PARLAMENTUL EUROPEAN: COMPETENȚE

Afirmarea rolului instituțional al Parlamentului în procesul de elaborare a politicilor

europene este rezultatul exercitării diferitelor funcții ale acestuia. Respectarea
principiilor democratice la nivel european este asigurată prin participarea sa la
procesul legislativ, competențele sale bugetare și de control, implicarea sa în
revizuirea tratatelor și dreptul de a interveni pe lângă Curtea de Justiție a Uniunii
Europene.

TEMEI JURIDIC
Articolele 223 - 234 și 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)

OBIECTIVE
În calitate de instituție care reprezintă cetățenii Europei, Parlamentul constituie temelia
democratică a Uniunii Europene. Pentru ca Uniunea să se bucure de o deplină
legitimitate democratică, Parlamentul trebuie să fie implicat pe deplin în procesul
legislativ european și să exercite, în numele cetățenilor, controlul politic asupra
celorlalte instituții ale Uniunii.

COMPETENȚE DE TIP CONSTITUȚIONAL ȘI DE RATIFICARE (1.2.4.)

În urma semnării Actului unic european, încheierea oricărui tratat de aderare a unui
nou stat membru precum și a oricărui tratat de asociere necesită avizul conform al
Parlamentului. Pe baza acestui act, procedura se aplică, de asemenea, acordurilor
internaționale cu implicații bugetare importante pentru Uniune (înlocuind procedura
de conciliere instituită în 1975). Tratatul de la Maastricht a extins procedura în cauză
la acordurile care instituie un cadru instituțional specific sau care implică modificarea
unui act adoptat în temeiul procedurii de codecizie. Parlamentul trebuie, de asemenea,
să-și dea avizul conform pentru actele privind procedura electorală (odată cu intrarea
în vigoare a Tratatului de la Maastricht). De la intrarea în vigoare a Tratatului de la
Amsterdam, avizul conform al PE este solicitat în cazul în care Consiliul dorește să
declare că există un pericol evident de încălcare gravă de către un stat membru a
principiilor fundamentale ale Uniunii, înainte de a adresa recomandări sau de a impune
sancțiuni statului membru în cauză. În schimb, orice revizuire a Statutului deputaților
în Parlamentului European trebuie să fie aprobată de către Consiliu.
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul poate avea inițiativa
revizuirii tratatelor și are ultimul cuvânt în privința convocării sau nu a unei Convenții

Fişe tehnice UE - 2020 1

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro
pentru pregătirea unei viitoare modificări a tratatelor [articolul 48 alineatele (2) și (3) din
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)].

PARTICIPAREA LA PROCESUL LEGISLATIV (1.2.3.)

Parlamentul participă la adoptarea actelor legislative ale Uniunii în proporții diferite, în
funcție de temeiul juridic pertinent pentru fiecare dintre acestea. Rolul său a evoluat,
treptat, de la o participare exclusiv consultativă la codecizie, ceea ce îl plasează pe
picior de egalitate cu Consiliul.
A. Procedura legislativă ordinară
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa (1.1.4.), procedura de codecizie a fost
aplicată pentru 46 de temeiuri juridice din Tratatul CE. În principiu, această procedură
a pus Parlamentul pe picior de egalitate cu Consiliul. În cazul în care cele două instituții
ajungeau la un acord, actul era adoptat în prima sau în a doua lectură. În caz de
dezacord, actul respectiv putea fi adoptat doar în urma succesului concilierii.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1.1.5.), procedura de codecizie a
devenit procedura legislativă ordinară (articolul 294 din TFUE). Peste 40 de noi politici
sunt supuse acestei proceduri, de exemplu cele privind libertatea, securitatea și justiția,
comerțul exterior, politica de mediu și politica agricolă comună (PAC).
B. Consultare
Procedura de consultare se aplică în continuare în cazul articolelor 27, 41 și 48 din
TUE și fiscalității, dreptului concurenței, armonizării legislațiilor care nu privesc piața
internă și unor aspecte ale politicii sociale.
C. Cooperare (abolită)
Procedura de cooperare (fostul articol 252 din Tratatul CE) a fost introdusă de AUE
și extinsă în temeiul Tratatului de la Maastricht la cea mai mare parte a domeniilor de
legislație în care Consiliul acționează cu majoritate. Această procedură obliga Consiliul
să ia în considerare, în a doua lectură, amendamentele Parlamentului care au fost
adoptate prin vot cu majoritate absolută, în măsura în care acestea au fost preluate
de Comisie. Introducerea sa a marcat debutul unei veritabile competențe legislative a
Parlamentului, dar procedura a fost eliminată după intrarea în vigoare a Tratatului de
la Lisabona (a se vedea fișa 1.1.5.).
D. Avizul conform
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, procedura de aviz conform se
aplică câtorva domenii legislative asupra cărora Consiliul hotărăște în unanimitate și
care se limitează, începând cu Tratatul de la Amsterdam, la fondurile structurale și de
coeziune.
În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, anumite domenii noi sunt supuse acestei
proceduri, denumite în prezent „de aprobare”, de exemplu articolele 7, 14, 17, 27, 48
și 50 din TUE și articolele 19, 83, 86, 218, 223, 311 și 312 din TFUE și măsurile care
trebuie adoptate de către Consiliu în cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește
necesară, fără ca tratatele să fi prevăzut atribuțiile necesare în acest sens (articolul 352
din TFUE).

Fişe tehnice UE - 2020 2

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro
E. Dreptul la inițiativă
Tratatul de la Maastricht a acordat Parlamentului dreptul la inițiativa legislativă, care
se limitează la a cere Comisiei să prezinte o propunere. Acest drept a fost menținut
în Tratatul de la Lisabona (articolul 225 din TFUE) și este explicat în mod mai detaliat
într-un acord interinstituțional dintre Parlament și Comisie.

COMPETENȚE BUGETARE (1.2.5.)

Tratatul de la Lisabona elimină distincția dintre cheltuielile obligatorii și cele
neobligatorii. Acesta conferă, de altfel, Parlamentului aceeași poziție cu cea a
Consiliului în cadrul procedurii bugetare anuale, care se apropie în prezent de
procedura legislativă ordinară.
Parlamentul rămâne una dintre cele două componente ale autorității bugetare (articolul
314 din TFUE). Acesta este implicat în procedura bugetară încă din stadiul pregătitor,
în special în ce privește stabilirea principalelor linii directoare și a naturii cheltuielilor.
Parlamentul adoptă bugetul și monitorizează execuția acestuia (articolul 318 din
TFUE). Parlamentul aprobă descărcarea de gestiune pentru execuția bugetară
(articolul 319 din TFUE).
În cele din urmă, Parlamentul trebuie să aprobe cadrul financiar multianual (CFM)
(articolul 312 din TFUE). CFM 2014-2020 este primul cadru de acest tip care face
obiectul normelor TFUE.

COMPETENȚE DE CONTROL ASUPRA EXECUTIVULUI

Parlamentul dispune de mai multe instrumente de control. În special, el dezbate
raportul general anual prezentat de Comisie (articolul 233 din TFUE) și supraveghează,
împreună cu Consiliul, actele de punere în aplicare și actele delegate ale Comisiei
(articolele 290 și 291 din TFUE).
A. Învestitura Comisiei
Începând din 1981, Parlamentul a început să aprobe, în mod informal, învestitura
Comisiei, prin examinarea și aprobarea programului acesteia. Cu toate acestea, doar
în momentul intrării în vigoare a Tratatului de la Maastricht (1992), desemnarea de
către statele membre a Președintelui și a membrilor Comisiei, în calitate de colegiu,
a fost supusă aprobării prealabile a Parlamentului. Tratatul de la Amsterdam a mers
mai departe, condiționând, în plus, desemnarea președintelui Comisiei de aprobarea
prealabilă a Parlamentului, înainte de desemnarea celorlalți membri ai colegiului. În
1994, Parlamentul a instituit și audierile comisarilor desemnați. În conformitate cu
Tratatul de la Lisabona, candidatul la postul de președinte al Comisiei trebuie să fie
ales ținându-se seama de rezultatele alegerilor europene. Prin urmare, în Rezoluția sa
din 22 noiembrie 2012 referitoare la alegerile pentru Parlamentul European din 2014[1],
Parlamentul a îndemnat partidele politice europene să propună candidați pentru funcția
de președinte al Comisiei, pentru a consolida legitimitatea politică a ambelor instituții.
Începând cu 2014, a fost instituită o procedură denumită Spitzenkandidaten, prin care,

[1]JO C 419, 16.12.2015, p. 185

Fişe tehnice UE - 2020 3

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro
înainte de alegerile europene, partidele politice europene numesc candidați cap de listă
pentru funcția de președinte al Comisiei (1.3.3).
B. Moțiunea de cenzură
Tratatul de la Roma prevedea deja o moțiune de cenzură (denumită și „vot de
neîncredere”) împotriva Comisiei. În prezent, dispozițiile generale care îi conferă
Parlamentului dreptul de a vota cu privire la o moțiune de cenzură împotriva
Comisiei sunt prevăzute la articolul 17 alineatul (8) din TUE și la articolul 234
din TFUE. Adoptarea acesteia necesită o majoritate de două treimi din voturile
exprimate și majoritatea voturilor membrilor adunării parlamentare. Adoptarea unei
moțiuni de cenzură conduce la demisia Comisiei în calitate de organism, inclusiv a
Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și
politica de securitate în ceea ce privește îndatoririle sale în cadrul Comisiei. Până în
prezent, în ciuda mai multor tentative, Parlamentul nu a adoptat niciodată nicio moțiune
pe baza dispozițiilor relevante actuale din tratat sau a celor precedente pentru a destitui
colegiul Comisiei.
C. Întrebările parlamentare
Orice deputat poate adresa întrebări cu solicitare de răspuns scris Președintelui
Consiliului European, Consiliului, Comisiei sau Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului
Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. În conformitate
cu articolul 230 din TFUE, Comisia răspunde oral sau în scris la întrebările
Parlamentului sau ale deputaților săi, iar Consiliul European și Consiliul sunt audiate
de Parlament în condițiile prevăzute de Regulamentul de procedură al Consiliului
European și de cel al Consiliului.
Prin urmare, întrebările parlamentare iau forma întrebărilor cu solicitare de răspuns
scris sau oral, cu sau fără dezbatere și a întrebărilor pentru timpul afectat întrebărilor.
D. Comisiile de anchetă
Potrivit articolului 226 din TFUE, Parlamentul are competența de a constitui o comisie
de anchetă temporară pentru a cerceta presupusele încălcări ale normelor de drept
sau proasta administrare în aplicarea dreptului Uniunii. Același articol prevede că
dispozițiile detaliate care reglementează exercitarea dreptului de anchetă sunt stabilite
de Parlament, care hotărăște prin regulamente, din proprie inițiativă, după obținerea
aprobării Consiliului și a Comisiei. Până la adoptarea unui astfel de regulament, dreptul
de anchetă se exercită în conformitate cu un acord interinstituțional din 1995 anexat
la Regulamentul de procedură al Parlamentului[2]. Parlamentul a exprimat în repetate
rânduri că, pentru a fi în măsură să își îndeplinească mandatul în temeiul articolului
226 din TFUE, este nevoie să se îmbunătățească comunicarea și cooperarea dintre
cele trei instituții. În 2014, Parlamentul a adoptat o rezoluție legislativă referitoare la
o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate
de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European[3]. Cu toate acestea,

[2]Decizia 95/167/CE, Euratom, CECO a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei din 19 aprilie
1995 privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European, JO
L 113, 19.5.1995, p. 1.
[3]Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de
regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al

Fişe tehnice UE - 2020 4

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro
negocierile dintre cele trei instituții cu privire la propunere se află într-un punct mort
de mai mult timp. Astfel, în aprilie 2019, Parlamentul a adoptat o rezoluție[4] în care își
exprimă dezacordul profund față de atitudinea Consiliului și a Comisiei, care continuă
să împiedice, după mai bine de patru ani de reuniuni informale, o reuniune oficială
pentru a discuta posibile soluții la problemele identificate. În rezoluția sa, Parlamentul
consideră că Consiliul și Comisia nu respectă principiul cooperării interinstituționale și
invită aceste instituții să reia negocierile pe această temă cu Parlamentul nou ales.
E. Controlul în domeniul politicii externe și de securitate comună
Parlamentul are dreptul să fie ținut la curent cu evoluțiile din aceste domenii și poate
adresa întrebări sau formula recomandări Consiliului. Parlamentul trebuie consultat
cu privire la aspectele principale și la opțiunile fundamentale din domeniul politicii
externe și de securitate comune (PESC) (articolul 36 din TUE). Punerea în aplicare a
Acordului interinstituțional privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare
și buna gestiune financiară (2013/C373/01) a permis, de asemenea, îmbunătățirea
procedurilor de consultare privind PESC, cel puțin în privința aspectelor financiare.
Înființarea noii funcții de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica
de securitate sporește influența Parlamentului, întrucât persoana desemnată pentru
acest post este, de asemenea, Vicepreședinte al Comisiei.

CĂILE DE ATAC ÎN FAȚA CURȚII DE JUSTIȚIE

Parlamentul are dreptul de a sesiza Curtea de Justiție în cazul în care o altă instituție
a încălcat prevederile tratatului.
El are dreptul de a interveni, de exemplu, în sprijinul uneia dintre părțile implicate, în
cauzele din fața Curții. Un exemplu de referință este acela în care Parlamentul și-a
exercitat acest drept în hotărârea „Isoglucose” (cauzele 138 și 139/79 din 29 octombrie
1980), în care Curtea a abrogat un regulament al Consiliului pe motiv că acesta și-
a încălcat obligația de a consulta Parlamentul. În cazul unei acțiuni în constatarea
abținerii de a acționa (articolul 265 din TFUE), Parlamentul poate sesiza Curtea în cazul
în care o instituție a încălcat tratatul, astfel cum s-a întâmplat, de exemplu, în cauza
13/83, în care Consiliul a fost găsit vinovat pentru că nu a luat măsuri referitoare la
politica comună de transport.
În conformitate cu Tratatul de la Amsterdam, Parlamentul putea introduce o acțiune
în anulare a unui act împotriva unei alte instituții cu scopul exclusiv de a-și proteja
prerogativele. În urma adoptării Tratatului de la Nisa, Parlamentul nu mai este obligat să
prezinte o motivare specifică; de acum înainte, el este în măsură să instituie proceduri
în același mod precum Consiliul, Comisia și statele membre. Parlamentul se poate
constitui pârât într-o acțiune îndreptată împotriva unui act adoptat în temeiul procedurii
de codecizie sau atunci când unul dintre actele acestuia este menit să producă efecte
juridice față de părți terțe. Articolul 263 din TFUE confirmă astfel hotărârile Curții în
cauzele 320/81, 294/83 și 70/88.

Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European,

Consiliului și Comisiei, JO C 443, 22.12.2017, p. 39.
[4]Rezoluția Parlamentului European din 18 aprilie 2019 referitoare la negocierile cu Consiliul și Comisia
privind propunerea legislativă de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European,
P8_TA(2019)0440.

Fişe tehnice UE - 2020 5

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro
În cele din urmă, Parlamentul are dreptul de a solicita Curții de Justiție un aviz prealabil
cu privire la conformitatea unui acord internațional cu dispozițiile tratatului (articolul 218
din TFUE).

PETIȚIILE (4.1.4.)
Atunci când își exercită dreptul de a adresa o petiție, cetățenii Uniunii o trimit
Președintelui Parlamentului (articolul 227 din TFUE).

INIȚIATIVA CETĂȚENEASCĂ EUROPEANĂ (4.1.5.)

Parlamentul organizează audieri la care sunt prezenți organizatorii inițiativelor
cetățenești europene înregistrate, sub conducerea Comisiei pentru petiții. La 17 aprilie
2019, Parlamentul și Consiliul au adoptat în mod oficial noul Regulament privind
inițiativa cetățenească europeană[5], care așteaptă în prezent să fie publicat oficial.
Noile norme se vor aplica începând din 2020.

DESEMNAREA OMBUDSMANULUI
În conformitate cu dispozițiile Tratatului de la Lisabona, Ombudsmanul European este
ales de către Parlamentul European (articolul 228 din TFUE) (a se vedea fișa 1.3.16).

Eeva Pavy
01/2020

[5]https://data.consilium.europa.eu/doc/document/PE-92-2018-INIT/ro/pdf

Fişe tehnice UE - 2020 6

www.europarl.europa.eu/factsheets/ro