Metodele luptelor  

concurentiale  din Republica Moldova

Importanta  protectiei concurentei  si limitarii  monopolului
Legile antimonopol  existente in Republica Moldova
Concurenţă din latină înseamnă -“ciocnire” şi cum s-a menţionat mai sus, lupta
dintre producătorii de mărfuri pentru realizarea cât mai reuşită a producţiei pe
piaţă. Concurenţa îndeplineşte funcţia de reglator al ritmului   şi volumului de
producţie a mărfii, stimulând în acelaşi timp utilizarea progresului tehnico-ştiinţific
de către producător, ceea ce duce la mărirea productivităţii muncii ş.a.
Instrumentele luptei de concurenţă sunt atât de natură economică, cît şi de natură
extraeconomică. Principalele căi economice sunt: reducerea costurilor sub cele ale
concurenţilor; reducerea preţurilor de vînzare; ridicarea calităţii bunurilor materiale
şi serviciilor; acordarea unor facilităţi clienţilor. Printre instrumentele
extraeconomice se includ: furnizarea de informaţii generale pentru toţi clienţii;
sponsorizarea unor acţiuni sociale de interes local sau naţional etc.
În funcţie de instrmentele luptei de concurenţă, aceasta a fost departajată în loială
şi neloială.
Concurenţa loială se caracterizază prin folosirea nedescriminatorie de către
vînzători a unora dintre instrumentele economice, în condiţiile accesului liber
pe piaţă şi a deplinei posibilităţi de cunoaştere a mijloacelor de reglementare a
relaţiilor de vînzare-cumpărare.
Metodele de bază ale concurenţei loiale sunt:
ridicarea calităţii mărfii;
micşorarea preţului;
reclama;
dezvoltarea deservirii până şi după procurarea mărfii;
producerea noilor mărfuri folosind noile tehnologii.
Una din principalele forme de luptă este aşa zisa “lupta preţurilor”. Ca metode de
luptă se aplică: micşorarea preţului, aplicarea preţului local, vânzarea sezonieră,
vânzarea în credit etc. În general lupta preţurilor se aplică pentru scoaterea de pe
piaţă a concurenţilor mai slabi.
Cea mai efectivă şi actuală formă de luptă este lupta pentru calitatea mărfii propusă
pe piaţă. Introducerea mărfurilor mai calitative pe piaţă face mai dificilă
concurenţa dintre producători.
Actualmente capătă o amploare mai largă marketingul, studierea cerinţelor
consumatorului, atitudinea lui faţă de un produs sau altul, acest lucru dând
posibilitate producătorului de a  prognoza situaţia pe piaţă, micşorând considerabil
riscul.
Formarea centrelor de deservire a mărfii după cumpărare îndeplineşte una din
cerinţele principale ale consumatorilor, ceea ce avantajază anumite firme pe piaţă.
Un rol principal în formarea anumitor păreri la consumatori o are reclama.
Concurenţa neloială constă în mărirea artificială a propriilor produse, în
stimulente deosebite acordate clienţilor, în utilizarea unor mijloace extraeconomice
de pătrundere şi menţinere pe piaţă etc.
Metodele ei  principale sunt:
 spionajul economic;
 falsificarea producţiei concurenţilor;
 şantajul şi mituirea;
 înşelarea consumatorului;
 ascunderea defectelor;
 escrocherii valutare ş.a.
În ţările cu economie de piaţă, s-au adoptat reglementări speciale care incriminează
actele de concurenţă neloială, cum sunt: faptele de natură a crea confuzii în
legătură cu activitatea industrială sau comercială a unui concurent, afirmaţiile false
în exercitarea comerţului de natură a discredita produsele concurentului etc. De
aceea, concurenţa neloială este cunoscută şi sub denumirea de concurenţă incorectă
sau nelegală.