Ministerul Educației, 

Culturii și Cercetării 
al Republicii Moldova

Colegiul de Ecologie

Referat
Tema: Aspecte chimice cu proprietățile farmacologice a
detergenților utilizați în produse cosmetice.

elaborat: Spînu Mihaela

A verificat: Perciun Natalia
Chișinău,2020

Ingredientele cheie prezente:

In majoritatea produselor cosmetice includ apă, emulgatori, conservanți,
agenți de îngroșare, hidratante, culori și parfumuri. Ingredientele pot fi
naturale sau artificiale, dar orice impact potențial asupra sănătății noastre
depinde în principal de compușii chimici din care sunt făcuți.

Cosmeticele sunt substanțe de îngrijire folosite pentru a îmbunătăți

aspectul sau mirosul corpului uman. În general, sunt amestecuri de
compuși chimici, unele provenind din surse naturale și multe sunt
sintetice. Cosmeticele sunt destinate să fie aplicate pe corpul uman
pentru curățare, înfrumusețare, promovarea atractivității sau modificarea
aspectului fără a afecta structura sau funcțiile corpului. Cosmeticele
includ creme pentru îngrijirea pielii, loțiuni, pulbere, parfum, rujuri,
unghii și lac de unghii, machiaj pentru ochi și față, valuri permanente,
lentile de contact colorate, culori pentru păr, spray-uri și geluri pentru
păr, produse de desfacere a mâinilor, produse pentru copii, uleiuri de
baie și multe alte tipuri de produse. Un subset de produse cosmetice se
numește „machiaj”, care se referă în principal la produsele de colorat
menite să modifice aspectul utilizatorului.

 PRINCIPALELE INGREDIENTE ALE PRODUSELOR

MINERALE SUNT UTILIZATE PIGMENTE DE UTILIZARE,
CA OXIDUL DE ZINC ȘI DIOXIDUL DE TITANIU, CU
CELELE CARE SUNT ȘI PROGRAMURI DE FURTĂ. ALTE
INGREDIENTE PRINCIPALE INCLUD MICA ȘI MINERALE
DE PIGMENTARE, CA OXIDUL DE FIER, OXIDUL TIN ȘI
MYRISTATUL DE MAGNESIU.

Emulsiile:
Majoritatea cremelor și loțiunilor sunt emulsii. O emulsie poate fi
definită pur și simplu ca două fluide imiscibile în care un lichid este
dispersat ca picături fine în celălalt. Laptele omogenizat este un exemplu
de emulsie tipică ulei în apă (o / w). Grăsimea din lapte (uleiul) este
dispersată în apă sub formă de picături fine prin procesul de
omogenizare. Motivul pentru care grăsimea nu plutește imediat până la
vârf se datorează prezenței emulgatorilor; în acest caz, o proteină din
lapte numită caseinat de sodiu, precum și mai multe fofolipide. În cazul
emulsiilor apă-în-ulei (w / o), apa este dispersată sub formă de picături și
suspendată în faza de ulei. Faza de suspendare lichidă nedispersată sau
externă se numește, de asemenea, fază continuă. Maioneza, apa de oțet
dispersată sub formă de picături fine într-o fază continuă de ulei de soia,
este un exemplu de emulsie apă în ulei. Lecitina din ouă stabilizează
emulsia maionezei.

Emolienți:
Majoritatea emolienților folosiți în produsele de îngrijire personală și
frumusețe sunt grăsimile și uleiurile, numite și lipide. Grăsimea animală
sau alba este compusă în principal din acizi stearici și palmitici cu
lanțuri de carbon cu lungimi de 18, respectiv 16. Multe dintre marile
companii de produse cosmetice se îndepărtează de materialele pe bază
de animale, cum ar fi secul în materiale vegetale regenerabile. Uleiul de
nucă de cocos și uleiul de sâmbure de palmier sunt deseori utilizate.
Unele dintre caracteristicile cheie necesare la emolienți buni sunt
proprietăți bune de răspândire, toxicitate scăzută / iritare a pielii și
stabilitate oxidativă bună. Acidul oleic, un component major al uleiului
de măsline are o stabilitate oxidativă slabă datorită prezenței dublei sale
legături. Grăsimile și uleiurile sunt considerate saturate dacă nu au
legături duble. Uleiurile nesaturate precum uleiul de măsline au legături
duble care pot reacționa cu oxigenul, în special atunci când sunt
încălzite. Procesul de oxidare poate produce culori și mirosuri în lipide,
determinându-le să devină rancide și inutilizabile.
Conservanții:
Majoritatea produselor cosmetice necesită adăugare de conservant
pentru a preveni contaminarea microbiană și ranciditatea. Parabenii și
esterul acidului parabenzoic sunt de departe cei mai des folosiți datorită
eficienței lor împotriva bacteriilor gram-pozitive. Fenoxietanolul este
utilizat pentru a proteja împotriva tulpinilor gramnegative. Chimicul
cosmetic va folosi în general un amestec de conservanți pentru a proteja
împotriva diferitelor tulpini bacteriene, precum și drojdii și mucegaiuri.
Se adaugă și antioxidanți, cum ar fi tocoferolul (vitamina E) și BHT,
pentru a preveni oxidarea ingredientelor sensibile, precum și pentru a
proteja pielea de deteriorarea radicalilor liberi.

Ingrediente active:
Materialele care funcționează fiziologic în interiorul pielii sau ajută la
protejarea pielii de insultă sunt, de asemenea, numite ingrediente active.
Termenul "cosmeceuticals" creat de renumitul dermatolog Dr. Albert
Kligman, se referă la un produs care se află între un cosmetic și un
medicament. Deși un cosmetic, prin definiție legală, poate servi doar la
înfrumusețarea și protejarea suprafeței pielii, multe produse cosmetice
pot fi arătate că pătrund în straturile dermice ale pielii pentru a
determina o modificare fiziologică.

Îngrosare:
Prin încorporarea suficientă ceară într-o loțiune subțire, se poate forma o
cremă groasă. Mulți îngroșători sunt polimeri.

Ceruri:
Ceara este compusă în principal din esteri cu lanț lung, solizi la
temperatura camerei. Oricine a scufundat vreodată un deget în ceară
topită a cunoscut proprietățile sale de etanșare. Unele ceruri obișnuite
utilizate în produse cosmetice sunt ceara de albine, candelilla, carnauba,
polietilenă și parafină. Punctele de topire a cearelor variază mult în
funcție de compoziția lor unică și de lungimile lanțului. Folosită în mod
obișnuit în balsamurile de buze și bastoane, cearele funcționează ca
agenți de structurare, oferind bastonului o rigiditate suficientă pentru a
se ridica pe cont propriu, precum și a proprietăților de barieră. Prin
combinarea cerurilor cu diferite proprietăți precum strălucire ridicată,
flexibilitate și fragilitate, se poate obține performanțe cosmetice optime.
Adesea, cerurile sunt combinate cu uleiuri compatibile pentru a atinge
moliciunea dorită. Compatibilitatea este, în general, determinată prin
măsurarea turbidității și a gradului de separare a două materiale
amestecate împreună deasupra punctelor lor de topire. Ceara este
deosebit de utilă în creme de mâini și emulsii cu rimel pentru
proprietățile lor de îngroșare și impermeabilizare.