Tema 8

Modalităţi psihoterapeutice de modelare a comportamentului

1. Delimitări conceptuale
2. Modele psihoterapeutice

3. Eficienţa şi limitele consilierii psihologice şi psihoterapiei

3. Studii de caz

1.Delimitări conceptuale

Simpla sfătuire (SS) „intervenţie” prin mijloace psihologice de tip compătimire,

încurajări, oferirea unor soluţii viabile în vederea restabilirii echilibrului sufletesc
perturbat al unei persoane afectată de anumite evenimente de viaţă.

Consilierea psihologică(CP) este intervenţia psihologică în scopul optimizării,

autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi /sau în scopul prevenţiei şi ameliorării
problemelor emoţionale , cognitive şi comportamentale. Acest tip de intevenţie se
adreseaza cu predilectie omului sănătos aflat în impas existential reconstruidu-i
confortul psihofizic si moral , celui cu dificultăţi de relaţionare reconfigurandu-i spatiul si
calitatea relatiilor si nu în ultimul rând persoanelor suferinde somatic cărora le ofera
alternative realiste la situaţia de bolnav .

Indicaţii de elecţie:

1)asistenţa psiho-medicală a copilului şi adolescentului,adultului

2)asistenţa psihologică a cuplurilor şi familiilor

3)asistenţa psihologică a persoanelor aflate in situaţii de criză

4)optimizarea şi dezvoltarea personală a copilului,adolescntului,adultului

5)optimizarea şi ameliorarea problemelor psihoemotionale şi de comportament

1
6) asistenţa psihologică a bolnavului somatic

Psihoterapia(PT) ,spre deosebire de consilirea psihologică este o intervenţie implicată în

egală masură în situaţiile de sănatate şi boală.Ea se adresează:

● omului sănătos, aflat în dificultate (îi conferă confort moral şi o mai bună sănătate)

● celui cu dificultăţi de relaţionare (îl ajută spre o mai bună integrare);

● celui suferind somaţic (îi alină suferinţa);

● celui alienat (îi dezvoltă capacitatea de orientare în viaţă şi de resocializare)

Indicaţii de elecţie:

1)asistenţa medico-psihologică bolnavului psihic(clinica psihiatrică)

2)asistenţa medico-psihologica a bolnavului somatic(clinica bolilor somatice:cardiologie,

neurologie,gastroenterologie,dermotologie,endocrinologie,chirurgie,etc.)

2)Modele psihoterapeutice:

Psihoterapia suportivă- psihoterapie de suprafaţă nu modifică personalitatea

bolnavului;obiectivul=activarea resurselor psihice personale ale pacientului,valorizarea
/dezvoltarea a ceea ce s-a conservat)

Psihoterapiile de orientare psihodinamică - obiectivul terapei constă în a aduce la nivel

conştient conţinuturile incoştiente( „insight”) în vederea restucturării profunde a
personalitaţii)

Psihoterapiile cognitiv-comportamentale-obiectivul terapiilor cognitiv-

comportamentale constă în identificarea şi înlocuirea schemelor,modelelor iraţionale de
a gândi,eradicarea comportamentelor problematice şi înlocuirea acestora cu scheme
comportamentale adaptative/sanogenetice)

2
Psihoterapiile experienţiale - obiectivul= să-l ajute pe client sa-şi descopere libertatea
interioară,să-şi conştientizeze propriile resurse, identificând factorii frenatori ai propriei
personalitaţi

Terapiile de relaxare - obiectivul=realizarea unei decontracturi musculare şi nervoase

având drept scop economisirea energiei fizice şi psihice, creşterea rezistenţei la stres a
organismului şi diminuarea efectelor negative ale stresului deja instalat; antrenamentul
autogen J.H.Shultz. relaxarea neuromusculară progresivă E.Jacobson, biofeedback-ul
4. Eficienţa şi limitele consilierii psihologice şi psihoterapiei
Eficienţa consilierii psihologice şi psihoterapiei
În ultimi ani, Medicina Bazată pe Evidenţe a devenit un adevărat „arbitru” care
evaluează pe baza unor indicatori somatici şi psihologici succesele diferitelor forme de
psihoterapie aplicate în diverse TPS şi BPS.
Astfel, metaanaliza unor cercetări asupra eficienţei psihoterapiilor scurte,
întreprinse de Linden et all (1996) şi Dusseldropp (1999), a evidenţiat la pacienţii cu
boală coronariană trataţi psihoterapeutic normalizarea frecvenţei cardiace, scăderea
nivelului de colesterol şi diminuarea de 1,7-1,8 ori a mortalităţii cardiace.
De asemenea ,s-a demonstrat ştiinţific că răspund foarte bine la intervenţia
psihoterapeutică depresia şi anxietatea care acompaniază bolile in general dar şi
comportamentele patogenetice care produc îmbolnăviri(ex. fumatul,
sedentarismul,obezitatea,etc.).
Mai mult, o serie de autori germani (Fritzsche, Bauer, Ruegg, Grawe) aduc în
favoarea eficienţei diferitelor forme de psihoterapie modificările evidenţiabile la nivelul
diferitelor structuri neuronale ale pacienţilor trataţi prin metode psihologice; eficienţa
psihanalizei a fost probată prin utilizarea tehnicilor de Brain - imaging.
Limite în consilierea psihologică şi psihoterapie

1)În prezent există în lume peste 200 de şcoli /orientări în consilire şi psihotrapie
şi peste 600 tehnici(D.David 2006),dar apariţia acestora nu a condus în mod direct la
scădrea prevalenţei tulburărilor psihice sau la clarificarea mecanismelor etiopatogenetice

3
 2) Un segment important din cei diagnosticati cu suferinte psihice sau psihologice
nu au acces la serviciile de consiliere si psihoterapie fiind fie prea scumpe(si nedecontate
de casele de asigurari de sănăte),fie insuficient promovate informational;
3)Eficienta acestor interventii s-a dovedit a fi mai bine aspectata în tulburarile de
anxietate si mai slabă in tulburarile bipolare.
Cine poate oferi servicii de consilire si psihoterapie?
În conformitate cu Legea 213/2004 cu privirea la reglementarea profesiunii de
psihlog/psihoterapeut servicii de consilire psihologică nu pot oferi decât licenţiaţii în
psihologie pregătiti postuniversitar(3-5ani) în domeniul consilirerii psihologice de
orientare:cognitivcomportamentală.experienţialistă,psihodinamică,integrativă,etc.Servicii
le de psihoterapie pot fi practicate în egală măsură de către psiholog,medic, asistent
social,teolog sub rezerva pregătirii printr-un curs postuniversitar(3-5ani) în domeniul
psihoterapieideorientarecognitivcomportamentală,.experienţialistă,psihodinamică,integrat
ivă,etc.
Concluzii:Consilirea si psihoterapia necesită o pregătire academică şi nu poate fi
practicată decât de profesioniştii domeniului.
5. Studii de caz
Exemplu de abordare psihodinamică a unui pacient alcoolic: analizarea motivaţiile şi
conflictelor inconştiente care stau la baza comportamentului actual (adictiv) prin tehnica
interpretărilor şi asociaţiilor libere care vor conduce pacientul la „iluminarea „şi
conştientizarea motivelor interioare care au determinat consumul cronic de alcool
=restructurare atitudinală,comportamentală şi de personalitate.
Principalele tehnici utilizate sunt: interpretările,asociaţiile libere,analiza
viselor,analiza rezistenţelor şi a trasferului
Exemplu de abordare cognitiv-comportamentală a unui pacient fumator:fumatul este un
comportament problematic care are la bază scheme de gândire şi comportamentale
condiţionate în timp care pot a fi decondiţionate prin tehnica identificării şi monitorizării
stărilor emoţionale care favorizează comportamentul indezirabil(fumatul);demersul
terapeutic se va focusa pe rezolvarea problemelor emoţionale ale clientului fumător şi
înlocuirea fumatului cu subtitute de genul activitate fizică ,implicarea în activităţi
generatoare de satisfacţii superioare(vizionarea unui film captivant, lecturarea unei cărţi

4
interesante,etc. )consumarea unor mici cantitaţi din alimentele preferate (o mini
amandină,o bomboană delicioasă,etc. ) =scheme comportamentale
adaptative(sanogenetice) capabile să înlocuiască treptat comportamentul problematic.
Strategiile terapeutice utilizate sunt : desensibilizarea,modelarea şi restructurarea
cognitivă (prin intermediul dialogului socratic de verificare a veridicităţii gândurilior
şi convingerilor iraţionale şi înlocuirii lor cu alternative realiste),monitorizarea stărilor
emoţionale şi a comportamentelor,elaborarea unor deprinderi de rezolvare de probleme
şi comunicare asertivă.
Exemplu de abordare experienţialistă a unui pacient anxios: demersul terapeutic îşi
propune să-l ajute pe client sa-şi descopere libertatea interioară,să-şi conştientizeze
propriile resurse, identificând factorii frenatori ai propriei individualităţi care îi împiedică
evoluţia spontană şi creativă a persoanalităţii prin încurajarea pacientului anxios să-şi
exprime neliniştile ,îngrijorările ,sentimentele fără inhibiţii în manieră simplă de „aici şi
acum „
Tehnici de terapie utilizate sunt înprumutate din alte sisteme terapeutice cu accent pe
atitudinea non-evaluativă a terapeutului pe înţelegere ,empatie şi respect faţă de client.
Demersul terapeutic foloseşte cu precădere tehnica ascultării active,reflecţia,încurajarea
clientului să-şi trăiască experienţa imediată.