţială a aerului. La o condensare de vapori, vaporii intră în partea
superioară, iar condensul este evacuat la partea inferioară (la vaporizare circulaţia se face
de jos în sus). Pentru fluidele fără transformare de fază, intrarea poate fi jos sau sus, iar
ieşirea, fie pe partea opusă, fie uneori chiar pe aceeaşi parte.

4
Figura nr. 4 Schimbător de căldură cu fascicul tubular in manta

Alegerea trecerii fluidelor prin tuburi sau manta se face după următoarele criterii,
care nu pot fi întotdeauna respectate:
— fluidul cu temperatură mai mare se trece prin tuburi, pentru a se reduce
pierderea de căldură către mediul ambiant;
— fluidul cu debit volumic mai mare se trece prin manta;
— fluidul cu presiune mai mare se trece prin tuburi, acestea rezistînd la presiune
mai uşor decît mantaua;
— fluidul pentru care se doreşte o cădere de presiune mai mică se trece prin
manta;
— fluidul care depune mai multă murdărie pe suprafaţa tuburilor se trece prin
tuburi, pentru că acestea se curăţă mai uşor în interior, prin demontarea capacelor;
— fluidul mai coroziv se trece prin tuburi, pentru că acestea pot fi
înlocuite sau izolate mai uşor.
Creşterea coeficientului de convecţie în interiorul tuburilor se poate obţine prin creşterea
vitezei fluidului (acest avantaj este însoţit de dezavantajul creşterii căderii de presiune).
Pentru creşterea vitezei în tuburi, se introduc în camerele de distribuţie (sub capace)
şicane, astfel încît se obţin două sau mai multe pasuri (treceri) prin tuburi.

Figura nr. 5 Schimbător de căldură cu două pasuri (curgere de la stânga spre dreapta)

5
Figura nr. 6 Schimbător de căldură cu două pasuri (curgere de la dreapta spre stânga)

Figura nr. 7 Schimbător de căldură cu patru pasuri în tuburi

Schimbătoarele din figurile 5 şi 6 funcţionează cu două pasuri în tuburi (iniţial

curgere de la stânga spre dreapta şi apoi de la dreapta spre stânga; în raport cu cazul unui
singur pas, secţiunea de curgere s-a redus la jumătate, iar viteza s-a dublat), iar cel din
figura 7 cu patru păsuri în tuburi.
Pentru majorarea vitezei fluidului din manta, pot fi utilizate şicane longitudinale.
ca în figura 7, prin prezenţa unei astfel de şicane, se realizează două păsuri în manta. Se
constată la acest schimbător, cu 2 păsuri în manta şi 4 păsuri în tuburi, global fluidele
circulă în sens invers (unul de jos în sus şi celălalt de sus în jos).
In majoritatea cazurilor practice, în manta se utilizează şicane transversale
segment de cerc (fig.5 şi 6), care duc în general la o curgere transversală pe tuburi
(secţiunea de curgere este variabilă; apar turbulenţe ce îmbunătăţesc transferul de

6
căldură; prin fixarea distanţei dintre şicane, se realizează viteza medie dorită pentru
fluidul din manta)
In figura 8 sunt schiţate şi alte tipuri de şicane transversale, foarte rar utilizate
(şicane „ inel şi disc" şi şicane „ benzi laterale — bandă centrală"). Obişnuit şi canele
segment de cerc lasă libere ferestre orizontale, alternative sus şi jos. La condensatoare şi
la schimbătoarele cu două păsuri în manta se utilizează ferestre verticale. Şicanele
transversale sînt solidarizate cu o placă tubulară, prin intermediul unor tije şi distanţiere
(fig..5). La intrarea fluidului în manta este prevăzută o placă deflectoare (fig. 5), care
reduce şocurile asupra tuburilor.

Figura nr. 8 Tipuri de şicane

7
 DATE DE PROIECTARE

Sa se dimensioneze un schimbator de caldura tip fascicol tubular in manta cu tevi

netede pentru incalzirea titeiului pe seama unui flux fierbinte de motorina usoara.
Fluid Titei (in tevi) Motorina usoara (in manta)
Debit [t/h] 340 115
Temperatura de intrare 110o C 200o C
Temperatura de iesire tr2 160o C
d1515 0,862 0,810
Factor de caracterizare 11,8 12
Presiune absoluta pe circuit 15 bar 5 bar

Date constructive
Tuburile fascicolului au urmatoarele dimensiuni:
- lungime: 6m;
- diametrul interior (d): 20mm;
- diametrul exterior: 25 mm;
- materialul din care sunt confectionate tuburile: otel carbon (OL) 35;
- numarul de treceri: 2 in tuburi pentru tevi, si 1 in manta;
- sicane tip segment de cerc, aproximativ 20% din diametrul interior al mantalei;
- inaltimea libera dedesubt si deasupra aripioarelor: hl= 50 mm;
- unghiul la centru:   135o ;
- sicane transversale cu grosime de 4,5 mm;

Se cere:
1. Sarcina termica a schimbatorului de caldura;
2. Calculul coeficientilor partiali si globali de transfer de caldura prin metodele
Kern, Donohue si delaware;
Ae
3. Aria de schimb de caldura exterioara a schimbatorului de caldura si raportul ;
Ai
4. Caderile de presiune pe fiecare flux;
5. Calculul si caracteristicile sicanelor.

8
 Pentru motorina:

tc1  200o C
tc2  160o C
ic1  (1,917t  0, 002167t 2 )1 [kj/kg]
ic1  1,917200  0,0021672002  470,08 kj/kg
ic2  (1,917160  0, 0021671602 )1  362,19 kj/kg
Q  mc (ic1  ic2 )
mc  115 t/h  115103 kg/h
Q  115103 (470, 08  362,19)  12407350 kj/kg 
124073501000
 3446486,11 W
3600
 1000 J 
1 kj/h   0, 28 W 
 3600 s 

Pentru titei:
ir  (1,8078t  0, 0020723t 2 )0,98924
la tr1  110 C
o

ir1  221,52 kj/kg

Q=m r (ir1  ir2 )
Q 12407350
ir2  ir1   221,52   258, 01 kj/kg
mr 340103
Q  340103 (258, 01  221,52)  12406600 kj/h=124066000,28=3473848 W
258, 01  (1,8078tr2  0, 0020723tr22 )0,98924
258, 01  1, 788tr2  0, 0021tr22
0, 0021tr22  1, 788tr2  258, 01  0
  3,197  2,167  5,36
1, 788  2,315
x1   125, 48 
0, 0042
t r2  125, 48o C 126oC

9
 Temperaturile calorice si proprietatile fizice ale fluidelor

74  50
tml   61, 22o C
74
ln
50
Factorul caloric:
t  tcr 61, 22  50
Fc  ml   0, 468
tcc  tcr 74  50

Temperaturile calorice:

tc  tc2  Fc (tc1  tc2 )  160  0, 468(200  160)  178, 72o C

tr  tr1  Fc (tr2  tr1 )  110  0, 468(126  110)  117, 48o C

Proprietatile fizice:
- pentru motorina la tc=178,72o C;   684, 75 kg/m3 ; c  2,85 kj/kg o C;
 =0,130 W/mo C;   2,98104 kg/ms .
 t  20 
  103 d 420 1  20 2 
[kg/m3 ]
 2290  6340d 4  5965( d 4 ) 
20

 178, 72  20 
  103 0,8061  2
 684, 75 kg/m3
 2290  6340 0,806  5965 (0,806) 
d1515  0,9952d 420  0, 00806
d1515  0, 00806  0,9952d420
d1515  0, 00806
d 420 
0,9952
0,810  0, 00806
d 420mot   0,806
0,9952
c  [(2,964  1,332d1515 )  (0, 006148  0, 002308d1515 )t ](0, 0538K  0, 03544) [kj/kgo C ]
cmot  2,85 kj/kg o C
0,1172  6,33105 t
 15
[W/mo C ]
d15
0,1172  6,33105 178, 72
  0,130 [W/mo C ]
0,810

10
  101, 766  106 x
   29, 263  exp [m 2 / s ]
 ( K d 15 0,525
15 )  x t  273
x  exp[4, 717  0, 0029254( K d1515 )3 ]
xc  exp[4, 717  0,0029254(120,810)3 ]  1641, 69
 101, 766  106 12 1641, 69
   29, 263   exp  0, 000000435
 (120,810)
0,525
 1641, 69 178, 72  273
     0, 000000435684, 75  0, 000298  2,98104 kg / ms

Pentru titei la tr=117,48 o C

  790,63 kg/m3 ; c=1,545 kj/kg o C;  =0,127 W/m o C;  =1,64110-3 kg / ms

 t  20 
  103 d 420 1  20 2 
[kg/m3 ]
 2290  6340d 4  5965(d 4 ) 
20

d15  0,9952d 420  0, 00806

15

d1515  0, 00806
d 420 
0,9952
0,862  0, 00806
d 420ţiţei   0,858
0,9952
 117, 48  20 
 ţiţei  103 0,8581  2
 2290  63400,858  59650,858 
 ţiţei  790, 63 kg/m3
c   2,964  1,332d1515    0, 006148  0, 002308d15
15
 t  0, 0538K  0, 03544  [kj/kgo C ]
cţiţei  [(2,964  1,3320,862)  (0, 006148  0, 0023080,862)117, 48](0, 053811,8  0, 03544)
cţiţei  1,545 kj/kg o C
0,1172  6,33105 117, 48

0,862
  0,127 W/mo C
  6
101, 766  10 K exp x
   29, 263 [m 2 / s ]
  K d 15  0,525
 x t  273
 15 
xr  exp[4, 717  0, 0029254( K d1515 )3 ]
xr  exp[4, 717  0, 029254(11,80,862)3 ]
xr  2429,88

11
  101, 766  106 11,8 2429,88
   29, 263   exp
 (11,80,862)
0,525
 2429,88 117, 48  273
  0, 000002075 m 2 / s
     0, 000002075790, 63  0, 001641 kg/ms
  1, 641103 kg/ms

Qcedată  Qprimită  Qpierderi

METODA DELAWARE

Q
Ae 
ked t
M
t 
t x  M
nln
t x  M
M  tc2  tr2
In care:
ked  coeficient global de transfer de caldura;
tc  diferenta de temperatura pe circuitul fluidului cald  tci  tce ;
tr  diferenta de temperatura pe circuitul fluidului rece  tre  tri ;
n  numarul de treceri prin manta.
Se presupune ked  200  400 W/m  C
2 o

Ae
nt 
 d e L

Calculul lui  i
0,14
1
  
Nu  0, 027Re Pr  
0,8 3
 p 
 
0,14 0,8 0,33
 p   di w   C p   
 i    0, 027    
         di
Q mr 4N p
w v 
s   di2 Ntef
N p  2  numarul de pasuri prin tuburi

12
 Calculul lui  e
0,14
  
Nu  0, 285C1 C2 C3 Re 0,629
Pr 0,33
 
 p 
 
0,14 0,629 0,33
   wd e    C p   
 e  p   0, 285C1 C2 C3     
         de
Sectiunea de curgere pentru care se calculeaza viteza motorinei in manta:

 D  de 
S  x Di  D f  f  s  d e   m 2
 s 
In care:
s- pasul tuburilor pe sir= 0,032 m
x- distanta intre sicane= 0,4 m

Calcul:

Am propus Ked=300 W/m2 o C

M  tc2  tr2  40 2  162  43, 08
t1/M n  tm1/ n
t x   t M  tm  
tm1/ n  tm1/ n
741/ 2  501/ 2
t x   74  50    245, 66o C
741/ 2  501/ 2
M
t 
t  M
nln x
t x  M
43, 08
t   60, 78o C
245, 66  43, 08
2ln
245, 66  43, 08
Ae
nt   tuburi 
 d e L
Q 3446486,11
Ae    189, 01 m 2
ked t 30060, 78
189, 01
nt   401 tuburi  n t efectiv=430  Di  0,8m
 0,0256
Cu numarul de tuburi standardizat se recalculeaza aria de transfer de caldura si ked.
Q 3446486,11
ked    279,84 W/m 2 o C
Ae t 202, 6360, 78
Ae  nt  de L  m 2 
Ae  4303,140, 0256  202, 63 m 2

13
Di  0,8m  D f  0, 76;
 h 
z  f  Di ,   f  0,8m;0,8   0, 75
 Di 
h
Am ales  0,8
Di
 0,76  0, 025 
S  0, 40,8  0, 76   0,032  0, 025    0, 0803 m 2
 0, 032 
Af  0,111820,8  0, 072 m
2 2

1 z 1  0, 75
ntf  nt   430  53, 75
2 2
 d e2  0, 0252
Alf  A f  ntf   0, 072  53, 75  0, 04 m 2
4 4
0,03
 S 
C1  z  0,524 1  z 
0,32
 
 Alf
 
0,03
 0, 0803 
C1  0, 75  0,524 1  0, 75  
0,32
  1, 093
 0, 04 
at0  0,3927 d 02  d e2   1  z  nt  0, 01507
d 0  d e  0, 001  0, 025  0, 001  0, 026
at0  0,3927 0, 0262  0, 0252   1  0, 75  430  0, 01507 m 2
 360  
aşm   Di2  Dş2  
4 360
In care:
Dş- diametrul sicanei= Di  0, 005  0,8  0, 005  0, 795
 360  135
aşm   0,82  0, 7952    0, 00391 m 2
4 360
 aşm  at0 aşm 
C2  f  ; 
 S a  a
 şm t 0 

aşm  at0 0, 00391  0, 01507

  0, 236
S 0, 0803
aşm 0, 00391
  0, 206
aşm  at0 0, 00391  0, 01507
C2  f  0, 236;0, 206   0,77
 0,8  0, 76   2N şl 0,33  
C3  exp  1, 25 0, 41    
 0, 0803   17,33   

14
In care:
Nif- numarul de siruri in tuburi
Nşl- numarul de sicane longitudinale (=2)

 h 
Di  2  1
N if   Di 
s'
3
s'  s  0, 0277
2
0,8 20,8  1
N if   17,33
0, 0277
 0,8  0, 76   22 1/ 3  
C3  exp  1, 25 0, 41    
 0, 0803   17,33   
C3  0,908
1151000
w  0,581 m/s
3600684, 740, 0803
0, 0250,581684, 74
Re   26700, 26
2,98104
2,85103 2,9810 4
Pr   6,533
0,130
0,14
  0,130
0, 2851, 0930, 770,908 26700, 26   6,533 
0,629 1/ 3
 e  p  
   0, 025
0,14
 
 e  p   1288,33 W/m 2 o C
  
Se admit rezistentele:
Rdi  0, 00088 m 2 o C / W
Rde  0, 00018 m 2 o C / W
1
K ed 
1 de d d d 1
  Rdi  e  e ln e  Rde 
 i di di 20 di e
0,14
 2,98104 
 e  1288,33 4 
 1127, 79 W/m 2 o C
 7, 7110 
 101, 766  106 12 1641, 69
M    29, 263  exp
  120,81 178, 72  273
0,525
 1641, 69
 M  0, 000000435

15
 Calculul lui  i
Ţ  790, 63 kg/m 3 ; c  1,545 kj/kg o C;   0,127 W/m o C;  =1,641103 kg/ms;
 r  0, 000002075 m 2 / s.

mr 4N p 340100042
w   1, 77 m/s
  d ntef 3600790, 63  0,02  430
2 2
i

di w 0, 021, 77790, 63

Re    17055, 63
 0, 001641
c 1,545103 0, 001641
Pr    19,96
 0,127
0,14
  0,127
0, 027 17055, 63  19,96   1129,84 W/m 2 o C
0,8 1/ 3
i   p  
   0, 02
 101, 766  106 12 x
   29, 263  exp
  120,810  t  273
0,525
 2429,88
 101, 766  106 12 2429,88
   29, 263 exp  0, 000000975
  120,810  144,17  273
0,525
 2429,88
 p  0, 000000975790, 63  0, 000771 kg/ms
0,14
 1, 641103 
 i  1129,84   1255,87 W/m 2 o C
 0, 000771 

Calculul lui  e
 M  684, 74 kg/m3 ; Cpc  2,85 kj/kg o C; C  0,130 W/m o C; c  2,98104 kg/ms.

0,14
 
 e  p   1288,33 W/m 2 o C
  
0,14
 2,98104 
 e  1288,33 4 
 1382,54 W/m 2 o C
 1,810 
1
K ed 
1 0,1025 0, 025 0, 025 0, 025 1
  0, 0011  ln  0, 0004 
1255,87 0, 02 0, 02 240 0, 02 1382,54
K ed  280, 63.
Q 3446486,11
Ae    202, 06 m 2
K ed t 280, 6360, 78
202, 63  202, 06
Supradimensionare: 100  0, 28%
202, 06

16
 METODA DONOHUE

S f  S 'f  Stf
In care:
S 'f - aria totala a ferestrei [m2];
Stf - aria din fereastra ocupata de tuburi [m2].
  2h f   2h f  2  
0,5
 2  2 h 
cos 1 1     1    
f
S 'f  0, 25Di2  1 
 360  Di   Di   Di   
  
30 30
hf- inaltimea ferestrei [m]= Di  0,8  0, 24
100 100
  2 0,5 
 
 2  2  0, 024   2 0, 24   2 0, 24 
S 'f  0, 250,82  cos 1 1  
  1   1   1    
 360  0,8   0,8  
  0,8   
S 'f  0,127 m 2

1  D  2h f   D  2h f   4  D  2h f  
Fn    2 i sin  cos 1  i    cos 1  i  
  Df  Df  Df
     360   
D f  Di  0, 04  0,8  0, 04  0, 76
1  0,8  20, 24   0,8  20, 24   4  0,8  20, 24 
Fn    2 sin cos 1    cos 1  
  0, 76   0, 76   360  0, 76 
Fn  0,52
Stf  0,3925 1  Fn  N t d e2
Stf  0,395 1  0,52  4300, 0252
Stf  0, 051
S f  S 'f  Stf
S f  0,127  0, 051
S f  0, 076 m 2
S fa  S s  Di  D f   D f  d e   2St  d e   2St  

S fa  0, 40,8  0, 76 
 0, 76  0, 025  20,016  0, 025  

 20, 016 
S fa  0, 0803 m 2

S m  S fa S f  0, 0830, 076  0, 0781 m 2

17
Se calculeaza apoi viteza masica a motorinei prin raportul dintre debitul masic [kg/s]=115
115000
t/h=
3600
m 115000
Gm  c   409, 01 kg/sm 2
Sm 36000, 0781
Se determina valoarea criteriului Reynolds:
d G 0, 025409, 01
Re  e m   34312,91
 2,9810 4

18