PIODERMITELE

 Piodermitele sunt determinate de bacterii piogene (stafilococi si streptococI) si

pot fi primare (apar pe tegument anterior nemodificaT) si secundare (se produc
prin piodermizarea unei dermatoze preexistente: de exemplu herpes
impetiginizaT). Un alt criteriu imparte infectiile cutanate in foliculare si
nefoliculare. Vechea clasificare in streptodermii si stafilodermii se suprapune in
mare parte acestei impartiri, deoarece stafilocicii determina predominent infectii
foliculare, iar streptococii sunt agentii cauzali ai infectiilor nefoliculare.
I. Infectii cutanate nefoliculare
IMPETIGO
Popular poarta denumirea de "bube dulci". Agentul etiologic este streptococul.
Forma primitiva apare mai frecvent la copiii prescolari cu conditii igienice
precare, in timp ce forma secundara poate complica majoritatea dermatozelor
(de exemplu: herpes impetiginizat, pediculoza impetiginizatA)
Debuteaza cu vezicule (uneori chiar bulE) superficiale pe fond eritematos, care
se erodeaza foarte usor, dand nastere unor exulceratii. Secretia din leziune se
usuca repede, formand cruste galbene ("melicerice", ca ceara de albinE). La
periferia placardului eritematos eroziv si crustos apar noi vezicule. Placardul de
impetigo se extinde periferic, cu margini circinate, odata cu vindecarea zonei
centrale, unde persista o pata eritematoasa (prin pielea noua, subtire se vad
capilarele superficialE), fara cicatrici. Expunerea pacientului in acest stadiu la
razele solare va determina aparitia de pete hiperpigmentate inestetice,
persistente cateva luni.
Impetigo-ul se localizeaza frecvent la nivelul fetei, in jurul nasului si gurii, dar si la
nivelul membrelor.
Uneori se poate complica cu glomerulonefrita acuta poststreptococica.
Impetigo-ul bulos este cauzat de stafilococ, apare mai frecvent la noi nascuti si
sugari, determinand "pemfigusul epidemic al nou-nascutului".
ECTIMA

Este o piodermita caracterizata prin formarea de ulceratii acoperite de cruste

aderente. Poate aparea la orice varsta, fiind favorizata de igiena precara,
malnutritie, microtraumatisme ale pielii (grataJ). Se poate localiza oriunde, cel
mai adesea gasim la nivelul gambelor.
Debuteaza cu bule sau pustule pe un fond eritematos. In scurt timp se formeaza
o ulceratie acoperita de o crusta aderenta si inconjurata de un halou eritematos.
Dupa detasarea crustei putem observa fundul ulcerului, acoperit cu depozite
fibrinoase galbui. Dupa o evolutie de cateva saptamani se vindeca, lasand in
urma cicatrici, de obicei hipopigmentate, ce persista indefinit.
CHEILITA ANGULARA (PERLES STREPTOCOCIC)
Mai des intalnita la copii, infectia se localizeaza la nivelul comisurii labiale, unde
apar vezicule pe un fond eritematos, urmate de ragade dureroase, acoperite de
cruste melicerice. Diagnosticul diferential se face cu perlesul candidozic, care are
o evolutie torpida, este mai putin inflamator, fara cruste melicerice si frecvent la
purtatorii de proteze dentare sau la diabetici.
INTERTRIGO STREPTOCOCIC
Este favorizat de factorii mecanici (contactul direct al suprafetelor cutanate ale
pliurilor la obezI). Se caracterizeaza prin aparitia unor leziuni inflamatorii
eritemato-exudative cu contur difuz la nivelul pliurilor si cu fisuri dureroase in
profunzimea pliului.
ERIZIPELUL SI CELULITA ERIZIPELOIDA
Sunt infectii cutanate grave, relativ frecvent intalnite. Initial erizipelul a fost
descris ca o infectie cutanata contagioasa care a determinat adevarate epidemii
in sectiile chirurgicale. Astazi nu observam contagiunea interumana.
Erizipelul este cauzat de streptococul beta-hemolitic. Debuteaza brusc cu febra
(39 - 40°), frisoane, alterarea starii generale. In acest stadiu, leziunile cutanate
sunt discrete, ceea ce explica frecventele confuzii diagnostice cu infectii acute
ale cailor respiratorii (gripa, pneumoniE). Dupa cateva ore bolnavul observa
aparitia unui placard extins eritemato-edematos, bine delimitat, cu margini
proeminente "in burelet".
Se descriu forme purpurice, buloase si chiar gangrenoase de erizipel, in functie
de intensitatea procesului inflamator. Pot aparea limfangita si limfadenita sau
colectii purulente urmate de abcedare.
Erizipelul se poate localiza oriunde pe corp, dar in ordinea frecventei, erizipelul
se intalneste la nivelul gambelor (poarta de intrare a bacteriei este reprezentata
de plagi sau micoze interdigitale cu fisurI), fetei (poarta de intrare: rinovestibulite,
plagI), pavilionului urechii (poarta de intrare posibila: otite externe gratatE).

Celulita erizipeloida are simptome identice cu erizipelul dar difera de acesta prin
aspectul marginilor placardului eritematos care sunt difuze, fara burelet.
Complicatii: abcese, septicemii, glomerulonefrita poststreptococica, fasceita
microbiana necrozanta (gangrena streptococicA), miozita. In localizarea faciala
pot aparea tromboflebita sinusului cavernos, abcese cerebrale, meningita.
Dupa erizipel persista o tulburare a circulatiei limfatice care determina limfedem.
In cazurile neglijate se poate ajunge la elefantiazis. Pe acest teren asistam
adesea la formarea erizipelelor recidivante. Pentru prevenirea recidivelor, este
importanta tratarea corecta si sustinuta a dermatozelor (de ex. micozE) care
constituie poarta de intrare a streptococului.
ERIZIPELOIDUL
Este o infectie cutanata provocata de erysipelotrix insidiosa, agent patogen larg
raspandit in natura. Acesta determina rujetul porcului, dar se poate gasi si la alte
animale (pasari, pestI). La om apare in special in conditiile manipularii carnii
proaspete (macelari, bucatari, gospodine, pescarI), inoculandu-se prin inteparea
pielii cu oasele animalului infectat.
La 3 - 4 zile dupa inocularea agentului infectios, apare in zona respectiva o
leziune eritemato-violacee bine delimitata, cu contur policiclic, lent extensiva.
Simptomele generale sunt absente sau foarte discrete (cefalee, frisonetE).
Vindecarea apare adesea spontan, fara supuratie, in 2 - 3 saptamani.
Exista si forme diseminate si sistemice (cu afectare cardiaca, articulara, osoasa,
cerebrala.)
Tratamentul piodermitelor nefoliculare
General: antibiotice (penicilina, deoarece streptococul este sensibil la acest
atibiotiC), in functie de gravitatea cazului. In impetigo limitat la suprafete mici,
tratamentul general nu este obligatoriu, dar penicilinoterapia nu constituie o
greseala, daca tinem cont de rolul ei in prevenirea glomerulonefritei
poststreptococice, intalnita frecvent dupa impetigo si alte streptodermii. In
cazurile in care banuim asocierea stafilococului (raspuns slab la penicilina,
tendinta la colectarE), se vor administra antibiotice eficiente in stafilococii,
rezistente la betalactamaze (oxacilina, eritromicina, augmentin, cefalexina etc.)
Local: deparazitare, igienizare, comprese antiseptice cu cloramina B (2 cp. la 1/2
litru de apA), pansamente cu unguente si pudre continand antiseptice (acid boric
3 %, acid fusidic, hexaclorofeN), antibiotice care nu se administreaza pe cale
generala: neomicina, polimixina, bacitracina, mupirociN).

 Infectii cutanate foliculare

FOLICULITA SUPERFICIALA

Este o infectie stafilococica limitata la ostiul folicular. Se caracterizeaza prin

aparitia de pustule la nivelul ostiului foliculului firelor de par terminal, uneori cu
halou eritematos. Evolueaza prin formare de crusta si vindecare fara cicatrice.
FOLICULITA PROFUNDA (Sicozis stafilocociC)
Este o infectie stafilococica a foliculului pilos in totalitate, pe un teren debilitat.
Se manifesta sub forma unor papulo-pustule centrate de un fir de par. Se pot
acoperi de cruste galbui-maronii. Evolueaza subacut sau cronic. La nivelul
foliculului se formeaza un abces in forma de "buton de camasa" ceea ce explica
esecurile terapiei leziunilor superficiale, vizibile.
Diagnosticul diferential se face cu sicozisul micotic (parazitaR), unde foliculitele
sunt agminate, spre deosebire de cel microbian unde sunt diseminate.
Uneori sicozisul stafilococic cu evolutie cronica poate determina aparitia de placi
alopecice cicatriciale, realizand tabloul de sicozis lupoid.
O forma particulara de sicozis este acneea cheloidiana a cefei, mai frecventa la
barbatii de varsta medie, cu piele seboreica. La locul de contact al tegumentelor
cefei cu gulerul camasii se gasesc pustule foliculare recidivante. Dupa cativa ani
se formeaza un placard indurat fibromatos, alopecic in care persista cateva fire
de par. Leziunile pustuloase se extind progresiv spre scalp, in timp ce la ceafa
creste grosimea tesutului fibros.
FURUNCULUL
Este o foliculita cu perifoliculita necrozanta stafilococica produsa de stafilococul
aureu hemolitic.
Debuteaza ca un nodul inflamator dureros care se acopera cu o pustula, totul
centrat de un fir de par (sunt atinse mai ales fire tip velluS). Se formeaza un dop
necrotic (burbioN) care este initial aderent (nu are rost sa "stoarcem" furunculuL),
apoi se elimina, lasand o ulceratie crateriforma ce se vindeca prin cicatrice.
Localizarile mai frecvente sunt: ceafa, fata, gat, membre, regiunea anogenitala.
Complicatii: limfangita, septicemie.
Forme particulare:

 furuncul antracoid (carbuncuL) - caracterizat printr-un placard infiltrat de

cativa cm. diametru format dintr-un conglomerat de furuncule, cu supuratie
"in stropitoare" si din care rezulta, dupa eliminarea numeroaselor
burbioane (de obicei confluatE), un crater extins. Este mai frecvent la
barbati, adesea diabetici, mai frecvent la nivelul cefei, coapsei. Se
insoteste adesea de febra, alterarea starii generale.
 stafilococia maligna a fetei - reprezentata de un furuncul al fetei, insotit de
edem masiv si fenomene generale. Este adesea urmarea traumatizarii
intempestive ("stoarcerii") unui furuncul de la nivelul fetei. Prin raporturile
anatomice de anastomoza ale venei angulare a orbitei cu ramuri ale
sinusului cavernos, se poate complica cu tromboflebita septica a sinusului
cavernos (prevestita de o cefalee intensA) si septicemie fatala.
 furunculoza este prezenta mai multor furuncule in acelasi timp sau
succesiunea unor furuncule recidivante.

HIDRADENITA SUPURATIVA (HIDROSADENITA)

Este o afectiune inflamatorie a glandelor apocrine. Apare dupa pubertate, mai
frecvent la femei. Leziunile se localizeaza in regiunile cu glande apocrine: axilar
si perianogenital. Au aspectul unor noduli subcutanati eritematosi, durerosi, care
dupa colectare fistulizeaza, eliminand o secretie purulenta, uneori sanguinolenta.
Vindecarea spontana se face cu cicatrici vicioase.
PARONICHIA MICROBIANA
Este inflamatia de cauza microbiana a tesuturilor moi periunghiale. Deosebim
forme acute si cronice.
Formele acute sunt cauzate de stafilococul aureu, cele cronice de bacili coliformi,
proteus, la care se poate asocia si candida.
Este favorizata de traumatisme (manichiurA), mediu umed.
Se manifesta prin edematierea repliului periunghial, cu durere locala si
eliminarea de puroi, spontan sau la presiune.
In formele cronice, repliul periunghial se retracta de pe lama unghiei, favorizand
patrunderea de corpi straini ce determina aparitia unei reactii inflamatorii
granulomatoase cu formare de tesut de granulatie (botriomicoM).
Tratamentul piodermitelor foliculare
Tratament general: indicat in cazurile grave, febrile, cu impotenta functionala
importanta. Se indica antibiotice care sunt eficiente in stafilocociii, rezistente la
betalactamaze (eritromicina, oxacilina, augmentin, oxacilina, gentamicina,
cefalexina = OSPEXIN)
In formele recidivante, se indica vaccinoterapie (vaccin si anatoxina stafilococica
in administrari subcutanate bisaptamanale in doze progresiv crescande; vaccin
polimi¬crobian; polidin; cantastim 1 f sc./saptamana cu efect de stimulare
imunologicA).
Tratament local: obligatoriu in toate cazurile.
In formele incipiente si cu pustule superficiale, badijonarile repetate cu solutie de
alcool iodat 1 % asigura adesea vindecarea leziunilor.
In formele supurate este necesara dezinfectia prin comprese cu sol. cloramina B
pana la indepartarea crustelor si secretiilor, urmata de pansamente sterile
absorbante cu scopul de a impiedica insamantarea tesuturilor invecinate.
Pansamentele imbibate cu puroi se distrug prin incinerare. Se interzice baia la
bolnavii cu leziuni supurate deschise. Colectiile purulente se incizeaza si se
asigura drenajul prin mesare. Tesuturile devitalizate se excizeaza .
Epitelizarea leziunilor ulcerate este favorizata de aplicarea de pansamente cu
pudre sau unguente antiseptice si antibiotice (acid boric, acid fusidic, mupirocin,
polimixina, neomicina, bacitracinA)