În mod similar, tot mai mulți specialiști consideră că, împreună cu factorii

menționați mai sus, latura psihologică a problemei ar trebui să fie luată în

considerare.
Una dintre metodele cele mai utilizate astăzi, datorită eficienței și a
simplității pentru a determina mai exact manifestarea diferitelor tipuri de
amenințări și pericole la adresa infrastructurii critice, este de a dezvolta scenarii
pentru fiecare amenințare și pericol specific1.
Ținând cont de provocările contemporane care pot aduce daune
infrastructurilor critice naționale (creșterea interdependenței între componentele
acestora, creșterea puterii și frecvenței amenințărilor, a noilor pericole și
amenințări specifice mediului de securitate ca urmare a atacurilor teroriste din
2001, creșterea numărului de sisteme cu un nivel de complexitate ridicat și
redundanța lor, inclusiv imposiblitatea controlării elementelor infrastructurii critice
prin externalizare, specialiștii americani au creat 15 astfel de scenarii.
Din cadrul acestor scenarii, patru sunt cauzate de dezastre naturale, zece sunt
cauzate de atacuri teroriste și un scenariu se referă la un atac cibernetic.
Urmare a acestei situații, întrucât 70% din scenariile pentru distrugerea
infrastructurii critice au fost de amploare, s-au recomandat măsuri pentru
protejarea sectoarelor, subsectoarelor și componentelor în cauză.

1
Departamentul Securităţii Naţionale al SUA a elaborat, în 2005, un document, în acest sens, intitulat National
Planning Scenarios – Scenariile de planificare naţionale.