Subiectul 25 – Procedee de citare în procedura legisacțiunilor

- Citarea se realiza de către reclamant printr-o procedură privată

- Primul mod de citare era reprezentat de “in ius vocatio”, formula solemnă utilizată
între cetățenii romani. Reclamantul îl soma pe pârât într-un loc public în prezența
unor martori prin folosirea sintagmei “in ius te voco”. Cetățeanul roman nu putea fi
citat la domiciliul său deoarece acesta era inviolabil. Dacă pârâtul fugea de
reclamant sau era de negăsit, pretorul putea acorda reclamantului o “missio in
possessione”, o punere în posesie a bunurilor pârâtului, aceasta constituind un
mijloc de constrângere pentru a determina pârâtul să se înfățișeze
- “Vadimonium extrajudiciar” = procedeu de citare lipsit de formalități, ce avea
natura unei convenții între părți prin care acestea stabilau data și ora prezentării în
față magistratului
- “Condictio” = procedeu de citare lipsit de formalități, accesibil și peregrinilor
 Subiectul 25 – Procedee de citare în procedura legisacțiunilor

Procedee de citare: in ius vocatio, vadimonium extrajudiciar, condictio

Cel mai vechi procedeu de citare cunoscut în istoria dreptului este in jus vocatio şi
constă într-o somaţie pe care reclamantul i-o face pârâtului prin cuvintele solemne in jus
te voco (te chem în fața magistratului). Aceste cuvinte nu puteau fi rostite la domiciliul
pârâtului, întrucât la romani domiciliul era considerat un templu, inviolabil, astfel încât
formula solemnă se pronunța într-un loc public, de faţă cu martori, iar dacă reclamantul
constata cu martori refuzul pârâtului de a veni la proces îl putea aduce cu forţa, de aceea
Gaius spunea că cel mai vechi procedeu de citare e primitiv şi brutal. Pârâtul putea, însă,
să obțină amânarea prezentării la proces. Dacă reclamantul procura un garant
numit vindex, acesta se angaja că îl va determina pe pârât să se prezinte la data stabilită. Era
posibil ca pârâtul de rea-credință să se și ascundă pentru a nu putea fi citat, pentru a nu i
se putea adresa somația, caz în care reclamantul putea cere și obține de la magistrat o misio
in possesionem, adică o trimiere a sa, a reclamantului, în posesiunea bunurilor pârâtului,
pentru a-l constrânge, astfel să se prezinte la proces.
Al doilea procedeu de citare, vadimonium extrajudiciar, este mult mai evoluat şi
constă într-o convenţie, o înţelegere prin care părţile stabilesc de comun acord o anumită
dată la care să se prezinte în faţa magistratului.
Al treilea procedeu de citare este condictio, care constă într-o somație prin care
reclamantul chema în fața magistratului pe pârâtul peregrin. Era aplicabil, deci, doar în
procesele dintre cetățeni și peregrini.
Dacă ambele părţi se prezentau în fața magistratului, începeau dezbaterile
contradictorii.