MNISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA,

“INSTITUTUL DE ŞTIINŢE PENALE ŞI

CRIMINOLOGIE APLICATĂ”

REFERAT

Parlamentul European

Autor: Leu Cristian

Grupa: 16.SSP.2.2
Coordonator: Cîrlan Cristina
 Chişinău 2017
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………......… 3
Capitolul I- Componenţa, organizarea şi funcţionarea, Parlamentului European.
1 Componenţa Parlamentului european.......................................................................................4
1.1 Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European.............................................................5
1.2 Puteri............................................................................................................................................5,6
Capitolul II- Atribuţiile, istoric şi alegerile Parlamentului european
2.1 Atribuţiile Parlamentului european..............................................................................................6,7
2.2 Surt istoric a Parlamentului european............................................................................................7
2.3 Alegerile Parlamentului european..................................................................................................8
Concluzie………………………………………………………………………………………..........8
Bibliografie…………………………………………………………………………………..........…8
 Introducere
Parlamentul european a apărut prin Tratatele institutive, fiind denumit, iniţial, fie Adunarea
comună (in Tratatul instituind C.E.C.A.), fie Adunare (in Tratatele instituind C.E.E., Euratom); prin
Rezoluţia din 20 martie 1958, cele trei instituţii similare au fost reunite in Adunarea parlamentară
europeană, numire ce şi-a produs efectele începînd cu anul 1960.
Parlamentul European este o instituţie legislativă a Uniunii Europene (UE) aleasă prin scrutin
direct o dată la cinci ani.
Împreună cu Consiliul Uniunii Europene (Consiliul) şi cu Comisia Europeană, exercită puterea
legislativă a UE.
A fost descrisă (chiar de eurodeputaţi) ca fiind una dintre cele mai puternice legislative din
lume.
Parlamentul este compus din 751 de membri, care reprezintă al doilea cel mai mare electorat
democratic în lume (375 milioane de votanţi eligibili în 2009).
Capitolul I- Componenţa, organizarea şi funcţionarea, Parlamentului European.
1. Componenţa Parlamentului European
Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetăţeni ai
Uniunii Europene.
Începând cu 13 iunie 2004, acesta are 732 membri. S-a decis că numărul maxim de
parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de 5 şi respectiv maxim de 99 de
deputaţi pentru fiecare stat membru.
Alocarea locurilor în parlament are la bază o reprezentare degresivă şi proporţională a statelor
membre. Astfel, statele mici trimit mai mulţi deputaţi în PE decât ar trebui dacă s-ar lua în
considerare strict populaţiile statelor respective.
Configuraţia actuală a Parlamentului European a fost stabilită prin Tratatul de la Nisa, care
conţine prevederi referitoare la echilibrul puterii şi procesul decizional în cadrul Uniunii, în
contextul unei structuri cu 27 de State Membre.
Principiul conform căruia membrii Adunării terbuie fie aleşieste„sufragiu universal direct.
In realitate, Actul din 1976, care prevedea alegerea reprezentanţilor in Adunare prin sufragiu
universal direct, se limitează să aducă in prim plan cateva reguli minimale, cum ar fi:
- principiul votului unic;
- alegerea să se desfăşoare in cursul aceleiaşi perioade in toate statele membre, perioadă care
incepe joi dimineaţă şi se termină in duminica imediat următoare, prima perioadă fiind determinată
de către Consiliu, care statuează cu unanimitate de voturi, după consultarea Parlamentului european;
- varsta minimă pentru vot este de 18 ani.
Fiecare stat stabileşte regulile cu privire la electorat (singura condiţie stabilită de o manieră
uniformă este cea referitoare la varstă), la eligibilitate şi la modurile de desfăşurare a scrutinului
(toate statele au adoptat un sistem de reprezentare proporţională, cu liste naţionale sau locale).
Parlamentul european pentru fiecare stat membru. După ultima extindere, care a avut loc in
anul 1995, locurile in Parlament au fost repartizate astfel:
Parlamentul poate stabili şi unele reguli de conduită pentru membrii săi.
Membrii Parlamentului european sunt aleşi pentru o perioadă de 5 ani, iar mandatul lor este
reprezentativ.Un membru al Parlamentului european, pe timpul mandatului, nu poate indeplini şi
calitatea de:
- membru al guvernului unui stat;
- membru al Comisiei; membru al Curţii de justiţie sau grefier;
- membru al Curţii de Conturi;
- membru al Comitetului consultativ C.E.C.A. sau al Comitetului
economic şi social al C.E. ori al EURATOM;
 - membru al comitetelor sau organismelor create in temeiul sau in aplicarea
Tratatelor institutive in vederea administrării fondurilor comunitare sau a unei sarcini
permanente şi directe de gestiune administrativă;
- membru al Consiliului de administraţie, al Comitetului de direcţie B.E.I.;
- funcţionar sau agent in activitate in cadrul Comunităţilor europene.
Membrii Parlamentului european beneficiază, potrivit articolului 10 din Protocol, de imunitate
pe toată durata sesiunilor Adunării. Sesiunea fiind anuală, imunitatea este, practic, permanentă.
 1.1 Organizarea şi funcţionarea Parlamentului European
Sub aspect organizatoric, Parlamentul european cuprinde:
- un Birou.
- Conferinţa preşedinţilor;
- comisii;
- grupuri politice parlamentare.
a. Preşedintele, vicepreşedinţii (14) şi cei 5 chestori sunt aleşi de către Parlament prin scrutin
secret, pentru o perioadă de 2 ani şi jumătate. Ei formează Biroul, in cadrul căruia chestorii au un
drept de vot consultativ.Biroul este responsabil de bugetul Parlamentului şi răspunde de problemele
administrative, de organizare şi de personal.
b.Conferinţa preşedinţilor. (care era compus din membrii Biroului şi preşedinţii grupurilor
politice parlamentare) -elaborează agenda pentru sesiunile plenare, stabileşte orarul activităţii
organismelor parlamentare şi termenii de referinţă şi dimensiunea comisiilor şi delegaţiilor
parlamentare.
c.Comisii. In prezent, există 17 comisii. Comisiile sunt cele care pregătesc lucrările
Parlamentului, redactează rapoarte şi ţin legătura cu instituţiile Comisiei şi Consiliului in intervalul
dintre sesiuni.
De asemenea, Parlamentul poate infiinţa comisii temporare, pentru o perioadă de 12 luni, cu
posibilitatea prelungirii existenţei lor printr-o decizie a Parlamentului.
-comisii parlamentare mixte, cu participarea parlamentarilor din statele asociate la Comunitate
sau din statele cu care,deja, sunt angajate negocieri de aderare.
Parlamentul infiinteaza si niste grupuri politice care:
- beneficiază de resurse proprii prevăzute in bugetul Parlamentului;
- au propriul secretariat;
- participă, in mod activ, la pregătirea ordinii de zi;
- contribuie la dezbateri;
- desfăşoară activităţi proprii;
- au administratori specializaţi permanenţi pe langă comisiile parlamentare, contribuind la
pregătirea comisiilor.
B. Funcţionarea
-La nivel comunitar, o legislatură se intinde pe o durată de 5 ani.
-Parlamentul poate fi convocat, cu titlu de excepţie, in sesiuni extraordinare, la cererea
majorităţii membrilor săi sau la solicitarea Consiliului ori a Comisiei şi din iniţiativa unei treimi
din membri săi.
-Dezbaterile Parlamentului sunt publice.
 -Parlamentul este asistat de un Secretar general, ce se găseşte in fruntea Secretariatului general.
In cadrul Secretariatului işi desfăşoară activitatea aproximativ 3500 de persoane, pe langă care mai
funcţionează şi personalul grupurilor politice şi asistenţii membrilor.
-Bugetul operaţional al Parlamentului este doar unu la sută din bugetul Comunităţii, adică un
Euro şi jumătate pe an de la fiecare persoană care trăieşte in Uniunea Europeană.
-Lucrările Parlamentului se desfăşoară in 3 oraşe
diferite. -Secretariatul se găseşte la Luxemburg.

1.2 Puteri
Parlamentul dispune de trei puteri importante:
 Puterea legislativă, prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă
legislaţia
europeană (directive, ordonanţe, decizii). Această coparticipare la procesul legislativ asigu
 legitimitatea democratică a textelor de lege adoptate. PE nu are drept de iniţiativă,
adică nu poate înainta propriile proiecte de legi. Acest drept de iniţiativă îl are la ora actuală
numai Comisia Europeană. După semnarea Tratatului de la Nisa, în majoritatea domeniilor
politice deciziile se iau pe principiul coparticipativ, la care parlamentul şi Consiliul au drepturi
egale, urmând ca în cazul în care nu se ajunge la un consens decizia să fie luată în a treia şedinţă,
în cadrul unei comisii de mediere.
 Puterea bugetară. Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele
bugetare ale UE. Comisia Europeană întocmeşte un proiect de buget. În faza de aprobare a
bugetului Parlamentul şi Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări. La capitolul de
venituri bugetare ultimul cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul. Dreptul
de intervenţie al Parlamentului în domeniul cheltuielilor agricole este însă foarte redus. Însă de
când Parlamentului i s-a acordat dreptul de intervenţie bugetară, ponderea cheltuielilor agricole
din bugetul UE (cca. 100 mld. euro în anul 2004) a scăzut de la aprox. 90% la 50%. Pentru
exerciţiul bugetar 2005 s-a prevăzut o creştere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5 miliarde
euro.
 Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Înainte de numirea
membrilor acesteia, Parlamentul analizează în comisiile sale competenţa şi integritatea
comisarilor desemnaţi (propuşi). Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau
impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de încredere. În afară de acestea,
Parlamentul exercită un control politic prin Consiliul de Miniştri şi Consiliul European, cu
precădere în afara CE, acolo unde aceste instituţii au funcţii executive.
 Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializează pe anumite
domenii.[12] Aceştia sunt delegaţi de fracţiunile parlamentare sau de grupările fără fracţiune în cele 20
de comisii permanente şi cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de
specialitate şi care pregătesc lucrările în plen ale Parlamentului. În afară de aceasta, există şi
posibilitatea de a înfiinţa comisii temporare sau alte subcomisii.
 Capitolul II- Atribuţiile, istoric şi alegerile Parlamentului european.
2.1 Atribuţiile Parlamentului european
 exercită un rol consultativ in elaborarea actelor comunitare şi nu are putere legislativă in
sistemul comunitar.
 Detine puterea bugetară.
 exercită un control politic asupra Comisiei.
 numeste in funtie membrii Comisiei
-beneficiază de o putere de co-decizie
legislativă.
 dreptul de a primi petitii de la membrii Uniunii
 are dreptul de a examina petiţii a fost in mod
oficial
Parlamentul european numeşte un mediator, avand drept atribuţie:
 de a primi plingerile oricarui cetatean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică
care işi are reşedinţa sau sediul statutar intr-unul dintre statele membre.
 face anchete in cazuri temeinic justificate, din proprie iniţiativă sau atunci cand este sesizat
direct ori prin intermediul unui membru al Parlamentului, mai puţin in situaţia cand este,
deja, iniţiată o procedură jurisdicţională.
 prezintă Parlamentului şi instituţiei in cauză un raport intocmit cu privire la constatările
făcute.
 informează cu privire la concluziile la care s-a ajuns şi persoanele care au sesizat faptele ce
au făcut obiectul investigaţiei.
In fiecare an, mediatorul prezintă Parlamentului şi un raport final cu privire la rezultatul
tuturor anchetelor desfăşurate. Mandatul mediatorului este egal cu mandatul parlamentarilor,
existand posibilitatea realegerii acestuia. El poate fi demis doar de Curtea de justiţie, pentru că in
exercitarea atribuţiilor ce-i revin se apreciază că este total independent de orice altă instituţie. Pe
perioada mandatului ii este interzisă desfăşurarea oricărei activităţi remunerate sau nu detine
Competenţă (putere) bugetară. In materie legislativă nu are nici competenţa de iniţiativă, rezervată
Comisiei, nici competenţa de decizie, rezervată Consiliului.
Deci atribuţiile Parlamentului european sunt:
 sigurarea controlul politic general;
 participarea la elaborarea dreptului comunitar prin cooperare (legislativă);
 decizionale, in materie bugetară (adoptă bugetul Comunităţii);
 participarea la relaţiile externe.
 nu are dreptul să desemneze un Guvern.
  are puteri de supervizare numai asupra Comisiei, nu şi asupra Consiliului.
Consiliul poate deveni subiectul controlului parlamentar numai in măsura in care fiecare
membru este, ca un ministru dintr-un guvern naţional, subiect al controlului parlamentului
naţional.
 nu are nici o influenţă asupra compoziţiei noii Comisii. Guvernele statelor
membre pot, teoretic, să repună in drepturi chiar vechea Comisie, propunand aceiaşi membri.
Odată cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Maastricht asupra Uniunii europene, la 1
noiembrie 1993, Parlamentului european i-au fost conferite puteri suplimentare, şi anume:
 in materie co-decizională, impreună cu Consiliul de Miniştri in anumite
domenii ale legislaţiei referitoare la piaţa unică, avand posibilitatea (Parlamentul) să respingă
definitiv unele propuneri;
 dreptul de a cere Comisiei să inainteze propuneri pentru anumite domenii ale
politici comunitare;
 dreptul de a infiinţa Comisii de anchetă temporare;
 dreptul la petiţie.

2.2 Surt istoric a Parlamentului european

Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi
Oţelului) a avut loc prima şedinţă a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai
parlamentelor naţionale.
Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta
Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere.
În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înfiinţează Comunitatea Economică
Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea Generală,
alcătuită acum din 142 deputaţi, răspundea de toate cele 3 comunităţi.
Fără a beneficia de noi competenţe, adunarea îşi schimbă totuşi denumirea în Parlamentul
European. În 1971 CE are un buget propriu, la elaborarea şi adoptarea căruia participă şi Adunarea.
În 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European.
În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se foloseşte pentru prima dată
noţiunea de „Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse şi în procesul legislativ general.
Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege şi fără
acordul
Consiliului de Miniştri şi poate înfiinţa comisii de investigaţie.

2.3 Alegerile Parlamentului european

 Parlamentul European este ales o dată la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc în
iunie 2009, în toate cele 27 state membre. Următoarele alegeri vor avea loc în 2019.
Numărul de deputaţi nu reflectă toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un
număr supraproporţional de deputaţi, în timp ce cele mai mari, şi mai ales Germania, de un număr
subproporţional.
Această regulă s-a modificat puţin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. După rearanjarea
numărului de mandate, Germania nu a fost obligată să cedeze o parte din mandate deputaţilor din
statele recent aderate, spre deosebire de celelalte state membre.
Această inechitate are două motive tehnice:
 Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fracţiunilor parlamentare se asigură
reprezentarea în parlament a diversităţii politice existente şi în statele mai mici ale UE;
 Dacă s-ar lua în considerare totalul voturilor primite din fiecare ţară, atunci numărul
de deputaţi ar fi atât de mare încât Parlamentul European ar deveni ineficient.
În perioada 4-7 iunie 2009 au avut loc alegeri pentru Parlamentul European în toate ţările
membre ale Uniunii Europene pentru mandatul 2009-2014. România a ales un număr de 33
eurodeputaţi.
 Concluzie.
În concluzie pot spune că, Parlamentul European organul reprezentativ al celor 450 de
milioane de cetăţeni ai Uniunii Europene.
Rolul principal la Parlamentului European este unul consultativ în ceea ce priveşte elaborarea
actelor Comunicare, neavînd putere legislativă în sistemul comunitar. Are un drept important şi
anume de a desemna un Guvern.
Deasemenea pot afirma că, acest organ asigură un control politic în domeniul executării bugetul
comunităţii şi colaborînd foarte aproapte cu Comisiea Europenă. Deci Parlamentul European ocupă
un rol distinct în structura organizatorică a comunităţilorm răspunzînd unor necesităţi fundamentale.
 Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Parlamentul_European#Componen.C8.9B.C4.83
2. Note de Curs-Instituţii cumunităţii europene.-Cîrlan Cristina