FIGURILE DE STIL ȘI IMAGINILE ARTISTICE

aliteraţia – figură de stil care constă în repetarea unei consoane sau a unui grup
de consoane, cu efect eufonic imitativ şi expresiv.

Prin vulturi vântul viu vuia (G. Coşbuc)

asonanţa – figură de stil care constă în repetiţia unei vocale accentuate în două
sau mai multe cuvinte.

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate (Gr. Alexandrescu)

repetiţia – figură de stil constând în folosirea de mai multe ori a aceluiaşi

cuvânt sau a mai multor cuvinte, spre a întări o idee sau o expresie.

Flori de tei deasupra noastră

Ori să cadă rânduri – rânduri.

(M. Eminescu)

enumeraţia – figură de stil care constă în înşiruirea unor termeni de acelaşi fel
sau purtători ai unor sensuri apropiate în context, înşiruire care conduce la
amplificarea ideii exprimate.

Eram aşa de obosit

de primăveri,
de trandafiri,
de tinereţe
şi de râs.
(L. Blaga)

antiteza – procedeu artistic care constă în opoziţia dintre două cuvinte, fapte,
personaje, idei, situaţii, menite să se reliefeze reciproc.

Bun şi rău, sceptic şi cucernic, milos şi crud, temerar şi fricos. (Al.Vlahuţă)

epitetul – figură de stil care constă în determinarea unui substantiv sau verb de
un adjectiv, adverb, menit să exprime acele însuşiri ale obiectului care
înfăţişează imaginea lui, aşa cum se reflectă în simţirea şi fantezia autorului.

În seara răzvrătită care vine

De la străbunii mei până la tine . . . (T. Arghezi)
metafora – figură de stil prin care se trce de la înţelesul obişnuit al unui cuvânt
la alt sens, prin intermediul unei comparaţii subînţelese.

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,

Prin care trece albă regina nopţii moartă.

(M. Eminescu)

comparaţia – figură de stil prin care se alătură doi termeni pe baza unor însuşiri
comune, cu scopul de a evidenţia anumite caracteristici ale primului termen.

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri.

(M. Eminescu)

inversiunea – procedeu artistic prin care se schimbă ordinea obişnuită a

cuvintelor pentru a obţine efecte poetice.

Şi din a chaosului văi

Un mândru chip se-ncheagă.

(M. Eminescu)

personificarea – figură de stil prin care se atribuie fiinţelor necuvântătoare,

lucrurilor, elementelor naturii, unor elemente abstracte, însuşiri sau manifestări
ale omului.

Unul altuia îi spune / Dunărea se-nştiinţează / Şi-ale ei spumate unde către

mare îl pornesc. (Gr. Alexandrescu )

hiperbola – figură de stil care exagerează, mărind sau micşorând, trăsăturile

unei fiinţe, ale unui lucru, fenomen sau eveniment, pentru a-i impresiona pe
cititori.

Sălbatecul vodă e-n zale şi-n fier,

Şi zalele-i zuruie crunte,
Gigantică poartă-o cupolă pe frunte,
Si vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-I ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte. (G. Coşbuc)
 IMAGINEA ARTISTICĂ

Imaginea artistică este ,,un produs al imaginației'', înzestrat ,,cu valoare

estetică'', este o reprezentare a realității înconjurătoare prin intermediul
simțurilor, reflectarea ei artistică prin cuvinte (în literatură), prin sunete (în
muzică), prin culori (în artele plastice).

După natura lor sensibilizatoare, imaginile artistice pot fi:

  -   imagini vizuale: ,,Copacii par goi'';

  -   imagini auditive: ,,care...vin...scârțâind'';
 -   imagini olfactive (care privesc simțul mirosului): ,,parfum de piersici coapte'';
  -  imagini motorii/dinamice (care determină mișcarea sau acțiunea): ,,Aburii
ușori ai nopții ca fantasme se ridică/Și, plutind deasupra luncii, printre ramuri se
despică'';
- imagini statice ( care nu determină mișcarea sau acțiunea): ,,încremenit codrul
privea'';
 -  imagini tactile (care se referă la simțul pipăitului): ,,Simt mâinile tale, mamă,
căutându-mă,/ca-n copilărie, să mă alinte...'';
  -  imagini chinestezice (includ toate senzațiile pe care le produc mișcările omului,
ale părților corpului său, orientate spre exprimarea unor stări interioare): ,,Omul,
trist, cade pe gânduri și s-apropie de foc";
 -  imagini gustative (se referă la simțul gustului): ,,Galbenă gutuie, /Dulce-
amăruie...'';
  -  imagini sinestezice (constituie un complex de senzații transpuse literar prin
îmbinarea imaginilor vizuale, auditive, olfactive, tactile și gustative). Sinestezia
este specifică liricii simboliste: ,,parfumata floare dulce'';
- imagini cromatice (care arată culorile): ,,cerul auriu''.