TRANSFUZIA DE SÂNGE

Administrarea sângelui de la donator la primitor, atât direct, cât şi după o

fază intermediară de conservare într-un flacon de sticlă sau pungă de plastic – se
numeşte transfuzie.
Scop
- restabilirea masei sanguine şi asigurarea numărului de globule roşii
necesare
- îmnătăţirea circulaţiei periferice
- stimularea hematopoiezei
- mărirea capacităţii de coagulabilitate a sângelui
- aport de substanţe nutritive proteice
- stimularea reacţiilor metabolice ale organismului
- corectarea imunodeficienţelor
- corectarea unor deficienţe plasmatice congenitale
- depuraţia organismului prin înlocuirea parţială sau totală, cu sânge
proaspăt.
TRANSFUZIA DIRECTĂ
- constă în trecerea sângelui din sistemul vascular al donatorului în sistemul
vascular al primi-torului
- se utilizează numai în condiţii excepţionale, cu caracter de urgenţă, în lipsa
sângelui conservat
- se alege un donator cu sânge izo-grup, izo-RH şi numai excepţional un
donator universal (grup OI)
 - pacientul şi donatorul vor fi plasaţi în paturi paralele, apropiate, cu
membrele superioare ce vor fi folosite pentru puncţie aşezate unul lângă altul pe
o măsuţă acoperită cu câmp steril, la o distanţă de aproximativ 30-40 cm
- se puncţionează întâi vena primitorului
- se puncţionează vena donatorului, se aspiră sângele care fiind amestecat
cu aerul din tubul aparatului, se elimină într-un pahar
- când sângele nu mai conţine bule de aer, se introduce la primitor
- cantitatea de sânge transfuzat nu va depăşi 500-600 ml (lipotimia
donatorului)
- se supraveghează atent pacientul câteva ore
TRANSFUZIA INDIRECTĂ
- se execută cu sânge proaspăt izo-grup, izo-Rh de la donator cunoscut, prin
intermediul flaco-nului sau pungilor din PVC, cu stabilizator anticoagulant
Pregătirea materialelor
- toate materialele necesare perfuziei i.v.
- trusă pentru pefuzat sânge cu filtru în picurător
- sânge izo-grup, izo-Rh
- materiale necesare controlului grupei sanguine
- medicamente pentru eventuale accidente
- învelitoare de flanelă
- casoletă cu câmpuri sterile
- aparat de oxigen
Pregătirea sângelui
- se verifică integritatea flaconului sau pungii, valabilitatea, aspectul
macroscopic al sângelui
 - se încălzeşte la temperatura corpului
Pregătirea pacientului
*psihic
- i se explică necesitatea şi riscul transfuziei
- dacă este posibil, pacientul îşi exprimă consimţământul în scris
- dacă pacientul refuză, fiind conştient şi cunoscând consecinţele refuzului
transfuzia nu se va efectua
- aparţinătorii nu au drept de hotărâre
*fizic:
- pacientul nu va mânca
- se aşează în decubit dorsal, comod, cu braţul în extensie şi supinaţie
- i se administrează romergan (dacă este alergic)
Execuţie
- spălarea mâinilor cu apă şi săpun
- asistenta îmbracă mănuşi sterile pentru protecţie
- se efectuează proba de compatibilitate directă
- se îndepărtează dopul de parafină (când este cazul)
- se dezinfectează dopul cu tinctură de iod
- se montează aparatul de perfuzat (cu filtrul în picurător)
- se evacuează aerul din tubul aparatului
- se fixează flaconul (punga) în stativ
- se alege o venă şi se puncţionează
- se îndepărtează garoul şi se ataşează amboul aparatului de transfuzat la ac
- se fixează acul, amboul şi extremitatea tubului la piele
 - se lasă 20-30 ml sânge să curgă prin picurător şi se reglează ritmul 10-15
picături/minut timp de 5 minute
- se supraveghează pacientul şi dacă nu apar semne de incompatibilitate se
repetă operaţia
- dacă nu au apărut semne de incompatibilitate, se continuă tranfuzia în
ritmul stabilit de medic
- se supraveghază, în continuare, pacientul şi ritmul de scurgere la nivelul
picurătorului
- se pregăteşte flaconul următor (dacă este cazul)
- se reţin din flacon 5-6 ml sânge pentru verificări ulterioare, în caz de
accidente posttrans-fuzionale tardive
- se închide prestubul, se aplică pensă între amboul şi tubul de control
- se retrage acul şi se comprimă vena cu un tampon steril
- se aplică pansament steril la locul puncţiei şi se fixează
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se aşează comod, se acoperă
- se asigură temperatura camerei cu 1-2˚C mai ridicată
- se oferă pacientului lichide calde (dacă este permis)
- se alimentează după 2 ore de la terminarea transfuziei (dacă este permis)
Notarea în foaia de observaţie
- se notează numărul flaconului şi cantitatea de sânge transfuzat;
eventualele reacţii ale pacien-tului
Accidente
- incompatibilitatea de grup, manifestată sub forma şocului hemolitic
- transfuzarea de sânge alterat
- prezenţa substanţelor piretogene provoacă frison, cefalee, febră
- embolie pulmonară (cu cheaguri)
- transfuzarea sângelui neâncălzit poate provoca hemoliză
Incidente
- înfundarea aparatului cu cheag
- ieşirea acului din venă
- perforarea venei, coagularea sângelui venos refulat în ac