Domeniul culturilor energetice este unul relativ nou în agricultură.

Pe plan
mondial marea majoritate a culturilor energetice sunt experimentale și au
statut de culturi comerciale. Acestea au în cele mai multe cazuri o densitate
ridicată, fiind înființate cu specii de plante energetice cu un randament ridicat
de producție. Plantele rezultate sunt folosite la ardere pentru generarea de
energie termică. Predominant sunt întâlnite culturile de lemnoase precum
salcia energetică sau plopul, dar și ierburi din zone cu climat temperat.

Pentru producția de biogaz1, important este conținutul de glucide. Printre

culturile care pot fi procesate în silozuri și apoi convertite în biogaz le amintim
pe cele de porumb, mei sau trifoi alb dulce.
1Biogazul este format dintr-un amestec de gaze (metan, hidrogen, dioxid de

carbon etc.) de origine biogenă. Acestea se formează prin procesele de

fermentație sau gazeificare a diferite substanțe organice. Biogazul este
considerat combustibil alternativ.
În ceea ce privește biodiselul2, în ultimul deceniu producția obținută din culturi
energetice a crescut constant în Europa. Acest fapt se datorează în principal
culturilor de semințe de rapiță sau soia.
2
Biodieselul este un biocombustibil sintetic lichid care se obține din lipide
naturale precum uleiuri vegetale sau grăsimi animale. Se poate utiliza în
substituirea totală sau parțială a petro-dieselului.
În general, culturile energetice pot fi clasificate în două categorii și anume:

 plante ierboase:
o plante anuale: rapița, soia, camelina;
o plante perene (care revin la viața an de an): iarba de pampas,
iarba elefantului etc.;
 plante lemnoase: salcia, plopul, Paulownia etc.

Culturi energetice în România

În țara noastră sunt întâlnite și pot fi cultivate diverse culturi energetice,
întrucât solul și clima permit aceste lucru.

Printre acestea se numără următoarele:

Culturi energetice ierboase anuale:

Cerealele

Principalele cereale utilizate pentru obținerea de bioetanol3 sunt porumbul și

grâul. Problema care apare în cazul acestora este cea a concurenței între
utilizarea producțiilor în scop alimentar sau în scop energetic. Din 3 tone de
porumb se poate obține 1 tonă de bioetanol. Totuși, trebuie să luăm în calcul
faptul că o cultură intensivă a porumbului pentru a obține bioetanol necesită
utilizarea unor cantități semnificative de pesticide. Pesticidele au un efect
dăunător asupra solului, ceea ce înseamnă că se anihilează principalul
avantaj al acestui combustibil și anume faptul că afectează mai puțin mediul.
O altă discuție apare atunci când vine vorba despre utilizarea porumbului ca
resursă principală pentru biocombustibil. Acest lucru înseamnă că recolta
destinată hranei umane și animale scade, fapt ce ar putea duce la o creștere
a prețurilor și chiar la o criză alimentară.
3
Bioetanolul este o sursă de energie 100% bio și regenerabilă. Acesta se
obține prin fermentarea componentelor de zahăr și amidon din plante.
Rapița

Este cea mai cunoscută cultură energetică din România, fiind într-o continuă
ascensiune. În anul 2019, România a fost pe locul 10 în topul producătorilor
de rapiță la nivel mondial. În mod obișnuit se obțin circa 3 tone de semințe la
hectar, din care se poate extrage o tonă de ulei crud. În Europa uleiul de
rapiță este cel mai folosit la producerea de biodiesel (70-80%).
Soia

În principal este cultivată deoarece are o valoare alimentară deosebită atât

pentru consumul uman, cât și pentru furajarea animalelor. De asemenea, pe
lângă importanța alimentară, contribuie și la îmbunătățirea fertilității solului. În
ceea ce privește producția de biodiesel, soia este una dintre principalele
surse de grăsimi vegetale utilizate. În comparație cu bioetanolul obținut din
porumb, biocombustibilul obținut în urma procesării boabelor de soia este mai
ieftin, are o putere energetică mai crescută și producția presupune un proces
mai puțin poluant.

Mai rar exploatate în România sunt culturile de Topinambur sau Napul

porcesc și Camelina sau Inișorul.

Culturi energetice ierboase perene:

Iarba elefantului (Miscanthus X Giganteus)

A fost cultivată în ultimii ani în România în loturi experimentale. Fiind o cultură

mai economică, s-a dovedit că poate fi un bun înlocuitor al culturilor de rapiță.
Poate valorifica terenuri mai puțin propice agriculturii, cum ar fi terenurile
marginale sau cele poluate.
Sorgul

Mai este denumită și “planta cămilă” deoarece poate crește acolo unde alte
plante nu ar rezista, cum ar fi zone neregulate, cu puține precipitații.
Seamnănă la exterior cu porumbul și este utilizată cu succes pentru obținerea
de bioetanol.
În anul 2004, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea a
obținut un hibrid dintre sorg și iarba de Sudan, cu denumirea comercială
“Tereza 2004”. Hibridul este adaptat condițiilor de cultivare din țara noastră și
este utilizat în principal pentru furajarea animalelor.
Iarba de Sudan

Este utilizată în preponderență ca furaj în țara noastră. Este foarte rezistentă

la secetă și poate produce 2-3 recolte abundente de furaj pe an.

Poate fi cultivată cu succes atât pentru producția de biocombustibil, cât și în

obținerea de produse pentru industria alimentară și zootehnică.

Culturi energetice lemnoase

Salcia energetică

Este o plantă care are cele mai bune rezultate pe terenurile cu un nivel mai
ridicat de umididate, care nu sunt potrivite pentru alte culturi. Utilizarea salciei
se face sub formă de tocătură, fiind utilizată în cazane speciale pentru
tocătură sau în centrale energetice. De asemenea, se utilizează și sub formă
de materie primă pentru realizarea de peleți sau brichete.
Plopul energetic

Este cultivat pe post de plantă energetică mai ales în America de Nord. În

România este considerat a fi o cultură de perspectivă. Prima tăiere se face la
2 ani, iar mai apoi în fiecare an, timp de 10 ani. Biomasa obținută prin
recoltare poate fi folosită sub formă de tocătură pentru alimentarea centralelor
termice sau pentru transformarea în peleți.
Copacul prințesei (Paulownia)

Este cultivat în scop dublu, cea mai mare parte din recoltă comercializându-se
pentru cherestea (70%), iar restul de reziduuri de la tăiere (în procent de
30%) se folosesc pentru alimentarea centralelor termice.

În perioada 2014 – 2020, au fost active câteva măsuri din Programul Național
de Dezvoltare Rurală care au sprijinit proiectele de obținere a energiei din
resurse regenerabile. Printre acestea se numără:

 Măsura 4 ”Investiții în active fizice” – care, printre altele, sprijină și

investiții în instalații pentru producerea de energie electrică și/sau
termică, prin utilizarea biomasei. Poți citi mai multe detalii aici.
 Măsura 6 ”Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor” – care, prin
submăsurile 6.2 ”Sprijin pentru înfiinţarea de activităţi neagricole în
zone rurale” și 6.4 ”Investiţii în crearea şi dezvoltarea de activităţi
neagricole” sprijină producția de combustibil din biomasă (ex.:
fabricare de peleți și brichete), în vederea comercializării, producerii și
utilizării energiei din surse regenerabile pentru desfășurarea propriei
activități. Poți citi mai multe detalii aici.
 Submăsura 8.1 „Împăduriri și crearea de suprafețe împădurite” – acordă
sprijin pentru împădurirea terenurilor agricole și neagricole. Printre
 speciile eligibile pentru împădurire regăsim inclusiv salcâmul și 3 specii
de salcie: salcie albă, salcie căprească și salcie plesnitoare. Poți citi
mai multe detalii aici.
 Măsura 19 ”Dezvoltarea Locală LEADER” – printre altele, încurajează și
investițiile ce vizează promovarea utilizării surselor de căldură pe bază
de biomasă și crearea și dezvoltarea de sisteme de producere și
distribuție a biogazului la nivel de comunitate. Poți citi mai multe
detalii aici.

În luna octombrie, Parlamentul European a votat în favoarea reformei Politicii

Agricole Comune, care va impune obligații mai mari pentru protecția mediului.
Cu siguranță reforma va cuprinde și programe de finanțare a culturilor
energetice și nu numai.

Pentru a avea în mod durabil câștig atât pe partea alimentară cât și pe cea
energetică, politicile comunitare prevăd o coordonare clară și reală a culturilor
fiecărei țări. Potențialul energetic al biomasei în România este unul apreciabil,
care poate reprezenta o resursă durabilă pentru domeniul energiilor
regenerabile, dar care încă este prea puțin exploatat.