Înainte de formarea statelor medievale Transilvania, Țara Românească, Moldova și Dobrogea, în spațiul

românesc au funcționat mai multe formațiuni politice prestatale ce depindeau într-o măsură mai mică sau mai mare
de cei care dominau politic acest spațiu. Acestea sunt autonomiile românești sau după cum le denumea Nicolae
Iorga „romaniile populare”.
Din punct de vedere al organizării politice, formațiunea de bază în spațiul românesc era obștea sătească
aflată sub conducerea unui jude. Mai multe obști se unesc într-un cnezat condus de un cneaz. În condițiile
amenințării externe, mai multe cnezate se grupau sub autoritatea militară a unui voievod. Așa a apărut voievodatul.

În spațiul românesc formațiunile prestatale românești poarte denumiri diferite:

- Voievodate, conduse de voievozi
- Cnezate, conduse de cnezi
- Ducate, conduse de duci
- Țări, conduse de voievozi
- Jupanate, conduse de jupani

1) Transilvania; 3 surse:
A) „Gesta Hungarorum”(Faptele ungurilor) aparține lui Anonymus(notarul regelui Bela al III-lea). Acest izvor
relatează evenimente din secolele IX-X și datează din secolul XII – sfârșitul sec XIII. Sunt menționate 3
formațiuni:
- Voievodatul lui Gelu, aflat pe Someș cu centrul la Dăbâca
- Voievodatul lui Glad, în Banat, cu centrul la Cuvin
- Voievodatul lui Menumorut, în Crișana, cu centrul la Bihara
B) „Legenda Sfântului Gerard”, izvor hagiografic din secolul XI și relatează conflictul dintre regele maghiar și:
- Ahtum, Banat
- Gylla, centrul Transilvaniei
- Ducatul lui Kean
C) „Cronica lui Nestor” este o cronică slavă din secolul XII, care confirmă existența românilor și slavilor în spațiul
intracarpatic

2) Țara Românească; un izvor clar:

A) „Diploma Cavalerilor Ioaniți”, un izvor diplomatic emis de regele maghiar Bela al IV-lea la 2 iunie 1247. Ea
precizează existența a 5 formațiuni:
- Voievodatul lui Litovoi, pe Jiu
- Voievodatul lui Seneslau, pe Argeș
- Cnezatul lui Ioan, Sudul Olteniei
- Cnezatul lui Parcaș, Nordul Olteniei
- Țara Severinului, în Estul Banatului și Vestul Olteniei

3) Moldova; izvoare slavone și Cronica Polonă a lui Miron Costin care menționează existența unor spații locuite
de vlahi, volohi, ce apar sub diferite denumiri:
A) Câmpuri:
- Câmpul lui Dragoș
- Câmpul lui Vlad
B) Codrii:
- Codrul Cosminului
- Codrul Orheiului
C) Țări:
- Țara Bolohovenilor
- Țara Brodnicilor
- Țara Berladnicilor
D) Cobâle:
- Ținutul Neamțului
- Ținutul Dorohoiului
E) Oboale:
- Câmpulung
- Vrancea
F) Ulak-ili
- Menționată în cronica turcă Oguzname

4) Dobrogea
A) Pentru secolul X avem izvoare arheologice – inscripții
- La Mircea Vodă – jupanat condus de Jupan Dimitre (1943)
- La Basarab Murfatlar – jupanat condus de Gheorghe
B) Pentru secolul X-XIII(971-1204), în Dobrogea funcționat Thema Paristrion(thema - unitate administrativ-
teritorială înființată de împăratul bizantin Heraklios, 610-641)
C) Secolul XI, „Alexiada” scrisă de Ana Comnena, fiica împăratului bizantin Alexios Comnenul ce menționa
3 șefi locali:
- Tatos, Sud la Drâstor
- Satza, Nord-Est la Preslav
- Sestlav, Nord-Vest la Bicina
Pe lângă aceștia e menționat Pudilă și stategul Teodor(conducătorul themei)
D) Secolul XIII, Țara Cavarnei – nucleu statal cristalizat în 1230 situat între Varna și Mangalia; apare
precizată în diploma țarului bulgar Ioan Asan al II-lea.