1. Inițiere în Tehnologii Informaționale.

TEHNOLOGÍE este ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. folosite pentru
obținerea unui anumit produs.
Tehnologiile informaţionale sunt utilizate pentru a realiza procese de transmitere-receptare,
prelucrare, stocare a informaţiei, etc. Tehnologia informaţională înglobează mijloace, proceduri şi
modalităţi tehnice de colectare (receptare), sortare, verificare, prelucrare, stocare şi transmitere a
datelor şi informaţiilor, utilizate în viaţa economică şi socială. Ea constituie suportul tehnic pe care se
derulează fluxurile şi circuitele informaţionale.

2. Ce sunt Tehnologiile Informaționale?

Tehnologia informaţională semnifică un ansamblu de elemente specifice compus din: hardware,
software, reţele de comunicaţii, staţii de lucru pentru inginerie şi cercetare, robotică şi circuite
integrate inteligente.

3. Ce este Informatica?

Informatica este ştiinţa ce studiază structura informaţiei şi metodele de prelucrare a ei cu

ajutorul calculatorului.
Conceptul de informatică determină următoarele noţiuni fundamentale:
• calculatorul;
• informaţia (structura informaţiei);
• prelucrarea informaţiei

4. Structura şi funcționarea calculatorului.

Calculatorul reprezintă un dispozitiv electronic care prelucrează automat informaţia,
executând programele elaborate de către om.
• 16 februarie 1946 inaugurat în SUA primul calculator electronic, ENIAC (Electronic
Numeric Integrator And Computer – calculator şi integrator numeric electronic). A
funcţionat până în 1955.
• Structura şi principiile de funcţionare ale unui calculator numeric modern au fost propuse
de John von Neuman în anul 1946. La începutul anilor 1950 a fost livrat primul
calculator comercial UNIVAC (UNIVersal Automatic Computer – calculatorul automatic
universal) (care avea la bază principiile lui Neuman)
 5. Evoluția calculatoarelor electronice.

• Generaţiile de calculatoare se determină, în general, în funcţie de tipul componentelor

electronice care stau la baza fabricării calculatoarelor.
I generaţie (1938 – 1953) a fost caracterizată de utilizarea tuburilor electronice iar
calculatoarele erau destinate calculelor ştiinţifice şi comerciale, erau de mărimi foarte mari,
cântăreau foarte mult şi erau foarte scumpe. În această perioadă se creează calculatoarele
Harvard Mark 1, ENIAC etc.
A II-a generaţie (1954 – 1963) a fost caracterizată de folosirea tranzistorului, pentru realizarea
circuitelor logice. Calculatoarele din cea de-a doua generaţie aveau în jur de 100 de instrucţiuni
complexe, memorie de tip magnetic şi dispozitive periferice. În anul 1955 a devenit operaţional
primul calculator cu tranzistori, denumit TRADIC (TRAnsistor DIgital Computer)
Limbajul de programare Fortan a apărut în anul 1956, iar limbajele Algol şi Cobol
(COmmon Business Oriented Language – limbaj orientat spre aplicaţiile de afaceri) au
apărut după anul 1960.
A III-a generaţie de calculatoare (1964-1980) se caracterizează prin utilizarea circuitelor
integrate pe scară mică SSI (Small Scale Integration) şi medie MSI (Medium Scale Integration).
Primul calculator personal din această generaţie a fost creat de Steve Jobs şi Steve Wozniak în
anul 1976 în SUA şi a fost numit Apple I.
• Aceste calculatoare au fost caracterizate de utilizarea discului magnetic ca memorie
externă, monitoare şi tastaturi pentru intrarea şi ieşirea datelor. În această perioadă apar
primele sisteme de operare complete care reduc la minimum intervenţia operatorilor
umani.
A IV-a generaţie de calculatoare (1981 – prezent) se caracterizează prin construcţia de
calculatoare ce utilizează circuite integrate pe scară largă LSI (Large Scale Integration) şi foarte
largă VLSI (Very Large Scale Integration). Folosirea microprocesorului şi a microprogramării a
oferit calculatoarelor posibilitatea utilizării unui set complex de instrucţiuni şi a asigurat un grad
sporit de flexibilitate.
A V-a generaţie de calculatoarele (prezent-viitorii ani), sunt încă în faza de dezvoltare. Ele se
bazează pe utilizarea inteligenţei artificiale, a circuitelor integrate specializate şi a procesării
paralele. Există unele aplicaţii care sunt deja utilizate astăzi, cum ar fi recunoaşterea vorbirii.
Utilizarea procesării paralele şi a superconductorilor face viabilă inteligenţa artificială. Scopul
principal al celei de-a cincea generaţii de calculatoare este acela de a dezvolta echipamente
capabile să răspundă limbajului natural uman şi să fie capabile de învăţare şi organizare proprie.
 6. Clasificarea calculatoarelor.

Calculatoarele pot fi clasificate după diverse criterii şi anume în funcţie de parametri de bază şi
în funcţie de sfera de activitate în care sunt folosite.
În funcţie de parametri de bază, calculatoarele se clasifică în patru categorii:
1. Microcalculatoare se caracterizează prin:

• echipamente electronice de calcul ale căror arhitectura este construită în jurul unui
procesor (UCP – unitate centrală de prelucrare);
• arhitectura UCP relativ simplă;
• periferice lente, dar diverse, uşor de instalat şi de configurat;
• viteza de prelucrare relativ mică (0.5-4 MIPS – milioane de instrucţiuni pe secundă);
• capacitatea de memorare limitată (640 KB – 64 MB) cu posibilitate de adresare până la
nivel de GB;
• permit lucrul individual sau în reţea;
• costuri reduse etc.
2. minicalculatoare se caracterizează prin:
• echipamente electronice de calcul construite după o tehnologie clasică, având o structură
modulară capabilă să satisfacă cerinţele de lucru ale unei organizaţii;
• permit lucrul simultan al mai multor utilizatori;
• prezintă unul sau mai multe procesoare;
• capacitate de stocare mare;
• viteza de prelucrare 1-10 MIPS;
• unităţi periferice rapide etc.
3. macrocalculatoare (mainframe) se caracterizează prin:
• echipamente electronice menite să satisfacă cerinţele de lucru ale marilor organizaţii;
• unităţi centrale foarte rapide cu mai multe procesoare;
• memorie internă şi externă foarte rapide şi de capacitate mare;
• periferice foarte rapide;
• viteza de prelucrare 10-100 MIPS;
• mii de terminale conectate la mainframe;
• costisitoare etc.
4. supercalculatoare se caracterizează prin:
 • echipamente electronice de calcul cu resurse hardware şi software foarte mari utilizate în
ramuri de vârf (industria de apărare, cercetare, aeronautică);
• viteza peste 1000 MIPS (million instructions per second);
• foarte costisitoare etc.

În funcţie de sfera de activitate în care sunt folosite, calculatoarele se clasifică în:

• Staţia de lucru (workstation) – calculator dedicat unei activităţi specifice cum ar fi
grafica, proiectarea, prelucrarea video şi audio etc.
• Calculatorul de birou (Office computer) – dedicat activităţilor de birou. Acesta este
proiectat să îndeplinească funcţii multiple, specifice activităţilor de birou, cu o viteză şi o
fiabilitate acceptabilă;
• Calculatorul casnic (Home computer) – este proiectat pentru îndeplinirea unei arii largi
de funcţii, cu o viteză şi o fiabilitate acceptabilă, punând pe prim plan funcţia de
divertisment (jocuri, filme, muzică etc.);
• Server-ul – calculator ce îndeplineşte funcţia de coordonare a unei activităţi într-o reţea.
După tipul de activitate pe care o coordonează serverul poate fi de fişiere (Fileserver), de
baze de date (Database server), de Internet, de poşta electronică (mail server) etc.;
• Laptop–ul sau notebook-ul – calculator portabil, proiectat să servească persoanele aflate
în permanentă mişcare. Laptop-urile sunt, în general, proiectate pentru utilizarea
software-ului de birou, dar pot fi realizate şi modele dedicate activităţilor specializate
(proiectare, prelucrare audio, servere etc.).

7. Parametrii de bază a calculatoarelor.

Parametrii de bază ai unui calculator sunt:

• viteza de operare;
• capacitatea memoriei interne;
• componenţa şi capacitatea unităţilor de memorie externă;
• componenţa echipamentelor periferice de intrare-ieşire;
• parametrii de masă şi gabarit;
• costul.
 8. Componentele de bază din care un calculator este format.

Sistemul de echipamente, numit şi hardware sau hard, include componentele fizice ale
calculatorului, folosite la culegerea, memorarea, procesarea, transmiterea şi redarea datelor.
Calculatorul include următoarele componente funcţionale:
 memorie internă care se utilizează pentru păstrarea datelor iniţiale, intermediare şi
finale ale problemei, precum şi instrucţiunile care indică secvenţa calculelor şi
efectuează testarea echipamentului hardware al calculatorului.
 dispozitiv central de comandă care generează o succesiune de semnale de comandă
necesare executării secvenţiale a instrucţiunilor;
 dispozitiv aritmetic şi logic destinat efectuării calculelor aritmetice şi logice
elementare;
 dispozitivele de intrare-ieşire destinate introducerii şi extragerii datelor în/din
calculator;
 controlere ale dispozitivelor de intrare/ieşire a datelor destinate controlului
funcţionării acestora.
 Dispozitivul de comandă şi dispozitivul aritmetic şi logic formează unitatea centrală
de prelucrare a informaţiei, denumită microprocesor – unitatea de bază a
calculatorului care asigură funcţionarea calculatorului.
 Memoria calculatoarelor este organizată în două nivele: memoria internă şi
memoria externă.
 Memoria internă se împarte în memorie ROM (Read Only Memory – memorie doar
pentru citire) şi memorie RAM (Random Access Memory – memorie cu acces
aleatoriu, se mai numeşte şi memorie operativă).
 Memoria ROM se utilizează pentru păstrarea programelor care testează
echipamentul hardware al calculatorului.
 Memoria RAM se utilizează pentru păstrarea programelor în curs de executare şi
a datelor folosite de acestea.
 La deconectarea calculatorului memoria RAM se şterge totalmente, iar la pornirea
acestuia se umple din nou cu date.
 Prezenţa memoriei interne este o condiţie esenţială pentru funcţionarea calculatorului.
 Memoria externă se utilizează pentru păstrarea de lungă durată a cantităţilor
mari de date.

9. Din ce este compus Softul unui calculator?

Componenta Soft:
 Programul
Un sistem de calcul nu poate să prelucreze date fără să fie programat.
Un program este o colecţie de instrucţiuni prin care i se cere calculatorului să rezolve o anumită
problemă.
  Sistemul de programare
– Software aplicativ (programe şi documente)
– Software utilitar (sistem de întreţinere)
– Software de bază (sistem de operare)
– Firmware
– Hardware.
* Firmware = „Soft turnat în hard”; Microprogram elementar stocat în organele de memorie ale
unui calculator, care nu se şterg, constituind pentru sistemele moderne o sursă indestructibilă
deja elaborată.
 Componenta software
Componenta software a unui calculator este un ansamblu de programare.
Software-ul unui calculator cuprinde: programul de sistem, programele de aplicaţie.
 Programele de sistem
Exemple: sistem de operare, nucleu, interfaţă, programe utilitare.
Programele de sistem sunt folosite pentru a se executa activităţi comune sistemelor de calcul în
general. Ele pot fi utilizate pe aceeaşi familie de calculatoare, indiferent de scopul în care
utilizatorul foloseşte calculatorul.
Programele de sistem sunt formate din sistemul de operare şi programele utilitare.
 Sistemul de operare
Sistemul de operare este o componentă a structurii calculatorului şi reprezintă ansamblul
programelor care administrează resursele sistemului de calcul, asigură utilizarea eficientă a
acestor resurse şi oferă utilizatorului o interfaţă cât mai comodă pentru utilizarea sistemului de
calcul.
 Programele utilitare
Exemple: programe de arhivare/dezarhivare (WinRAR, WinZip, WinAce); programe antivirus
(Norton Antivirus, McAfee, F-PROT); programe de asistenţă a sistemelor de operare (Norton
Commander, Dos Navigator, Total Commander) etc.
Programele utilitare sunt folosite pentru a se executa activităţi comune mai multor tipuri de
utilizatori.

Ele nu fac parte din sistemul de operare deoarece calculatorul poate să funcţioneze şi fără ele.
 Programele de aplicaţie
Exemple: Turbo Pascal, Microsoft Word etc.
Programele de aplicaţie sunt folosite pentru a se executa activităţi cu caracter particular, specifice
unui utilizator.

10.Ce sunt Sistemele de operare?

Ansamblul de programe de bază ce coordonează cu toate resursele calculatorului, asigură

funcţionarea lui şi dialogul dintre om-calculator se numeşte sistem de operare. Scopul principal
al acestora este de a facilita utilizarea calculatorului şi de a asigura utilizarea eficientă a
resurselor acestuia. Sistemul de operare îndeplineşte următoarele funcţii:
• oferă o interfaţă între utilizator şi calculator, respectiv între diversele aplicaţii şi
calculator;
• coordonează programele folosite;
• administrează alocarea resurselor calculatorului între diversele aplicaţii.

11.Clasificarea Sistemelor de Operare.

Sistemele de operare pot fi clasificate:

1. după numărul de utilizatori care lucrează cu ea simultan: monoutilizator şi multiutilizator;
2. după numărul de procese (programe) care simultan se execută sub gestionarea sistemului:
monotasking – un proces şi multitasking – multe;
3. după numărul de procesoare care poate susţine sistemul: monoprocesor şi multiprocesor;
4. după ordinul codului sistemului: de ordinul 8, 16, 32, 64;
5. după tipul interfeţei: de comandă (textuale), orientate pe obiect (grafice)
6. după tipul accesului utilizatorului la calculator: cu prelucrarea pachetelor, cu partajarea în
timp, în timp real;
7. după tipul de utilizare a resurselor: de reţea, locale.
Principalele Sisteme de Operare folosite în prezent sunt: MS-DOS, Windows, OS/2, Unix,
Android, Linux.

12. Ce sunt resursele software a unui calculator?

Resursele software reprezintă totalitatea programelor care pot fi instalate la un calculator
personal, este o a doua componentă indispensabilă, la rând cu componenta hardware, a unui
calculator personal, care determină utilizarea acestuia pe scara largă în toate domeniile activităţii
unei societăţi. Totalitatea instrucţiunilor aranjate într-o ordine bine determinată ce descriu şirul
acţiunilor pentru rezolvarea problemei date se numeşte program.
13.Cum poate fi creat un dosar /fişier?

1.Pe suprafaţa de lucru:

meniul derulant pe suprafaţa de lucru – New-Folder / orice tip de fişier necesar
2. într-un dosar deschis:
- meniul derulant şi alegem New – Folder (sau alegem tipul de fişier necesar)
- Pictograma New Folder de pe bara de acces rapid (Quick access bar)
- Tab Home - New Folder / New Item

14. Cum poate fi şters / recuperat un dosar?

1. Ştergerea:
- Click stânga a butonului mousului pe dosarul/fişierul dorit şi se foloseşte opţiunea
Drag&Drop şi şi trage în lădiţă.
- Meniul derulant a dosarului/fişierului – delete
- Butonul Delete de la tastatura
- Tab Home- Delete
- Shift+Delete pentru ştergerea definitivă
2. Recuperarea. Va fi necesar de a deschide Recycle Bin
- Meniul derulant a itemului dorit – Restore
- Tab Recycle Bin Tools -Restore the selected item (sau File-Restore)
- Drag and Drop.

15. Ce este o comandă rapidă?

Comanda rapida- un fișier care servește drept pointer către un obiect (cum ar fi un fișier pe care
doriți să îl gestionați într-un anumit mod), program sau comandă și care conține informații
suplimentare.
Cel mai adesea, comenzile rapide sunt create pe desktop pentru a lansa rapid programe care se
află în locuri „incomode”.
Mărimea fișierului comenzii rapide este de obicei de la câteva zeci la câteva sute de octeți.
16. Cum se poate crea o comandă rapidă a unui dosar?
Dacă se foloseşte frecvent un dosar / fişier şi se doreşte acces rapid la conţinutul lui, se poate
crea o comandă rapidă pentru acel dosar / fişier şi ulterior de a-l plasa pe desktop.
- Meniul derulant a dosarului/fişierului - Create Shortcut
- Tab Home – Copy – Paste Shortcut
- Meniul derulant a dosarlui/fişierului – Send to – Desktop (create Shortcut)
- Meniul derulant pe desktop – Create Shortcut şi prin browser se gaseste acel fişier sau
dosar caruia i se dorestea crearea comenzii rapide.

17. Protejarea dosarelor prin parolă.

Pentru a proteja un dosar prin parolă este necesar de a deschide opţiunea de arhivare a
dosarelor/fişierelor. (de ex. 7zip) şi în fereastra deschisă găsim utilizăm opţiunea de protejare
prin parolă.
În aşa mod arhiva va fi protejată.

18. Modificarea tipului dosarelor / fișierelor şi ascunderea lor.

Pentru a ascunde un dosar / fişier este necesar de a schimba tipul dosarului/fişierului, deci se va
deschide meniul derulant a dosarului se alege opţiunea Properties şi se va bifa opţiunea
Hidden – Apply. Se va modifică culoare dosarului / fişierului (mai cu umbra) .
Pentru a face a dosarul de tip ascuns sa nu fie afişat vom deschide butonul Start-Control
Panel –(Appearance and Personalization) –File explorer Options (Folder Options) apoi se va
alege subfereastra View - opţiunea Show hidden files and folders / Do not show... şi din
ferestra deschisă se va alege opţiunea necesară de afişare sau ascundere a dosarelor sau fişierelor.
Dacă se va ascunde / afişa dosarul într-un dosar deschis atunci se poate alege este afișată bara de
meniu atunci se va alege Tab View – Options – subfereastra View - Show hidden files and
folders. / Do not show...

Modificarea tipului:
Modificarea extensiei nu modifică ceea ce este fișierul în cele din urmă. Un MP3 nu este un
document Word, deci schimbarea tipului de fișier din MP3 în DOCX nu va face dintr-o dată
Word un player de muzică. Cu toate acestea, dacă tipurile de fișiere sunt similare (de exemplu,
JPG și PNG), atunci este posibil ca software-ul să poată deschide fișierul.
Cel mai bun mod de a modifica extensiile de fișiere este să îl salvați sau să îl convertiți în un
format alternativ sau utilizați servicii de conversie online. Cu toate acestea, dacă aveți încredere
că fișierul se va deschide, puteți redenumi rapid extensia utilizând Windows File Explorer, dar
este posibil să nu funcționeze corect.
19. Selectarea adiacentă / neadiacentă a dosarelor /fișierelor.
1. Selectarea adiacentă
Click pe primul dosar/fişier +Shift + ultimul dosar/fişier necesar
2. Selectarea neadiacentă
Click pe primul dosar/fişier +Ctrl+ dosarele/fişierele necesare
3. Selectarea completă
Tab Home – Select All (Ctrl + A)
4. Inversarea selectării
Tab Home – Inverse Selection

20.Ce se numește un document?

Documentul reprezintă un ansamblu de texte, imagini, tabele, grafice şi alte elemente,
aparţinând aceleiaşi lucrări, procesate unitar de editorul de texte.

21.Cum se creează un document Word?

Daca este necesar de a crea documentul la accesarea calculatorului atunci putem folosi una din
cele 2 opţiuni:
I. De pe desktop
1. Start.
2. Meniul derulant
II. În dosarul deschis
1. Meniul File
2. Ctrl+N
3. Pictograma

22.Care sunt opţiunile de salvare. Diferențele dintre ele. Salvarea automată.

Salvarea simplă
1. Save sau Save as
2. pictograma
3. Ctrl+S
Sunt difenţe în utilizarea opţiunilor Save / Save As
II. Salvarea relativă (adiţională) (File-Options)
 • Save Autorecover in..... x minutes – salvarea automată la o anumită perioadă de
timp
• Always create backup copy -Crearea copiilor unui document (backup)

23.Tehnoredactarea la nivel de caracter. (toate opțiunile de tehnoredactare a

documentului la nivel de caracter)
La nivel de caracter. Se prelucrează grupurile de caractere din interiorul paragrafelor
(evidenţierea anumitor cuvinte, efectele, spaţiul dintre caractere, etc).
Tehnoredactarea la nivel caracter în Word se efectuează cu ajutorul grupului Font din Tab
Home sau se va accesa acelaşi grup Font din meniul derulant. Ctrl+D
Dintre caracteristicile specifice nivelului caracter fac parte:
- tipul de caractere (fontul)
- dimensiunea caracterului (size)
- stilul pentru caracter (Font Style)
- efectul pentru caractere (effects)
Pentru mai multe opţiuni se va alege Advanced - Character Spacing

24.Tehnoredactarea la nivel paragraf. (toate opțiunile de tehnoredactare a

documentului la nivel de paragraf)

La nivel de paragraf – la acest nivel se stabilesc caracteristicile fiecărui paragraf în parte.

Tehnoredactarea la nivel paragraf poate fi executată cu ajutorul Tab Home – grupul Paragraph
sau la deschiderea meniului derulant alegem Paragraph.
Tab Page Layout – grupul Paragraph
Opţiunile de tehnoredactare la nivel de paragraf:
- Alinierea
- Indentarea
- Spaţiul dintre paragrafe
Spaţiul dintre liniile paragrafului

Aranjarea în pagină a paragrafelor :

Tab Home, Tab Page Layout sau în meniul derulant şi vom deschide subferStabilirea parametrilor se
efectuează după cum urmează:
 - Widow / Orphan Control (vaduvă/orfan)
- Keep Lines Together (ţine liniile împreună)
- Keep with Next (tinut impreuna cu urmatorul)
- Page Break Before (salt la o pagina noua inainte de paragraf)

25.Ce se numește un paragraf?

Prin paragraf se înţelege un text cuprins între 2 apăsări consecutive ale tastei ENTER.
Paragraful se caracterizează prin modul de aliniere a textului, spaţiul dintre liniile lui şi dintre
paragrafe, indentarea lui, etc.

26.Tehnoredactarea la nivel document. (toate opțiunile de tehnoredactare a

documentului la nivel de document)
La nivel de document. Aici se stabilesc caracteristicile globale ale documentului, cum sunt
formatul paginii, marginile acestuia, eventualele anteturi si subsoluri de pagina.
Stabilirea caracteristicilor globale ale unui document se realizează în Tab Page Layout grupul
Page Setup unde se va deschide fereastra de dialog Page Setup. Acestă fereastră mai poate fi
deschisă şi la accesarea opţiunii de scoatere la imprimantă (File – Print-Page Setup).
Opţiunile de tehnoredactare la nivel de document
• Dimensiunea
• Pagina logică (utilă)
• Pagina fizică.
• Orientarea paginii
• Tipul documentului.
• Antetele si subsolurile

27.Copierea formatului creat anterior

• Format Painter (copierea formatului creat anterior)
Pentru copierea formatului creat anterior e necesar de înserat formatul dorit (un cuvânt,
propoziţie, etc ce conţine formatul dorit) accesăm butonul Format Painter din grupul
Clipboard panglica Home în formă de pensulă), cursorul îşi va schimba aspectul şi înserăm
acel text căruia îi dorim să-i schimbăm formatul.
28.Deplasarea în documentul Word.
Deplasarea în documentul scris se poate face cu mousul în zona de lucru, sau acţionând cu
mousul săgeţile de pe bara verticală sau orizontală de derulare. Deplasarea în documentul scris se
poate face şi de la tastatură:.
↑ - deplasare in sus cu un rând
↓ - deplasare in jos cu un rând
← - deplasare la dreapta cu un
caracter
→ - deplasare la stânga cu un
caracter
Page Up – în sus cu o pagină pe ecran
Page Down – în jos cu o pagină pe ecran
Ctrl+Page Up – la încep. ecranului curent
Ctrl+Page Down – la sf. ecranului curent
Ctrl+↑ în sus cu un paragraf
Ctrl +↓ în jos cu un paragraf
Ctrl +← la dreapta cu un cuvânt
Ctrl +→ la stânga cu un cuvânt
Alt+Ctrl+Page Up – încep. paginii anterioare
Alt+Ctrl+Page Down – sf. paginii următoare
Ctrl+End-sf. documentului
Ctrl+Home – incep. documnetului
End – la sf. rândului
Home – la incep. rândului
Tab Home- grupul Editing – meniul ancoră Find-Go To (Ctrl+G) unde se va alege opţiunea
de deplasare (la o anumită pagină, rând, tabel, imagine, etc...)

29.Găsirea și înlocuirea textului în Word

Tab Home-grupul Editing
 Find (Ctrl+F)(pentru gasirea textului)
 Replace (Ctrl+H)(pentru inlocuirea textului)
Înlocuire
 În caseta Găsire, introduceți cuvântul sau expresia pe care doriți să le căutați.
  Introduceți textul nou în caseta Înlocuire.
 Selectați Găsire următorul până când cuvântul pe care doriți să îl actualizați.
 Alegeți Înlocuire.
 Pentru a actualiza toate instanțele în același timp, alegeți Înlocuire totală.

30.Numerotarea listelor.
Pentru numerotarea listelor:
Tab Home-grupul Paragraph – Bullets, Numbering,
Multi Level List.
Definirea noului marcator – Define

31.Numerotarea capitolelor.
• Capitolele (Titlurile)
Tab Home-grupul Styles
1. Heading 1
1.1 Heading 2
…
2.Heading 1
2.1 Heading 2
2.1.1 Heading 3
…
10. Heading 1
10.4 Heading 2
10.4.5 Heading 3

32. Generarea cuprinsului

Cuprinsul reprezintă lista titlurilor şi capitolelor, paragrafelor şi subparagrafelor unei lucrări,
ordonată după numărul paginii la care se găsesc.
Generarea:
1. Se vor nota capitolele şi subcapitolele (Tab Home –grupul Styles)
2. Se va genenera cuprinsul. Tab References –grupul Tables of Contents
Dacă se fac modificări în paginaţie sau denumirea capitolelor cuprinsul poate fi modificat
utilizând opţiunea Update Table unde se va alege opţiunea necesară.
33.Crearea secțiunilor.
Prin secţiune se înţelege o zonă continuă din cadrul unui document la nivelul căreia se pot
formata într-un anumit mod caracterele, paragrafele, marginile, orientarea paginilor, etc.
Definirea unei noi secţiuni se face din comanda Breaks comanda Page Setup panglica Page
Layout caseta Section Breaks

34. Crearea tabelelor în documentul Word. Crearea, ștergerea și modurile de

modificare a opţiunilor tabelului, repetarea antetului de tabel.
Există 2 moduri principale de creare a unui tabel:
1. Crearea structurii şi scompletarea cu informaţie
2. Scrierea textului într-un anumit format apoi transformarea lui în tabel.
1.1 Tab Insert – grupul Table – alegerea numărului de rânduri şi coloane
1.2 Tab Insert – grupul Table – Insert Table (tabel cu format Word)
1.3 Tab Insert – grupul Table – Excel Spreadsheet (tabel cu format Excel)
1.4 Tab Insert – grupul Table – Draw Table (desenarea tabelului)
2.1 Pentru a transforma textul in tabel e necesar de a folosi panglica Tab Insert – grupul
Tables accesăm butonul de comandă Table din lista glisantă alegem opţiunea Convert Text to
Table. Textul trebuie sa fie separat prin semnele paragrafului, tabulatori.
2.2 pentru a transforma un tabel în text este necesar de a selecta tabelul necesar şi din panglica
Table Tools – Layout – Convert table to text

Pentru stergerea :
1)
 celulă-Faceți clic pe marginea stângă a celulei.
 Un rând-Faceți clic la stânga rândului.
 O coloană-Faceți clic pe linia de grilă de deasupra coloanei sau pe bordura de sus a
acesteia
2)Sub Instrumente tabel, faceți clic pe fila Aspect.

3)În grupul Rânduri și coloane, faceți clic pe Ștergere, apoi pe Ștergere celule, pe Ștergere
rânduri, sau pe Ștergere coloane, după cum este cazul.

Pentru redactarea tabelelor se utilizează 2 panglici de context (Table Tools (instrumente

tabelare)) Layout şi Design.
Table Design
• aplicarea unui stilul predefinit sau personlizarea stilului
• aplicarea chenarelor şi culorilor de fundal în tabele
• aplicarea de formate diferite pe prima linie sau prima coloană sau ultima coloană
Tab Layout
- Introducerea şi ştergerea coloanelor, rîndurilor, tabelului
- Selectarea coloanelor, rândurilor
- Unirea şi împărţirea celulelor.
- Împărţirea tabelului
- Atribuirea dimensiunilor pentru coloane şi rînduri
- Alinierea în celule
- Orientarea textului în tabel
- Sortarea
- Calcule
- Tansformarea tabelului în text
- Repetarea (primului rând) antetului tabelului.
- Ajustarea automată

Proprietăți tabel
Faceți clic pe fila tabel pentru a aplica setări la întregul tabel:
 Sub Dimensiune, setați lățimea generală a tabelului selectând lățimea preferată și
alegând o dimensiune. În caseta măsură în , alegeți dacă doriți să măsurați lățimea în
inchi sau un procent din pagină.
 Sub Aliniere, alegeți dacă doriți să aliniați tabelul la stânga, la centru sau la dreapta
paginii. Dacă selectați Left (stânga), puteți selecta o distanță de indentare în caseta
Indentare din stânga .
 Sub încadrare text, selectați împrejur dacă doriți ca textul din apropiere din pagină să
se încadreze în jurul tabelului; Puteți face încadrarea textului mai exactă făcând clic
pe poziționare, apoi alegând opțiuni în caseta de dialog poziționare tabel . Dacă nu
doriți încadrarea textului, selectați fără.
 Faceți clic pe Borduri și umbrire pentru a modifica stilul de bordură, culoarea liniei și
lățimea liniei din tabel.
 Faceți clic pe Opțiuni pentru a seta mai multe proprietăți de tabel, inclusiv marginile
de celule de sus și de jos, spațierea celulelor și redimensionarea automată a
conținutului celulelor.

Repetarea antetului tabelului

 Se va selecta antetul tabelului şi se va alege opţiunea:
1. Table Properties – Row – se va bifa opţiunea Repeat as header row at the top of
each page.
2. Table Tools – Tab Layout – grupul Data- Repeat Header Rows
Dacă este necesar ca un rând al unui tabel să se rupă pe cealaltă pagină a documentului
atunci se va bifa opţiunea Allow row to break accros pages din acceaşi fereastră Table
Properties – Row.

35.Note de subsol, de final.

Notele de subsol (Footnote) şi cele de final (Endnote) sunt texte explicative care se introduc
pentru anumite noţiuni ale unui document. În cazul notelor de subsol textul explicativ e plasat în
josul paginii în care apare marcatorul notei, iar în cazul notelor de final textul se găseşte la
sfârşitul documentului
Tab References – grupul Footnotes

36. Antete şi subsoluri

Un antet de pagină (header) este o porţiune de text care va apărea la începutul fiecărei pagini a
documentului, iar un subsol de pagină (footer) este o porţiune de text care va apărea la sfârşitul
fiecărei pagini a documentului.
Editarea antetelor şi subsolurilor
- Dublu click pe zona inafara paginii utile.
- Tab Insert –grupul Header and Footer
Numerotarea paginilor se face direct în antet sau subsol sau din grupul Header and footer.

37.Cum pot fi introduse simboluri în documentul Word? Cum poate fi adribuită

o combinație de taste unui simbol?
• Simboluri:
Tab Insert – grupul Symbols – Symbol
Faceți clic pe fila Insert .
Faceți clic pe butonul Simbol din secțiunea din dreapta dreapta a simbolurilor din meniul
Panglică. Aceasta va deschide o casetă mică cu unele dintre cele mai utilizate simboluri. Dacă
simbolul pe care îl căutați se află în acest grup, faceți clic pe acesta. Simbolul va fi inserat și ați
terminat.
Dacă simbolul pe care îl căutați nu se află în caseta mică de simboluri, faceți clic pe Mai multe
simboluri … în partea de jos a casetei mici.
Selectați simbolul pe care doriți să îl inserați.
Faceți clic pe butonul Inserare din partea de jos a casetei de dialog
 Atribuirea unei combinatii de taste unui simbol:
Tab Insert – grupul Symbols – Symbol -More symbols-Shortcut Key
Selectați simbolul pe care doriți să îl atribuiți unei taste rapide.
Faceți clic pe butonul de comandă rapidă. Aceasta deschide caseta de dialog Personalizare
tastatură.
În câmpul „Apăsați tasta rapidă nouă”, apăsați combinația de taste pe care doriți să o utilizați
pentru a insera automat simbolul sau caracterul ales.

38. Crearea ecuațiilor în Word.

• Ecuaţii :
Tab Insert – grupul Symbols – Equations

39.Crearea graficilor în Word.

Pozitionati cursorul în pozitia în care trebuie inserat graficul;
Apasati butonul Insert Chart sau Insert Object si alegeti Chart din fereastra Create New.
Ca efect se deschide o fereastra cu o linie de meniu si cu alte doua ferestre: una pentru
tabelul de date si alta pentru graficul propriu zis. Orice modificare în tabelul de date se
reflecta automat în grafic.
Forma graficului se poate alege dintr-un set de modele predefinit si poate fi completat cu
titluri, legende, etc.

40.Verificarea ortografiei în Word.

Pentru verificarea ortografiei se utilizeaza:
• Tab Review – grupul Proofing – Spelling&Grammar
• F7
• Bara de Acces Rapid (Quick Acces bar) – Spelling (Editor)
Tab Review – grupul Language
File-Options – Proofing - AutoCorrect (Pentru autocorectie)
41. Modurile de vizualizare a documentului Word.
• Programul Word poate afişa un document pe ecran prin intermediul opţiunilor panglicii
View (Optiuni de afisare)
• Outline (schiţă) prezentarea succinta a documentului numai cu liniile de început de
paragrafe. Util la crearea capitolelor.
• Page Layout (aranjare în pagină) afişează documentul pagina cu pagina aşa cum va fi
tipărit cu marinele stânga, dreapta, sus, jos, paginaţie, antete si subsoluri.
• Read Mode – util pentru cititrea unui document cu opţiuni de citire, dar nu redactare.
• Zoom – prezintă textul în marime naturală sau nu, avem posibilitatea de a modifica
dimensiunile documentului de la 10%-500%. Se modifica doar aspectul de vizualizare pe
ecran si nu aspectul pentru tiparire. Una dintre optiunile cele mai utile este Page Width
(latimea paginii), One page (vizualizarea la ecan a câte o pagină), Multiple Page
(vizualizarea a mai multor pagini la ecan) etc.
• Draft – permite vizualizarea doar a textului documentului fără antete şi subsoluri,
comentarii etc...

42.Crearea unui registru Excel.

Crearea
1. De pe desktop
 meniul Start –- M. Office- M.Excel
 meniul derulant de pe desktop (sau dintr-un dosar deschis) alegem opţiunea New-
Microsoft Excel
2. Dintr-un registru deschis
 File – New şi din panoul deschis în partea dreapta putem alege unul din şabloanele
sugerate.
 Ctrl+N
Pictograma în formă de foiţă de pe bara de acces rapid (dacă a fost instalată în prealabil)

43. Blocarea capetele de rânduri/coloane.

Blocarea capetelor de rând şi / sau coloană
Tab View – grupul Window – Freeze Panes
Anularea:
• opţiunea UnFreeze din acelaşi grup
44. Divizarea foii de calcul.
Divizarea foii de calcul
Tab View – grupul Window – Split
Anularea:
 click pe butonul Split
 Dublu clic pe bara de divizare in foaia de calcul.

45. Ascunderea registrelor; foii de calcul; rândurilor/coloanelor.

Registru :
Tab View - grupul Window – Hide
• Foaia de calcul
1. Meniul derulant al etichetei foii de calcul – Hide
2. Tab Home – grupul Format – Hide&Unhide-
Hide Sheet.

Rânduri şi coloane :
1. Selectăm rândurile / coloanele necesare
şi din meniul derulat alegem Hide.
1. Tab Home- grupul Format –Hide-Rows/Coulumns
Anularea: utilizarea
opţiunii Unhide
(pentru coloane sau
rânduri se vor selecta
rândurile /coloanele
adiacente apoi Unhide

Ascunderea sau reafișarea unei foi de lucru:

Selectați foile de lucru pe care doriți să le ascundeți.
Pe fila pornire , în grupul celule , faceți clic pe Formatare > vizibilitate > Ascundere &
Reafișare > Ascundere foaie.

Pentru a reafișa o foaie de lucru, urmați aceiași pași, dar selectați Reafișare. Veți fi prezentat cu
o casetă de dialog care listează foile care sunt ascunse, așadar selectați-o pe cea pe care doriți
să o reafișați.
46.Cum pot fi introduse/ modificate/ şterse/ copiate comentariile?
Introducerea
1. Tab Review - grupul Comments - New Comment
2. Meniul derulant – New Comment
În colţul din dreapta sus a celulei unde s-a introdus comentariul va apărea un triunghi roşu, ceea
ce inducă că celula conţine un comentariu.
Redactarea:
1. Meniul derulant – Edit Comment
2. Tab Review – Edit Comment
Ştergerea
1. Meniul derulant – Delete Comment
2. Tab Review – Delete Comment
Ştergerea comentariului se mai poate face şi din Tap Home - grupul Editing - caseta Clear
-opţiunea Clear Comments.

47.Cum se pot denumi domeniile de celule?

Un domeniu de celule este un grup de celule alăturate, dispuse sub forma unui dreptunghi. Ele
pot fi găsite in acelaşi rând, coloană, sau în orice altă configuraţie formând un dreptunghi.
Pentru a denumi celule sau domenii de celule e necesar de a:
- de a selecta celula sau domeniul dorit
1. se deschide Tap Formulas alegeţi grupul Defined Names caseta Define Name
2. Caseta Name Box ( apoi se accesează Enter)
3. Meniul derulant – Define Name
se introduce un nume în caseta de text (se pot introduce cifre (dar nu ca prin caracter a
denumirii), litere, puncte, sublinieri, dar nu şi spaţii)
Se sterg/editează: Tap Formulas-grupul Defined Names-Name Manager- Edit / Delete

48.Care sunt elemente din care este compusă o funcţie? Daţi exemple de câteva
funcţii.
Funcţiile sunt formule complexe performante, folosite pentru executarea unei serii de operaţii cu
un grup specificat de valori. Orice funcţie e formată din următoarele trei elemente:
• semnul = - arată că urmează o formulă
• denumirea funcţiei
 • argumentul – indică adresele celulelor folosite pentru calcule. Argumentul este adeseori
un domeniu de celule dar poate fi şi mult mai complex.
Ex. de funcţii:
 Average - =average(num1;num2;...) – calculează media
 Count - =count(num1;num2;...) – cuantifică valorile numerice dintr-un domeniu
 Counta - =counta(num1;num2;...) – numără toate celule din grup care sunt goale
 Max - =max(num1;num2;...) – redă valoarea maximă dintr-un grup de celule
 Min - =min(num1;num2;...) – redă valoarea minimă dintr-un grup de celule
 PMT- pmt(rate,nper,pv,fv,type) – calculează suma care trebuie achitată periodic pentru
un împrumut, dacă se indică dobânda, numărul perioadelor de plată şi avansul ca
argumente
 Sum - =sum(num1;num2;...) – calculează totalul pentru un domeniu de celule
 Now -=now() - introduce data şi ora curentă
 If - =if(logic testr;true value;false value)

49.Cum poate fi modificată înălţimea rândurilor, coloanelor?

Setarea unei coloane la o lățime specific:
1. Selectați coloana sau coloanele pe care doriți să le modificați.
2. În fila Pornire, în grupul Celule, faceți clic pe Format. Sub Dimensiune celulă, faceți clic
pe Lățime coloană.

3. În caseta Lățime coloană, tastați valoarea dorită.

4. Faceți clic pe OK.

Modificarea înălțimii rândului pentru a se potrivi conținutului:

1. Selectați rândul sau rândurile pe care doriți să le modificați.
2. În fila Pornire, în grupul Celule, faceți clic pe Format.
3. Sub Dimensiune celulă, faceți clic pe Potrivire automată înălțime rânduri.

50.Cum se poate şterge, introduce o foaie de calcul nouă?

Introducerea foilor de calcul:
se selectează foaia de calcul înaintea căreia se doreşte înserarea noii foi de calcul
a) se deschide meniul derulant a etichetei şi se alege opţiunea Insert-Worksheet;
b) sau se face clic pe butonul din dreapta etichetelor foilor de calcul
 c) Tab Home – grupul Cells – Insert – Insert sheet
d) Shift +F11

Ştergerea foilor de calcul:

• Meniul derulant a etichetei – Delete
• Tab Home – grupul Cells – Delete – Delete Sheet.

51.Selectarea in foia de calcul, selectarea adiacentă, neadiacentă.

Selectarea foilor de calcul:
• 1 foaie – click pe eticheta foii de calcul
• Adiacente – click prima foaie + shift + ultima necesară
• Neadiacente – click prima foaie + ctrl + fiecare foaie necesară
• Toate – meniul derulant a foii de calcul – Select All Sheets
Pe bara de titlu lângă de numirea registrului va apărea cuv. [Group]
Pentru a dizolva un grup de foi e necesar de a face clic pe una din foile selectate, sau pe una care
nu a fost selectată sau se foloseşte opţiunea Ungroup Sheets din meniul derulant al etichetei unei
dintre foile selectate.
Foile selectate în grup pot fi mutate, copiate, şterse

52.Cum poate fi copiată, mutată o foaie de calcul dintr-un registru in altul?

În registre diferite
Automat
Se va alege opţiunea Move or Copy şi în fereastra deschisă se va alege:
1. În care registru deschis se va face copierea (sau se va crea un registru nou unde se va face
copiere /mutarea)
2. Şi la necesitate se va bifa opţiunea Create a Copy (pentru crearea copiei), în caz contrar
se va face mutarea.
Manual
- Selectăm într-un registru Tap View grupul Window opţiunea Arrange All şi alegem una
din opţiuni Horizontal, Vertical. (Se dispun ferestrele registrelor pe ecran în aşa mod
încât pe ecran să apară câte o parte din fiecare registru.) sau alegem opţiunea View side
by side din acelaşi grup. (deactivaţi opţiunea Synchronious Scrolling)
 - Se selectează eticheta foilor de calcul pe care dorim să le copiem sau să le mutăm.
- Se plasează indicatorul mouse-ului apoi se trage eticheta unde se doreşte de a plasa foile.
Pentru a copia foaia de calcul se ţine apăsată tasta Ctrl şi se trag foile dorite pentru
copiere.

53.Protejarea celulelor, foilor de calcul, registrelor.

• Registrul
Tab Review - grupul Changes - Protect Workbook
• Foia de calcul
Tab Review -grupul Changes -Protect Sheet.
• Celule
1. Se va selecta acele celule care vor fi accesibile modificărilor
2. Format Cells - subfereastra Protection - deselectăm opţiunea Locked.
3. Tab Review - grupul Changes- opţiunea Protect Sheet.

54. Modificarea formatului numeric a celulelor.

- Semnul „+” este subînţeles în faţa numerelor pozitive; numerele negative sunt precedate
de semnul „-” sau se introduc între paranteze (5) = -5
- Separatorul zecimal se alege din setările regionale, deci pentru setări Romanian
numerile zecimale vor avea forma: 444,5 iar pentru English 444.5
 Setările regionale se stabilesc în Windows şi vor fi aplicate în toate programele
calculatorului. Aceste setări sunt importante doarece stabilesc formatul numerelor, al date
şi orei curente, formatul monetar, etc...
• Setările regionale se realizează în Control Panel:
• Control Panel – Region (Region and Language); în tab Formats, şi din lista Format
se va alege formatul dorit (Romanian, English, Russian, etc)
Pentru modificare formatului celulelor se va alege una din opţiuni:
1. Tab Home – grupul Number – meniu ancoră – Number
2. Tab Home – grupul Number – din caseta cu opţiuni alegem formatul dorit sau More
Number Formats
3. Tab Home – grupul Cells – opţiunea Format – Format Cells
4. Meniul derulant a celulei – Format Cells.
5. General – 10.6; $45,73 – e afişat valoarea aşa cum e introdusă
6. Number – 3400, 25; (-25.15) – formatul prestabilit Number are două zecimale.
Numerele negative apar scrise cu roşu şi între paranteze precedate de minus
 7. Currency (valută) - $45,73 – formatul prestabilit are două zecimale şi simbolul valutei
sau abrivietura sa. Numerele negative apar scrise cu roşu şi între paranteze precedate de
minus.
8. Accounting (contabilitate) putem folosi acest format pentru a alinia simbolul dolarului şi
zecimalele în coloană.
9. Date (data) – dd.mm.yyyy (pentru setări Romanian) sau mm/dd/yyyy (pentru setări
English) – conţine luna, ziua şi / sau anul, poate fi schimbat după dorinţă formatul său
10. Time (ora) – 10:00 se va introduce sub forma hh:mm:ss– conţine ora, minutele şi
secundele separate de două puncte pe vertical
 Precentage – 16.6% - formatul prestabilit conţine 2 zecimale
 Franction – ¼ formatul prestabilit poate reprezenta cel mult o cifră de ambele părţi ale
barei
 Scientific (ştiinţific)
 Text – afişează text şi numere în celulă
Pentru introducerea unui număr ca text (de exemplu codul numeric personal, etc) se va alege una
din două variante:
- Se va tasta un apostrof în faţa numărului: '992012349123
- Se va schimba formatul numeric în Text
 Special – este conceput special pentru afişarea codurilor poştale, nr. de telefon, coduri
numerice personale, etc.
 Custom (personalizat) – este folosit pentru a crea propriul format numeric
Toate numerele sunt aliate la dreapta în celulă. Textul se aliniază automat la stânga în
celulă.
Prin modificarea alinierii (stînga, centru) NU se va modifica formatul numeric.
Dacă dimensiunea numărului introdus depăşeşte dimensiunea celulei, atunci în celulă vor
fi afişate caracterele ########, ceea ce poate fi anulat dacă se va mări dimensiunea
coloanei.

55.Cum se poate schimba formatul tabelului? Cum poate fi modificată

orientarea textului în tabel?
Puteți ajusta și mai mult formatarea tabelului alegând opțiunile Stiluri rapide pentru elementele
de tabel, cum ar fi Antet și Rânduri de total, Prima și Ultima coloană, Rânduri și Coloane
alternante, precum și Filtrare automată.

Alegerea unui stil de tabel

Când aveți o zonă de date care nu este formatată ca tabel, Excel va efectua automat conversia
acesta într-un tabel atunci când selectați un stil de tabel. De asemenea, puteți modifica formatul
pentru un tabel existent, selectând un alt format.
 1. Selectați orice celulă din tabel sau din zona de celule pe care doriți să o formatați ca
tabel.
2. În fila Pornire, faceți clic pe Formatare ca tabel.
3. Faceți clic pe stilul de tabel pe care doriți să-l utilizați.

Crearea unui stil de tabel particularizat

1. Selectați orice celulă din tabelul pe care doriți să-l utilizați pentru a crea un
stil particularizat.
2. Pe fila Pornire, faceți clic pe Formatare ca tabel sau pentru a extinde
galeria Stiluri tabel din Instrumente tabel > fila Proiectare (fila Tabel pe un
Mac).
3. Faceți clic pe Stil nou de tabel, care va lansa dialogul Stil nou de tabel.
4. În caseta Nume, tastați un nume pentru noul stil de tabel.
5. În caseta Element tabel, alegeți una dintre următoarele
6. Sub Previzualizare, puteți vedea cum este afectat tabelul de modificările de
formatare efectuate.
7. Pentru a utiliza noul stil de tabel ca stil de tabel implicit în registrul de lucru
curent, bifați caseta de selectare Stabilire ca stil implicit de tabel acest
document.
Ștergerea unui stil de tabel particularizat
 Selectați orice celulă din tabelul din care doriți să ștergeți stilul de tabel
particularizat.
 Pe fila Pornire, faceți clic pe Formatare ca tabel sau pentru a extinde
galeria Stiluri tabel din Instrumente tabel > fila Proiectare (fila Tabel pe
un Mac).
 Sub Particularizate, faceți clic dreapta pe stilul de tabel pe care doriți să-l
ștergeți, apoi faceți clic pe Ștergere din meniul de comenzi rapide.

Modificarea orientării textului într-o celulă

1. Selectați o celulă, un rând, o coloană sau o zonă.

2. Selectați   de Orientare pentru acasă >, apoi selectați o opțiune.

Puteți să rotiți textul în sus, în jos, în sensul acelor de ceasornic sau în sensul acelor
de ceasornic sau să Aliniați textul vertical:
Rotirea textului într-un unghi precis
1. Selectați o celulă, un rând, o coloană sau o zonă.

2. Selectați > Orientare pentru acasă   > formatați Alinierea celulelor.

3. Sub Orientare în partea dreaptă, în caseta grade , utilizați săgeata în sus sau
în jos pentru a seta numărul exact de grade pentru care doriți să rotiți textul
celulei selectate.
Numerele pozitive rotesc textul în sus. Numerele negative rotesc textul în jos. 
Alinierea unei coloane sau a unui rând
Începeți prin a selecta celula sau celulele pe care doriți să le aliniați. Puteți alinia
textul într-o singură celulă, o zonă de celule, un rând sau rânduri, o coloană sau
coloane sau întreaga foaie de lucru. (Utilizați Ctrl + A pentru a selecta toate
celulele.)
1. Selectați celulele pe care doriți să le aliniați.
2. În fila pornire , în grupul Aliniere , selectați o opțiune de aliniere
orizontală:

Aliniere la stânga Aliniere la centru Aliniere la dreapta

3. În fila pornire , în grupul Aliniere , selectați o opțiune de aliniere verticală:

Aliniere sus Aliniere la mijloc Aliniere jos

56.Cum poate fi inversat un tabel? (nu orientarea textului)

1. Selectați intervalul de date pe care doriți să-l rearanjați, inclusiv etichetele de rând sau de
coloană și apăsați pe Ctrl+C.
2. Alegeți o locație nouă în foaia de lucru unde doriți să lipiți tabelul transpusă, asigurându-
vă că există suficient spațiu pentru a lipi datele. Tabelul nou pe care îl lipiți acolo va
suprascrie în întregime toate datele/formatarea care există deja acolo.
 Faceți clic cu butonul din dreapta în celula din stânga sus a locului în care doriți să lipiți
tabelul transpusă, apoi alegeți transpuneți   .

3. După rotirea cu succes a datelor, puteți șterge tabelul original, iar datele din noul tabel
vor rămâne intacte.

57.Baze de date în Excel.

Bazele de date sunt utilizate pentru stocarea, organizarea şi gestionarea volumelor mari de date
după anumite criterii. О baza de date permite localizarea rapidă a unei informaţii,
găsirea informaţiilor care respectă anumite criterii şi listarea de rezumate centralizatoare conform
cerinţelor de prelucrare a datelor.
Gestionare BD se face prin intermediul Filei (Tab) Data

58. Filtrarea datelor, Filtre exacte, condiționate, filtrarea avansată.

Filtrarea este opţiunea de a arăta la ecran doar acele valori dintr-o BD ce întrunesc nişte condiţii.
Pentru a filtra datele vom folosi una din opţiuni:
1. Tab Home – grupul Editing – opţiunea Sort&Filter
2. Tab Data – opţiunea Filter
Pentru anularea filtrării după câmp selectăm opţiunea Clear Filter din lista derulantă deschisă
sau CTRL+SHIFT+L
Filtrarea se poate efectua după filtre exacte, sau după filtre condiţionate.
Din Text Filters şi din Custom Filters putem alege criteriul necesar pentru filtrare:
1. Equals
2. Does not equal
3. Is greater than
4. Is greater than or equal to
5. Is less than
6. Is less than or equal to
7. Begins with
8. Does not begin with
9. Ends with
10. Does not end with
11. Contain
 12. Does not contain
Deasemenea se poate folosi şi opţiunea Advanced Filter pentru o filtrare mai avansată.
Pentru aceasta se va introduce în câmpul de lângă tabel condiţiile conform cărora dorim să se
facă filtrarea, dar şi câmpul de introducere a datelor. Apoi se va selecta tabelul iniţial, se va
deschide opţiunea de Advanced Filter şi in fereastra deschisă se vor introduce următoarele:
1. Filter the list, in place sau copy to another location - se va alege dacă se doreşte sau nu
înlocuirea tabelului iniţial cu datele ce vor introduse la filtrarea avansată.
1. List range – este domeniul tabelului iniţial
2. Criteria range – este condiţia conform căreia se va efectua filtrarea
3. Copy to – este locaţia unde se va plasa datele filtrate.

59. Sortarea datelor.

Sortarea poate fi efectuată utilizând opţiunile de sortare din Tab Home – grupul Editing –
opţiunea Sort&Filter sau utilizând aceeaşi opţiune din Tab Data – Sort
Sortarea poate fi efectuată în ordine crescătoare sau descrescătoare pe un câmp sau mai multe
câmpuri. (nivele)

60.Crearea subtotalurilor.
Dacă datele sunt organizate sub formă de listă şi grupate în seturi de date după conținutul unui
câmp, pot fi realizate automat situații centralizatoare care calculează suma, media aritmetica, etc.
automat, pe grupuri, fără a fi necesară apelarea funcţiei respective pentru fiecare grup în parte.
Pentru a crea un subtotal efectuăm următorii pași:
1. Se va sorta tabelul după coloana pe care dorim să fie efectuat subtotalul.
2. Se va accesa Tab Data – grupul Outline – opţiunea Subtotal
3. Din fereastra deschisă se va alege:
• Coloana care dorim s-o calculam
• Operația
• Locul unde dorim să fie plasat rezultatul.

61.Tabele pivot.
Pentru a sumariza şi a extrage anumite date dintr-un tabel se va folosi opţiunea Pivot Table pe
care o găsim în Tab Insert – grupul Tables – obţiunea Pivot Table sau Recommended Pivot
Tables.
La crearea tabelului pivot se vor adăuga 2 panglici (File) de ajutor Analize şi Design. Fila
Analize se foloseşte pentru analiza datelor şi modul lor de reprezentare, iar în Design se poate
modifica forma tabelului pivot.
Pentru a ilustra tabelul pivot grafic se va folosi opţiunea Pivot Chart din fila Analize.
Graful (diagrama) creată poate fi adaptată cu uşurinţa pentru a ilustra grafic toţi paramentrii
tabelului pivot prin accesarea opţiunii necesare din bordura diagramei.

62.Cum pot fi efectuate calculele folosind funcţii? Cum se scriu funcțiile la

efectuarea calculelor folosind mai multe foi si registre?
Sunt mai multe metode de a face calcule în Excel
1. folosind redactorul de funcţii FunctionWizard:
- De pe bara de formule
- Tab Home grupul Editing – AutoSum
- Tab Formulas – grupul Function Library
2. Scriind manual formula fie folosind operatorii matematici, fie utilizand funcţiile.
Deci, dacă dorim să calculăm media aritmetică a trei numere din celulele A1, A2 şi A3 se va
introduce în celula în care dorim să apară rezultatul următoarea formulă:
1. =Averrage(A1;A2;A3) sau =Averrage(A1:A3)
2. =(A1+A2+A3)/3
Excel efectuează calculele din cadrul unei formule în următoarea ordine:
 Operaţiile din paranteze
 Ridicare la putere
 Înmulţiri şi împărţiri
 Adunări şi scăderi
• Pentru a introduce o formulă selectând referinţele celulelor se vor efectua următorii paşi:
- se selectează celula în care se doreşte de plasat rezultatul
- se scrie semnul = (în acest caz Excelul automat înţelege că ceea ce urmează e o formulă)
- se face clic pe celula cu adresa căreia dorim să apară prima în formulă (adresa sa va
apărea pe bara de formule)
- se introduce un operator matematic pentru indicarea operaţiunii
- se continue selectarea de celule şi introducerea de operatori până se termină de introdus
formula
• se apasă tasta Enter pentru a accepta formula sau Esc pentru a o anula.
Pentru a vedea formulele într-o foaie de calcul se va efectua următoarele:
 • se apelează la Tab Formulas Grupul Formula Auditing opţiunea Show Formulas
•

Calcule efectuate folosind date din mai multe foi de calcul sau registre:
adresa celulelor trebuie să fie absolută (cu semnul $ în faţă)
- adresa foilor de calcul sunt precedate de !
- adresa registrelor sunt luate în [ ]
Ex1. dacă facem calcule în acelaşi registru (Book1) şi avem de adunat valoarea unei celulei N7
din foaia de calcul curentă (Sheet2) cu valoarea celulei D4 din Sheet3, iar rezultatul îl plasam pe
o altă foaie Sheet1.
=Sheet2!N7+Sheet3!D4
=Sum(Sheet2!N7;Sheet3!D4)
Ex2. dacă avem de înmulţit valoarea celulei B5 din foaia de calcul curentă la datele din registrul
de calcul Book2, foaia de calcul Sheet1 şi valoarea celulei C4, selectăm celula în care va fi
plasat rezultatul şi scriem formula:
=B5*[Book2]Sheet1!$C4$
=product(B5;[Book2]Sheet1!$C4$)
Dacă pe parcursul lucrului vom redenumi registrul, denumirea foilor de calcul, sau modifica
valorile celulelor implicate în calcule, atunci formulele de calcul şi rezultatele vor fi
modificate automat.

63.Crearea graficilor, organogramelor.

Tab Insert – grupul Charts
- Pie sau circulară – pentru a reprezenta relaţia dintre părţile unui întreg
- Bar sau bară – pentru compararea valorilor într-un anumit moment
- Column sau Coloană – asemeni tipului bară e posibil de folosit pentru evidenţierea
diferenţelor dintre elemente.
- Line sau linie – pentru a sublinia tendinţele evoluţie şi variaţia lor în timp.
- Scatter sau prin puncte – ca şi cea liniară e folosită pentru a sublinia diferenţele dintre
două seturi de valori
- Area sau zonă – ca şi cea liniară se foloseşte pentru a sublinia amploarea variaţiei
valorilor în timp.
Majoritatea acestor tipuri există şi în variante tridimensionale.
 Crearea unei diagrame:

1. Selectați datele pentru diagramă.

2. Selectați Inserare > Diagrame recomandate.
3. Selectați o diagramă pe fila Diagrame recomandate pentru a previzualiza diagrama.
4. Selectați o diagramă.
5. Selectați OK.

Crearea unei organigrame:

1. În fila Inserare, în grupul Ilustrații, faceți clic pe SmartArt.

În galeria Alegeți o ilustrație SmartArt, faceți clic pe Ierarhie, faceți clic pe un aspect de

organigramă (cum ar fi Organigramă), apoi faceți clic pe OK.

2. Pentru a introduce textul, efectuați una dintre următoarele:

 Faceți clic într-o casetă din ilustrația SmartArt, apoi tastați textul.
 Faceți clic pe [Text] în panoul Text, apoi tastați textul.
 Copiați textul din altă locație sau alt program, faceți clic pe [Text] în
panoul Text, apoi lipiți textul.

64.Cum poate fi copiat un format creat anterior in Excel? (toate metodele)

65.Cum pot fi create Liste secvențiale (serii de date proprii)?

• О serie de date (Liste, serii secvenţiale) este un şir de elemente care se obtin pe baza unei
reguli. În functie de continutul celulei selectate, Excel permite completarea automata a
celulelor adiacente utilizand notiunea de serie de date.
Seriile pot fi:
- Crescatoare
* numerice (1,2,3,...)
* calendaristice (24.05.2011, 25.05.2011, 26.05.2011,...)
* ordinale (Trim 1, Trim 2,...)
- Descrescatoare
* numerice (10,9,8,...)
* calendaristice (26.05.2011, 25.05.2011, 24.05.2011,...)
 * ordinale (Trim 4, Trim 3,...)

Metoda 1 (comanda Fill - Series)

Tap Home - grupul Editing - obţiunea Fill (left, right, down, up)
– Series
- se tasteaza primul element al seriei (număr, dată calendaristică sau text);
- se selecteaza celula si se alege Fill - Series: se completează în fereastra de dialog
direcţia (rînd sau coloană), tipul seriei (pentru date calendaristice componenta datei
care va fi introdusă: ziua, zi lucratoare, luna, anul), pasul (step value) şi ultimul
element al seriei (stop value).
De exemplu, pentru numerotarea automata a 100 de randuri începand cu celula A1, se tasteaza în
celula A1 valoarea 1, apoi se completeaza în fereastră celelalte
informaţii (ca în fereastra alăturată). Rezultă pe coloana А о serie de numerotare de la 1 la 100.

Metoda 2 (umplere cu mouse) AutoFill

• Este о metoda rapida care permite extinderea, pe rînd sau coloană, în funcţie de direcţia
în care se efectueaza operatia de inserare cu mousul a seriei definite.
• Pentru a folosi AutoFill (opţiunea de a introduce serii automate) e necesar de a scrie
primul şi al doilea element apoi selectăm celulele acestea, plasăm cursorul în colţul
dreapta jos a diapazonului selectat (numit buton de umplere), cursorul trebuie sa fie de
forma unei cruciuliţe negre şi apoi tragem în partea în care dorim să fie introdusă lista.
• Observaţie: Pentru a completa crescator о serie se efectueaza operatja de tragere in jos
sau la dreapta, iar pentru a completa descrescator se face drag în sus sau la stanga.
Fill Justify
Modifică dimensiunea textului scris in celule după un anumit număr de celule.
Flash Fill – găsește asemănarea şi
Completează celule alăturate.

66. Power Point. Noţiuni generale de creare a prezentărilor.

Reguli de formatare:
• Regulile generale de deschidere, salvare, tehnoredactare sunt ca şi la programul de
aplicație MS Word.
• Fiecare diapozitiv poate fi şters, copiat, mutat, dublicat, ascus.
• Se va accesa meniul derulant a diapozitivului pentru a efectua aceste operatii.
• Reorganizarea diapozitivelor:
- În modul Normal - Tab View (pentru diapozitive puţine)
 - În modul Slide Sorter – Tab View (pentru mai multe diapozitive)
Pentru verificarea textului introdus – Tab View - Outline

Diapozitivele:
• Tab Design - Se va aplica pentru toate diapozitivele sau doar pentru cele selectate
• Tab Transitions – efect de tranziţie a diapozitivelor.
 Sound – adăugarea sunetului la tranziție
 Duration – durata tranziţiei
 Advance Slide – trecerea la următorul diapozitiv (on mouse click, sau automat atribuidu-
i timpul necesar)
 Apply to All – se va aplica la toate diapozitivele.
Tab Animation – atribuirea animaţiei pentru obiectele incluse în diapozitive.
Se va alege:
• Tipul de animaţie
• Când se va începe
• Durata
• Momentul de întârziere
Pentru animaţia fiecărui obiect
se va alege Animation Pane
şi din fereastra deschisă se va alege
Tab Slide Show – modul de derulare a diapozitivelor.
Rularea diapozitivelor – F5 de la început
Shift +F5 de la diapozitivul curent
Spacebar, N, Page Down, , , Enter - înainte cu diapozitiv
P, Page Up, Backspace, ,  - înapoi cu un diapozitiv
Tasta B – afişarea unui ecran negru gol la întreruperea prezentării.
Tasta W - afişarea unui ecran alb gol la întreruperea prezentării.
Nr. de ordine a diapozitivului + Enter – trecerea la diapozitivul indicat
Esc – ieşirea din modul de prezentare

Modul vizualizare – prezentator:

Modul prezentator este util pentru introducerea diferitelor comentarii sau texte
suplimentare la fiecare diapozitiv, care nu va fi inclus in diapozitiv pentru a fi
vizualizat de public, doar de narator.
 1. Tab View – Normal (in partea de jos a ecranului va aparea o casetă Click to
add notes) – se va introduce textul dorit.
2. Tab Slide Show – se va bifa opţiunea Use Presenter View.
(acest mod este util de a folosi la prezentări unde este priector, şi în aşa mod se
poate de introdus un volum mare de text ajutător pentru narator)
Tab Insert:
Această filă se va utiliza pentru introducerea de diferite obiecte în prezentare.
Antetele şi subsolurile
WordArt
SlideNumber
Ecuaţii
Simboluri
Video
Audio
Tabele
Imagini
Figuri
Comentarii
Pentru a atribui unei imagini o formă este necesar:
Introducem Figura necesară:
Tab Insert – Shapes
Alegem din proprietăţi tipul de background - Shape Fill alegem tipul – de exemplu Picture...
Imaginea va lua forma figurei alese

Reguli de creare a unei prezentări:

• Prezentarea trebuie gîndită în 3 dimensiuni:
• narativa (fiecare diapozitiv reprezinta un element important al povestii, care
deriva din diapozitivul precedent, astfel publicul este obligat sa ramina atent)
• descriptiva (fiecare diapozitiv coloreaza un aspect al povestii)
• argumentativa (vrei sa demonstrezi, vrei sa convingi)
Reguli generale:
• Fiecare diapozitiv trebuie să ilustreze un singur punct sau o idee.
 • Nu aglomerați diapozitivul. Daca aveţi o cantitate mare de date, împarţiţi-le în
mai multe diapozitive.
• Utilizaţi litere mari, lizibile (care pot fi citite) – dimensiunea 28pt este suficient
de mare.
• Dacă informaţiile de pe diapozitive sunt alb-negru, utilizaţi mai bine literele albe
pe un fundal negru  - totusi acest stil este obositor pentru ochi.
Mai bine utilizati culori deschise, cum ar fi alb şi galben, pe un fundal
întunecat, cum ar fi albastru închis. Nu folosiţi culori, cum ar fi roşu sau violet.
• Evitați diapozitivele cu fonduri în degrade – pentru a nu oscila vizibilitatea.
• Nu utilizaţi antete pe diapozitive. Nu afișați un logo pe absolut fiecare diapozitiv.
• Nu folosiți prea multe cuvinte cu majusculă, deoarece reduc viteza citirii.
• Limitaţi numărul de diapozitive. Nu utilizaţi mai mult de un diapozitiv pentru
fiecare minut de prezentare.
Diapozitivele nu trebuie să conţină întreaga prezentare. Scopul lor este de a
sprijini discursul dumneavoastră şi pentru a sublinia punctele importante. 
Numărul de cuvinte:
• Diapozitivele-titlu trebuie să conţină cinci sau mai puţine cuvinte.
• Conţinutul unui singur diapozitiv trebuie sa fie usor înţeles în 20 sec.
Şapte linii pe fiecare diapozitiv şi cel mult şapte cuvinte pe linie!
• Spaţiile dintre linii ar trebui sa fie cel puţin la înalţimea unei majuscule.
• Nu folosiţi decât două fonturi şi două mărimi de text.
Utilizarea tabelelor:
• Utilizaţi mai mult diagrame decât tabele - pe cât este posibil.
• Utilizaţi tabele cât mai scurte posibil - două sau mai multe diapozitive simple sunt mai
eficiente decât un diapozitiv complicat.
• Nu aglomeraţi diapozitivul - asiguraţi caractere (litere) cât mai mari.
Utilizarea graficelor:
• Păstraţi grafice simple, rotunjiti cifrele.
• Limitaţi numărul de subtitluri/legende.
• Folosiţi grafice cu linii pentru a evidenţia schimbările şi grafice cu bare pentru
comparaţii.
Utilizarea diagramelor:
• Simplificaţi diagramele pentru a le păstra lizibile.
• Separaţi diagramele complexe într-o serie de diapozitive.
• Animatii/ Tranzitii:
 • ·         Utilizati tranzitii simple – de tipul "fly in" care nu distrag atentia de la
informatia prezentata.
• ·         Folositi aceeaşi tranzitie pentru mai multe diapozitive, pentru a acorda
prezentarii senzatia de unitate.
• ·         Daca un diapozitiv este mai important, atunci folositi o alta tranzitie care sa-l
scoata in evidenta, dar nu folositi efecte diferite pentru fiecare diapozitiv in parte.
• ·         Folositi efecte speciale, atita vreme cit ele accentueaza ideile si nu creeaza mai
mult confuzie.
Audio:
• Nu utilizaţi muzica – ea distrage atenţia de cele mai multe ori.
• Utilizaţi elementele audio subtil, atragând atenţia publicului asupra diapozitivelor ce sunt
mai importante.
NU REPETAŢI CUVÂNT CU CUVÂNT CONŢINUTUL UNUI DIAPOZITIV ÎN
TIMPUL PREZENTĂRII!
• Discursul trebuie să vină în completarea celor afişate pe ecran.
• Un diapozitiv trebuie să conţină informaţiile de bază, esenţiale, cu care trebuie sa ramână
publicul după ce se termină prezentarea!

Introduceţi numarul diapozitivului în subsolul diapozitivului (ex.: "3 din 15"),

care să indice la ce diapozitiv s-a ajuns şi cât mai e până la sfârşit, pentru ca publicul care
vrea să ştie cât durează prezentarea.
• La sfârșitul prezentării faceţi  o recapitulare (concluzie) a celor mai importante
idei – pentru cei care s-au „trezit” mai târziu. 
•
• Verificați ortografia în diapozitive – nu este frumos să prezentaţi ceva cu erori
gramaticale şi ortografice.

67. Reţele de calculatoare

• Reţea de Calculatoare - o colecţie de calculatoare autonome interconectate folosind un
mediu de transmisie şi o serie de protocoale pentru comunicare.
• Două calculatoare sunt interconectate dacă sunt capabile să schimbe informaţie între ele.
• Conectarea poate fi prin mediile de transmitere a datelor:
• Cablu de cupru
• fibra optică,
• radiaţii infraroşii,
• microunde
 • sateliţi de comunicaţii.
 Internet-ul şi WWW nu sunt RC
Internet-ul este o reţea de reţele
WWW este un sistem distribuit care funcţionează peste nivelul Internet-ului.
Avantaj al reţelelor este partajarea resurselor, atât logice, cât şi fizice.
Logice: Partajarea resurselor logice asigură accesul utilizatorilor reţelei la programele şi datele
disponibile pe reţea, indiferent de locul în care sunt stocate acestea.
Fizice: Prin partajarea resurselor fizice, utilizatorii reţelei pot avea acces în comun la acelaşi
echipament.
Aceasta conduce la o economie financiară (de exemplu, atunci când toţi utilizatorii reţelei
partajează o singură imprimantă sau un singur scanner), dar şi la o fiabilitate mărită (de exemplu,
fişierele importante pot fi copiate pe mai multe calculatoare, astfel încât, dacă unul nu este
disponibil din cauza unei defecţiuni tehnice, activitatea nu este definitiv compromisă existând
posibilitatea de a utiliza celelalte copii).

68. Componentele unei rețele de calculatoare

Servere (servesc)
• calculatoare performante (de viteză mare, cu capacitate de memorare mare) care
partajează resursele utilizatorilor reţelei;
• există servere de fişiere şi tipărire, de mail, de aplicaţii, de reţea, internet, acces de la
distanţă;
• folosesc un sistem de operare specific pentru reţea (Windows Server 2003, Unix)
• fiecare server/staţie de lucru trebuie să aibă plăci de reţea/modemuri.
Stații de lucru/Clienţi:
 staţie de lucru este un calculator care poate funcţiona şi independent de reţea
Dispozitive de interconectare:
Dispozitivele de interconectare sunt dispozitive la care sunt conectate toate cablurile reţelei.
• distribuitoare (hub-uri) - sunt dispozitive ce conectează un
număr de cabluri de reţea provenite de la calculatoarele client;
routere - conectează două sau mai multe reţele de calculatoare, comută pachete (mesaje) de la o
reţea la alta.
comutatoare (switch) - conectează mai multe distribuitoare.

Servicii de reţea:
 • de securitate - partajarea datelor poate fi controlată şi administrate centralizat, deoarece
resursele pot fi mai uşor de localizat şi de intreţinut decât resursele de pe fiecare
calculator.
• de back-up – sunt copii de siguranță ale datelor care sunt programate să se efectueze
automat, la o anumită perioadă de timp în funcţie de importanţa şi valoarea datelor.
• de stocare şi partajare fişiere - un procesor de texte ruleaza pe calculatorul client, dar
accesează documentele care sunt memorate pe server.
• partajare a imprimantelor - folosirea în comun a unei imprimante instalate în rețea.
• e-mail - există aplicaţii dedicate clientului sau serverului, datele fiind selectiv transferate
de la server la client.
• acces la distanţă.
• găzduire web

69. Tipuri de rețele

După tehnologia de transmisie:
• reţele cu difuzare (broadcast)
• reţele punct-la-punct
2) După scara la care operează reţeaua (distanta):
• reţele locale LAN
• reţele metropolitane MAN
• reţele de arie întinsă WAN (GAN), Internetul
3) După topologie:
• reţele tip magistrală (bus)
• reţele tip stea (star)
• reţele tip inel (ring)
• reţele combinate
4) După relaţiile funcţionale (arhitectura de reţea):
• reţele peer-to-peer (Workgroup)
• reţele cu arhitectură activă (Active Networking Arhitecture)
• reţele de tip client-server (Client-Server Arhitecture)
5) După modul de realizare a legăturilor între nodurile reţelei (a tehnicii de comutare
folosite):
• reţele cu comutare de circuite
reţele cu comutare de pachete
70. Tipul de arhitectură a rețelelor de calculatoare.
După tipul de arhitectură:
Reţele Peer to Peer (P2P) (de la egal la egal)
• fiecare calculator are rol atât de client, cât şi de server (nu există servere dedicate);
• fiecare calculator pune resurse (fişiere, directoare, programe de aplicaţii) la dispoziţia
celorlalţi din reţea;
• fiecare calculator e responsabil de configurarea şi păstrarea securităţii personale.
Avantaje:
• implică costuri reduse (folosesc componente hardware ieftine);
• sunt uşor de administrat;
• nu e nevoie de un sistem de operare în reţea.
Dezavantaje:
• oferă securitate redusă;
• este dificil de realizat copii de siguranţă.

71. Tipul de conectare a elementelor rețelei.

După modul de conectare a elementelor reţelei între ele:
Bus (magistrală)- Foarte fiabile, au o viteză mare de transmisie; calculatoarele sunt conectate
liniar.

Ring (inel) - permite ca toate calculatoarele conectate să aibă drepturi şi funcţiuni egale;
calculatoarele sunt aşezate în cerc;
Star(stea) - permit o viteză mare de comunicaţie; calculatoarele sunt aşezate în stea.

72. Tipul de rețele după aria de acoperire

După aria geografică acoperită:
Reţele locale (LAN -Local Area Network)
• localizate pe câţiva kilometri (birou/clădire/un grup de clădiri vecine);
• calculatoarele reţelei sunt conectate cu un singur tip de mediu de transmisie (un singur cablu).
Sunt în general, reţele private şi au ca rol principal partajarea resurselor şi schimbul de informaţii
Reţele metropolitane (MAN –Metropolitan Area Network)
 • sunt reţele localizate în aria unui oraş.
• folosesc cel mai des tehhologia fără fir (wireless) sau fibră optică pentru a crea conexiuni.
Reţele mari (WAN - Wide Area Network) sunt reţele care acoperă o arie geografica întinsă (de
exemplu, o ţară sau un continent).
Reţeaua conţine o colecţie de calculatoare denumite calculatoare-gazdă (host). Gazdele
sunt conectate între ele printr-o subreţea de comunicaţie, care are rolul de a transmite
informaţiile între gazde.
Reţele globale (GAN –Global Area Network) (WAN- World Area Network)- acoperă
suprafaţa mai multor ţări, continente. O reţea GAN este internetul.
Reţele radio WLAN(Wireless LAN)
Reţelele radio- sunt reţele fără o localizare geografică specifică, iar comunicarea în reţea
se realizează fără fir(wireless), prin unde radio, Bluetooth.
Acest tip de reţele este de mare importanţă în toate situaţiile în care esenţială este
mobilitatea. De exemplu, un birou portabil este indispensabil pentru oamenii care, aflaţi la drum,
doresc să consulte fişiere aflate la distanţă, să trimită fax-uri sau să îşi citească poşta electronică.
De asemenea, reţelele radio pot fi foarte importante pentru armată sau pentru echipele de
intervenţie în locurile în care s-au produs catastrofe (inundaţii, incendii, cutremure etc.) şi unde
sistemul telefonic a fost distrus.

73. Programele de rețea.

Pentru a realiza comunicarea între calculatoare sunt necesare programe speciale de comunicaţie.
Un protocol reprezintă un set de reguli de comunicaţie, precum şi descrierea formatului
mesajelor care trebuie respectate de două sau mai multe calculatoare pentru ca acestea să poată
schimba informaţii.
Fiecare nivel din reţea dispune de un set propriu de reguli de comunicare (protocol).
Nerespectarea regulilor de comunicare descrise de protocolul de la un anumit nivel
determină imposibilitatea comunicării la nivelul respectiv.

74. Securitatea informației.

Securitatea informatiilor este acum o problema majora cu care se confrunta societatea
electronica. Indiferent de dimensiunea organizatiei, odata cu cresterea exploziva a fluxului
informational, o companie trebuie sa gasesca elementele care sa asigure protectia potrivita la
nivel de retea si nivel de aplicatie in fata atacurilor din ce in ce mai sofisticate.
Principiile de baza a securitatii informationale se clasifica in 2 categorii:
Ø  Protectie la nivel fizic ( garduri , ushi , lacate etc)
Ø  Protectie la nivel informational (accesare prin intermdiul unor dispositive electronice, a unor
aplicatii software)
Sistemele informationale sunt amenintate atit din interior cat si din exterior. Pot fi persoane bine
intentionate care fac diferite erori de operare sau persoane rau intentionate, care sacrifica timp si
bani pentru penetrarea sistemelor informationale.Dintre factorii tehnici care permit fisuri de
securitate pot fi anumite erori ale software-ului de prelucrare sau de comunicare sau anumite
defecte ale echipamentelor de calcul sau de comunicatie. De asemenea, lipsa unei pregatiri
adecvate a administratorului, operatorilor si utilizatorilor de sisteme amplifica probabilitatea
unor brese de securitate.
Ameliorarea securitatii sistemelor informatice trebuiesa fie un obiectiv important al oricarei
organizatii.Trebuie insa avuta in vedere asigurarea unui bun echilibru intre costurile aferente si
avantajele concrete obtinute. Masurile trebuie sa descurajeze tentativele de penetrare
neautorizata, sa le faca mai costisitoare decat obtinerea legala a accesului la aceste programe si
date.
Securitatea informației se ocupă cu protejarea informației atice de accesul neautorizat, folosirea,
dezvăluirea, întreruperea, modificarea ori distrugerea lor. Cele trei componente ale securității
informației sunt: confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea. Confidențialitatea este
asigurata prin criptarea informației. Integritatea se obține prin mecanisme și algoritmi de
dispersie. Disponibilitatea e asigurata prin întărirea securității rețelei sau rețelelor de sisteme
informatice și asigurarea de copii de siguranță.
Potrivit Control Objectives for Information and related Technology (COBIT), “extrem de
important pentru supravietuirea si succesul unei organizatii este managementul eficient al
informatiei si al tehnologiilor informatiei (IT). In aceasta societate a informatiei globala – unde
informatia circula prin cyberspatiu fara constrangeri de timp, distanta sau viteza – criticalitatea
apare din:
a)      Dependenta marita de informatie si de sistemele care o furnizeaza
b)      Vulnerabilitatile crescande si o larg spectru de amenintari, cum ar fi razboiul
informational sau alte amenintari din cyberspatiu
c)      Scara si costul investitiilor curente si viitoare in informatie si sistemele informationale
d)      Potential pentru tehnologii a schimbe dramatic organizatiile si practicile de afaceri, sa
creeze noi oportunitati si reduceri ale costurilor”.

75. Clasificarea tehnologiilor de securitate informațională

Tehnologiile de securitate a informatiei au mai multe componente si atribute
care trebuiesc considerate cand se analizeaza riscul potential. In linii mari,
acestea pot fi clasificate in trei mari categorii:Confidentialitate, integritate si
disponibilitate a informatiei.

1.      Confidentialitatea - protectia informatiilor in sistem astfel incat persoane neautorizate

nu le pot accesa. Este vorba despre controlarea dreptului de a citi informatiile. Aproape
fiecare organizatie are informatii care, daca sunt divulgate sau furate, ar putea avea un
impact semnificativ asupra avantajului competitional, valorii de piata sau a veniturilor.
Aditional, o firma poate fi facuta responsabila pentru divulgarea de informatii
private. Aspecte cruciale ale confidentialitatii sunt indentificare si autentificarea utilizatorilor.

2.      Integritatea - protectia informatiilor impotriva modificarilor intentionate sau

accidentale neautorizate; conditia ca informatia din sau produsa intr-un mediu informatic
reflecta sursa sau procesele pe care le reprezinta. Este vorba despre nevoia de a asigura ca
informatia si programele sunt modificate numi in maniera specificata si autorizata si ca
datele psezente sunt originale, nealterate sau sterse in tranzit. Ca si in cazul
confidentialitatii, identificarea si autentificarea utilizatorilor sunt elemente cheie ale unei
politici de integritatea a informatiilor.
3.      Disponibilitatea – se refera la asigurarea ca sistemele de calcul sunt accesibile
utilizatorilor autorizati cand si unde acestia au nevoie si in forma necesara (conditia ca
informatia stocata electronic este unde trebuie sa fie, cand trebuie sa fie acolo si in forma
necesara).

Pe măsură ce programatorii inventează tehnologii de securitate din ce în ce mai bune,

făcând din ce în ce mai dificilă exploatarea vulnerabilităţilor de natură tehnologică, atacatorii
se vor reorienta din ce în ce mai mult spre exploatarea elementului uman. Spargerea zidului
de protecţie uman se face adeseori uşor, fără a necesita nici o altă investiţie în afară de
costul unui apel telefonic şi implicând un risc minimal.

76. Tipuri de atacuri cibernetice

Atacuri interne
Multe atacuri privind securitatea rețelei provin din interiorul ei. Atacurile interne se referă la furt
de parole (care pot fi utlizate sau vândute), spionaj industrial, angajați nemulțumiți care tind de a
cauza daune angajatorului, sau simpla utilizare necorespunzătoare. Majoritatea acestor încălcări
pot fi soluționate cu ajutorul ofițerului de securitate a companiei, care monitorizează activitatea
utilizatorilor rețelei.
Puncte de acces nesecurizate
Aceste puncte de acces nesecurizate fără fir sunt foarte slabe împotriva atacurilor din exterior.
Ele des sunt prezentate pe comunitățile locale ale hakerilor. Punctul slab este că orice persoană
poate conecta un ruter fără fir ceea ce ar putea da acces neautorizat la o rețea protejată.
Back Doors
Comenzi rapide administrative, erori de configurare, parole ușor descifrabile pot fi utilizate de
către hackeri pentru a avea acces. Cu ajutorul căutătorilor computerizați (bots), hackerii pot găsi
punctul slab al rețelei.
Denial of Service (DoS și DDoS)
Un atac cibernetic de tip DoS (Denial of Service) sau DDoS (Distributed Denial of service) este
o încercare de a face ca resursele unui calculator să devină indisponibile utilizatorilor. Deși
mijloacele și obiectivele de a efectua acest atac sunt variabile, în general el constă în eforturile
concentrate ale unei, sau ale mai multor persoane de a împiedica un site sau serviciu Internet să
funcționeze eficient, temporar sau nelimitat. Inițiatorii acestor atacuri țintesc de obicei la site-uri
sau servicii găzduite pe servere de nivel înalt, cum ar fi băncile, gateway-uri pentru plăți prin
carduri de credite, și chiar servere întregi.
Hackers, Crackers, Script Kiddies
Hackerii Cuvântul hacker în sine are mai multe interpretări. Pentru mulți, ei
reprezintă programatori și utilizatori cu cunoștinte avansate de calculator care încearcă prin
diferite mijloace să obțină controlul sistemelor din internet, fie ele simple PC-uri sau servere. Se
referă de asemeni la persoanele care ruleaza diferite programe pentru a bloca sau încetini accesul
unui mare număr de utilizatori, distrug sau șterg datele de pe servere. Termenul "Hacker" are și o
interpretare pozitivă, descriind profesionistul in rețele de calculatoare care-și utilizează
aptitudinile în programarea calculatoarelor pentru a descoperi rețele vulnerabile la atacuri de
securitate. Actiunea in sine, aceea de hacking e privită ca cea care impulsionează cercetarea în
acest domeniu.
Crackerii sunt niște persoane care au un hobby de a sparge parole și de a dezvolta programe și
virusuri de tip cal troian (en: Trojan Horse), numite Warez. De obicei ei folosesc programele
pentru uz propriu sau pentru a le relizeaza pentru profit.
Script kiddies sunt persoane care nu au cunoștințe sau aptitudini despre penetrarea unui sistem
ei doar descarcă programe de tip Warez pe care apoi le lansează cu scopul de a produce pagube
imense. Aceste persoane sunt angajați nemulțumiți, teroriști, cooperativele politice.
Viruși și viermi
Virușii și viermii reprezintă programe care au proprietatea de a se automultiplica, sau fragmente
de cod care se atașează de alte programe (viruși) sau calculatoare (viermii). Virușii de obicei stau
în calculatoarele gazdă, pe când viermii tind să se multiplice și să se extindă prin intermediul
rețelei.
Cal troian
Calul Troian (Trojan Horse) se atașează de alte programe. Când se descarcă un fișier care este
infectat cu acest virus, el va urma sa infecteze sistemul, unde oferă hackerilor acces de la distanță
si puterea de a manipula sistemul.
Botnets
Îndată ce un calculator (sau probabil mai multe calculatoare) au fost compromise de un Troian,
hackerul are acces la aceste calculatoare infectate, unde de aici el poate lansa atacuri cum ar
fi DDoS (Distribuited Denial of Service).
Grupa de calculatoare care sunt sub controlul hakerului se numesc botnets. Cuvântul botnet
provine de la robot, aceasta însemnând că calculatoarele îndeplinesc comenzile proprietarului lor
și rețea însemnând mai multe calculatoare coordonate.
Sniffing/Spoofing
Sniffing se referă la actul de interceptare a pachetelor TCP (Transmission Control Protocol).
Spoofing se referă la actul de trimitere nelegitimă a unui packet de așteptare ACK.

77. Windows Firewall.

Windows Firewall este o aplicație de securitate creată de Microsoft și inclusă în Windows,
gândită pentru a filtra transmisiunile de date prin rețea la și de la sistemul tău cu Windows.
Aplicația blochează comunicații periculoase și/sau programele periculoase care le
inițiază. Windows Firewall a fost prima dată inclus în Windows XP (în 2001) și de atunci până în
prezent a fost îmbunătățit constant, în fiecare nouă versiune de Windows. Înainte de 2004
obișnuia să fie numit Internet Connection Firewall și, în acea perioadă, era un firewall destul de
simplu, cu multe bug-uri și probleme de compatibilitate. Windows XP Service Pack 2 i-a
schimbat numele în Windows Firewall și a introdus funcții de bază precum cea de filtrare și
blocare a conexiunilor de intrare.
Windows Firewall poate să îi ofere calculatorului sau dispozitivului tău protecție împotriva
atacurilor din rețeaua locală sau de pe internet, în același timp oferindu-ți acces la rețea și la
internet. Deoarece Windows Firewall filtrează traficul care are loc pe calculatorul tău, el poate și
să oprească unele tipuri de programe rău intenționate care folosesc traficul de rețea pentru a se
multiplica, precum atacurile de tip Cai Troiani sau viermi.
O altă capacitate utilă este faptul că poate să filtreze atât conexiunile de intrare cât și cele de
ieșire de pe calculatorul tău cu Windows și le poate bloca pe cele pe care nu le dorești. Firewall-
ul folosește un set predefinit de reguli pentru ambele tipuri de trafic de rețea, acestea putând fiind
editate și modificate atât de utilizator cât și de software-ul instalat de utilizator.
În mod implicit, Windows Firewall îți dă voie să faci multe lucruri precum navigarea pe internet,
utilizarea de aplicații de mesagerie instantanee, conectarea la Grupul de domiciliu din rețeaua ta
locală, partajarea de fișiere, foldere și dispozitive și așa mai departe. Regulile sunt aplicate diferit
în funcție de profilul de rețea setat pentru conexiunea de rețea activă.
ajoritatea programelor Windows care au nevoie de acces la rețea și la internet își adaugă automat
excepțiile pentru ele în Windows Firewall, astfel încât să poată să funcționeze corect. Dacă nu își
adaugă astfel de excepții la reguli, Windows Firewall afișează o Avertizare de securitate
Windows, în care ți se cere să le dai acces în rețea. Poți să vezi un astfel de exemplu în captura de
ecran de mai jos.

Windows Firewall, Paravanul de protectie Windows

În mod implicit, Windows Firewall selectează opțiunea corespunzătoare conexiunii de rețea pe
care o folosești. Poți să selectezi oricare dintre cele două opțiuni sau pe ambele, în funcție de ce
vrei să faci. Dacă vrei să permiți unui program să se conecteze la rețea și la internet, apasă pe
„Se permite accesul”. Dacă vrei să îi blochezi accesul, apasă pe Anulare.
Dacă folosești Windows cu un cont de utilizator care nu este administrator, nu vei vedea astfel de
avertizări. Toate programele și aplicațiile sunt filtrate conform regulilor existente deja
în Windows Firewall. Dacă o aplicație nu se conformează acestor reguli, este blocată automat,
fără a fi afișate avertizări despre ea. Windows Firewall este activat implicit în toate versiunile
moderne de Windows precum Windows 10, Windows 7 și Windows 8.1, el rulând silențios în
fundal, ca serviciu de sistem. Acesta notifică utilizatorii doar atunci când este necesară o decizie
din partea lor. Nu este necesar să îl deschizi decât dacă vrei să vezi în ce stare se află sau dacă
vrei să configurezi modul lui de funcționare.

78. Protecția antivirus.

Antivirusul este un programel care face parte dintr-un pachet de programe cu rol de protectie
impotriva atacurilor cibernetice. Sistemele de operare contin ele insele programe antivirus –
Windows are Microsoft Security Essentials sau Windows Defender (Windows 8.1) si Windows
Firewall – dar daca in mod obisnuit si frecvent descarcam videoclipuri, muzica, filme sau
programe piratate, atunci este obligatoriu sa instalam un „kit” de protectie impotriva atacurilor
cibernetice.
Metode de protecție împotriva virușilor 
Trei grupuri de metode sunt utilizate pentru a proteja împotriva virușilor:
1. Metode bazate pe analiza conținutului fișierelor (atât fișiere de date, cât și fișiere cu
coduri de comandă). Acest grup include scanarea semnăturilor de virus, precum și
verificări de integritate și scanarea comenzilor suspecte.
2. Metode bazate pe urmărirea comportamentului programelor în timpul execuției
acestora. Aceste metode constau în înregistrarea tuturor evenimentelor care amenință
securitatea sistemului și au loc fie în timpul executării efective a codului care este
verificat, fie în timpul emularii software-ului acestuia.
3. Metode de reglementare a ordinii de lucru cu fișiere și programe. Aceste metode sunt
clasificate ca măsuri administrative de securitate.
Metoda de scanare a semnăturilor ( analiza semnăturii , metoda semnăturii ) se bazează pe
căutarea fișierelor pentru o secvență unică de octeți - semnăturăspecific unui anumit
virus. Pentru fiecare virus nou detectat, specialiștii laboratorului antivirus efectuează o analiză de
cod, pe baza căreia se determină semnătura acestuia. Fragmentul de cod rezultat este plasat într-o
bază de date specială pentru semnarea virusului, cu care funcționează programul
antivirus. Avantajul acestei metode este un procent relativ scăzut de fals pozitive, iar principalul
dezavantaj este imposibilitatea fundamentală de a detecta un nou virus în sistem, pentru care nu
există o semnătură în baza de date a programului antivirus, de aceea este necesară actualizarea la
timp a bazei de date de semnături 
Metoda de control al integrității se bazează pe faptul că orice modificare neașteptată și
nerezonabilă a datelor de pe disc este un eveniment suspect care necesită o atenție specială a
sistemului antivirus. Virusul lasă în mod necesar dovezi ale prezenței sale (modificări ale datelor
fișierelor existente (în special de sistem sau executabile), apariția de fișiere executabile noi
etc.). Faptul schimbării datelor - încălcarea integrității  - este ușor de stabilit prin
compararea sumei de control(rezumat), calculat în avans pentru starea inițială a codului supus
testului și suma de control (rezumat) a stării curente a codului supus testării. Dacă acestea nu se
potrivesc, atunci integritatea este încălcată și există toate motivele pentru a efectua verificări
suplimentare pentru acest cod, de exemplu, prin scanarea semnelor virusului. Această metodă
este mai rapidă decât metoda de scanare a semnăturilor, deoarece calculul sumelor de control
necesită mai puține calcule decât comparația de octeți a fragmentelor de cod, în plus, vă permite
să detectați urmele activității oricăror viruși, inclusiv necunoscuți, pentru care baza de date nu
are încă semnături ...
Metoda de scanare pentru comenzi suspecte ( scanare euristică , metodă euristică ) se bazează
pe identificarea unui număr de comenzi suspecte și / sau semne de secvențe de coduri suspecte
într-un fișier scanat (de exemplu, o comandă pentru formatarea unui hard disk sau a unei funcții
de injecție într-un proces în curs de executare sau cod executabil). După aceea, se face o
presupunere cu privire la natura rău intenționată a fișierului și se iau măsuri suplimentare pentru
verificarea acestuia. Această metodă are performanțe bune, dar destul de des nu este capabilă să
detecteze viruși noi .
Metoda de urmărire a comportamentului programuluifundamental diferită de metodele de
scanare a conținutului fișierelor menționate anterior. Această metodă se bazează pe analiza
comportamentului programelor care rulează, comparabilă cu prinderea „de mână” a unui
criminal la locul crimei. Instrumentele antivirus de acest tip necesită adesea participarea activă a
utilizatorilor pentru a lua decizii ca răspuns la numeroase avertismente ale sistemului, o parte
semnificativă din care se poate dovedi ulterior a fi alarme false. Frecvența falsurilor pozitive
(suspiciunea unui virus pentru un fișier inofensiv sau lipsa unui fișier rău intenționat) atunci când
este depășit un anumit prag face această metodă ineficientă, iar utilizatorul poate să nu mai
răspundă la avertismente sau să aleagă o strategie optimistă (permite ca toate acțiunile să fie
efectuate de toate programele care rulează sau să dezactiveze această funcție a instrumentului
antivirus). Atunci când se utilizează sisteme antivirus care analizează comportamentul
programelor, există întotdeauna riscul executării comenzilor codului virusului care pot deteriora
computerul sau rețeaua protejată. Pentru a elimina acest neajuns, acesta a fost dezvoltat
ulteriormetoda de emulare (simulare), vă permite să rulați programul de testare într-un mediu
artificial (virtual), care este adesea numit sandbox ( sandbox-ul ), fără riscul deteriorării mediului
informațional. Utilizarea metodelor pentru analiza comportamentului programului a demonstrat
eficiența lor ridicată în detectarea atât a programelor rău intenționate cunoscute, cât și a celor
necunoscute .