MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

DIRECŢIA ÎNVĂŢĂMÂNT, TINERET ŞI SPORT MUN. BĂLŢI

Liceul Teoretic „Lucian Blaga”

CONFERINŢĂ ŞTIINŢIFICO-PRACTICĂ

„SPRE VIITOR SĂ PĂŞIM CU SIGURANŢĂ” - 2019

DENUMIREA LUCRĂRII:

Autor: Cătană Cristina-Georgiana

Clasa a XI-a „B”, L.T. „Lucian Blaga”

Conducător ştiinţific: Adela Cirimpei

Bălţi, 2019
CAPITOLUL I HAOSUL MOLECULAR

1. Mișcările moleculelor. Legătura dintre gazul perfect și

gazul ideal

2. Teorema de echipartiție a energiilor în gaze

3. Influența câmpului magnetic. Aurora polară
4. Principiul întâi al termodinamicii

CAPITOLUL II LEGILE GAZULUI

1. Transformările simple ale gazului ideal

2. Utilizarea transformărilor în tehnologii moderne
3. Știați că…..?

CAPITOLUL III CERCETĂRI PERSONALE

1. Lucrare de laborator
Determinarea raportului căldurilor molare prin metoda
Clement -Desormes
2. Lucrare la domiciliu

Anexă: Formatorii termodinamicii

Concluzie
Bibliografie

2
 CAPITOLUL I HAOSUL MOLECULAR
1. Mișcările moleculelor. Legătura dintre gazul perfect și
gazul ideal
Moleculele se află în mişcare continuă. Viteza de mişcare a moleculelor
depinde de temperatură. Mişcarea continuă a moleculelor ne ajută să înţelegem
unele fenomene, cum ar fi difuziunea şi comprimarea.

Între molecule se exercită forţe de atracţie, numite forţe de coeziune. De

atracţia intermoleculară depinde starea de agregare în care se prezintă
substanţele.

Substanțele pot fi: solide, lichide sau gazoase. Noi vom aborda cele mai
,,neascultătoare’’ molecule, care sunt în gaze.

Comportarea macroscopică a gazelor poate fi explicată pornind de la

realitatea existenţei mişcării permanente şi dezordonate a moleculelor care le
alcătuiesc.

Considerăm că un gaz este un sistem termodinamic care satisface

următoarele ipoteze:

–este format dintr-un număr foarte mare de molecule identice

– dimensiunile moleculelor sunt neglijabile faţă de distanţele dintre ele

– cu excepţia momentelor când se ciocnesc, moleculele nu interacţionează nici

prin forţe de atracţie nici de respingere

– ciocnirile dintre molecule sau dintre molecule şi pereţii incintei care conţine
gazul sunt perfect elastice

3
– mişcarea moleculară este permanentă şi total dezordonată, liberă după
traiectorii rectilinii

Gazul perfect este un model teoretic de gaz, format din „molecule” de

dimensiune neglijabilă și fără forțe intermoleculare.Conceptul de gaz perfect
este folosit în cadrul fizicii atomice și moleculare ca o idealizare a stării
gazoase a substanțelor, și se pretează la analiza cu mijloacele mecanicii
statistice.

Gazul perfect nu are viscozitate, proprietățile sale nu depind de presiune sau

temperatură și nu se lichefiază.

Comportarea gazului perfect este foarte asemănătoare cu a gazului ideal,

care însă este definit în mod diferit de gazul perfect. Această comportare
asemănătoare poate duce la confundarea acestor două noțiuni.

În practică, agenții termici gazoși sunt amestecuri în diverse proporții ale

unor specii diferite de gaze; de exemplu aerul atmosferic, gazele de ardere, gazul
de furnal. În anumite condiții fizice de temperatură și presiune amestecurile de
gaze au un comportament foarte apropiat de cel al gazului perfect. Termodinamica
studiază amestecurile de gaze în ipoteza că între componenți nu există reacții
chimice, prin urmare compoziția amestecului este considerată constantă.
Amestecurile de gaze perfecte se pot defini diferit.

Legătura între parametrul

amestecului și cel al componentelor
este dat în condițiile primei ipoteze
de legea lui Dalton care afirmă că
într-un amestec de gaze fiecare gaz
ce intră în componența amestecului
se răspândește uniform în întregul
volum ocupat de amestec, iar
presiunea totală este egală cu suma
presiunilor parțiale ale gazelor
componente:

4
 2. Teorema de echipartiție a energiilor în gaze.

În gaz ideal energia cinetică datorată mişcării de translaţie a moleculelor

împreună cu energia potențială formează energia internă.
Conform teoremei de echipartiţie a energiei pe grade libertate pentru cazul
unui gaz ideal aflat în echilibru termic la temperatura T, fiecărui grad de libertate
1
de mişcare îi revine în medie o energie egală cu 𝑘𝑇, unde k este constanta lui
2

Boltzmann.

𝑖
𝑈 = 𝜐𝑅𝑇- ecuaţia calorică de stare a gazului ideal.
2

Căldura, adică schimbarea temperaturii,se află în proporționalitate directă

cu energia internă.

Dacă gazul se comprimă, volumul scade atunci lucrul mecanic este negativ.
Dacă gazul se destinde atunci se efectuează lucru mecanic în exterior,
volumul creşte şi lucrul mecanic va fi pozitiv.
Gazele pot avea diferite schimbări și chiar culoare atunci când se
ciocnesc,prin schimbare bruscă a energiilor și vitezelor accumulate cu ajutorul
altor puteri.

5
 3. Influența câmpului magnetic.Aurora polară.
Câmpul magnetic al Pământului se extinde din interiorul Pământului în
spațiu, unde întâlnește vântul solar, un curent de particule încărcate care provin de
la Soare. Magnitudinea sa la suprafața Pământului variază de la 25 la 65 microtesla
(0,25 până la 0,65 gauss). El este generat de curenții electrici datorită mișcării
curenților de convecție a fierului topit în miezul exterior al Pământului, declanșat
de căldura care se scurge din miez.

Acest câmp servește pentru a deflecta majoritatea vântului solar, ale cărui particule
încărcate ar îndepărta stratul de ozon care protejează Pământul de radiațiile
ultraviolete dăunătoare. Un mecanism de stripare este ca gazul să fie prins în bule
de câmp magnetic, fiind apoi îndepărtat de vânturile solare. Curenții electrici
induși în ionosferă generează câmpuri magnetice. Un astfel de câmp este
întotdeauna generat în apropierea locului în care atmosfera este cea mai apropiată
de Soare, provocând modificări zilnice .Aurora polară este un spectacol de lumini
incredibil de frumos, care apare pe cerul nocturn, in zona polilor geomagnetici
din emisferele nordică și sudică a Pământului, atunci cand se ciocnesc electronii si
protonii aduși de vântul solar din atmosfera superioară a Soarelui, cu particulele
de gaze – oxigen, azot, hidrogen – din atmosferă.

6
 4. Principiul I al termodinamicii
Energia unui sistem termodinamic este egală cu suma tuturor energiilor
particulelor componente. Energia unui sistem se măsoară în raport cu un sistem de
referință solidar cu sistemul termodinamic și cu originea în centrul de inerție al
sistemului.

Primul principiu al termodinamicii a fost o formă precursoare legii conservării

energiei la procesele în care intervine mișcarea termică a materiei. Acest principiu
a fost enunțat pentru prima dată de către R.J. Mayer în 1842.

Principiul I este legea de conservare a energiei în procesele mecanice şi

termice,având formula generală:

𝑸=𝜟𝑼+𝑳

În termotehnică sunt studiate ca forme de transfer energetic, în principal

căldura şi lucrul mecanic.

Se consideră că un sistem termodinamic închis, îşi modifică starea

termodinamică din starea iniţială în starea finală , datorită interacţiunilor cu
mediul ambiant, sub formă de căldură şi de lucru mecanic , producând o
modificare a energiei interne a sistemului .

Iar un sistem termodinamic deschis, îşi modifică starea termodinamică

datorită interacţiunilor cu mediul ambiant, sub formă de căldură şi de lucru
mecanic, producând o modificare a nivelului energetic al sistemului.

7
 CAPITOLUL II LEGILE GAZULUI
1. Transformările simple ale gazului ideal
Transformarea generală a unei cantităţi constante de gaz ideal (v=const) este
orice transformare în care se modifică toţi parametrii de stare (p,V,T).

𝑷𝟏 𝑽𝟏 𝑷𝟐 𝑽𝟐
=
𝑻𝟏 𝑻𝟐
este ecuaţia transformării generale ,unde p1, V1, T1 sunt parametrii stării iniţiale,
iar p2, V2, T2 parametrii stării finale.

Ecuaţia Clapeyron-Mendeleev stabileşte o relaţie între parametrii de stare ai

unei mase constante de gaz ideal şi mai este denumită şi ecuaţia termică de stare.

8
Vom descrie 3 feluri de trasformare a gazului: izotermă, izobară și izocoră.

Transformarea izotermă a unei cantităţi constante de gaz ideal este orice

transformarea în care temperatura se păstrează constantă.

Presiunea unei cantităţi constante de gaz ideal, menţinut la temperatură

constantă, variază invers proporţional cu volumul gazului( Legea Boyle-Mariotte).

Transformarea izobară a unei cantităţi constante de gaz ideal este orice

transformare în care presiunea se păstrează constantă.

Variaţia relativă a volumului unui gaz menţinut la presiunea constantă este

direct proporţională cu temperatura .

Într-o transformare izobară , raportul dintre volumul şi temperatura absolută

𝑉
a gazului este constant: = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡(Legea Gay-Lussac).
𝑇

9
Transformarea izocoră a unei cantităţi constante de gaz ideal este orice
transformare în care volumul se păstrează constant.

Variaţia relativă a presiunii unui gaz menţinut la volum constant este direct
proporţională cu temperatura .

Într-o transformare izocoră, raportul dintre presiunea şi temperatura absolută a

𝑃
gazului este constant . = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡 (Legea lui Charles)
𝑇

10
Un exemplu de astfel de sistem este un vas închis încălzit. Perechea de parametri
conjugați semnificativă este T-s.

11
 2. Utilizarea transformărilor în tehnologii moderne
Gazul natural este un amestec puternic inflamabil, de regulă insipid și
inodor, mai ușor ca aerul; pentru arderea 1 m³Nde gaz sunt necesari circa 10
m³N de aer. Gazul este clasificat după compoziție în diferite categorii, gaz sărac și
gaz bogat. Gazul sărac are un procent mai ridicat de metan (87–99% volumic), pe
când în gazul bogat conținutul în metan oscilează între 80 și 87% volumic, având
în compoziție cantități mai mari de dioxid de carbon și azot.

Graficul de mai jos dă o idee de proporţia de utilizare a gazelor naturale pe sector.

Utilizarea gazului: generare de electricitate; utilizare casnică; transport;

transport aerian. Gazul natural este folosit în toate sectoarele, în cantităţi diferite.

În medicină s-a constatat că gazul xenon este un instrument excelent în

tratamentul diferitelor boli, utilizarea sa pentru anestezie, și are un număr de
avantaje. În cardiologie xenon îmbunătățește perfuzia a mușchiului inimii,
normalizează ritmul cardiac, care permite utilizarea in tratamentul bolii
coronariene de inimă, hipertensiune, infarct miocardic și distoniei
neurocirculatorie,etc.

Noi luăm în considerație folosirea gazului în scopuri pașnice,dar există

multe cazuri cănd gazele sunt folosite în diferite lucruri groaznice,dăunând
oamenilor.

În Siria s-a produs un atac chimic,care a adus la moartea în chinuri a 100 de

persoane de la gazul sarin,care putea fi amestecat cu alte gaze.Aceastea sunt
evenimente care se produc foarte des în lume.Cine rămâne responsabil? De ce
oamenii nu prețuiesc viața altora și folosesc lucruri utile în scopuri josnice? Avem
tehnologii,suntem prea departe de secolul XIX,dar trebuie să fim prudenți!
12
 3. Știați că……..?
La Paz, Bolivia, este orașul cel mai sigur din punct de vedere al
prevenirii incendiilor. Dată fiind altitudinea ridicată la care se
află (peste 3.000 de metri), cantitatea de oxigen din aer de abia
poate susține un foc.

Viteza cu care aerul este eliminat in timpul unui strănut este de cel puțin 160
de kilometri pe oră.

Gazul se formează din organisme microscopice moarte (alge, plancton) fiind

izolat de aerul atmosferic, în prezența unor temperaturi și presiuni ridicate, condiții
care au luat naștere prin sedimentarea pe fundul mărilor fiind acoperite ulterior de
straturi impermeabile de pământ.

Arderea in aer decurge mai lent decat in oxigen. Motivul este următorul:
oxigenul din aer este diluat cu azot, iar azotul nu intreține arderea. Pentru a se aprinde
o substanță trebuie să fie incălzită pană la o anumită temperatură, numită temperatura
de inflamabilitate.

Plămânul drept reține, întotdeauna, mai mult aer decât cel din partea stângă.

În Antarctica aerul este atât de rece încât vaporii de apă se pot condensa şi
alcătui mici cristale .

Zonele de-a lungul coastelor Antarcticii sunt printre cele mai înnorate din
lume. Gaura din stratul de ozon creşte şi descreşte cu anotimpurile şi este cauzată în
mare parte de chimicale precum clorofluorocarburile.

Peste 120 de vulcani sunt activi în Indonezia, ţară situată pe Cercul de foc al
Pacificului,ele emit gaze toxice (dioxid de sulf,vapori de acid,monoxid de
carbon)care otrăvesc populația secole întregi.

13
Un om inspiră și expiră de circa 23.000 de ori pe zi și rezistă fără aer până la 6
minute

14
 CAPITOLUL III CERCETĂRI PERSONALE
Lucrare de laborator
Determinarea raportului căldurilor molare prin
metoda Clement -Desormes

1. Scopul lucrării este determinarea experimentală a indicelui adiabatei a

aerului γ, egal cu raportul dintre căldurele molare la presiune constantă și
𝑪𝒑
volum constant: 𝜸 = .
𝑪𝒗
2. Teoria lucrării

15
 3. Metoda Clement-Desormes
Există mai multe metode de
determinare a raportului γ: metoda
calorimetrică de determinarea capacităților
calorice, metoda acustică-bazată pe
dependența  a vitezei sunetului în gaze,etc.

Pentru gazele ideale,vom descrie

metoda propusă de Clement - Desormes. Una
dintre cele mai simple și ingenioase metode
de determinare bazată pe utilizare proceselor
adiabatice și izocorice a aerului din vas
(figura 1).
În timpul experimentului veți pompa
aer într-un borcan de sticlă și lăsați-l să iasă
din vas. Volumul vasului Vc este în mod
natural constant, iar cantitatea de aer din
acesta, adică numărul de moli gazul se va
schimba. Asta înseamnă că ecuația Mendeleev
-Clapeyron poate fi rescrisă ca:
Figura 1
𝑉𝐶
𝑃 = 𝑅𝑇
𝜈
Luați în considerare volumul molar ocupat de 1 mol de gaz în condițiile date T și P.
În fig. 2 un astfel de volum este arătat printr-o linie întreruptă în interiorul vasului.
𝑉
Firește, granița imaginară a volumului 𝑉 = 𝐶 este încrucișată în mod continuu de
𝜈
molecule de gaz. Cu toate acestea, în condiții de echilibru termic, media
moleculele din interiorul volumului nu se schimbă. Puteți lua în considerare volumul
ocupat de o cantitate diferită de gaze, dacă aceasta este același în toate procesele și nu va
depășit Vc.
Esența metodei, conform ideii lui Clement - Desormes, ilustrată în fig. 3, în care în
coordonatele P - V există grafice ale tuturor proceselor din experiment.

Deci, vom enumera procesele care au loc cu

aerul.
1. Curba 0 - 1 corespunde etapei
pregătitoare - pomparea aerului în
balon. Numărul de moli de gaz în
interiorul cilindrului este în creștere.
Raportul volumului cu numărul de
molii din balon scade,care reflectă
curba 0-1.
2. De îndată ce pomparea se oprește,
presiunea din cilindru începe să
scadă cu un volum constant, care
este o consecință a răcirii gazului Figura 2
3. (legea lui Charles). În secțiunile 1 - 2, temperatura scade din cauza schimbului de
căldură cu mediul. Presiune aici scade de la P1 la P2.
4. Când presiunea nu se schimbă (punctul 2), eliberăm brusc aer din cilindru.
Presupunem că aceasta este o expansiune adiabatică(curba 2 - 3). Ca urmare,
volumul redus al masei considerate de gaz crește de la V2=V1 până la V3=V4,

16
 temperatura ar trebui să scadă. Presiunea aerului scade de la P2 până la presiunea
atmosferică P3=P0.
5. Apoi, în secțiunile 3 - 4, volumul de gaz este menținut constant -un alt proces
izocoric. La punctul 3, temperatura era mai mică decât temperatura camerii și
acum se ridică până la temperatura camerii datorită transferului de căldură cu
mediul.
6. Observăm, că în punctele 0, 4, 2 gazul are aceeași temperatură - temperatura
camerei, adică aceste puncte se află pe o izotermă 0-4-2 (care este uneori numită
"imaginară" sau "ipotetică", subliniind că 0 - 4 - 2 nu a avut loc). Această
circumstanță i-a permis lui Clement - Desormes să facă fără măsurarea volumelor
inițiale și finale de gaz. Anume în aceasta este "ideea" metodei propuse.

4. Dispozitivul experimental

Dispozitivul experimental (fig.3) constă

dintr-un vas de sticlă B cu capacitatea de
aprox. 2 l, prevăzut la partea superioară cu
un robinet R cu deschidere mare, prin care
comunică cu atmosfera și cu tubul lateral T
care face legătura pe deoparte cu un
manometru cu lichid M și pe de altă parte cu
pompa aspiratoare P prin intermediul
robinetului r și a tubului de cauciuc C.

Figura 3
5. Deducerea relației pentru indicele adiapatei a aerului.
Pentru mărimea presiunii aerului din cilindru în starea corespunzătoare punctului
2 din fig. 2, avem

În mod similar pentru presiunea aerului în cilindru după expansiunea adiabatică și

încălzirea până la temperatura camerei (adică în starea indicată în fig. 2 punct 4) ajungem

Înlocuim aceste expresii în formula

Obținem că:

17
Daca vom considera că și și vom folosi formula pentru algoritmi

atunci formula de mai sus poate fi scrisă în felul următor:

𝜌𝑔
Simplificând întreaga relație prin vom obține formula de lucru pentru indicele al
𝑃0
adiabatei:
𝒉𝟏
𝜸=
𝒉𝟏 − 𝒉𝟐
6. Modul de lucru

1. Se închide robinetul R, se deschide r si se pompeaza aer in balonul B pâna când

diferența de nivel din manometru devine 10-20 cm.

2. Se închide r și se așteaptă stabilirea echilibrului termic cu mediul.

3. Se citește valoarea difereței de nivel din manometru h1si se trece în tabel.

4. Se deschide rapid R, pana cand presiunea gazului devine egala cu cea exterioara p0,
apoi se închide la loc. Se așteapta încalzirea gazului pana la temperatura mediului. La
stabilirea echilibrului termic se citeste denivelarea h2 din manometru și se trece în tabel.

5. Se repetă măsurările de cel putin 5 ori.

Nr. h1(cm) h2(cm) γ Δγ ɛ(%)

1 20 5 1,33 0,044
2 19 5 1,35 0,024
3 22 7 1,46 0,086
4 18 4,5 1,33 0,044
5 21 6 1,40 0,026
Valorile medii 1,374 0,0448 3,26

Efectuarea calculelor
20 20
𝛾1 = = = 1,33;
20−5 15

19 19
𝛾2 = = = 1,35
19 − 5 14
22 22
𝛾3 = = = 1,46
22 − 7 15

18
 18 18
𝛾4 = = = 1,33
18 − 4,5 13,5
21 21
𝛾5 = = = 1,4
21 − 6 15
𝜸 𝟏 + 𝜸𝟐 + 𝜸𝟑 + 𝜸𝟒 + 𝜸𝟓
𝜸𝒎𝒆𝒅 =
𝟓
1,33 + 1,35 + 1,46 + 1,33 + 1,4
𝛾𝑚𝑒𝑑 = = 1,374
5
Calculul erorilor
∆𝛾1 = |𝛾𝑚𝑒𝑑 − 𝛾1 | = |1,374 − 1,33| = 0,044
∆𝛾2 = |𝛾𝑚𝑒𝑑 − 𝛾2 | = |1,374 − 1,35| = 0,024
∆𝛾3 = |𝛾𝑚𝑒𝑑 − 𝛾3 | = |1,374 − 1,46| = 0,086
∆𝛾4 = |𝛾𝑚𝑒𝑑 − 𝛾4 | = |1,374 − 1,33| = 0,044
∆𝛾5 = |𝛾𝑚𝑒𝑑 − 𝛾5 | = |1,374 − 1,4| = 0,026
∆𝜸𝟏 + ∆𝜸𝟐 + ∆𝜸𝟑 + ∆𝜸𝟒 + ∆𝜸𝟓
∆𝜸𝒎𝒆𝒅 =
𝟓
0,044 + 0,024 + 0,086 + 0,044 + 0,026
∆𝛾𝑚𝑒𝑑 = = 0,0448
5
∆𝜸𝒎𝒆𝒅
𝜺= ∗ 𝟏𝟎𝟎%
𝜸𝒎𝒆𝒅
𝟎, 𝟎𝟒𝟒𝟖
𝜺= ∗ 𝟏𝟎𝟎% = 𝟎, 𝟎𝟑𝟐𝟔 ∗ 𝟏𝟎𝟎% = 𝟑, 𝟐𝟔%
𝟏, 𝟑𝟕𝟒
Rezultatul final γ= γmed± Δγmed
𝛾 = 1,374 ± 0,0326
Concluzia: Comparați valoarea obținută
experimental cu valoarea teoretică pentru
moleculele diatomice tari (aerul). Anexa 1

Detrminarea experimentală a indicelui

adiabatei a aerului γ, este egal
aproximativ cu coeficientul de

19
transformare adiabatică dat în Anexa 1, deci această lucrare am realizat-o cu
succes.

Anexa1

Coeficientul de transformare adiabatică pentru diferite gaze[1][2]

temp. gazul γ temp gazul γ temp. gazul γ

−181 °C 1,597 200 °C 1,398 20 °C NO 1,400

−76 °C 1,453 400 °C 1,393 20 °C N2O 1,310

Aer
uscat
20 °C 1,410 1000 °C 1,365 −181 °C 1,470
N2
100 °C H2 1,404 2000 °C 1,088 15 °C 1,404

400 °C 1,387 0 °C 1,310 20 °C Cl2 1,340

1000 °C 1,358 20 °C 1,300 −115 °C 1,410

2000 °C 1,318 100 °C CO2 1,281 −74 °C CH4 1,350

20 °C He 1,660 400 °C 1,235 20 °C 1,320

20 °C 1,330 1000 °C 1,195 15 °C NH3 1,310

100 °C H2O 1,324 20 °C CO 1,400 19 °C Ne 1,640

200 °C 1,310 −181 °C 1,450 19 °C Xe 1,660

−180 °C 1,760 −76 °C 1,415 19 °C Kr 1,680

Ar
20 °C 1,670 20 °C 1,400 15 °C SO2 1,290
O2
0 °C 1,403 100 °C 1,399 360 °C Hg 1,670

Aer
20 °C 1,400 200 °C 1,397 15 °C C2H6 1,220
uscat

100 °C 1,401 400 °C 1,394 16 °C C3H8 1,130

20
 2. Lucrare la domiciliu
Tema:Rezultatele reacțiilor în prezența oxigenului.

Scopul lucrării: Obținerea culorilor albastră și violet prin interacțiunea cu S și

H2SO4.
1. Oxigenul este o substanţă chimică foarte importantă. Pe lângă faptul ca
întreţine viaţa, cea mai importantă proprietate a lui este aceea că întreţine
arderea.

Se încălzeşte o eprubetă ce conţine un amestec de MnO2 şi KClO3. Când se

observă degajarea de gaz se aruncă câteva pastille de sulf. Imediat va apărea în
eprubetă o lumină albastră spectaculoasă.
Ecuații chimice:
KClO3→2 KCl +3 O2 ↑
S + O2→ SO2
Obs.: Sulful arde cu flacără albastră strălucitoare.
2. Într-un creuzet se realizează un amestec din părţi egale de zahăr şi KClO3 (1-
2g din fiecare). Se pot adăuga şi pulberi metalice (Mg, Fe). Cu pipeta se
adaugă 1-2 picături de H2SO4 concentrat. Amestecul se aprinde, arzând cu
flacără vie de culoare violet. Efectul este spectaculos.

21
 Experiment de laborator
În acest experiment de laborator am cercetat legea transformării izocore (legea
lui Charles) folosind dispozitivul utilizat în cercetarea transformării izoterme.
Aparatajul este compus dintr-un vas gofrat, al cărui capac este unit cu o tijă
prevăzută cu filet. Pe partea laterală a dispozitivului este fixată o riglă gradată cu care
se măsoară volumul vasului în unități relative. Presiunea gazului se măsoară cu
manometru prin intermediului tubului de lăgătură.
Se fixează un anumit volum, am măsurat temperatura camerii și am fixat
presiunea din manometru, acestea au fost valorile inițiale (P=1,9*105Pa, t=200C, T=
293K, V= 0,5 l)
Apoi am încălzit vasul la volum constant și am observat că presiunea indicată
de manometru sa marit, deci la încălzirea izocără a unei mase date de gaz, variația
relativă a presiunii este direct proporțională cu variația temperaturii lui. Deci
cunoscând presiunea finală putem afla care este temperatuva gazului din vas după
încălzirea lui (P=2,2*105Pa, V=const, t=?)
𝑃1 𝑃2 𝑇1 ∗𝑃2
Deci, = de unde 𝑇2 =
𝑇1 𝑇2 𝑃1

Calculând după datele experimentale am obținut 𝑇2 = 339,4𝐾 sau t=66,40C

22
 Clapeyron-Mendeleev

23
 Concluzie
În jurul nostru sunt o mulțime de molecule care ne fac viața
interesantă.Mișcânduse haotic ele exercită o presiune după teoria cinetico-
moleculară.Pentru studierea acestor mișcări și aflarea proceselor de transformare a
gazului ideal am folosit diferite metode. Cei mai vestiți oameni de știință ca
R.Boyle,G.Gay-Lussac, D.Mendeleev au descoperit ecuația termică pentru gazul
ideal.

Transformările gazului se deosebesc prin schimbarea temperaturii,presiunii sau

volumului.Comprimarea sau destinderea lor se deosibește prin micșorarea sau
mărirea volumului.La temperatura constantă,volumul unui gaz variază invers
proporțional cu presiunea.Pe planetă există gaze naturale,alimentare.Ele sunt
necesare pentru noi,fără oxigen nu ar fi viață pe Pământ.În general în circuitul
gazelor în natură,fiecare are un rol deosebit. El are multe roluri pentru viaţa de pe
Pãmânt, printre care face posibilã respiraţia, dar ne şi ocroteşte. Stratul superior al
atmosferei are ozon(O3) care absoarbe peste 99 % din radiaţiile ultraviolete.
Atmosfera ne ocroteşte şi de milioanele de fragmente meteorice, unele de mãrimea
unor grãunte de nisip, altele cât un bolovan.Schimbările și combinările lor pot avea
diferite efecte,cum pozitive așa și negative.Ele sunt necesare pe Pământ.

Aceste transformări sunt folosite în diferite sfere precum

industrială,comercială,tehnologii moderne. Sarcina fundamentală este aflarea
semnificației moleculare a mărimilor de stare,deducerea legilor și ecuațiilor de
stare în funcție de propriitățile moleculelor.

24
 Bibliografie

Mihai Marinciuc,Spiridon Rusu-Fizica, ed.2002

https://yandex.ru/images/search

http://www.wikiwand.com/ro/Gaze naturale

http://www.scrigroup.com/tehnologie/tehnica

https://farmaco92.wordpress.com

http://www.scrigroup.com/educatie/fizica/legile-gazului-ideal

http://www.referat.ro/referat/Densitatea_gazelor

https://www.colegiu.info/modelul-gazului-ideal

A.Palancean,D.Gociu:Pădurea-rădăcina sufletului,ed.1992.

A.Rămchevici,P.Rămchevici-Culegeri de probleme,cl.8-10,ed.1982.

D.Gr.Constantinescu,E.M.Hațieganu-Plante medicinale,ed.1979.

http://www.nsportal.ru

http://www.stiucum.com/economie/economie-mondiala

25