Didactica Et

Program postuniversitar de conversie profesională
pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
Forma de învăţământ ID - semestrul I
DIDACTICA
EDUCAŢIEI TEHNOLOGICE
Rodica CONSTANTIN
2005
Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
Didactica educaţiei tehnologice
Rodica CONSTANTIN
2005
© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării
Proiectul pentru Învăţământul Rural
Nici o parte a acestei lucrări

nu poate fi reprodusă fără
acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării
Cuprins
Didactica Educaţiei tehnologice
Cuprins
Pagina
Introducere 1
Unitatea de învăţare nr. 1 – PERSPECTIVE CURRICULARE 7
1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1 8
1.2 De ce educaţie tehnologică? 9
1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12
1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17
1.5 Întrebări de început 19
1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea
programelor pentru educaţia tehnologică 21
1.7 Conexiuni interdisciplinare 24
1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27
1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33
1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia
şcolii pentru Educaţie tehnologică 37
1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 42
1.12 Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore 46
Bibliografie 47
Unitatea de învăţare nr. 2 – APLICAREA CURRICULUMULUI

DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA CLASĂ 48
2.2 Algoritmul proiectării didactice 50
2.3 Strategii moderne 60
2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75
2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79
2.6 Resurse didactice 80
2.7 Metode de evaluare 82
2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie
tehnologică 90
Proiectul pentru Învăţământul Rural I

Cuprins
2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare

pentru desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92
2.10. Răspunsuri, comentarii, recomandări 95
Bibliografie 103
Unitatea de învăţare nr. 3 – DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR

TEHNOLOGICE LA ELEVI 104
3.2 Atitudini faţă de tehnologie 106
3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş” 116
3.4 Despre meserie 121
3.5 Răspunsuri, comentarii, recomandări 126
Bibliografie 130
4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE

DE TUTORE 131
Bibliografie generală 137
II Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
INTRODUCERE
Stimate student,
Mă bucură ideea că doreşti:
- să educi elevii tăi pentru şi prin tehnologie
şi
- să-i înveţi cum şi ce să înveţe.
• Fiind bine documentat ştiinţific şi tehnic parcurgând modulele din

cadrul ”Proiectului pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie
tehnologică”,
• fiind şi bine instruit în ceea ce priveşte didactica disciplinei
studiind acest curs,
• având şi dorinţa, plăcerea de a fi dascăl,
► orele tale la clasă împreună cu elevii tăi vor fi o adevărată
bucurie şi totodată o sursă de învăţătură pentru toţi cei
implicaţi.
Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” vizează dezvoltarea

următoarelor COMPETENŢE formulate în cadrul Proiectului pentru
Învăţământul Rural pentru domeniul Tehnologii:
• Proiectarea unui sistem unitar de activităţi în vederea structurării
ocaziilor de învăţare care conduc la dezvoltarea abilităţilor
tehnologice la elevi
• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane în
organizarea şi monitorizarea de activităţi eficiente la clasă
• Utilizarea de strategii didactice diverse adecvate grupului ţintă şi
contextului local în scopul racordării orei de educaţie tehnologică
la cotidian
• Construirea unei varietăţi de tipuri şi probe de evaluare adecvate
fiecărei etape a procesului de învăţare
• Aplicarea unui sistem coerent de transferuri (intra – inter
disciplinar, clasă – extraşcolar, trunchi comun – diferenţiere) în
scopul formării la elevi a unor atitudini favorabile faţă de calitate,
competitivitate şi antreprenoriat.
• Promovarea unui management de calitate în cadrul şcolii ca
instituţie care învaţă
Ţinând cont de aceste competenţe didactice am desprins obiectivele
scrise la începutul fiecărei unităţi de învăţare din acest curs.
Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Introducere
Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra întregului ”Proiect

pentru învăţământul rural, disciplina Educaţie tehnologică”, şi pentru
a înţelege mai bine modulul ”Didactica Educaţiei tehnologice”
prezentăm şi:
COMPETENŢELE GENERALE DE SPECIALITATE
• Identificarea tipurilor de date, materiale, procese, tehnologii
specifice domeniilor vizate
• Utilizarea unui sistem unitar de noţiuni, concepte, mărimi şi
unităţi de măsură folosite în procesele tehnologice din diverse
domenii de activitate
• Explicarea unor fenomene şi procese tehnologice prin
intermediul unor modele variate
• Utilizarea tehnicii de calcul şi a sistemelor integrate în scopul
proiectării, monitorizării, modelării şi al controlului evenimentelor
din cadrul unor procese specifice domeniului de activitate
• Aplicarea algoritmilor din managementul resurselor umane
(planificare, organizare, analiză, comunicare, acţiune,
monitorizare, evaluare, feed-back) în realizarea unor planuri de
dezvoltare personală şi socio-profesională
• Participarea la dezvoltarea unei economii de piaţă funcţionale
prin realizarea unor produse şi servicii de calitate, competitive
• Manifestarea unui comportament ecologic în domeniul resurselor
şi al proceselor tehnologice
Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” cuprinde 3 unităţi de

învăţare:
UI 1: Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice
UI 2: Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă
UI 3: Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi
Cursul se adresează în principal profesorilor care doresc să predea

disciplina Educaţie tehnologică şi sunt implicaţi în ”Proiectul pentru
învăţământul rural” folosind tehnologia ”Educaţiei la distanţă”.
2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Introducere
Cartea de vizită a lucrării

Disciplină recentă în planul cadru pentru învăţământ obligatoriu,
Educaţia tehnologică propune un decupaj curricular modern, centrat
pe formarea de competenţe utile absolventului atât pentru
dezvoltarea personală cât şi pentru cea profesională, pe baza
parcurgerii unei diversităţi de module care reflectă domenii de
activitate. Această diversitate a domeniilor, deşi extrem de utilă din
perspectiva formării elevilor, ridică o serie de probleme didactice,
profesorul fiind pus în situaţia de a facilita învăţarea unor segmente
tehnologice foarte diverse.
Didactica disciplinei Educaţie tehnologică îşi propune să clarifice
aceste probleme şi să dezvolte participanţilor la acest curs
(profesorilor-cursanţi) competenţe care să le permită descoperirea
de soluţii specifice, adecvate fiecărei situaţii cu care se confruntă la
clasă.
Din această perspectivă, modulul este structurat în trei unităţi de
învăţare.
1. Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice – în
cadrul acestei unităţi sunt explorate componentele programei
şcolare, cu accent pe latura formativă, în contextul diversităţii de
conţinuturi, dar şi a constantelor urmărite.
2. Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică – incită la
descoperirea de soluţii pentru proiectarea demersului didactic (prin
paralelisme cu proiectarea tehnologică) şi pentru organizarea de
activităţi de învăţare şi evaluare la clasă; este astfel propus un
inventar metodologic cu valenţe activizatoare, cu accente specifice
diverselor domenii implicate.
3. Dezvoltarea competenţelor tehnice la elevi – în cadrul
acestei unităţi sunt analizate elementele de context local, necesare
unei învăţări eficiente din perspectiva calităţii achiziţiilor elevilor şi a
relevanţei lor pentru viaţă; totodată este propus un decupaj didactic
complex care vizează formarea atitudinală – atât a elevilor cât şi a
profesorului de educaţie tehnologică.
Cursul prezentat are o structură unitară, pornind de la aspecte
generale asupra Educaţiei tehnologice continuând cu idei simple
(dar nu simpliste) care pot fi aplicate în clasă.
Fiecare strategie didactică sau metodă de evaluare prezentată sau
modalitate de a forma atitudini, de a determina pe elev să se
cunoască pentru a-şi alege meseria sunt însoţite de exemple
concrete de aplicare în clasă.
Înainte de a începe ora este necesar să te pregăteşti cu planificări,
proiecte ale unităţilor de învăţare, proiecte ale proiectelor etc. Şi
pentru acestea cursul prezintă exemple concrete. Fotografiile şi
imaginile prezentate sunt în mare parte realizate pe parcursul
desfăşurării orelor de Educaţie tehnologică.
Totodată pe parcurs, pentru autoevaluarea ta, eşti invitat să rezolvi
diferite exerciţii, pentru care primeşti la finalul unităţii de învăţare
răspunsuri, comentarii, recomandări pentru rezolvare.
Introducere
Bibliografia prezentată, la final precum şi site-urile de Internet

indicate te ajută să-ţi completezi, să-ţi diversifici sau să-ţi clarifici
unele idei.
Piesa de bază pentru evaluarea ta de către tutorele acestui curs

este Portofoliul.
Portofoliul personal cuprinde:
1. Programa şcolară pentru un opţional
2. Planificări calendaristice pentru clasele a V-a – a VIII-a
3. Proiecte ale unor unităţi de învăţare
4. Proiectul proiectului ”Realizarea produsului...”
5. Proiectul unei investigaţii (joc de rol)
6. Itemi de evaluare – teste de evaluare, necesare pentru evaluarea
elevilor
7. Fişe de lucru cu clasa. Spre exemplu:
- despre atitudini
- despre meserii (fotografii, definiţii, proverbe, caracteristici ale
unor meserii de pe plan local)
- interdisciplinaritatea
În total, Portofoliul personal cuprinde 7 piese. Fiecare piesă

corespunde unei teme.
Acestea pot fi prezentate în 7 mape (dosare) pe foi A4 numerotate şi
eventual, 7 foldere cu fişierele corespunzătoare.
Prima pagină a fiecărui dosar reprezintă coperta cu

- Numele, prenumele tău,
- Disciplina Educaţie tehnologică - Proiectul pentru învăţământul
rural,
- Piesa, numărul ..., titlul ...
- Data de predare
- Numele tutorelui care va viza lucrarea.
Pagina a doua este cuprinsul.

Introducere
Piesa nr. 4: Întocmirea proiectului pentru realizarea unui produs

poate fi realizată în grup de către 2-3 profesori-cursanţi participanţi
la cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice”, aflaţi în aceeaşi localitate
sau în localităţi apropiate sau care corespondează cu uşurinţă prin
e-mail. Ar fi interesant ca profesorii participanţi să comunice, să
coopereze şi între ei nu numai cu tutorele. Aceste relaţii între
profesorii-studenţi realizate pe parcursul desfăşurării cursului de
Educaţie tehnologică prin Educaţie la distanţă se păstrează de
obicei şi peste ani şi sunt în beneficiul tuturor (profesori, elevi, şcoli).
Fiecare cursant va prezenta la întâlniri una din cele 7 piese propuse,

alegerea acesteia făcându-se la propunerea cursantului şi a
tutorelui.
Cele 7 piese pentru portofoliu vor fi predate pe parcursul semestrului

la datele stabilite de tutore împreună cu profesorii participanţi la
curs.
Preferabil ar fi ca data de predare a mapelor să fie în ordinea
indicată mai sus, care este şi ordinea de abordare în curs.
Data susţinerii temei alese din cele 7 propuse va fi stabilită din timp.
Fiecare profesor-cursant va primi câte o notă între 1 şi 10 pentru

fiecare piesă şi o notă pentru felul cum a întocmit, argumentat şi
susţinut (prezentat) una dintre teme. Nota finală se află calculând
media aritmetică a celor 7 note.
Este necesar ca fiecare cursant să prezinte una dintre teme (una din
piesele portofoliului personal). Prezentarea să fie percutantă,
argumentată, convingătoare, să evidenţieze aspectele cheie. Ar fi
indicat să foloseşti mijloace moderne şi cât mai diverse pentru
prezentare.

Introducere
În portofoliu pe lângă piesele de portofoliu trebuie să introduci şi

• fişe de autoevaluare de tipul:
- Cel mai mult mi-a plăcut ....
- Cel mai dificil mi s-a părut .....
- Îmi propun să .....
• paragrafe reflexive referitor la aplicarea diverselor aspecte
învăţate la clasă.
- Ce a funcţionat
- Ce nu a funcţionat
- Reacţii ale elevilor
• Planuri de remediere
Nu uita să completezi un paragraf reflexiv şi la finalul întregului curs.
- Ce ţi-a plăcut
- Ce nu ţi-a plăcut
- Ce recomandări ai de făcut autorului. Transmite aceste
recomandări la adresa: rodica@ise.ro
Toate lucrările de verificare transmise tutorelui în vederea notării se
află la pagina 131.
Important!
- Realizează portofoliul din timp.
În momentul în care ai primit indicaţia să-ţi completezi portofoliul ar fi
bine să o respecţi. Acesta trebuie să fie un instrument de lucru şi nu
ceva formal întocmit în grabă.
- Discută pe parcurs cu tutorele.
Este necesar să ai discuţii periodice cu tutorele pentru a putea
completa portofoliul cu ”fişe de calitate”.

Perspective curriculare
Unitatea de învăţare 1
PERSPECTIVE CURRICULARE
Cuprins
Pagina
1.2 De ce educaţie tehnologică? 9
1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări 12
1.4 Din istoria educaţiei tehnologice în România 17
1.5 Întrebări de început 19
1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea
programelor pentru educaţia tehnologică 21
1.7 Conexiuni interdisciplinare 24
1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică 27
1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui 33
1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia şcolii
pentru Educaţie tehnologică 37
1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări 43
Bibliografie 47

1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1
După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că

eşti capabil:
1. să identifici elementele structurale ale programei de Educaţie
tehnologică şi corelaţiile dintre acestea
2. să sesizezi elementele comune şi diferenţele specifice dintre
modulele educaţiei tehnologice ca disciplină şcolară
3. să proiectezi programe de opţional la Educaţie tehnologică
4. să motivezi elevii pentru promovarea calităţii în realizarea de
produse, furnizarea de servicii etc.

1.2 De ce educaţie tehnologică?

Educaţia este aceea care îşi asumă rolul determinant pentru destinul
societăţii omeneşti.
Educaţia este cea care anticipează sau trebuie să anticipeze încotro
ne îndreptăm. Educaţia realizată prin familie şi prin procesul de
învăţământ devine astfel responsabilă pentru valorificarea vocaţiei
individuale.
În acest mod, rolul determinant al părinţilor şi mai târziu al şcolii
capătă valenţe noi, se amplifică. Şi nu rare sunt situaţiile în care
cadrul familial neadecvat, face ca rolul şcolii să crească, să-şi
dovedească vocaţia de a doua familie a copilului, a tânărului, a
adolescentului în formare, în căutarea menirii sale. În majoritatea
cazurilor, dascălii şi părinţii trebuie să realizeze o consiliere
vocaţională. Astfel încât să-l canalizeze, să-l direcţioneze spre polul
preocupărilor, înclinaţiilor şi virtuţilor manifestate, să-i lumineze
calea care duce la împlinirea năzuinţelor lui.
Tânărului de azi trebuie să-i fie întărită puterea de gândire şi de
acţiune, oferindu-i-se un orizont cât mai larg, abilitatea de a
răspunde la cât mai multe probleme din cele mai variate domenii,
continua necesitate de perfecţionare. Se impune ca el să înveţe
neîncetat pentru a răspunde la variatele şi complexele probleme pe
care i le impune lumea contemporană.
Toate disciplinele şcolare se corelează, se întrepătrund pentru a
rezolva această problemă.
Prin disciplina Educaţie tehnologică, procesul de învăţământ pune
accent pe individ, ca personalitate distinctă, ca germene a unei
chemări aparte, ca purtător al unei vocaţii proprii. Individului i se
prezintă o gamă de domenii de activitate, el având posibilitatea să
opteze după dorinţa lui. Dispare astfel individul subordonat unei
planificări sociale de moment, sau evoluţiei spectaculoase într-un
domeniu, pentru care s-ar putea să nu manifeste nici o atracţie, nici
o chemare.
Mai este posibilă orientarea vocaţională, ne întrebăm acum în
secolul vitezei, al informaticii, în care previziunile se schimbă la
intervale din ce în ce mai scurte de timp, în care explozia
informaţiilor, progresele ştiinţei şi tehnologiei accelerează trecerea
de la societatea industrializată la cea postindustrială
superinformatizată?
Prin diversitatea disciplinelor şi a modulelor care compun disciplina
Educaţie tehnologică învăţământul vizează apropierea în cel mai
înalt grad a individului de aptitudinile sale naturale, necondiţionate
pe care caută cu răbdare, să i le cizeleze progresiv, să i le
conştientizeze, punând accentul pe amplificarea capacităţilor
creatoare şi a disponibilităţilor pentru invenţie şi inovaţie.

Disciplina Educaţie tehnologică, prin diversitatea modulelor tratate

atât teoretic cât şi practic, îl ajută pe tânăr să-şi găsească înclinaţia,
chemarea, aspiraţia, atracţia către un anumit domeniu, într-un
cuvânt să-şi descopere „vocaţia” pentru o anumită activitate.
În întreaga Europă se caută să se atenueze diferenţa dintre educaţia
primită şi viaţa profesională viitoare. Aşa s-a născut Educaţia
tehnologică, integrată progresiv în programele şcolare şi devenită o
nouă disciplină de bază în învăţământul românesc.
Ce este Educaţia Educaţia tehnologică este o disciplină de cultură generală;

tehnologică? Educaţia tehnologică nu este învăţământ profesional tehnic şi
nici învăţământ teoretico-ştiinţific în sens strict;
Educaţia tehnologică nu se reduce la instruire practică, la iniţiere
într-un meşteşug tradiţional sau într-o profesie modernă;
Educaţia tehnologică nu face o profesionalizare timpurie;
Educaţia tehnologică este o formaţie culturală nouă, născută din
raportul omului modern cu tehnologia;
Educaţia tehnologică este chemată să cultive credinţa în puterea
şi frumuseţea ştiinţei;
Educaţia tehnologică este o disciplină obligatorie în planul de
învăţământ, pentru clasele I – a VIII-a.
Educaţia tehnologică există în planurile de învăţământ din toate
ţările europene;
Exerciţii
Pentru rezolvare foloseşte spaţiul liber aflat în chenar sub fiecare
exerciţiu.
1. Completează cu alte argumente necesitatea studiului Educaţiei
tehnologice în gimnaziu.
2. Studiază şi caută în planul de învăţământ aria curriculară în care

este disciplina Educaţie tehnologică. Indică denumirea acestei arii
curriculare.

3. Denumeşte disciplina studiată în învăţământul primar care

precede studiul Educaţiei tehnologice.
4. Denumeşte disciplina din clasele a IX-a şi a X-a care continuă

studiul Educaţiei tehnologice din gimnaziu.

1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări

Consiliul Europei (Forbeck, M., 1993) a definit profilul lui „Homo
Europaeus” care este conturat prin infuzia unei educaţii generale
compatibile cu provocările secolului al XXI-lea, al cărei curriculum ar
trebui să asigure:
competenţe în limba maternă;
cunoaşterea limbilor străine: „Diversitatea lingvistică a Europei
este o parte a averii sale culturale; Europa nu poate prospera
unită dacă locuitorii ei nu fac efortul de a învăţa unii altora limbile
naţionale, nu numai engleza”;
cunoştinţe fundamentale în matematică şi ştiinţe;
fundamentele tehnologiei: „Astăzi anumite cunoştinţe de
tehnologie, incluzând şi computerele sunt necesare pentru viaţa
modernă”.
Disciplina Educaţie tehnologică, indiferent de numele ei precizat în
curriculum, se regăseşte alături de limba maternă şi de matematică
în toate şcolile din ţările europene.
Educaţia tehnologică este o disciplină modernă care ţine pasul cu
dezvoltarea tehnicii, cu noile tehnologii.
Prin enumerarea câtorva caracteristici se observă trăsăturile
comune ale acestei discipline, în mai multe ţări europene:
flexibilitate a programelor;
abordare modulară;
convergenţa obiectivelor;
aspectul dual al disciplinei (teoretic şi practic);
familiarizarea cu mai multe domenii pentru optimizarea opţiunii
profesionale ulterioare;
necesitatea utilizării calculatorului;
aspectul naţional şi internaţional;
respectarea mediului înconjurător;
îndeplinirea calităţii produselor;
lipsa unei specializări stricte într-un anumit domeniu.
În continuare, încercăm să surprindem şi tenta de individualitate
care departajează modul de abordare a disciplinei Educaţie
tehnologică în câteva ţări europene, aşa cum rezultă aceasta din
studiul programelor şi a manualelor.

În Anglia la orele de Educaţie tehnologică se utilizează mult

calculatorul. Profesorul îşi poate alege dintr-un catalog de programe
cu caracter general, tipul de program adecvat modulului care
urmează a fi predat.
Programa de Educaţie tehnologică este structurată pe module şi pe
nivele de pregătire.
Pe măsură ce elevii progresează li se vor acorda mai multe
oportunităţi pentru a rezolva diferite sarcini şi activităţi utilizând
cunoştinţele şi deprinderile achiziţionate pentru a realiza produse din
ce în ce mai complexe sau pentru a satisface anumite necesităţi.
Elevii sunt îndrumaţi pentru a lua măsuri rezonabile, întotdeauna
pentru siguranţa lor proprie şi a altora.
Elevii sunt îndrumaţi să discute între ei ideile şi planurile care se
derulează şi vor lucra individual sau în echipă. La fiecare stagiu
cheie elevilor li se vor oferi oportunităţi de a lucra cu o gamă de
materiale diverse, cum ar fi: materiale textile, materiale grafice
(vopsele, hârtie, fotografii), materiale de construcţie (clei, lemn,
plastic, metal), alimente etc.
Evaluarea la Educaţie tehnologică se face la nivel naţional.
Secretarul de Stat stabileşte la timpul oportun, ierarhia evaluării
pentru tehnologie în fiecare stagiu cheie.
În Franţa pentru acoperirea ariei vaste a meseriilor virtuale există de
mulţi ani o serie de broşuri în colecţia „Carte în slujba meseriei”,
care se constituie în ghiduri tehnologice menite să realizeze
înţelegerea teoretică şi practică în diferite domenii. Orice realizare
trebuie să fie asociată cu grija estetică permanentă. Reuşita în acest
domeniu este legată de calitatea gestului raţional şi reflex.
Obiectivele acestor activităţi tehnologice vor putea fi aprofundate şi
lărgite ulterior, după alegerea profesiei. Aceste broşuri nu constituie
în nici un caz suporturi pentru o pregătire profesională în domeniul
unei meserii anume.
De exemplu, în „Ghid tehnologic. Cunoaştere şi realizare. Prelucrări
mecanice” sunt prezentate diferite obiecte din metale sau lemn, care
pot fi realizate ţinând cont de procesul tehnologic prezentat.
În Spania şi Italia există o predilecţie de a lega Educaţia
tehnologică prin modulul Desen tehnic cu exemple sugestive din
arhitectura clasică şi contemporană. Astfel fiecare element pur
geometric este exemplificat printr-o imagine desprinsă dintr-o frescă,
construcţie celebră.
Ca şi în Franţa aspectul estetic este situat în prim plan, punându-se
accentul pe faptul că arta reprezintă un mijloc intens de comunicare
asupra vieţii. În abordarea temelor care presupun un grad mare de
subiectivitate cum sunt cele privitoare la studiul formelor şi a culorilor
sunt evitate expunerile rigide, lăsându-se câmp deschis iniţiativelor
personale.

În schimb în temele cu conţinut conceptual şi tehnic cum sunt

referirile la trasările elementelor geometrice sau la sistemele de
reprezentare, informaţiile sunt prezentate pas cu pas ceea ce
asigură înţelegerea lor. Propunerile de activităţi creează un tot care
poate fi abordat în trei feluri:
activitate de observare şi analiză;
activitate de sinteză;
tehnici specifice.
Parcurgerea acestor etape este obligatorie pentru îmbogăţirea
nivelului de cunoştinţe, astfel ca la rândul lor elevii să poată concepe
forme şi utilităţi noi sau să redefinească concepţiile deja existente.
Iniţiativa de schimbare a lucrurilor create de om conduce spre o
nouă concepţie de proiectare şi de aici spre o formă nouă a
obiectului studiat.
Exerciţiu
5. Există designeri în România? Cu ce se ocupă aceştia?
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber aflat în chenar.
Autor al acestor noi forme este designerul, cel care îmbină arta,
ştiinţa, matematica şi tehnologia pentru regândirea concepţiilor
despre tot ceea ce ne înconjoară, atât din sfera producţiei, cât şi din
sfera serviciilor.
În Italia pentru fiecare disciplină de învăţământ sunt prezentate la
nivel naţional obiectivele, iar profesorii, respectiv elevii pot să-şi
aleagă dintr-o gamă foarte largă de manuale.
Unul dintre manualele de educaţie tehnologică este al autorilor
Ardunio şi Renata Moggi. Autorii ne declară că manualul s-a născut
din directa experienţă şi prin colaborarea cu diverse discipline.
Domeniile foarte diverse ale educaţiei tehnologice sunt abordate
într-un singur manual având 16 capitole, printre care enumerăm:
desen (geometric, proiectiv şi tehnic), agricultură, alimentaţie,
elemente de electronică şi mecanică, tehnologie şi mediu
înconjurător etc.
Educaţia tehnologică este o materie cu structura orizontală care
influenţează şi este influenţată de alte discipline, cum ar fi
geometria, geografia, istoria, fizica, educaţia artistică.

Bineînţeles că disciplina are şi o structură verticală, cunoştinţele fiind

introduse în mod gradat.
Capitolele conţin numeroase scheme tehnologice enumerând
operaţiile tehnologice pentru realizarea unui produs finit pornind de
la materia primă. Obiectivul nu este acela de a realiza un produs
finit, ci de a înţelege un fenomen, de a pătrunde în miezul problemei
tehnologice.
Alt conţinut tratat îl reprezintă materialele de informaţie, dedicate
argumentului de strictă actualitate cum ar fi:
securitatea centralelor nucleare;
problema sofisticată a alimentaţiei;
rolul informaticii.
Ordinea de studiu a capitolelor (care de fapt reprezintă modulele)
poate fi aleasă în funcţie de oportunităţi sau de dorinţele elevilor,
profesorilor. Ritmul de lucru, nivelul până la care se abordează
modulul în funcţie de posibilităţile înţelegerii sunt realizate după un
plan (anual) de muncă.
În modulul Design se accentuează faptul că lumea de azi care ne
înconjoară este fructul ingeniozităţii, inventivităţii şi a muncii
numeroşilor proiectanţi, tehnicieni şi muncitori. Orice construcţie, fie
ceva simplu sau complex, ca un automobil sau avion cu reacţie
trebuie iniţiat, gândit şi proiectat.
În Republica Moldova educaţia tehnologică se desfăşoară de la
clasa I la a X-a.
Profesorii care predau disciplina sunt profesori specialişti absolvenţi
de învăţământ superior.
De exemplu, Universitatea de stat „A. Russo” din Bălţi, Facultatea
Tehnică, Fizică, Matematică, specialitatea instruire tehnico-
tehnologică şi fizică pregăteşte pentru calificarea: profesor de
tehnică, tehnologii şi fizică în şcoala de cultură generală sau liceu.
Activitatea este coordonată de Ministerul Învăţământului în
colaborare cu Universitatea, Institutul de perfecţionare a cadrelor
didactice, Institutul de ştiinţe pedagogice şi Institutul de etnografie.
Coordonarea se reflectă în realizarea de programe şcolare de către
universitari, cercetători, profesori. Programa şcolară conţine
elemente de metodică pentru fiecare lecţie.
”Conţinutul principal al programelor îl constituie lucrările practice ale
elevilor. Ele ocupă aproximativ 75% din orele rezervate; restul
timpului se foloseşte pentru studierea materiei teoretice.”1
Disciplina este abordată pe module, patru module diferite într-un an
de studiu, 16 ore pentru fiecare modul într-un an şcolar.
1
Programe pentru şcolile de cultură generală, Instruirea prin muncă, clasele a V-a – a IX-a, Blocurile
agricole, Republica Moldova – Institutul de ştiinţe pedagogice şi psihologice, 1993.
Observaţie foarte importată: Se scoate în evidenţă permanent

caracterul naţional şi tradiţiile populare. Sunt accentuate elementele
etnografice, stabilindu-se o colaborare deosebită cu Institutul de
etnografie. Astfel, putem enumera câteva realizări practice ale
elevilor, cum ar fi obiecte din zestrea miresei, Ileana Cosânzeana
realizată din pănuşi de porumb. La modulul Gastronomie elevii
învaţă bucătăria tradiţională pentru diverse sărbători religioase
(Crăciun, Paşti) sau evenimente sociale (nunţi, botezuri).
Exerciţiu
6. Extrage din materialul prezentat câteva asemănări / deosebiri ale
abordării Educaţiei tehnologice în diferite ţări. Poţi prezenta
răspunsul sub forma unui tabel în spaţiul liber aflat în chenar.

1.4 Din istoria Educaţiei tehnologice în România

În România prin disciplina Educaţie tehnologică se asigură
dobândirea de cunoştinţe şi abilităţi în domeniul tehnic şi tehnologic.
În 1992 Educaţia tehnologică este introdusă în planul de învăţământ,
fără să fie o programă şcolară.
Elaborarea unor noi programe şcolare în învăţământul obligatoriu a
fost demarată în anul 1994/1995, dar acest lucru s-a făcut pe baza
unui plan de învăţământ centralist şi directivist şi în lipsa unei viziuni
coerente şi moderne despre învăţarea şcolară şi despre contribuţia
diferitelor discipline în dobândirea cunoştinţelor şi a competenţelor
importante pentru elevi. Astfel, pe parcursul anilor (până în 1999)
apar diferite programe. Disciplina era predată de maiştrii instructori
care o transformaseră în pregătire practică în diverse meserii în
funcţie de calificarea fiecărui instructor. Orele se desfăşurau în
ateliere şcolare. Pe parcurs au fost angajaţi şi ingineri care însă au
trecut în extrema cealaltă, abordând disciplina numai din punct de
vedere teoretic.
Câteva jaloane În anul 1994 apare primul manual aprobat de Ministerul
Învăţământului: Desen geometric - unitatea didactică nr. 1, autori:
Rodica Constantin, Mariana Stoica, Florentina Brandibur.
În anul 1996 se finalizează lucrarea de cercetare "Educaţia
tehnologică, premisă pentru învăţământul profesional şi tehnic",
coordonatori: cercetătorii principali Ing. Rodica Constantin şi Ing.
Florentina Brandibur. La realizarea acesteia au participat cercetători,
profesori universitari şi de gimnaziu, inspectori şcolari, etc.
Calificarea participanţilor era diferită: ingineri de diferite specialităţi,
profesori de diferite specialităţi, pedagogi, psihologi, etc. Au fost
întrebaţi bineînţeles şi elevi de diferite vârste.
În anul 1998 apar noile programe şcolare pentru învăţământul
primar elaborate în concordanţă cu noile planuri - cadru de
învăţământ. Viziunea curriculară permite o mai bună orientare a
predării / învăţării în raport cu obiective de formare care vizează
formarea de competenţe intelectuale şi relaţionale de nivel superior,
a atitudinilor şi comportamentelor necesare unui tânăr într-o
societate democratică a timpului nostru.
În 1998 este aprobată programa şcolară pentru disciplina Abilităţi
practice, pentru clasele I – a IV-a.
În 1999 apare programa şcolară pentru clasele a V-a – a VIII-a,
pentru disciplina Educaţie Tehnologică. Programa este rodul muncii
în echipă a 30 profesori, sub coordonarea profesoarei ing. Rodica
Constantin Această programă este avizată de Ministerul Educaţiei
Naţionale cu nr. 4237 din 23.08.1999.
În 2000 apare programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, cu nr.
3207/03.02.1999 pentru învăţământul liceal, clasele a IX-a şi a X-a
filiera teoretică, conform planului de învăţământ.

În anul 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării distribuie gratuit în

şcoli manualele şcolare alternative de Educaţie tehnologică,
aprobate de Consiliul Naţional pentru Aprobarea Manualelor.
În anul 2004 programa este modificată păstrându-se însă caracterul

modular şi o parte din obiective. Programa este avizată de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării cu nr. 3727 din 30.04.2004.
În anul 2005 apar manuale pentru clasele a V-a şi a VI-a conform
noii Programe şcolare.
Exerciţii
7. Enumeră 3 acţiuni la nivel naţional sau local referitoare la
Educaţia tehnologică şi descrie impactul lor la nivelul şcolii.
8. Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte de

1992? În sprijinul răspunsului precizăm că disciplina cu denumirea
de Educaţie tehnologică a apărut doar în 1992. Educaţia tehnologică
se studia în şcoli, dar sub alte denumiri.
Include răspunsul la această întrebare în Mapa 7 (folderul 7) din
Portofoliul personal. În spaţiul liber de mai jos notează câteva repere
de evoluţie.

1.5 Întrebări de început

Profesorul de Educaţie tehnologică trebuie să-şi pună câteva întrebări
orientate către împlinirea scopului urmărit în cadrul orelor:
1. Ce trebuie să ştie fiecare profesor?
Variante de răspuns:
a) Elementele definitorii ale diferitelor domenii de activitate, noutăţi
tehnice.
b) Cerinţele principale ale desfăşurării procesului de învăţământ în
ansamblu (curriculum), exigenţele predării şi ale învăţării,
particularităţile sistemului modular de instruire, specificul abordării
curriculare.
2. De ce trebuie să ţină seama ?

a) De faptul că elevul este "o torţă care aşteaptă să fie aprinsă".
b) De faptul că orele trebuie să se desfăşoare în cabinete şi
laboratoare şi s-a făcut trecerea de la învăţământul centrat pe
profesor la învăţământul centrat pe elev.
3. Ce trebuie să aibă permanent în minte ?

a) Convingerea că inclusiv prin contribuţia sa se realizează educaţia
în România.
b) Cerinţe de ordin metodic:
să aplice "noile" cerinţe psiho-pedagogice şi metodice: elevul -
subiect al educaţiei, problematizarea, mutarea accentului de la
acumularea intensivă de cunoştinţe la formarea deprinderilor
fundamentale unanim recunoscute.
c) Schimbările survenite în evoluţia psiho-motorie şi intelectuală a
noilor generaţii.
d) Evoluţiile previzibile, respectiv prognozele referitoare la domeniile
de activitate.

4. Ce trebuie să-şi scoată din minte ?

Posibil răspuns:
a) Că elevul ar fi "un recipient care ar trebui umplut".
Desigur că amplificarea interogaţiei, după acest model şi în acest
sens poate spori realismul şi eficienţa abordării.
Exerciţii
9. Completează lista (din capitolul 1.5) cu întrebări pe care ţi le pui şi
ce răspunsuri ai găsit.
Răspunsurile enumără-le unele sub altele în spaţiul liber din chenar.
-

1.6 Câteva aspecte de care s-a ţinut cont în elaborarea programelor

pentru Educaţia tehnologică
Educaţia tehnologică contribuie la formarea personalităţii elevului,
alături de celelalte discipline de cultură generală, prin vizarea
următoarelor aspecte:
Formarea unei personalităţi deschise adaptabile la schimbarea de
tip novator;
Valorificarea educaţiei tehnice şi tehnologice în interesul
progresului social;
Amplificarea capacităţilor creative, a disponibilităţilor pentru
invenţie şi inovaţie, pentru o mai bună punere în valoare a
"aurului cenuşiu" al poporului român;
Formarea unei gândiri deschise aplicând principiul designului;
Înţelegerea raportului dintre tehnologie, mediu şi cultivarea unui
comportament ecologic (cunoaşterea unor dezechilibre generate
de tehnologie, boli provocate de poluarea tehnologică, etc.);
Iniţiere în pregătirea tehnico - practică vizând cunoaşterea
materialelor, a energiilor, a unor tehnologii, a modului de
organizare a proceselor tehnologice;
Integrarea în lumea modernă prin aplicarea tehnologiilor de
prelucrare şi de transmitere a informaţiilor;
Înţelegerea dezvoltării ştiinţei şi tehnicii, cunoaşterea sumară a
istoriei ingeniozităţii spiritului uman (istoria marilor descoperiri, a
civilizaţiilor şi contribuţiilor acestora la progresul tehnologic,
studierea bibliografiilor unor mari savanţi, cercetători);
Implementarea pe tehnologie a modalităţilor de realizare a calităţii
şi fiabilităţii produselor;
Crearea abilităţilor pentru realizarea produselor de calitate,
competitive la un preţ rezonabil;
Manifestare de respect faţă de munca depusă pentru realizarea
produselor;
Cunoaşterea familiilor ocupaţionale cu specific tehnologic în
scopul unei opţiuni socio-profesionale viitoare;
Dezvoltarea interesului pentru continuare studiilor în raport cu
disponibilităţile puse în evidenţă de Educaţia tehnologică.
Produsele proiectate în cadrul orelor de Educaţie tehnologică trebuie
traduse în procese tehnologice în viaţa reală.

Scopul disciplinei Educaţie tehnologică nu este acela de a realiza

un produs finit, ci de a pătrunde în miezul problemelor tehnologice,
dezvoltând mobilitatea în gândire a elevilor, respectiv:
A dezvolta puterea de exprimare a minţii, curiozitatea, plăcerea
şi nevoia de a învăţa, aptitudinea de a înţelege o problemă
tehnologică, de a îi defini datele, de a-i găsi o soluţie, de a
structura cunoştinţele;
A stimula activitatea gândirii divergente, a libertăţii, a
responsabilităţii, a facultăţii de a-şi lua sarcini, de a se angaja
într-o activitate concretă;
A explora, a cuceri, a construi mediul şi a se construi
construindu-l.
Deducerea obiectivelor Educaţiei tehnologice s-a făcut ţinând cont
de documentele oficiale apărute în România.
La nivelul de generalitate caracteristic unui document oficial ce
vizează decenii de activitate, Legea învăţământului menţionează în
articolul al 3-lea (2) că:
"Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea
liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în
formarea personalităţii autonome şi creative". Cu alte cuvinte,
idealul educaţional "definit" în acest fel reprezintă "personalitatea de
bază" a societăţii noastre actuale.
În acest sens, la nivel curricular au fost formulate obiective de diferite
grade de generalitate. Putem astfel delimita trei direcţii distincte de
formulare a obiectivelor:
► obiective referitoare la atitudini;
► obiective referitoare la deprinderi practice;
► obiective cognitive.
Concret, accentul va fi mutat de pe asimilarea unui volum
nedeterminat de cunoştinţe pe formarea de atitudini şi de deprinderi
precis conturate.
În consecinţă sunt urmărite următoarele obiective prioritare:
• Dezvoltarea interesului pentru educaţie şi emancipare
permanentă printr-un învăţământ axat nu pe nevoile limitate ale
unei profesiuni, ci pe disponibilitatea continuă pentru cunoaştere
şi acţiune, pentru desăvârşirea culturală şi morală, pentru reflexie
şi critică socială, pentru adaptarea la un context social în
schimbare;
• Orientarea politicii educaţiei pe baza unor principii constante şi a
unor opţiuni pe termen lung indiferent de fluctuaţiile puterii;
• Creşterea rolului social al educaţiei tehnice şi tehnologice;
• Extinderea şi diversificarea ofertei de educaţie tehnică şi
tehnologică.

Exerciţii
10. Foloseşte dicţionarul pentru a defini cuvântul tehnologie.
Scrie definiţiile în spaţiul liber rezervat.
11. Exprimă-ţi punctul de vedere asupra ţintelor care ar trebui

completate pentru ca în timpul studierii Educaţiei tehnologice să
fie realizate deprinderi de bază: "cum să te adaptezi la schimbare
sau cum să percepi vastul flux al informaţiilor?"

1.7 Conexiuni interdisciplinare

O modalitate importantă de a construi la elevi imaginea caracterului
unitar al realităţii, a societăţii în care trăiesc, se poate realiza prin
folosirea proprietăţii de interdisciplinaritate şi de corelaţie a
cunoştinţelor.
Interdisciplinaritatea reprezintă întrepătrunderea (coordonare +
cooperare) structurilor mai multor discipline la nivel ierarhic superior.
Corelaţia cunoştinţelor constituie o legătură a cunoştinţelor specifice
diferitelor domenii al căror scop conduce la un sistem unitar de
cunoaştere, la o concepţie generală, unitară asupra lumii, a naturii, a
societăţii şi a gândirii, la o concepţie ştiinţifică întemeiată.
Personalitatea nu se poate dezvolta dacă spiritul tânărului este
îndrumat să studieze dispersat, pe tranşe, diferite aspecte ale lumii
fără corelaţie, fără un real spirit interdisciplinar.
Deci, cultura generală nu este posibilă fără aceste corelaţii
interdisciplinare.
Aceasta se impune oarecum de la sine, deoarece avalanşa de
cunoştinţe este atât de copleşitoare, încât nimeni, oricât de înzestrat
ar fi, nu poate face faţă asimilării tuturora. Ca urmare, se
selecţionează şi se înregistrează numai acele cunoştinţe care sunt
absolut necesare, pentru a deschide calea altor cunoştinţe.
Prin Curriculumul Naţional toate disciplinele şcolare, inclusiv
Educaţia Tehnologică, se corelează, se întrepătrund, se
condiţionează reciproc, se completează, se ajută, ştergându-se
barierele care le separă.
Exerciţiu
12. Reflectează asupra legăturilor între Educaţia tehnologică şi
disciplinele care corespund propriei tale specializări.

Activitatea ştiinţifică este concentrată în special pe cercetare şi

Progres
descoperire a fenomenelor naturale, pe când activitatea
tehnologică este desemnată să răspundă nevoilor omului.
Activităţii ştiinţifice nu i se impun anumite limite, pe când
activitatea tehnologică este constrânsă de factori ca timp, bani,
specificaţii ergonomice şi de protecţie a muncii şi a mediului
înconjurător.
Ştiinţa investighează şi explică diverse fenomene, tehnologia le
pune în practică.
Astfel noţiunile oferite de disciplinele ştiinţifice sunt desprinse,
amplificate cu grijă până la limita necesităţilor impuse şi valorificate
pentru rezolvarea problemei tehnologice.
Matematica, fizica, chimia, artele plastice oferă suport teoretic şi
experimental pentru obţinerea produselor finite necesare traiului.
Aceste produse se obţin respectând etapele tehnologice.
Dar fenomenul este si invers. Noţiunile tehnice, tehnologice o dată
aplicate în viaţă sunt folosite de ştiinţă pentru studiul ei în viitor.
Profilul modern al omului va trebui dublat de o formaţie umanistă,
temeinică, deoarece muncitorul epocii informatizate este nu numai
înalt calificat, ci şi format moral, căci munca cu maşinile viitorului, cu
oameni pregătiţi intelectual, dar primitivi moral devine periculoasă.
Astfel şi studiul disciplinelor umaniste devine absolut necesar sa fie
făcut în interdisciplinaritate cu disciplina Educaţie Tehnologică.
Pentru a înţelege modul de funcţionare al unei maşini, uşor ar fi ca
elevul să cunoască evoluţia în timp a maşinii respective, adică
dezvoltarea maşinii de la simplu la complex. Astfel disciplinele
Istorie şi Educaţie Tehnologică se întrepătrund, se ajută între ele şi
ajută la formarea personalităţii elevului.
Cunoscând geografia cu resursele naturale şi cu dezvoltarea
economică, industrială se pot cunoaşte meseriile necesare în
anumite părţi ale ţării, ale lumii.
Exerciţiu
13. Indică exemple care să explice interdisciplinaritarea. Înainte de
rezolvare citeşte şi pagina următoare.

EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ
INTERDISCIPLINARITATE
ISTORIE GEOGRAFIE
Istoria dezvoltării Meserii adecvate
tehnicii zonelor
CHIMIE
FIZICÃ Proprietăţile chimice ale
Conceptele fizicii materialelor necesare
aplicate tehnicii
BIOLOGIE ECONOMIE
Relaţia mediu- Management şi
tehnologie tehnologie
MATEMATICÃ LIMBI MODERNE

Desfăşurata corpurilor Expresii tehnice
Relaţii de calcul
LIMBA ŞI LITERATURA
SPORT
ROMÂNĂ
Mobilitate fizică
Meserii oglindite în
necesară oricărei
literatură
activităţi
EDUCAŢIE
TEHNOLOGICÃ

1.8 Curriculum pentru Educaţie tehnologică

Curriculumul reprezintă ansamblul proceselor educative şi al
experienţelor de învăţare prin care trece elevul pe durata parcursului
şcolar.
În viziunea Curriculum-ului Naţional pentru învăţământul obligatoriu
Educaţia tehnologică este o disciplină de trunchi comun,
componentă a ariei curriculare Tehnologii.
Aria curriculară Tehnologii cuprinde următoarele discipline:
Abilităţi practice, pentru clasele I şi a II-a
Educaţie tehnologică pentru clasele a III-a – a VIII-a.
Pentru clasele I – a IV-a
Cerinţele societăţii româneşti în schimbare au determinat o nouă
abordare a disciplinei Abilităţi practice. Astfel, noul curriculum vine în
întâmpinarea nevoilor copilului, respectând universul copilăriei şi
urmărind, în ansamblu, să dezvolte atitudini şi capacităţi de tip
creativ, reflexiv, cognitiv, de interacţiune socială şi de comunicare.
Obiectivele cadru ale disciplinei Abilităţi practice se subordonează
finalităţilor învăţământului românesc şi se armonizează cu acelea
ale altor discipline conexe.
Prezentăm în continuare succint dominantele curriculumului introdus
în anul 1998, prin raportare la cel anterior*:
Curriculum anterior Curriculum după anul 1998
Formularea Formularea obiectivelor în termeni
obiectivelor în termeni de competenţe şi capacităţi
generali, nespecifici
conţinuturi directive, conţinuturi variabile oferind o paletă
aceleaşi pentru toţi largă de activităţi prin care elevul îşi
elevii poate acoperi sfera de interese
conţinuturi fixe, conţinuturi nuanţate, flexibile,
neadaptate la adaptabile la resursele locale
resursele locale
activităţi didactice activităţi didactice orientate spre
orientate spre lucrul independent, individual şi pe
predarea frontală grupuri, încurajând iniţiativa şi
stimulând creativitatea
lipsa corelărilor corelarea şi integrarea cu obiectele
interdisciplinare de studiu din celelalte arii
curriculare
activităţi preponderent activităţi bazate pe explorare şi joc
mecanice
*
Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.
Studiu individual
Acum vă recomand să studiaţi programa şcolară de Abilităţi practice

şi Educaţie tehnologică, pentru clasele I - IV.
Programa se află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul
Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
Spaţiile libere de sub exerciţii sunt destinate rezolvărilor.
Exerciţii
14. Care sunt schimbările aduse programei şcolare modificată în
anul 2003, pentru clasele I şi a II-a?
15. Care sunt schimbările aduse programei şcolare pentru clasele a

III-a şi a IV-a, elaborată în anul 2004 şi 2005?
Pentru clasele a V-a - a VIII-a

Curriculumul pentru Educaţia tehnologică în învăţământul gimnazial
urmăreşte cunoaşterea şi folosirea procedurilor specifice mediului
tehnologic, permiţând astfel orientarea profesională şi inserţia
socială a tinerilor absolvenţi.
Educaţia tehnologică are ca scop integrarea tinerilor în mediul
social, economic şi cultural.

Faţă de curriculumul anterior, actualul curriculum prezintă

următoarele caracteristici*:
Curriculum anterior Curriculum după anul 1998
formularea obiectivelor în formularea obiectivelor este
termeni de cunoştinţe realizată în termeni de
competenţe şi capacităţi
respectă principiul egalităţii
şanselor în educaţie
curriculumul are o dinamică
proprie, permiţând abordarea
diferenţiată în timp a modulelor;
obiectivele cadru ale Educaţiei
tehnologice se regăsesc ca
obiective cadru pentru modulele
componente;
abordarea teoretică a organizarea activităţilor de
conţinuturilor învăţare pe proceduri standard
în rezolvarea de probleme
practice
conţinuturile variabile oferă o
paletă largă de activităţi prin care
elevul îşi poate acoperi sfera de
interese;
conţinuturile pot fi adaptate la
resursele locale;
activităţile didactice sunt activităţile realizate cu elevii
orientate spre predarea pornesc de la iniţierea unei
frontală; probleme care să evidenţieze un
activităţile sunt centrate necesar tehnologic şi se încheie
pe repetarea mecanică a cu valorificarea produsului finit;
unor operaţii;
absenta cooperării între se realizează produse prin
elevi în realizarea unui activităţi de grup cu asumare de
produs; roluri specifice;
lipsa corelărilor este realizata corelarea cu
pluridisciplinare; obiectele de studiu din celelalte
arii curriculare;
lipsa calculatorului şi utilizarea produselor de soft
aplicaţiilor specifice în educaţional specifice diverselor
modulele de Educaţie domenii de activitate şi softuri de
tehnologică, altele decât aplicaţie;
utilizarea aparaturii
didactice;
lipsa perspectivei stimularea iniţiativei
economice asupra antreprenoriale.
utilităţii produselor
*
Conform Curriculum Naţional – Cadru de referinţă pentru învăţământul obligatoriu, MEN-CNC, 1998.

Studiu individual
Acum îţi recomand să studiezi programa şcolară de Educaţie
tehnologică, pentru clasele V - VIII.
Programa, aprobată prin ordinul ministrului nr. 3727/30.04.2004, se
află în şcoala dumneavoastră şi/sau pe site-ul Ministerului Educaţiei
şi Cercetării.
Exerciţiu
16. Care sunt schimbările aduse programei şcolare de Educaţie
tehnologică pentru gimnaziu elaborată în anul 2004?

Programa şcolară descrie oferta educaţională a unei discipline

pentru un parcurs şcolar determinat.
Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică, ca orice programă
şcolară pentru oricare disciplină a claselor I - VIII cuprinde:
notă de prezentare
obiective cadru
obiective de referinţă
exemple de activităţi de învăţare
conţinuturi ale învăţării
standarde curriculare de performanţă
Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra obiectivelor cadru, le
vom prezenta în continuare:
► Pentru clasele I - II - Abilităţi practice:
1. Cunoaşterea şi utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse
materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui
produs
4. Dezvoltarea simţului practic – gospodăresc şi estetic
► Pentru clasele III - IV - Educaţie tehnologică:
1. Utilizarea unor tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile
2. Proiectarea, confecţionarea şi evaluarea unor produse simple
3. Dezvoltarea capacităţii de cooperare în scopul realizării unui produs
4. Dezvoltarea simţului practic, a celui estetic şi a responsabilităţii
pentru modificarea mediului natural, ca răspuns la nevoile şi dorinţele
oamenilor
► Pentru clasele V - VIII - Educaţie tehnologică:
1. Înţelegerea implicaţiilor dezvoltării tehnologice asupra
individului, mediului şi societăţii
2. Dezvoltarea capacităţii de proiectare, executare, evaluare,
utilizare şi valorificare a produselor
3. Valorificarea în comunicare a termenilor şi simbolurilor specifice
tehnologiilor
4. Dezvoltarea spiritului de iniţiativă şi a capacităţii de orientare
profesională

Concluzii:
¾ Obiectivele cadru din clasele din clasele I şi II se continuă în
clasele III şi IV.
¾ Pentru ciclul Primar, obiectivul 4 îşi extinde aria de cuprindere,
pentru sporirea componentei valoric-atitudinală a disciplinei .
¾ Obiectivele cadru pentru gimnaziu sunt continuarea obiectivelor
din ciclul primar.
¾ Obiectivul cadru 2 se continuă cu foarte mici modificări, din
clasa I şi până în clasa a VIII-a.
¾ Obiectivele cadru evoluează pe parcursul celor 8 ani de studiu al
Educaţiei tehnologice, ţinând cont de particularităţile de vârstă
ale elevilor.
¾ Obiectivele cadru se completează cu obiectivele cadru ale
celorlalte discipline şcolare contribuind la formarea personalităţii
elevilor.
Exerciţiu
17. Alege un obiectiv de referinţă şi studiază evoluţia lui pe parcursul
anilor, din clasa I până în clasa a VIII-a. Dă exemple din
programă de obiective de referinţă care cresc ca şi grad de
complexitate pe parcursul anilor de studiu.

1.9 Sistemul modular de pregătire; avantajele utilizării lui

Educaţia tehnologică, prin organizarea ei ca disciplină şcolară,
cuprinde mai multe module.
Abordarea modulară poate da, în acest caz, rezultate foarte
interesante, deoarece este vorba de a conferi elevilor abilităţi
(deprinderi) elementare în mai multe domenii, care nu sunt în mod
necesar legate între ele şi nici dependente unele de altele.
Abordarea modulară, care necesită indicaţii prealabile, un conţinut
de fiecare dată definit cu precizie, în funcţie de obiectivele
determinate şi o evaluare în funcţie de performanţe, se aplică tuturor
cursurilor de educaţie tehnologică din învăţământul preuniversitar.
Sistemul modular a apărut din necesitatea perfecţionării şi formării
continue, ca şi nevoia de fragmentare a proceselor educative în
unităţi elementare pentru a obţine structuri mai flexibile.
Modularea formării nu constituie o nouă metodă pedagogică, ci
doar o organizare didactică a conţinuturilor formării, care
urmăreşte să distribuie elementele de cunoştinţe teoretice şi
practice în unităţi simple.
Aceste unităţi elementare de învăţare corespund unei abilităţi
mentale sau funcţionale. O unitate elementară de formare – sau
chiar un ansamblu de unităţi elementare de formare – poate
constitui un modul autonom care să răspundă unei finalităţi precise
confirmate de o evaluare.
Dacă vom eluda, cu premeditare, controversa asupra definiţiilor
modulului şi, respectiv, ale sistemului modular - subiect ce comportă,
cu siguranţă, o atenţie specială - vom putea reţine o accepţiune "de
lucru" care, chiar dacă nu satisface integral exigenţele unei definiri
docte, se distinge prin operaţionalitate. Aşadar, dacă vom accepta că:
“modulul este un ansamblu care poate fi parcurs
D independent de orice sistem, oferind elevilor cunoştinţe
şi abilităţi precise, pe care beneficiarii le pot verifica ei
înşişi în diferite faze ale însuşirii cunoştinţelor"2
Modulele pot fi combinate sau regrupate, pentru a formula
ansambluri modulare care acoperă cunoştinţe sau abilităţi mai
complete, dar măsurabile şi măsurate prin evaluări precise şi
elaborate în funcţie de obiectivele operaţionale fixate.
În raport cu învăţământul tradiţional, sistemul modular prezintă
avantaje de necontestat:
Avantajele un modul parcurs cu succes constituie o achiziţie, care va fi
sistemului concretizată printr-o valoare;
modular formarea modulară este orientată asupra celui care învaţă, ca şi
asupra disponibilităţilor sale;
2
Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, ISE. colecţia PRO-VOC, nr. 3,
Bucureşti, 1995.
abordarea modulară te învaţă să înveţi, pedagogia sa bazându-se

pe munca individuală sau în grupuri mici, dirijată de profesori;
modulele sunt constituite din entităţi pedagogice, care sunt
utilizabile în diferite sectoare şi în diferite momente;
este totdeauna posibil de a integra într-un modul diferite resurse
pedagogice şi de a propune celui care învaţă întreaga gamă de
activităţi necesare unui învăţământ normal;
modularea constituie o metodologie a reuşitei, în opoziţie cu
principiul totul sau nimic, ale sistemelor marcate de rigiditate a
structurilor şi programelor;
modularea facilitează practica educaţiei permanente aplicate
învăţământul tehnic, cât şi învăţământului economic, industrial şi
agricol.
Tehnologia implică procese al căror stadiu iniţial este acela al găsirii
soluţiei, teoretică sau practică şi realizarea produsului propus iniţial.
Pentru a dezvolta cursul de Educaţie Tehnologică trebuie precizate
noţiuni despre materiale şi tehnologie, limbaj grafic, energie,
economie, informatică aplicată, protecţia mediului înconjurător,
calitatea produselor şi serviciilor, care stau la baza oricărui modul.
Fără a neglija deprinderile practice care se formează elevilor,
această disciplină nu urmăreşte profesionalizarea.
Modulele sunt legate între ele prin obiectivele disciplinei Educaţie
tehnologică.
Elevul este familiarizat cu un număr de domenii tehnologice şi le
experimentează, adică cunoaşte un număr de domenii
profesionale (meserii).
Elevul trebuie să-şi dea seama de impactul tehnologiei atât
asupra individului, cât şi asupra societăţii (în trecut, prezent,
viitor).
Elevul îşi dezvoltă gândirea creativă în cursul activităţii
tehnologice.
Elevul obţine cunoştinţe şi înţelege conceptele şi principiile
tehnologice de bază.
Elevii pot cunoaşte prin diversitatea modulelor o varietate de
domenii de activitate.
Constatarea unor insatisfacţii, a neîndemânărilor sau neangrenarea
unuia ori mai multor module este de fapt un lucru pozitiv, elevul
aflând astfel că respectivul domeniu de activitate este absolut
neinteresant, deci nu reprezintă pentru el o posibilă profesie.
Din totalitatea modulelor parcurse, elevul poate să-şi găsească
domeniul de activitate care-i place, pentru care are aptitudini,
alegându-şi astfel viitoarea meserie.

Pentru realizarea programei de Educaţie tehnologică am gândit o

structură modulară care să cuprindă:
un set de module de bază care accentuează suportul ştiinţific al
disciplinei;
un set de module care reprezintă domenii profesionale.
MATERIALE ŞI TEHNOLOGIA
TEHNOLOGIE LIMBAJ GRAFIC INFORMAŢIEI
PROTECŢIA CALITATEA EDUCAŢIE

MEDIULUI PRODUSELOR ŞI ANTREPRENORIALĂ
ÎNCONJURĂTOR SERVICIILOR
PRELUCRAREA
MATERIALELOR
METALICE
PRELUCRAREA
LEMNULUI PRELUCRAREA
INFORMAŢIEI
PRELUCRAREA
FIBRELOR,
FIRELOR, TRANSPORTURI ŞI
DOMENII TELECOMUNICAŢII
ŢESĂTURILOR
PROFESIONALE
ELECTROTEHNICĂ
ŞI ELECTRONICĂ
AMENAJAREA ŞI
PLANIFICAREA
GASTRONOMIE ŞI TERITORIALĂ
DIETETICĂ
AGRICULTURĂ ŞI
ZOOTEHNIE
Ţinând cont de această schemă au fost definite modulele disciplinei

Educaţie tehnologică.

Vă prezint organizarea modulară a disciplinei Educaţie tehnologică

pentru clasele a V-a – a VIII-a.
Din punct de vedere structural, curriculum-ul este organizat pe

module.
Fiecare modul este organizat pornind de la aceleaşi obiective-cadru,
comune pentru Educaţia tehnologică în gimnaziu.
PROGRAMA PENTRU EDUCAŢIE

TEHNOLOGICĂ
Obiective cadru
Modul 1 Modul 2 Modul 3 Modul 4
- Obiective de - Obiective de - Obiective de - Obiective de

referinţă referinţă referinţă referinţă
- Exemple de - Exemple de - Exemple de - Exemple de
activităţi de activităţi de activităţi de activităţi de
învăţare învăţare învăţare învăţare
- Conţinuturi - Conţinuturi - Conţinuturi - Conţinuturi
REPARTIZAREA MODULELOR PE CLASE
CLASA DENUMIREA MODULELOR

ORGANIZAREA MEDIULUI PRODUSE ALIMENTARE DE
V
CONSTRUIT ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ
MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
VI
ECONOMIA FAMILIEI (lemn, textile, piele, lut-ceramică)
MATERIALE ŞI TEHNOLOGII
VII (materiale metalice, materiale TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI
plastice, cauciuc, sticlă) TRANSPORT
VIII ENERGIE DOMENII PROFESIONALE
Începând cu anul şcolar 2004 Educaţia tehnologică nu se mai

studiază în clasele a IX-a şi a X-a. Este singura disciplină din cadrul
planului de învăţământ care nu are finalitate. Nu se continuă până
la sfârşitul învăţământului obligatoriu de 10 clase.

1.10 Repere de proiectare a curriculumului la decizia şcolii pentru

Educaţia tehnologică
Tipuri de CDŞ în învăţământul obligatoriu3:

Curriculumul aprofundat reprezintă, pentru învăţământul
general, acea formă de CDS care urmăreşte aprofundarea
obiectivelor de referinţă ale Curriculumului-nucleu prin
diversificarea activităţilor de învăţare în numărul maxim de ore
prevăzut în plaja orară a unei discipline. Conform Ordinului
ministrului nr. 3638/11 aprilie 2001, aprofundarea se aplică
numai în cazuri de recuperare pentru acei elevi care nu reuşesc
să atingă nivelul minimal al obiectivelor prevăzute de programă
în anii anteriori.
Curriculumul extins reprezintă, pentru învăţământul general,

acea formă de CDS care urmăreşte extinderea obiectivelor şi a
conţinuturilor din Curriculumul-nucleu prin noi obiective de
referinţă şi unităţi de conţinut, în numărul maxim de ore prevăzut
în plaja orară a unei discipline. Aceasta presupune parcurgerea
programei în întregime (inclusiv elementele marcate cu asterisc).
Opţionale
• Opţionalul la nivelul disciplinei constă fie din activităţi,
module, proiecte care nu sunt incluse în programa şcolară
avansată de autoritatea centrală, fie dintr-o disciplină care
să nu fie prevăzută ca atare în planul-cadru sau nu apare
la o anumită clasă/ciclu curricular.
• Opţionalul la nivelul ariei curriculare presupune
alegerea unei teme care implică cel puţin două discipline
dintr-o arie. În acest caz, pornind de la obiectivele-cadru
ale disciplinelor, vor fi formulate obiective de referinţă din
perspectiva temei pentru care s-a optat.
• Opţionalul la nivelul mai multor arii curriculare implică
cel puţin două discipline aparţinând unor arii curriculare
diferite. Ca şi în cazul opţionalului integrat la nivel de arie,
informaţiile cu care elevii vor opera au un caracter
complex şi, ca atare, permit dobândirea de achiziţii
cognitive de ordin înalt (de tipul generalizării, transferului
etc.).
3
Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică, primar-gimnaziu,
CNC-MEC, 2001
Pentru elaborarea Programei de opţional propunem următoarea

schemă de proiectare:
• Argument
• Obiective de referinţă • Activităţi de învăţare
1.
2.
3.
.....
• Lista de conţinuturi
Modalităţi de evaluare
Studiu individual
Te rog să studiezi Ghidul metodologic de aplicare a programelor

de abilităţi practice şi educaţie tehnologică primar-gimnaziu,
elaborat de Consiliul Naţional de Curriculum, Ministerul Educaţiei şi
Cercetării, Bucureşti 2001, editura SC Aramis, pag. 49 - 59.
Exemple de CDS (Curriculum la decizia şcolii)

• Pământul este al nostru şi numai la nostru – clasa a VII-a
• În lumea teatrului de păpuşi – clasa a VI-a
• Bucătăria modernă – clasa a V-a
• Suflet de copil – clasa a V-a
• Decoraţiuni interioare – clasele a IV-a şi a V-a
• Visul unei furculiţe – clasa a V-a
• Creşterea animalelor de apartament – clasa a V-a
• Micul gospodar – clasa a IV-a
• Povestea alimentelor – clasa a V-a
• SOS – Natura – clasa a VIII-a
• Pe aripile imaginaţiei – clasa a VI-a
• Desen geometric – clasa a VII-a
• Tehnica origami – clasa a IV-a
• O minune de copil – clasa a VI-a
• Calculatorul în viaţa personală – clasele a V-a – a VIII-a
• Prietenul meu calculatorul – clasele a V-a – a VIII-a.
Exerciţiu
18. Cu ce module ai completa programa de Educaţie tehnologică?
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

Exemplu de programă pentru CDS
Suflet de copil4
Argument
Încercăm să ne apropiem de sufletul sensibil al copilului. Declaraţia unui elev (absolvent)
m-a inspirat: ”Am iubit această şcoală pentru atmosfera caldă pe care o avea. Relaţiile
bune între profesori s-au extins şi asupra noastră, a elevilor. Profesorii erau apropiaţi de
noi. Şi aşa am învăţat foarte multe.”
Profesorul de Educaţie tehnologică şi profesorul de Limba română propun elevilor din
clasa a V-a, care au lucrat până acum doar cu învăţătorul, această relaţie complexă.
Propunem realizarea în final a unui teatru de păpuşi şi, eventual, a unei expoziţii cu
păpuşi. Acest spectacol poate fi prezentat în cadrul unor posibile manifestări ale şcolii cum
ar fi: ”Sărbătorile primăverii”, ”Ziua taţilor”, ”Ziua celor mai mici decât noi”.
Obiective de referinţă Activităţi de învăţare
La sfârşitul anului, elevul va fi capabil: Pe parcursul anului, se recomandă:
1. să descrie variante tradiţionale / • vizionare de spectacole;
moderne de teatru de păpuşi
2. să utilizeze vocabularul specific • întâlniri cu actorii;
teatrului de păpuşi
3. să identifice tipuri de păpuşi şi tehnici • exerciţii de confecţionare a păpuşilor;
de realizare a acestora • exerciţii de selectare a tehnicilor de
realizare a păpuşilor;
4. să realizeze tipuri de scenă, utilizând • exerciţii de confecţionare de panouri /
materiale din natură şi materiale alte elemente de recuzită;
refolosibile • exerciţii de descriere a tipurilor de scenă;
5. să adapteze decoruri pe text • activităţi practice de realizare a scenei;
6. să participe la montarea unei piese şi • dezbateri, discuţii, propuneri, stabilirea
să realizeze promovarea acesteia rolurilor, vizionare.
Conţinuturi:
- Istoricul teatrului de păpuşi
- Păpuşi şi scene pentru teatrul de păpuşi
- Dialogul în cadrul
teatrului de păpuşi
- Promovarea şi
prezentarea unui
spectacol
Modalităţi de evaluare:
- probe orale
- probe practice
- proiecte.
4
Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică,
primar-gimnaziu, CNC-MEC, 2001
Pentru întocmirea unei programe de opţional te poţi orienta după

următoarea listă de verificare**:
• Programa
- este completă?
- cuprinde toate reperele:
- Argumentul,
- Obiective de referinţă,
- Activităţi de învăţare,
- Listă de conţinuturi,
- Modalităţi de evaluare?
• Obiectivele
- sunt formulate clar, concis
- răspund temei propuse
- sunt măsurabile
- corespund vârstei elevilor tăi?
• Conţinuturile
- corespund temei opţionalului propus
- sunt corelate cu obiectivele de referinţă
- sunt organizate sistematic (preferabil pe unităţi de învăţare)
- corespund intereselor şi nevoilor elevilor tăi, comunităţii?
• Activităţile de învăţare propuse

- conduc la rezolvarea obiectivelor de referinţă propuse prin
programă
- corespund temei propuse
- pot fi desfăşurate în cabinetul de Educaţie tehnologică, în
clasă, în grădina şcolii etc.
- permit (unele dintre ele) atingerea obiectivelor prin lucrul în
echipă?
**
Conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică –
primar-gimnaziu.
Exerciţii
19. Indică alte lucrări în care ai prezentate exemple de opţionale
care pot fi cuprinse în aria curriculară Tehnologii.
20. Produsul acestei activităţi reprezintă piesă pentru portofoliul

personal. Realizează o programă de opţional la Educaţie
tehnologică.
În spaţiul liber ar fi bine să treci numele opţionalului propus şi câteva
idei importante necesare pentru realizarea programei.

1.11 Răspunsuri, comentarii şi recomandări

1 Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul
lucrării de verificare (mapa nr. 7). Este necesar să prezinţi minim 2
argumente. Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza
lucrărilor de verificare notate de tutore”.
2 Disciplina Educaţie tehnologică este în aria curriculară Tehnologii.
3 În clasele I – a II-a se studiază disciplina Abilităţi practice. În clasele

a III-a şi a IV-a şi a V-a – a VIII-a se studiază disciplina Educaţie
tehnologică
În clasele a IX-a şi a X-a cu toate că învăţământul este obligatoriu

4
disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. Este singura
disciplină din planul de învăţământ al cărei studiu se întrerupe în
clasa a VIII-a.
La filiera teoretică disciplina Educaţie tehnologică nu se studiază. În
clasele a X-a este o disciplină care ar putea constitui unul dintre
modulele Educaţiei tehnologice şi anume Educaţia antreprenorială.
Pentru filiera tehnologică începe profesionalizarea, iar Educaţia
tehnologică nu există fiind confundată cu disciplinele de profil.
6 Pentru realizarea acestui exerciţiu este necesar să citeşti cu atenţie

capitolul 1.2 ”Educaţia tehnologică în diferite ţări” şi eventual să
încerci să te documentezi prin mijloace proprii asupra abordării
Educaţiei tehnologice în alte ţări decât cele prezentate.
7 Îţi ofer câteva exemple:

• organizarea olimpiadelor şcolare la nivel de şcoală, judeţean
şi naţional (prima olimpiadă în anul 1999);
• apariţia Ghidului metodologic de aplicare a programelor
şcolare de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică (anul
2001);
• organizarea diferitelor cursuri de perfecţionare a profesorilor,
inspectorilor (la Buşteni, Botoşani) – anul 2000, cursuri
organizate de CNC-MEC.
8 Îţi recomand să incluzi răspunsul la această întrebare în cadrul
lucrării de verificare (mapa nr. 7). Criteriile de evaluare se află în
capitolul ”Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore”.
Ce calităţi ar fi necesare unui profesor de Educaţie tehnologică?

9
Posibil răspuns: bine pregătit profesional; să iubească elevii.

10 Tehnologie**
= ştiinţă a metodelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor;
= ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul
obţinerii unui anumit produs;
= cunoştinţe umane aplicate pentru soluţionarea problemelor
practice şi existenţiale;
= aplicarea practică a cunoaşterii prin intermediul tehnicilor.
Folosirea limbajelor matematice, informatice şi tehnologice

11
specifice diferitelor domenii de activitate;
Luarea în considerare a factorilor de risc şi a riscurilor; În cazul în
care nu ai ştiut răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.6.
12 Vă oferim alte câteva exemple:

13 - Limbajul grafic învăţat pe parcursul orelor de Educaţie
tehnologică e necesar chiar şi la orele de Educaţie fizică pentru
realizarea reprezentărilor schematice, întocmirea diagramelor de
efort, întocmirea clasamentelor pentru sportivi.
- Tehnologia informaţiei cu programele specifice diferitelor domenii
de activitate este un suport absolut necesar în orele de Educaţie
tehnologică.
- Te rog citeşte cu atenţie cursul pentru modulul ”Limbaj grafic”,
capitolul 1.4 ”Exemple de utilizare a Limbajului grafic în şcoală” şi
anume subcapitolele: 1.4.1 şi 1.4.2. În cazul în care nu ai ştiut
răspunsul, reciteşte cu atenţie Capitolul 1.7.
14 Răspunsurile se află în Programele şcolare pentru Educaţie

15 tehnologică elaborate de CNC-MEC aprobate prin Ordin al
16 Ministrului în 2003 şi 2004 şi mai precis în capitolul introductiv.
17 • Clasa I
OR 2.2 să descopere etapele realizării unor produse simple din
diferite materiale
• Clasa a II-a
OR 2.2
să îmbine în mod adecvat tehnicile de realizare a unor produse
simple şi/sau complexe.
**
Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997; Dicţionarul explicativ
al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” – Editura Univers
enciclopedic, 1998.
• Clasa a III-a
OR 2.2 să confecţioneze produse utile, folosind materiale şi tehnici
variate
• Clasa a IV-a
OR 2.1 să creeze produse utile în viaţa de zi cu zi, după un plan
stabilit, combinând tehnicile învăţate sau *alte tehnici
• Clasa a V-a
Modulul ORGANIZAREA MEDIULUI CONSTRUIT
OR 2.2 să realizeze produse simple cu respectarea normelor de
calitate, protecţie a muncii şi a mediului
Modulul: PRODUSE ALIMENTARE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI
ANIMALĂ
OR 2.2 să execute lucrări de cultivare a plantelor /creştere a
animalelor domestice respectând normele ecologice şi de protecţie a
muncii
• Clasa a VI-a
Modulul ECONOMIA FAMILIEI
OR 2.2 să stabilească priorităţi în consum şi cheltuieli în funcţie de
nevoile proprii şi ale familiei
Modulul: MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (lemn, textile, piele,
lut-ceramică)
OR 2.2 să execute operaţiile de pregătire, de prelucrare şi finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza
unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate, NTSM,
PSI şi protecţia mediului
• Clasa a VII-a
Modulul MATERIALE ŞI TEHNOLOGII (materiale metalice,
materiale plastice, ceramice, sticlă)
OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, prelucrare, finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului,
respectând normele de calitate, protecţia muncii şi a mediului
Modulul: TEHNOLOGII DE COMUNICAŢII ŞI TRANSPORT
OR 2.2 să utilizeze tehnologii moderne de comunicaţii pentru
realizarea unor aplicaţii
• Clasa a VIII-a
Modulul ENERGIE
OR 2.1 să execute produse simple din domeniul energetic
respectând normele tehnice şi de securitate a muncii
Modulul: DOMENII PROFESIONALE
OR 2.2 să elaboreze un plan propriu de dezvoltare profesională în
funcţie de competenţele personale şi de caracteristicile pieţei muncii

Pentru propunerea altor opţionale, în mod special ţi-aş recomanda

18 folosirea programei şcolare pentru Educaţie tehnologică, clasele a
V-a – a VIII-a elaborată de CNC-MEN aprobată cu nr. 4237 din
23.08.1999 din vol. 10, Aria curriculară Tehnologii. Este programa
utilizată în anii şcolari trecuţi, iar modulele şi ideile esenţiale din
diferite module de Educaţie tehnologică pot rămâne, adaptând
programa la cerinţele locale şi actuale.
Pentru a răspunde la această cerinţă ţi-ar fi de ajutor să consulţi

19
bibliografia, şi ghidurile de aplicare a programelor şcolare, elaborate
de CNC – MEC.
20 Îţi recomand să incluzi răspunsul la această cerinţă în portofoliul tău

(Mapa nr. 1) şi va fi parte integrantă din lucrarea evaluată de tutore.
Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de
verificare notate de tutore”.

1.12 Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore

Gradul de formare a competenţelor specifice pentru această unitate
de învăţare va fi cuantificat pe baza notei obţinute la lucrarea de
verificare nr. 1.
Lucrarea va fi inclusă în portofoliul personal (mapa nr. 7 şi va fi
evaluată de tutore).
Data transmiterii şi modul transmiterii va fi stabilit de comun acord
cursant-tutore.
Rezolvând cerinţele din portofoliu şi din această lucrare cursantul
poate demonstra că şi-a însuşit toate obiectivele propuse la
începutul unităţii de învăţare.
0,1 punct Din oficiu
0,2 puncte 1. Elimină elementele care nu aparţin unei programe şcolare pentru
Educaţie tehnologică, clasele a V-a – a VIII-a:
- Introducere
- Obiective cadru
- Obiective de referinţă
- Proiecte ale unităţilor de învăţare
- Exemple de activităţi de învăţare
- Lista de conţinuturi
- Eseuri
- Modalităţi de evaluare
- Standarde curriculare de performanţă.
0,3 puncte 2. Indică minimum trei elemente comune tuturor modulelor

componente ale disciplinei Educaţie tehnologică.
0,2 puncte 3. Enumeră paşii pe care îi parcurgi pentru a redacta o programă

de opţional.
0,2 puncte 4. Alege din lista următoare de activităţi pe aceea pe care o

consideri cea mai motivantă pentru elevi în promovarea calităţii
pentru realizarea de produse/servicii. Notează două argumente
pentru alegerea făcută.
- o expoziţie de afişe pentru târgul şcolii;
- un concurs ”Cine ştie câştigă”;
- o serbare şcolară;
- redactarea unor invitaţii pentru zilele mediului la şcoala ta.

Bibliografie
1. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică

pentru clasele a V-a – a VIII-a, nr. 3727 din 30.04.2004.
pentru clasele a VII-a – a VIII-a, nr. 4740 din 25.08.2003.
3. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Abilităţi practice pentru
clasele I – a II-a, nr. 4686 din 05.08.2003.
pentru clasa a III-a, nr. 5198 din 01.11.2004.
pentru clasa a IV-a, nr. 3919 din 20.04.2005
6. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a,
vol. 10, Bucureşti, Editura Cicero, 1999.
7. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programele de Educaţie tehnologică, pentru
clasele a IX-a şi a X-a, nr. 3672 din 25.04.2004, Editura Humanitas Educational 2004.
8. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Abilităţi practice şi
Educaţie tehnologică, primar - gimnaziu, MEC, CNC, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.
9. *** CNC-MEC, Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Educaţie
tehnologică, liceu, Bucureşti, Editura Aramis, 2001.
10. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Planuri-cadru de învăţământ, 1999, 2000, 2004.
11. *** MEC, ISE, Leonardo da Vinci, Memorandum cu privire la învăţarea permanentă.
Document elaborat de Comisia Europeană, 2000.
12. Mihai Mircescu, O componentă de bază în învăţământul modern, Educaţie tehnologică,
Revista de pedagogie nr. 3/1993.
13. Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, Institutul de Ştiinţe
ale Educaţiei, Colecţia PRO-VOC nr. 3, Bucureşti 1995.

Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă
APLICAREA CURRICULUMULUI DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ LA
CLASĂ
Cuprins
Pagina
2.2 Algoritmul proiectării didactice 50
2.3 Strategii moderne 60
2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării 75
2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei 79
2.6 Resurse didactice 80
2.7 Metode de evaluare 82
2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie tehnologică 90
2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare pentru
desfăşurarea orelor de Educaţie tehnologică 92
2.11. Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore 102
Bibliografie 103

În unitatea de învăţare 1 am discutat despre Educaţia tehnologică în

general, despre elementele de bază ale curriculumului pentru
În această unitate de învăţare vom aplica curriculumul pentru
Educaţie tehnologică în situaţii concrete de lucru la clasă cu elevii.

eşti capabil:
1. să realizezi planificări calendaristice pe baza stabilirii unităţilor de
învăţare şi a succesiunii lor;
2. să proiectezi unităţi de învăţare prin utilizarea de algoritmi de
design curricular;
3. să selectezi strategii didactice adecvate facilitării învăţării elevilor
în cadrul diferitelor module tehnologice
4. să evaluezi elevii folosind diferite metode clasice şi moderne
adaptate caracterului dual teoretic şi practic al disciplinei
Educaţie tehnologică
5. să antrenezi elevii în vederea folosirii în cadrul orelor de Educaţie
tehnologică a competenţelor dobândite la alte obiecte de studiu
pentru o învăţare de calitate

2.2 Algoritmul proiectării didactice

În următoarele decenii, predarea ca ocupaţie profesională se
confruntă cu o transformare majoră: profesorii şi instructorii devin
consilieri, mentori, mediatori.
Rolul lor este acela de a-i ajuta pe elevi, pe studenţi, să-şi asume
propria învăţare. De aceea capacitatea şi încrederea de a elabora şi
pune în practică metode de învăţare şi predare active deschise şi
participative trebuie să devină o deprindere profesională esenţială a
educatorilor.
Învăţarea activă presupune:
motivaţia de a învăţa;
capacitatea de a-ţi folosi judecata critică;
deprinderea de a şti cum să înveţi.
Esenţa de neînlocuit a predării constă tocmai în cultivarea acestor
capacităţi umane, de a crea şi a folosi cunoştinţele.
Activităţile profesorului se schimbă în funcţie de nevoile şi interesele
elevului, de la o clasă la alta, de la un an la altul. În acest context,
profesorii trebuie să gândească în avans derularea evenimentelor în
clasă, adică să proiecteze demersul didactic.
Proiectarea demersului didactic presupune:
planificarea calendaristică
proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare.
O unitate de învăţare1 reprezintă o structură didactică şi flexibilă
D care are următoarele caracteristici:
determină formarea la elevi a unui comportament specific,
generat prin integrarea unor obiective de referinţă;
este unitară din punct de vedere tematic;
se desfăşoară în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de
timp;
se finalizează prin evaluare.
În vederea realizării planificării calendaristice şi a proiectării unităţilor
de învăţare e necesar să citim cu atenţie programa şcolară. Astfel
ne facem o vedere de ansamblu, de perspectivă asupra disciplinei
1
conform Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică –
primar-gimnaziu, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2001
Pornind de la achiziţiile din Unitatea de învăţare 1 îţi recomand

următoarele:
Răsfoieşte programa şcolară actuală de Educaţie tehnologică;
Nu te opri la amănunte în acest prim contact cu programa;
Citeşte pagina de prezentare a modulelor şi încearcă să te
imaginezi în clasă şi gândeşte-te cum ţi-ar place să le abordezi;
Observă schema de concepţie a programei;
Aprofundează acum cele 4 obiective cadru;
Continuă să răsfoieşti programa;
Opreşte-te la ultima pagină „Standarde curriculare de
performanţă”.
D Standardele reprezintă, pentru toţi elevii, un sistem de referinţă

comun şi echivalent, vizând sfârşitul unei trepte de şcolaritate. Ele
sunt criterii de evaluare a calităţii procesului de învăţământ.
E bine să ştim chiar de la început cum se finalizează parcursul
şcolar al elevului şi ce profil de formare al acestuia dorim să
obţinem.
Despre algoritm
Algoritmul proiectării este o formulă care structurează actul didactic
în avans pornind de la următoarele întrebări:
I. Care e scopul?
II. Cu ce voi lucra?
III. Ce voi face?
IV. Cum voi proceda?
V. Cât s-a realizat?
Exerciţiu
1. Cu care din aceste întrebări ai începe proiectarea?
La care îţi e cel mai uşor să dai răspunsul?

2.2.1 Planificarea calendaristică pentru Educaţie

tehnologică
În contextul noului curriculum planificarea calendaristică este un
document administrativ care asociază într-un mod personalizat
elementele programei – obiective de referinţă şi conţinuturi – cu
alocarea de timp considerată optimă de către profesor pe parcursul
unui an şcolar.
Planificările calendaristice pot avea următoarea rubricaţie:
Şcoala: ___________________ Profesor: __________________
Clasa: ________ Nr. ore/săptămână An şcolar
Planificării calendaristică
pentru
Unitatea de învăţare Obiective Conţinuturi Nr. Săpt. Obs.
referinţă ore
În realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu ca pe

parcursul întregului an şcolar să fie atinse toate obiectivele de
referinţă şi toate conţinuturile prevăzute în programa şcolară de
În etapa premergătoare elaborării planificării calendaristice, este util
să se realizeze întâi o schemă cu vederea de ansamblu asupra
disciplinei, pentru clasa vizată.
Precizăm că nici întocmirea schemei, nici repartiţiile pe unităţile de
învăţare prezentate în paginile următoare nu sunt obligatorii.
Aceste scheme oferă în principal o imagine sintetică a relaţiei
„conţinuturi-obiective de referinţă”.
Atenţie!
Pentru realizarea planificărilor calendaristice este obligatoriu să
utilizezi programele şcolare aflate în uz conform ultimului Ordin al
Ministrului Educaţiei şi Cercetării.
Exerciţiu
2. Accesează adresele de Internet adecvate şi indică numărul
Ordinului Ministrului prin care sunt aprobate programele şcolare
utilizate în anul şcolar curent. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber
din chenar.

Exemplu:
Elaborarea planificării calendaristice
pentru clasa a VI-a
În vederea elaborării planificării calendaristice se recomandă
parcurgerea următorilor paşi:
1. Împărţirea pe unităţi de învăţare şi stabilirea succesiunii de

parcurgere a lor:
Modulul: Economia
familiei
1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum
3. Proiectarea bugetului familiei 4. Profesii ale membrilor familiei

Disciplina bugetului
Modulul: Materiale şi tehnologii

(lemn, textile, piele, lut, ceramică)
1. Analiza de produs 3. Realizarea unui

2. Materii prime şi materiale produs
4. Evaluarea şi valorificarea 5. Activităţi şi meserii specifice

produselor realizării produselor
Exerciţiu
3. Studiază programa clasei a V-a şi realizează o schemă similară.

2. Realizarea asocierilor între conţinuturi şi obiective de

referinţă
Modulul: Economia familiei
1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum

OR 1.1; 1.2; 1.3; 3.1 OR 1.4; 3.2
4. Profesii ale membrilor familiei

3. Proiectarea bugetului familiei
Disciplina bugetului OR 4.2
OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1

(lemn, textile, piele, lut, ceramică)
1. Analiza de produs 2. Materii prime şi materiale 3. Realizarea unui produs
OR 1.3; 2.4; 3.1; 3.2 OR 1.1; 1.2; 2.1 OR 1.2;*1.4; 2.1; 2.2; 2.3
4. Evaluarea şi valorificarea 5. Activităţi şi meserii specifice

OR 1.3; 2.2; 2.3; 3.2; 4.1 OR *1.4; 4.2
Exerciţiu
4. Pornind de la schema pe care ai realizat-o în exerciţiul anterior,
stabileşte asociaţiile dintre conţinuturi şi obiective, folosind exemplul
de mai sus.

3. Alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate

de învăţare

16 ore
1. Resursele familiei 2. Comportamentul de consum 2 ore

5 ore
OR 1.4; 3.2
OR 1.1; 1.2; 1.3;
2.2; 3.1; 3.2
3. Proiectarea bugetului familiei Profesii ale membrilor familiei

8 ore 1 oră
Disciplina bugetului
OR 4.2
OR 2.1; 2.2; 2.3; 2.4; 4.1

(lemn, textile, piele, lut, ceramică) 17 ore
2. Materii prime şi 3 ore 3. Realizarea unui

1. Analiza de 2 ore 8 ore
materiale produs
produs
OR 3.1; 3.2 OR 1.1 OR 1.3; 1.4; 2.1; 2.2; 2.3
4. Evaluarea şi valorificarea 3 ore 5. Activităţi şi meserii specifice 1 oră

OR 2.3; 2.4; 4.1 OR 4.2
Exerciţiu
5. Pe schema întocmită la exerciţiul 3 stabileşte numărul de ore pe
care îl estimezi ca fiind necesar pentru fiecare unitate de învăţare
propusă în exerciţiile anterioare.
6. Cât timp ai aloca din perspectiva unui profesor care cunoaşte
lipsa de informare a elevilor săi, pentru unitatea de învăţare 5:
Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din cadrul
modului Materiale şi tehnologii. Motivează de ce ai făcut
schimbarea. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber din chenar.

4. Urmează întocmirea tabelului cu planificarea calendaristică.

Şcoala: Profesor:
Clasa: 1 oră/săptămână An şcolar: 2005-2006
Planificare calendaristică

referinţă ore
1. Resursele familiei 1.1 - rolul familiei în consumul şi 1 S1
1.2 producţia de bunuri şi servicii
1.3 - nevoi şi dorinţe – identificarea 1,5 S2-S3
3.1 nevoilor individuale ale familiei şi
ale clasei/şcolii
- resursele familiei – relaţia: 1,5 S4
venituri, consum, economii;
- activitatea de producţie şi 1 S5
relaţiile dintre membrii familiei
/clasei.
2. Comportamentul de 1.4 - comportamentul de consum 1 S6
consum - calitatea produselor
- protecţia consumatorului 1 S7
3. Proiectarea 2.1 - bugetul familiei – suportul 1 S8
bugetului familiei 2.2 comportamentului de consum.
2.3 - proiectarea bugetului 1 S9
2.4 - decizia privind cumpărarea unor 1 S10
4.1 produse, preţul
- bugetul elevului. 1 S11
- disciplina bugetului personal. 1 S12
- gestionarea bugetului individual 2 S13-14
de timp. 1 S15
- organizarea timpului familiei.
4. Profesii ale 4.2 - - profesii ale membrilor familiei 1 S16
membrilor familiei

referinţă ore
Pentru a înţelege sensul exact al obiectivelor de referinţă este

necesar ca:
- acestea să fie scrise în cuvinte, în sau sub tabel, pe pagina cu
Planificarea calendaristică (nu în cifre) sau
- lângă planificare să se afle programa şcolară corespunzătoare.

Test de autoevaluare
7. Ţinând cont de schemele anterioare completează tabelul cu
planificarea calendaristică pentru clasa a VI-a, Modulul Materiale şi
tehnologii.

referinţă ore
8. Realizează planificarea calendaristică sub formă de schemă şi sub

formă de tabel pentru Educaţie tehnologică, clasele a VII-a şi a
VIII-a. Introdu planificările în portofoliul personal pe care îl vei
prezenta tutorelui.

2.2.2 Proiectul unităţii de învăţare

Proiectul unităţii de învăţare reflectă sintetic elementele cheie ale
demersului didactic profesionist. Acest proiect reflectă personalitatea
fiecărui profesor. Este imposibil ca două proiecte didactice să
coincidă. Fiecare profesor se gândeşte şi găseşte răspunsuri proprii
la întrebările pe care este necesar să şi le pună pentru a putea
realiza proiectul unităţii de învăţare.
1. Care este scopul? identific obiectivele de referinţă pe

care doresc să le ating
2. Ce voi face? aleg conţinuturile din programă pe
care doresc să le dezvolt
3. Cu ce voi lucra? analizez resursele materiale,
umane şi locul de desfăşurare a
activităţii
4. Cum voi proceda ? determin activităţile de învăţare
5. Cât s-a realizat ? stabilesc instrumentele de
evaluare pe care le voi folosi
Exemplu de proiectare:
Clasa a VI-a
Unitatea de învăţare: Evaluarea şi valorificarea produselor
Conform planificării calendaristice obiectivele de referinţă pe care ne
propunem să le atingem pe parcursul desfăşurării orelor sunt:
OR 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale,
alcătuire, formă, schemă funcţională, prezentare, preţ
OR 2.2 să execute operaţii de pregătire, de prelucrare şi finisare
specifice obţinerii unui produs din mediul apropiat elevului pe baza
unei fişe tehnologice primite, respectând normele de calitate,
NTSM, PSI şi protecţia mediului (se va pune accent pe ideea de
calitate a produselor).
OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile în
grup.
OR 3.2 să descrie un produs utilizând limbajul specific.
OR 4.1 să propună noi posibilităţi de utilizare şi decorare a
obiectelor din lemn, textile, piele, lut-ceramică.
Aprofundarea obiectivului 4.1 din modulul Economia familiei
OR 4.1 să elaboreze proiecte pentru realizarea unui produs util cu
precizarea bugetului necesar.

U.I. Evaluarea şi valorificarea produselor
Conţinuturi Obiective Activităţi de învăţare Resurse Evaluare

de referinţă
1. Calitatea 2.3 - discuţii cu privire la calitatea Activitate Observare
produselor produselor executate din frontală sistematică
material lemnos şi/sau textil,
şi/sau pielărie şi/sau ceramică
- completarea unor fişe cu Activitate
criterii de calitate în grup
2. Preţul 1.3 - calcularea preţurilor pentru Activitate Verificare

produselor (este produselor executate utilizând individuală între cei 4
un criteriu de cunoştinţele învăţate în membri ai
calitate) modulul anterior „Economia grupului prin
familiei”, OR 4.1 (fiecare elev schimb de
face calculul pentru produsul fişe de
executat de el) calcul2
3. Utilizarea şi 2.2 - evaluarea şi valorificarea Activitate

prezentarea produselor prin organizarea în grup
produselor unei expoziţii
3.2 - utilizarea noilor tehnologii de
informare şi comunicare
pentru a desena produsele
expuse
4. Noi posibilităţi 4.1 - exerciţii practice de Activitate Notare pe

de utilizare şi înfrumuseţare a unor obiecte individuală baza unor
decorare a criterii
produselor 4.1 - realizarea de noi produse din (exemple:
materiale reciclabile originalitate,
acurateţe,
complexitate
etc.)
Acest modul „Materiale şi tehnologii” se poate finaliza prin
organizarea unei expoziţii cu produse executate de elevi din
materiale lemnoase, ,textile, piele, lut-ceramică. Ţinând cont de
acest lucru pe parcursul orelor se vor realiza părţi din proiect, în aşa
fel încât în final să se poată organiza expoziţia.
Exerciţiu
9. Întocmeşte proiectul unei unităţi de învăţare pentru Educaţie
tehnologică la una din clasele la care predai. Acest proiect va fi
inclus în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs acest
proiect cu tutorele.
2
4 elevi – 4 produse diferite executate la unitatea de învăţare anterioară. Discuţiile se poartă în grup asupra
fiecărui produs.
2.3 Strategii moderne

2.3.1 Proiectul
Proiectul este o activitate care începe în clasă prin definirea şi
înţelegerea sarcinii (eventual şi prin începerea rezolvării acesteia),
se continuă apoi acasă pe parcursul a câteva zile sau săptămâni
(timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul) şi se
încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport
asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat.
Proiectul poate fi realizat individual sau în echipă. Subiectul
proiectului poate fi propus de profesor sau de elevi, sau prin
consultare profesor-elevi.
Etapele unui proiect realizat de elevi3
Posibilele etape de parcurgere ale unui proiect sunt:
Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un

necesar tehnologic
Descrierea produselor necesare pentru

rezolvarea problemei
Stabilirea sarcinilor de lucru
Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile
Monitorizarea proiectului
Alegerea soluţiei
Realizarea produselor
Evaluarea produselor
Prezentarea produselor
Valorificarea produselor
3
Etapele sunt preluate din Ghid metodologic de aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie
tehnologică – primar-gimnaziu, Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2001.
Exerciţiu
10. Care sunt etapele cele mai importante de parcurgere a
proiectului?
Poţi elimina din etapele de mai sus?
Poţi reordona şi/sau reformula şi/sau adăuga unele etape proprii pe
care le consideri foarte importante?
- Documentarea în vederea realizării proiectului poate fi făcută pe

teren, în bibliotecă, librării, cu ajutorul calculatorului (vizionând
enciclopedii sau folosind internetul).
- În vederea dezvoltării proiectului ar fi indicat să întocmiţi un
grafic de lucru. Acest grafic cuprinde ordinea firească a
activităţilor, ziua, ora, locul de desfăşurare, persoane implicate,
responsabilul activităţii (în cazul proiectului de grup), întâlnirile cu
profesorul.
Exemple de grafice de lucru:
Nr. Activitatea Durata Data de Observaţii

crt. finalizare
1.
2.
şi/sau
Nr. Activitatea Data, ora Durata Loc de Bani Obs.
crt. de întâlnire desfăşurare necesari
1.
2.

Exerciţiu
11. Ce alte grafice/rubricaturi ai în vedere pentru derularea optimă a
unui proiect la Educaţie tehnologică?
- Este indicat ca elevii să întocmească o listă cu necesarul de

materiale şi costul lor.
- Pentru proiectele realizate în grup trebuie repartizate sarcinile în
funcţie de dorinţele, abilităţile, interesele, posibilităţile fiecărui
elev.
- Grupele pot fi formate în funcţie de dorinţele elevilor sau alte
criterii stabilite de participanţi.
- Dosarul proiectului ar putea cuprinde titlul proiectului, membrii
grupei, fişe de observaţii, fişe cu date culese (fişe comparative),
desenele sau schema produsului, fişa tehnologică, materiale,
scule, instrumente necesare, timpul de lucru, locul (locurile) de
desfăşurare, fişa de prezentare finală.
Activitatea de proiect trebuie în mod obligatoriu să urmărească
atingerea obiectivelor propuse prin programa şcolară.

Un exemplu de proiect realizat în grup

Organizarea unei expoziţii în cadrul şcolii cu produse
realizate în orele de Educaţie tehnologică.
Clasa a VI-a şi clasa a VII-a
Modulele vizate:
Clasa a VI-a – Economia familiei; Materiale şi tehnologii
Clasa a VII-a – Materiale şi tehnologii
Obiective vizate:
Clasa a VI-a – Economia familiei
OR 2.3 să analizeze un produs realizat în funcţie de calitate,
cheltuieli şi posibilitatea obţinerii unui câştig
OR 2.4 să întocmească planuri de activităţi în funcţie de timpul
disponibil
OR 4.1 să elaboreze proiecte pentru realizarea unui produs util cu
precizarea bugetului necesar
Clasa a VI-a – Materiale şi tehnologii
OR 1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale,
OR 2.3 să coopereze şi să-şi asume responsabilităţi în activităţile de
grup
OR 3.2 să descrie un produs utilizând limbajul specific
obiectelor din lemn, textile, piele lut-ceramică
Clasa a VII-a – Materiale şi tehnologii
1.3 să analizeze un produs ţinând cont de utilizare, materiale,
grup
OR 3.1 să utilizeze termeni de specialitate şi limbajul grafic pentru
realizarea de schiţe, desene, scheme de funcţionare
obiectelor din metal, sticlă, cauciuc
Observăm că obiectivele de referinţă din modulele Materiale şi
tehnologii sunt exprimate prin aceleaşi verbe, dar diferă prin natura
materialelor utilizate pentru obţinerea produselor. Elevii clasei a
VII-a execută produse cu un grad mai ridicat de complexitate decât
cei din clasa a VI-a.
Etapele de derulare a proiectului sunt marcate în schema prezentată
anterior.

1. Iniţierea unei probleme care să evidenţieze un necesar

tehnologic
Problema vizată:
Cum pot fi valorificate eficient produsele elevilor?
Răspunsul dat la această problemă a constat în organizarea unei
expoziţii.
Expoziţia va cuprinde produse realizate de elevi care vor fi
valorificate fie prin vânzare, fie prin realizarea unui troc.
Alte avantaje:
Se va obţine un profit care va fi utilizat pentru diferite scopuri
utile, spre exemplu:
- amenajarea unui cabinet de Educaţie tehnologică şi
- retehnologizarea cabinetului de Educaţie tehnologică (adică
cumpărarea de scule şi utilaje necesare pentru desfăşurarea
orelor de Educaţie tehnologică şi obţinerea de noi produse
necesare elevilor).
- amenajarea şcolii, grădinii şcolii, a clasei etc. şi
alte scopuri propuse de elevii dumneavoastră.
Elevii vor deveni cunoscuţi ca mici meşteşugari, dezvoltându-şi
astfel personalitatea, precum şi încrederea în sine (şi în
posibilităţile lor).
Temă de reflecţie
12. Indică şi alte motive care ar determina realizarea expoziţiei.


2. Descrierea produselor
Vă propun o listă cu diferite produse din lemn, textile, piele,
lut-ceramică, materiale metalice, materiale plastice, cauciuc, sticlă .
¾ clepsidră;
¾ suport pentru şerveţele;
¾ cuier;
¾ suport flori;
¾ fular;
¾ căciuliţă;
¾ semn de carte;
¾ cordon din piele;
¾ umeraş;
¾ suport pentru tacâmuri;
¾ suport pentru vase;
¾ clemă pentru păr.

3. Stabilirea sarcinilor de lucru:

Următoarele sarcini au fost considerate necesare pentru
desfăşurarea acestui proiect:
- stabilirea datei de deschidere a expoziţiei, precum şi a
intervalului de timp de expunere a obiectelor – prin discuţii,
negociere;
- alegerea locului de desfăşurare;
- amenajarea sălii;
- întocmirea unui sondaj de opinie cu privire la obiectele care ar fi
cele mai căutate;
- realizarea unui grafic de lucru cu termene clare, precise;
- alegerea produselor care vor fi expuse, alegere realizată pe baza
unui set de criterii de calitate;
- realizarea unor afişe, „fluturaşi”, invitaţii necesare pentru
anunţarea expoziţiei;
- împărţirea sarcinilor pe grupe de elevi în funcţie de interesul
manifestat;
- împărţirea sarcinilor în cadrul fiecărui grup de lucru;
4. Stabilirea necesarului de materiale şi ustensile necesare

pentru aranjarea expoziţiei:
Pentru proiectul prezentat au fost necesare
următoarele materiale şi ustensile:
- produsele din diferite materiale realizate în
cadrul orelor de Educaţie tehnologică
(Materialele necesare pentru obţinerea lor vor
fi procurate în funcţie de caracteristicile
produsului).
- mese, rafturi, vitrine, suporturi necesare
pentru expunerea produselor.
- catalog cu desenul, fotografia fiecărui
produs, preţul de cost şi eventual unele
caracteristici, numele elevului care a executat
produsul etc.
- flori (preferabil din grădina şcolii) pentru
ornarea sălii de desfăşurare a expoziţiei.
- foarfecă, cuie, ciocan, bandă adezivă,
sfoară, coli de hârtie necesare în zilele
premergătoare expoziţiei.

5. Monitorizarea proiectului
- Proiectarea trebuie făcută din timp;
Cu mare atenţie trebuie repartizate sarcinile fiecărui grup de lucru
pentru ca totul să fie soluţionat la timp!
Vă sugerăm ca să începeţi activitatea de proiect la începutul anului
şcolar şi să deschideţi expoziţia în luna aprilie sau la începutul lunii
mai. Elevii vor fi impulsionaţi şi doritori să realizeze produse de
calitate pe care le vor expune, le vor vinde. Poate chiar vor primi şi
comenzi.
Pentru prezentarea produselor pot fi propuse mai multe soluţii:

- Elevii pot să-şi prezinte fiecare produsul realizat.
- Fiecare produs poate avea alături o „etichetă” de prezentare.
- Întocmirea unui ”catalog de produse”, multiplicat în 2-3
exemplare care sunt aşezate la intrarea în sală.
- Realizarea unui film video care poate fi prezentat pe TV sau pe
calculator.
6. Alegerea soluţiei
Pentru fiecare activitate pot fi propuse mai multe soluţii. Se alege
acea variantă care convine din punct de vedere al economiei de
material, de timp, a posibilităţilor de lucru etc. Varianta poate fi aleasă
şi în funcţie de dorinţele elevilor.
Pentru prezentare, prin discuţii cu elevii s-a ales varianta ca fiecare
elev să-şi prezinte produsele.
Fiecare alege varianta care i se potriveşte şi o prezintă aşa cum crede
că ar avea succes.

7. Realizarea produselor
Această etapă presupune realizarea practică a expoziţiei.
Fotografii şi film video din

timpul orelor de Educaţie
tehnologică
Fiecare ştie ce are de făcut, în cât timp, când e data de finalizare, cu

ce materiale, scule lucrează, unde îşi desfăşoară activitatea, cu cine
colaborează...

8. Prezentarea produselor

Fotografii şi film video

din timpul orelor de
Şi profesoara poate ajuta la

prezentarea produselor....

9. Valorificarea produselor
Fiecare produs este apreciat de participanţii la expoziţie,
organizându-se un sondaj. Care produs vă place cel mai mult? Ce
produs aţi comandat? Care produs vă este cel mai util? Dacă aş avea
banii necesari aş cumpăra... Sau se poate remarca care dintre
produsele expuse au fost cumpărate etc.
Trebuie ţinut cont şi de posibilităţile de cumpărare ale participanţilor.
Proiectul acesta se axează pe organizarea expoziţiei. Bineînţeles că
realizarea de produse reprezintă tot un proiect adiacent sau mai bine
zis subordonat proiectului ”Expoziţia”.
Expoziţia există numai cu produsele realizate de elevi.
Temă de portofoliu
13. Întocmeşte proiectul „Realizarea produsului .................................”.
Acest proiect se va desfăşura în clasă pe parcursul mai multor ore.
Fiecare elev (sau grup de elevi) va avea de realizat un produs diferit
de al celorlalţi.
Introdu acest proiect în portofoliul de evaluare finală. Discută pe
parcurs cu tutorele.
Recomandări:
Realizarea unui produs util presupune parcurgerea mai multor etape:
a. Pentru început vom „construi în minte” obiectul. Ne punem mai

multe întrebări:
- Ce formă are?
- Cui îi este necesar?
- Ce mărime are?
- Ce caracteristici are?
- Ce materiale utilizăm?
- Avem în atelierul şcolii tot ce ne trebuie pentru a-l realiza? etc.
b. Întocmim fişa tehnologică desenând obiectul pe care l-am imaginat.

- ...............
- ...............
- ..................

c. Urmează realizarea lui practică

- pregătirea atelierului
- ............
- ............
Pentru întocmirea fişei tehnologice şi pentru realizarea practică te rog

consultă cu atenţie celelalte cursuri ale disciplinei Educaţie
tehnologică din cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural.

2.3.2 Investigaţia4
Investigaţia – reprezintă o posibilitate pentru elevi de a aplica în
mod creativ cunoştinţele şi de a explora situaţi noi sau foarte puţin
asemănătoare cu experienţa anterioară.
Este o activitate care se desfăşoară pe durata unei ore de curs sau
a unei succesiuni de ore de curs, în timpul căreia elevii pot să
demonstreze o gamă largă de cunoştinţe şi capacităţi.
Elevul sau grupul de elevi primeşte o temă cu instrucţiuni precise.
Se poate formula şi ca temă de casă dar, finalizarea se va face în
clasă, prin comentarea concluziilor.
Tema trebuie înţeleasă şi trebuie stabilite foarte precis:
- ordinea de rezolvare, de notare a observaţiilor parţiale;
- ordinea de prezentare a rezultatelor finale.
Caracteristicile esenţiale ale investigaţiei:
- are un pronunţat caracter formativ;
- are un profund caracter integrator, atât pentru procesele de
învăţare anterioare, cât şi pentru metodologia informării şi a
cercetării ştiinţifice, fiind în acest fel o modalitate de evaluare
foarte sugestivă, precisă, intuitivă şi predictivă;
- are un caracter sumativ, angrenând cunoştinţe, abilităţi şi
atitudini diverse, constituite pe parcursul unei perioade mai
îndelungate de învăţare;
- se pot exersa în mod organizat activităţi de cercetare, care sunt
utile în formarea ulterioară şi în educaţia permanentă.
Un exemplu de Investigaţie:
- În laborator studiaţi impurităţile apei din fântâna din curte.
Modulul: Organizarea mediului construit
Obiectivele vizate:
OR 1.2 să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea
şi combaterea acestora.
Rezolvare:
- Profesorul organizează lucrarea de laborator în grupe de câte 3-4
elevi, fiecare grupă aducând de acasă/din curtea şcolii mostre de
apă.
- Elevii efectuează următoarele operaţii: decantare, filtrare,
evaporare.
- Un raportor/reprezentant al grupei prezintă constatările fiecărei
grupe.
- În final se comentează, se discută concluziile.
În cazul în care profesorul nu este specialist în chimie, el se va
consulta cu profesorul de chimie.
4
Conform Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.
Temă de portofoliu
14. Proiectează o investigaţie pe o temă la alegere, la o clasă la
alegere.
Îţi ofer un alt exemplu de investigaţie.
Formularea temei este pentru elevi:
”Analizaţi deşeurile menajere din propria gospodărie; Studiaţi
posibilităţile de reducere a deşeurilor. ”
Recomandări
• În clasă se discută despre deşeurile menajere.
• În propria gospodărie fiecare elev va face o analiză şi o
clasificare a deşeurilor.
• În clasă se vor purta discuţii pe baza clasificării efectuate de elevi
şi pe baza concluziilor lor.
• În clasă se vor trage concluzii cu privire la modalităţile de
reducere a deşeurilor.
• Acasă elevii vor pune în practică ceea ce au învăţat la şcoală.
• După 2-3 luni se vor relua discuţiile pe această temă.
Şi la şcoală pot fi adunate deşeurile pe categorii:
- materii organice;
- metale feroase;
- hârtie imprimată, carton;
- hârtie albă;
- lemn;
- materiale plastice;
- materiale textile;
- deşeuri toxice etc.
Test de autoevaluare
15. Ce caracteristici au temele la care se pretează investigaţia?

2.4 Proceduri pentru ameliorarea învăţării

a) brainstorming
Tehnica constă din pregătirea unui grup în a expune liber, fără
cenzură şi restricţii toate ideile, chiar cele mai absurde aparent, cu
privire la o problemă pusă în discuţie. Se bazează pe forţa de
evocare a asociaţiei libere stimulate de situaţie, dar şi de asociaţiile
făcute pe parcurs de cei din grup. Prin intermediul acestei tehnici se
obţine o bancă de idei şi de sugestii din care se extrag cele mai
fiabile, mai acceptabile.
Pentru a genera idei creative, li se cere elevilor:
- să se reţină de la a critica şi judeca,
- să caute în schimb mai multe metode de a face un lucru.

Exemplu:
Propuneţi măsuri de protejare a mediului în condiţiile transportului
actual.
Modulul: Tehnologii de comunicaţii şi transport
OR 1.5 să propună soluţii de protejare a mediului în condiţiile
transportului actual.
Rezolvare:
Profesorul va organiza un brainstorming pentru a găsi soluţiile.
Tehnica cuprinde 3 momente:
1. pregătirea grupurilor de elevi (prezentarea problemei; crearea
unui mediu de discuţie, destins (deblocarea psihică), eventual
clasa este împărţită în 4-5 grupuri de elevi.
2. fiecare grup/elev îşi spune propria idee/sugestie/peopunere.
Aceasta este consemnată pe o coală mare de hârtie. Propunerea
nu este evaluată.
3. selecţia ideilor/propunerilor. Din totalul propunerilor grupul de
selecţie face o alegere a ideilor viabile.
Exerciţiu
16. Interpretează imaginile de pe pagina anterioară în relaţie cu titlul.
Arată aceste imagini elevilor tăi şi solicită-le o comparaţie între
mesajul imaginilor şi situaţia din clasă.
Notează reacţiile lor, în spaţiul liber de mai jos.
17. Propune o problemă care poate fi rezolvată prin metoda

brainstorming.

b) joc de rol
Elevii preiau rolul unei alte persoane pentru a vedea cum este să fii
altcineva.
În joc se face o amplă mobilizare a atenţiei, a curiozităţii şi
interesului faţă de tot ce poate fi încorporat în joc.
Obiectivele de referinţă
OR 2.3 să analizeze un produs realizat în funcţie de calitate,
cheltuieli şi posibilitatea obţinerii unui câştig
OR 3.2 să observe şi să compare diferite modalităţi de plată
Exemplu:
Joc de rol între cumpărător şi vânzător
Pentru serbarea de sfârşit de an şcolar doriţi să vă comandaţi o
pereche de pantaloni sau o fustă.
Prospectaţi piaţa mergând în două-trei croitorii. Ce informaţii veţi
culege?
Folosind datele culese realizaţi un dialog în care jucaţi rolul
croitorului şi al cumpărătorului de servicii.
Răspuns:
Profesorul va monitoriza jocul de rol în vederea obţinerii de
informaţii:
- preţul, cantitatea (lungimea) şi calitatea materialului necesar
pentru croirea pantalonului/fustei;
- preţul serviciului;
- termenul de execuţie;
- numărul de probe;
- modul de plată etc.
Recomandări de alte teme de joc de rol:
- La telefon: comandarea unui serviciu
- La ghişeul unei agenţii de turism: rezervarea unui bilet de avion
- În magazin: dialog cu un furnizor pentru obţinerea unor
materiale.
Exerciţiu
18. Propune o temă pentru ca elevii să adune informaţiile necesare
pentru a juca diferite roluri. Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.

Test autoevaluare
19. Completează următorul organizator grafic.
brainstorming joc de rol
Caracteristici
Utilitate
Teme de Educaţie tehnologică
adecvate

2.5 Combinaţii de metode şi management al clasei

Interacţiunile sociale condiţionează dezvoltarea intelectuală a
elevului, atitudinile sale cu privire la obiectivele educative ale şcolii şi
rezultatele sale: relaţiile elevului cu profesorul şi colegii influenţează
foarte mult evoluţia atitudinilor, a conduitelor şi a cunoştinţelor
învăţate.
Important pentru profesor:
„A vorbi cu elevii şi NU a vorbi elevilor”.
Energia, entuziasmul profesorului se transmit elevilor.
Folosiţi strategii de calitate pentru a implica toţi elevii.
Prezentăm diverse variante de activităţi la clasă din care profesorul

alege pe acelea adecvate momentului, obiectivelor de referinţă,
grupului-ţintă.
Lucrul:
Realizarea de expoziţii,
- în grup
colecţii
- individual
Jocuri Brainstorming
Stabilirea de contacte Decizia profesorului

Întocmirea de proiecte
profesor → elevi
Lucrul pe teren şi Prezentarea de

excursii de studiu rapoarte oral şi în scris
Elaborarea de eseuri Întocmirea de portofolii
Exemple de activităţi de învăţare, diverse metode de lucru cu elevii

se pot vizualiza în filmele didactice:
Educaţia tehnologică – video-film
Limbajul grafic – limbaj universal al tehnologiei – video-film**
*
vezi Bibliografie
2.6. Resurse didactice

2.6.1 Resurse materiale
Resursele materiale pentru asigurarea desfăşurării activităţilor
didactice sunt foarte variate fiind proprii fiecărui modul. Ele sunt
influenţate de baza materială a şcolii de posibilităţile ei şi precum şi
de specificul local.
Este important ca materialele didactice şi mijloacele de învăţământ
alese de profesori să determine în mod constant un anumit nivel de
eficienţă pedagogică. Explică schema!
o lucrare / un partener
o piesă
un sprijin Mijlocul didactic poate fi: un element

derutant
o proteză un parazit un obiect care

mă încurcă
Calculatorul şi programele de calculator specifice pentru tehnologie

trebuie integrate în resursele proprii educaţiei tehnologice, acordând
atenţie condiţiilor de lucru şi de instalare a acestora.
2.6.2 Mediul de instruire
Mediul de instruire este o resursă materială de un alt tip decât
materialele didactice sau mijloacele de învăţământ, deoarece oferă
cadrul de manifestare al tuturor celorlalte resurse didactice.
Aportul pe care mediul de instruire îl poate aduce procesului de
învăţământ depinde de măsura în care sunt asigurate condiţiile
pedagogice, ergonomice, tehnice şi estetice pentru desfăşurarea
demersului didactic.
Pentru Educaţia tehnologică este necesar un spaţiu propriu de
desfăşurare a demersului didactic, cu o dotare complexă şi flexibilă
care să permită organizarea pentru diferite module.
Exerciţii
20. Descrie mediul de instruire necesar desfăşurării activităţilor în
cadrul modulului "Produse alimentare de origine vegetală şi
animală", capitolul: Alimente de origine vegetală şi/sau Alimente de
origine animală.

21. Ai în faţa ta două desene care prezintă profesorul în clasă, în

timpul orei de Educaţie tehnologică.
Care profesor ai dori să fii?
Argumentează în favoarea alegerii făcute.
1)
2)

2.7 Metode de evaluare

Evaluarea5 reprezintă totalitatea activităţilor prin care se colectează,
organizează şi interpretează datele obţinute în urma aplicării unor
instrumente de evaluare în scopul emiterii unei judecăţi de valoare
pe care se bazează o anumită decizie în plan educaţional.
Evaluarea cuprinde 3 etape:
- măsurarea rezultatelor şcolare prin procedee specifice, utilizând
instrumente adecvate scopului urmărit (probe scrise/orale/
practice, proiect, portofoliu etc.)
- aprecierea acestor rezultate pe baza unor criterii unitare (bareme
de corectare si notare, descriptori de performanţă etc.)
- formularea concluziilor desprinse în urma interpretării rezultatelor
obţinute în vederea adoptării deciziei educaţionale adecvate
Funcţii ale evaluării
► diagnostică
- stabileşte nivelul, punctele tari şi cele slabe ale candidaţilor
- sprijină deciziile privind activităţile de ratrapaj
► prognostică
- stabileşte zonele potenţiale de performanţă viitoare a
candidaţilor
- sprijină deciziile privind orientarea şcolară şi profesională
► de selecţie
- clasifică şi / sau ierarhizează candidaţii în situaţii de examen
sau concurs
- controlează accesul
► de certificare
- certifică nivelul de pregătire a elevilor (competenţe şi cunoştinţe
la final de ciclu de şcolarizare)
► motivaţională
- stimulează autocunoaşterea, autoaprecierea, autoevaluarea
- ajută la sporirea motivaţiei pentru învăţare
- prin feed-back oral sau prin raport scris
► de orientare şcolară şi profesională

- furnizează informaţii utile elevilor în vederea alegerii formei
corespunzătoare de învăţământ
5
Conform Ghid de evaluare pentru limba şi literatura română – SNEE, 2000.
Tipuri de evaluare
► după modul în care se integrează în desfăşurarea procesului
didactic: iniţială; formativă; sumativă
► după instanţa care realizează evaluarea
- evaluare internă (realizată de aceeaşi instituţie/persoană
implicată în procesul instructiv)
- evaluare externă (realizată de altă instituţie decât aceea care
a asigurat realizarea procesului didactic)
Metode de evaluare
► tradiţionale: probe orale; probe scrise; probe practice
► complementare
- observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului
elevilor
- fişă de evaluare
- scara de clasificare
- lista de control/ verificare
- investigaţia
- proiectul
- portofoliul
- autoevaluarea
predictivă (iniţială)
formativă (continuă)
sumativă (finală)
- probe scrise
tradiţionale - probe orale
- probe practice
- observarea
sistematică a elevilor
- investigaţia
alternative - proiectul
(moderne) - portofoliul
- tema pentru acasă
- tema de lucru în clasă
- autoevaluarea
probă = orice instrument de evaluare proiectat, administrat şi

corectat de către învăţător/profesor
item = element component al unei probe

2.7.1 Tipuri de itemi

Exemple de itemi
I. Itemi obiectivi:
I.a itemi cu alegere duală
Notaţi în dreptul fiecărui enunţ litera A pentru adevărat şi F pentru
fals.
- Din lacul de acumulare, apa cade pe paletele
generatorului de curent electric.
(răspuns F).
- Circuitul electronic este un ansamblu de
elemente active şi pasive de circuit conectate
între ele după o schemă dată.
(răspuns A).
I.b itemi de tip pereche
În coloana A sunt reprezentate diferite tipuri de haşuri, iar în coloana
B sunt indicate materialele care intră în componenţa pieselor.
Completaţi tabelul de răspuns cu literele corespunzătoare.
A – tipuri de haşuri B – tipuri de materiale

1) a) metal
2) b) lemn
3) c) nemetal
4) d) beton
5) e) lichid
1 2 3 4
Răspuns:
1 2 3 4
c a e b
I.c itemi cu alegere multiplă
Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect.
Cuprul este un metal de culoare:
a) albă; b) roşcată; c) cenuşie; d) albăstruie
(răspuns corect b)

Exerciţiu
22. Completează portofoliul personal cu itemi de tip obiectiv pe care
îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.
II. Itemi semiobiectivi

II.a întrebări structurate
Completează aritmogriful:
A
1
6
7
Verticala A-B – Cel mai uşor metal.

1. Element de bază din structura oţelurilor şi fontelor.
2. Cel mai greu metal.
3. Ustensile simple din dotarea atelierului de lăcătuşerie folosite la
prelucrări metalice.
4. Material din care este confecţionată coada ciocanelor.
5. Minereu din care se extrage aluminiul.
6. Inferioară calitativ oţelului (sau material metalic cu un conţinut de
carbon superior oţelului).
7. Cel mai bun metal conducător electric.
8. Metal de culoare roşcată, bun conducător electric şi termic.

Răspuns aritmogrif:
A
1
C A R B O N
2 P L U M B
3 S C U L E
4 L E M N
5 B A U X I T Ă
6 F O N T Ă
7 A R G I N T
8 C U P R U
B
II.b itemi de completare
Completaţi spaţiile libere.
Desenul executat cu mâna liberă, având dimensiunile obiectului
mărite sau micşorate într-o proporţie apreciată cu aproximaţie
vizuală se numeşte ...................... (răspuns: schiţa)
II.c itemi cu răspuns scurt
Definiţi normarea muncii (răspuns: Normarea muncii = stabilirea
timpului necesar pentru realizarea unui produs).
Exerciţiu
23. Completează portofoliul personal cu itemi de tip semiobiectiv pe
care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.

III. Itemi subiectivi

III.a rezolvarea de probleme
- solicită elevii pentru înţelegerea problemei, obţinerea informaţiilor
necesare rezolvării
- formularea şi testarea ipotezelor, descrierea metodelor de
rezolvare
- elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obţinute
- posibilitatea de generare şi de transfer a tehnicilor de rezolvare
Cerinţe de proiectare:
- situaţia problemă să fie adecvată nivelului de vârstă şi de
pregătire a elevilor
- activitatea se desfăşoară individual şi/sau în grup în funcţie de
natura şi conţinutul problemei
- activitatea să fie în concordanţă cu obiectivele şi conţinuturile
modulelor.
Exerciţiu
24. Completează portofoliul personal cu un exemplu de itemi de tip
rezolvare de probleme pe care îl vei folosi pentru evaluarea elevilor.
III.b Itemi de tip eseu

- solicită un răspuns pentru elaborarea căruia elevul dispune de
libertate în selecţionarea şi organizarea materialului precum şi
pentru utilizarea terminologiei, a vocabularului adecvat a altor
mijloace de exprimare în scris – schiţe, simboluri, diagrame.
III.b1 eseu structurat
III.b2 eseu liber (nestructurat)
Exerciţiu
25. Completează portofoliul personal cu exemple de itemi de tip
eseu pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor. Discută pe

2.7.2 Modalităţi complementare de evaluare

În secvenţele anterioare am discutat despre proiect şi investigaţie ca
metode de învăţare.
Ele sunt şi modalităţi complementare de evaluare.
Capacităţi care se pot evalua în timpul realizării
proiectului:
- alegerea metodelor de lucru corespunzătoare situaţiei/produsului
- utilizarea corespunzătoare a bibliografiei
- utilizarea corespunzătoare a materialelor, a sculelor, a
echipamentelor
- corectitudinea/acurateţea tehnică
- generalizarea problemei
- organizarea ideilor şi materialelor într-un raport
- acurateţea cifrelor/desenelor
- calitatea prezentării etc.
Exerciţiu
26. Completează lista cu capacităţile evaluate în cadrul proiectului
propus de tine.

Evaluarea investigaţiei se face pe baza unei scheme de notare,

care va cuprinde măsurarea separată a următoarelor elemente
importante:
- strategia de rezolvare;
- aplicarea cunoştinţelor, principiilor, regulilor;
- acurateţea înregistrării şi prelucrării datelor;
- claritatea argumentării şi forma prezentării;
- calitatea produsele realizate;
- atitudinea elevilor în faţa cerinţelor;
- dezvoltarea unor deprinderi de lucru în grup/individual.
Investigaţia este o metodă de evaluare în care elevul este pus în
situaţia de a căuta o soluţie la cerinţe de complexităţi diferite.
Elevul trebuie să facă dovada înţelegerii cerinţelor temei, a soluţiei
adoptate, generalizării sau transpunerii acesteia în alt context.

2.8 Utilitatea portofoliului la disciplina Educaţie tehnologică.

Portofoliul6 este un instrument de evaluare complex integrator,
reprezentând o alternativă viabilă la instrumentele clasice de
evaluare.
Portofoliul reprezintă o colecţie exhaustivă de informaţii despre
progresul elevului, obţinut printr-o varietate de metode şi tehnici de
evaluare.
Elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să urmărească, pas
cu pas, propriul progres. Portofoliul oferă profesorului-evaluator
posibilitatea de a emite o judecată de valoare bazată pe un
ansamblu de rezultate oglindind complexitatea evoluţiei elevului.
Portofoliul elevului ar putea fi prezentat sub forma unui dosar în care
se vor adăuga pe rând materialele întocmite sub formă de fişe
numerotate. Pe prima pagină elevul îşi va trece numele, disciplina:
Educaţie tehnologică, anul şcolar, şcoala, clasa, numele
profesorului. Modul de prezentare depinde de elev. A doua pagină
va fi cuprinsul care se completează pe parcursul anului şcolar.
Astfel, în cadrul portofoliului pot fi grupate diferite instrumente de
evaluare (referate, fişe de informare şi documentare independente,
eseuri, fişe de activitate experimentale, ”postere” lucrate în grup).
Exemple de fişe care pot fi cuprinse în mapa individuală:
- planşe format A4 cu indicatorul nou având schiţe sau desene la
scară ale diferitelor produse;
- planşe cu diverse tipuri de materiale utilizate în variate domenii
de activitate;
Fişe pentru
portofoliu - planul clasei, planul şcolii;
- planşe cu fotografii din împrejurimi (din oraş, sat);
- fişă cu ordinea operaţiilor tehnologice necesare pentru
executarea unui produs;
- planşe cu materiale din natură, materiale sintetice;
- foaie de observaţie (necesară pentru diverse investigaţii);
- capitol constituit din lucrări scrise, teste etc., susţinute pe
parcursul anului şcolar.
Portofoliul ar putea cuprinde şi o remarcă a părintelui.
Important este ca portofoliul fiecărui elev să conţină şi fişe de
autoevaluare. Înregistrând rezultatele pozitive şi negative obţinute la
diferite sarcini de lucru va rezulta un ”tablou de evaluare”. Fiecare
elev are astfel posibilitatea să-şi aprecieze progresul personal.
6
Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.
Concret, portofoliul conţine câteva reflecţii personale ale elevului, de

tipul:
Reflecţii - Am lucrat mai uşor când ..................................
introduse în - Cel mai greu mi-a fost să .................................
portofoliu
- Am fost surprins de faptul că ............................................
- Am folosit metoda .............................., deoarece .....................
- Rezultatul muncii în echipă mă satisface (sau nu), pentru că
.....................................
- Am ales pentru portofoliu acele produse care ................ (care mă
reprezintă, pentru că ...............................)
- Azi, comparativ cu data trecută, am .................................
- Pentru a realiza un progres, data viitoare ar trebui să .................
Pentru realizarea portofoliului, elevii pot folosi culori, desene şi/sau
calculatorul.
Conţinutul portofoliului este focalizat pe concepte şi capacităţi
esenţiale. Produsele elaborate sunt variate şi indică interesele
elevului. Fiecare portofoliu indică personalitatea elevului.
Portofoliul preia cu succes sarcina evaluării continue, fără tensiunea
pe care ar putea-o genera metodele tradiţionale de evaluare aplicate
foarte frecvent. Elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot
să-şi urmărească pas cu pas propriul progres.
Elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce
elevii pot realiza, atitudinea lor faţă de disciplina Educaţie
tehnologică şi despre progresul care poate fi făcut la această
disciplină în viitor. Pe de altă parte acest document, concentrând
întreaga activitate depusă de elevi şi de profesor în clasă şi în afara
ei, devine o carte de vizită pentru aceştia.
Exerciţii
Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere de sub exerciţii.
26. Indică ce alte fişe ar mai putea conţine portofoliul elevului.
27. Ce conţine portofoliul tău (portofoliul profesorului de Educaţie

tehnologică) necesar pentru disciplina Educaţie tehnologică.

2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare pentru desfăşurarea

orelor de Educaţie tehnologică
Orice vei preda la disciplina Educaţie tehnologică vei mobiliza
achiziţii din experienţa elevului din afara şcolii şi din cadrul
disciplinelor învăţate în şcoală.
Este util să foloseşti şi să întăreşti asemenea conexiuni.
Vouă profesorilor, vă ofer în continuare un exemplu de utilizare a
cunoştinţelor şi deprinderilor dobândite prin studiul disciplinelor
ştiinţifice, umaniste, tehnice, practice.
DENUMIRE TEMĂ: ŞUBLER

Măsurători şi verificări de lungimi
APLICAŢIE
PRACTICĂ DESEN
I.1. Precizaţi ce tip de şubler
este reprezentat în imagine.
Utilizare.
I.2. Specificaţi care sunt
elementele componente ale
şublerului din figură.
I.3. Reprezentaţi pe şubler
valoarea de .... mm.
I.4. Citiţi valoarea aflată pe
şublerul din figură.
I.5. Măsuraţi cu ajutorul
şublerului dimensiunile piesei
următoare (probă practică)
DISCIPLINE UMANISTE • Limba română
I.1. Definiţi termenul ”şubler” (etimologie)
• Limbi moderne
I.1. Precizaţi termenul sinonim în franceză, engleză,
germană, rusă.
DISCIPLINE • Matematică
ŞTIINŢIFICE I.1. Precizaţi care este unitatea de măsură a lungimii.
I.2. Indicaţi submultiplii acestei unităţi, specificând
relaţia care există între ei.
I.3. Transformaţi în mm următoarele mărimi:
0,3 cm; 6 cm; 1 cm.
I.4. Efectuaţi următoarele operaţii cu numere zecimale:
a) 6+0,2= ; b) 5x0,1= ; c) 1x0,1= ; d) 16+0,3=
• Fizică
I.1. Precizaţi care sunt forţele care acţionează asupra
piesei, în momentul în care aceasta este strânsă între
ciocurile şublerului.
DISCIPLINE • Materiale
TEHNICE I.1. Specificaţi tipul de material necesar pentru
execuţia şublerului.
• Desen tehnic
I.1. Executaţi schiţa şublerului de exterior şi interior.
I.2. Indicaţi tabelul de componenţă al desenului,
elementele componente ale şublerului. Se va utiliza
scrierea standardizată.
• Organe de maşini şi mecanisme
I.1. Precizaţi care este denumirea organului de maşină
care intră în componenţa şublerului. Ce fel de
asamblare realizează?
I.2. Indicaţi elementele geometrice ale acestuia.
• Fiabilitatea şi calitatea produselor
I.1. Precizaţi care este suportul legislativ care
reglementează verificările metrologice.

Exerciţiu
28. Completează schema interdisciplinară pornind de la exemplul
anterior.
Alege un exemplu din disciplina care corespunde primei tale
specializări şi găseşte conexiuni cu Educaţia tehnologică şi
eventual cu alte discipline.
DENUMIRE TEMĂ: Măsurarea timpului

CLEPSIDRĂ
APLICAŢIE
PRACTICĂ
DISCIPLINE UMANISTE
DISCIPLINE
ŞTIINŢIFICE
DISCIPLINE
TEHNICE

Exerciţiu
29. Prezintă un exemplu concret de produs.
Pentru
- realizarea produsului,
- proiectarea lui, şi/sau
- valorificarea lui indică ce cunoştinţe, deprinderi sunt dobândite
prin studiul altor discipline.
Poţi folosi ca model ”Şublerul”, ”Clepsidra”.

2.10 Răspunsuri, comentarii, recomandări

Este important să-ţi pui întâi problema scopului (întrebarea I). Se dă
1 răspunsul în termen de obiective.
Dacă îţi este mai uşor să răspunzi întâi la întrebarea referitoare la
conţinuturi (întrebarea II), nu uita că următoarea întrebare trebuie să
fie de ce? (Care e scopul?).
Obişnuieşte-te ca întâi să-ţi formulezi obiectivele.
2 Pentru anul şcolar 2005-2006 se folosesc următoarele programe

şcolare pentru Educaţie tehnologică, elaborate de CNC-MEC:
- pentru clasele a V-a şi a VI-a programele şcolare pentru
Educaţie tehnologică aprobate prin Ordin al Ministrului cu nr.
3727 din 30.04.2004.
Programa şcolară pentru Educaţie tehnologică cu nr. 3727 din
30.04.2004 este întocmită pentru toate clasele de gimnaziu (a V-a –
a VIII-a).
- pentru clasele a VII-a şi a VIII-a programele şcolare pentru
Educaţie tehnologică revizuite şi aprobate prin Ordin al
Ministrului cu nr. 4740 din 25.08.2003.
- pentru clasele I şi a II-a programele şcolare de Abilităţi practice
aprobate prin Ordin al Ministrului cu nr. 4686 din 05.08.2003.
- pentru clasa a III-a programa şcolară pentru Educaţie
tehnologică aprobată prin Ordin al Ministrului cu nr. 5198 din
01.11.2004.
- pentru clasa a IV-a programa şcolară pentru Educaţie
tehnologică aprobată prin Ordin al Ministrului cu nr. 3919 din
20.04.2005.
Modulul Organizarea mediului construit

3
Unităţi de învăţare pot fi considerate:
• Localitatea
• Şcoala
• Locuinţa
Modulul Produse alimentare de origine vegetală şi animală
Unităţi de învăţare pot fi considerate:
• Alimente de origine minerală
• Alimente de origine vegetală
• Alimente de origine animală
• Criterii de selecţie a produselor alimentare
• Tehnologii de preparare a hranei
• Calitatea produselor alimentare

- Ai grijă să menţionezi toate obiectivele de referinţă

4
- Un obiectiv de referinţă poate fi menţionat de două sau mai chiar
de mai multe ori
- Este chiar indicat să existe o anumită repetabilitate a obiectivelor
de referinţă
Numărul de ore se stabileşte în funcţie de:

5
- lista de conţinuturi
- complexitatea obiectivelor de referinţă
- numărul de exerciţii etc.
Un posibil răspuns: Aş mări numărul de ore pentru:

6
- o mai bună informare pe teren a elevilor
- a aprofunda avantajele şi dezavantajele meseriilor practicate pe
plan local.
Ţinând cont de schema anterioară, tabelul cu planificarea

7 calendaristică se completează foarte uşor. Nu este altceva decât o
altă modalitate de prezentare a planificării.


referinţă ore
1. Analiza de produs 1.3 - analiza de produs: utilizare, 1 S17
2.4 materiale folosite, alcătuire,
3.1 formă; schiţă constructivă 1 S18
3.2 - prezentare 1
- preţ
2. Materii prime şi 1.1 - materiale lemnoase, materiale 1 S19
materiale 1.2 textile, piele, lut-ceramică: 1 S20-21
2.1 provenienţă, clasificare,
proprietăţi
3. Realizarea unui 1.2 - realizarea unui produs din: S22-24
produs *1.4 material lemnos – operaţii de 3
2.1 pregătire, de prelucrare, de
2.2 finisare S25-27
2.3 material textil, de pielărie –
operaţii de pregătire, de 3 S28-30
prelucrare, de finisare
lut-ceramică – operaţii de 2
pregătire, de prelucrare, de
finisare
4. Evaluarea şi 1.3 - calitatea produselor 1 S31
valorificarea 2.2 - utilizare-prezentare-preţ 1 S32
produselor 2.3 - noi posibilităţi de utilizare şi 1 S33
3.2 decorare a produselor
4.1
5. Activităţi şi meserii 4.2 - activităţi şi meserii specifice 3 S34

specifice realizării *1.4 realizării produselor din lemn,
produselor din lemn, textile, piele, lut-ceramică
textile, piele, lut-
ceramică
6. Evaluare finală 2 S35-S36
8 Răspunsul la această întrebare va fi inclus în lucrarea de verificare

transmisă tutorelui (Mapa 2). Toate planificările calendaristice pentru
clasele a V-a – a VIII-a pentru Educaţie tehnologică vor fi cuprinse
într-un dosar (sau folder în cazul transmiterii pe suport electronic).
Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie capitolul 2.2.1 şi Programa
şcolară.

Proiecte ale unor unităţi de învăţare se află în Ghidul metodologic de

9 aplicare a programelor de Abilităţi practice şi Educaţie tehnologică
CNC-MEC, 2001 (vezi Bibliografie)
Răspunsul la această cerinţă va fi inclus în portofoliul de evaluare
finală (Mapa 3), care va fi predat tutorelui.
10 Etapele depind de complexitatea proiectului, de caracteristicile

produsului, material sau intelectual. În loc de produs poate fi
proiectat un serviciu.
11 Vă oferim o altă variantă de grafic.
Nr. Activitatea Numele elevilor care Numele elevului care

crt. execută estre responsabil
1. Procurarea .............................. ..............................

materialelor ..............................
..............................
2. .............................. ..............................
..............................
..............................
Plăcerea elevilor şi chiar a profesorilor de arăta şi altora (părinţi,

12 fraţi, surori, prieteni etc.) ceea ce au realizat.
Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie Exemplul de proiect realizat în
grup din cadrul capitolului 2.3.
Include răspunsul la această cerinţă în portofoliul personal,

13 prezentat la evaluarea finală. Este recomandabil ca pe parcurs să
discuţi cu tutorele. Prezintă un dosar separat cu răspunsul la
această temă. Acest dosar face parte din portofoliul tău (Mapa 4).

Include acest răspuns în portofoliul personal (Mapa 5).

14
Investigaţii pe teren cu diferite subiecte cum ar fi: ”Cum contribui eu
la buna desfăşurare a activităţilor din satul/comuna mea sau din
împrejurimi”.
Imaginile prezentate vă pot inspira să propuneţi elevilor să iasă din

băncile şcolii şi să se implice în viaţa comunităţii.
- să necesite o analiză a unei stări de fapt

15
- să deschidă spre soluţii de ameliorare
- să ocupe un timp de lucru relativ restrâns, mai mic decât
proiectul.
Pentru rezolvare reciteşte cu atenţie capitolul 2.3.2 ”Investigaţia”.
Pentru a arăta în clasă aceste imagini ar fi bine să le măreşti la

16 xerox pentru a putea fi văzute de către toţi elevii.
Mesajul pe care îl transmit elevii este important şi trebuie ţinut cont
de el în viitoarele lecţii.
Propuneţi trei măsuri de prevenire a poluării apelor din localitatea

17
voastră.
Exemplu: Modulul: Organizarea mediului construit
şi combaterea acestora.

Modulul: Tehnologii de comunicaţii şi transport;

18
OR 3.2: să selecteze pentru uzul personal informaţii din diverse
surse referitoare la comunicaţii şi transporturi.
În vacanţa mare doreşti să faci o vizită bunicilor.
Călătoria o vei face cu trenul. Imaginează o convorbire telefonică cu
operatoarea de la serviciul „Informaţii clienţi”. Discuţie între client şi
furnizorul de servicii.
19 Pentru completarea tabelului citeşte cu atenţie cele trei pagini din

capitolul 2.4: Proceduri pentru ameliorarea învăţării.
Capitolul: Alimente de origine vegetală

20
Activitatea ar trebui să se desfăşoare în grădina şcolii. Acolo ar
trebui să fie straturi cu legume, flori, care ar trebui îngrijite pe tot
parcursul anului, de către elevi şi profesorul de Educaţie
tehnologică. Recoltele pot fi folosite de elevii şcolii pentru
prepararea diferitelor meniuri, pot fi vândute şi banii obţinuţi pot fi
folosiţi pentru dotarea cabinetelor de Educaţie tehnologică, pentru
realizarea altor medii de instruire caracteristice celorlalte module.
Şcoala poate avea şi o livadă proprie, îngrijită de elevi şi profesor.
Acest lucru este însă mai dificil, dar nu imposibil, depinde de dorinţa
ta de a fi un cât mai bun profesor de Educaţie tehnologică.
21 Avantaje 1:
- se poate lucra pe grupe
- elevii pot lucra la calculator, pot folosi Internetul
- în clasă este mult material didactic necesar pentru desfăşurarea
orei de Educaţie tehnologică
- este un context de învăţare activă.
Avantaje 2:
- pentru activităţi frontale, această aşezare este convenabilă
- elevii sunt liniştiţi, atenţi la profesor
Nu există un mediu perfect.
22 Include răspunsurile la aceste cerinţe în portofoliul personal ”Mapa

23 de evaluare nr. 6”, pe care îl vei prezenta tutorelui pentru evaluarea
24 finală. Este recomandabil ca pe parcurs să discuţi cu tutorele.
25 Criteriile de evaluare se află în capitolul ”Sinteza lucrărilor de

- Utilizarea adecvată a limbajului grafic specific domeniului

25 abordat.
- Folosirea limbajului verbal corespunzător.
În funcţie de tema concretă a proiectului pot fi adăugate sau
eliminate unele capacităţi care pot fi evaluate.
- fişă cu timpul şi perioadele alocate pentru realizarea produsului;

26
- aprecieri de tip eseu scrise de profesor;
27 Portofoliul profesorului ar putea fi alcătuit din mai multe dosare

aşezate în biblioteca (biroul) personal.
Organizarea se poate face pe module sau pe idei sau combinat.
Exemplu:
Dosar 2 – programele şcolare şi planificările calendaristice
Dosar 3 – Proiecte ale unităţilor de învăţare
Dosar 6 – Teste; Itemi de evaluare etc.
Nu uita componenta metacognitivă. Piese din aceste dosare trebuie
să cuprindă corecturi în funcţie de reacţiile elevilor la momentul
explicării. În mod obligatoriu să fie însoţite de enunţuri
autoevaluative de tipul celor din capitolul 2.8.
Exemplu: Clepsidra
28
Pentru realizarea ei este necesar să ştii:
- proprietăţile lemnului (chimie, ştiinţele
naturii)
- în vederea alegerii copacului necesar
obţinerii semifabricatelor necesare pentru
prelucrarea clepsidrei sunt necesare
cunoştinţe şi atitudini referitoare la
protejarea mediului.


verificare nr. 2.
cursant-tutore.
0,1 puncte
0,2 puncte
Din oficiu
0,2 puncte
1. Realizează planificarea calendaristică pe baza programei de
opţional întocmite de tine.
2. Bifează elementele pe care ar trebui să le cuprindă proiectul unei
unităţi de învăţare pentru a fi util în activitatea ta cu elevii.
- obiective cadru;
- obiective de referinţă
- activităţi de învăţare
- alte unităţi de învăţare
- conţinuturi
- modalităţi de evaluare
- număr ore
- resurse utilizate
- date calendaristice
0,2 puncte 3. În coloana A sunt enumerate cele trei mari categorii de itemi, în
coloana B sunt indicate exemple de itemi. Realizează
corespondenţa dintre cele două coloane completând tabelul de
răspuns cu literele corespunzătoare:
A Categorii de itemi B Exemple
1. Itemi subiectivi a) itemi de tip pereche
2. Itemi obiectivi b) itemi de completare
3. Itemi semiobiectivi c) itemi de tip brainstorming
d) itemi de tip eseu
0,2 puncte 4. Observă schema privind ”decizia profesorului” prezentată la
pagina 79. Detaliază prin câte un exemplu concret de activitate la
clasă patru dintre casetele modulului.
0,1 puncte 5. Descrie mediul de studiu/lucru care ar trebui creat pentru a croi o
faţă de masă. Pentru a măsura şi apoi croi faţa de masă, ce
competenţe dobândite la alte obiecte de studiu sunt necesare?

Bibliografie

5. *** Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.
7. Dumitru Bazac, Florentina Brandibur, Rodica Constantin, Ghid practic pentru
elaborarea curriculumului în învăţământul profesional, Unitatea didactică: Programe
şcolare, I.S.E. Colecţia PRO-VOC, 1995
8. Rodica Constantin, Marian Stoica, Florentina Brandibur, Educaţie tehnologică, Unitatea
didactică nr. 1, Desen geometric
9. *** Educaţie tehnologică, - video-film – autori: Rodica Constantin, Veronica Chirea –
informaţii: 0744172724.
10. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei; - video-film - autor: Rodica Constantin
– informaţii: 0744172724.

Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi
DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR TEHNOLOGICE LA ELEVI
Cuprins
Pagina

3.2 Atitudini faţă de tehnologie 106
3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş” 116
3.4 Despre meserie 121
Bibliografie 130

În unităţile de învăţare anterioare am pregătit ceea ce este necesar

pentru ca să intrăm cu plăcere, bine pregătiţi în clasa de elevi.
În această unitate de învăţare încercăm să-i facem pe elevi să ne
întâmpine cu zâmbetul pe buze, cu dorinţa de a lucra cu profesorul
având o atitudine pozitivă faţă de tehnologie şi faţă de ora de

eşti capabil:
1. să sensibilizezi elevii pentru abordarea tehnologică a
problemelor din mediul apropiat;
2. să formezi elevilor tăi un mod de gândire şi acţiune tehnologică;
3. să identifici oportunităţi de dezvoltare profesională pe care le
oferă comunitatea locală;
4. să orientezi elevii spre alegerea unei meserii/profesii.

3.2 Atitudini faţă de tehnologie

”Termenul de atitudine se referă la modalităţile de a reacţiona
verbal sau prin comportamente în mod personal evaluativ faţă de
problemele curente de viaţă, faţă de cele legate de conduitele
semenilor şi cele privind munca, activităţile şi produsele personale
inclusiv cele creative, stilul şi valoarea lor.
Atitudinile sunt implicaţii temporale ale personalităţii”1.
Atitudinea mai este definită şi ca ”fel de a fi sau de a se comporta,
reprezentând adesea o anumită concepţie; comportare”2.
Atitudinile sunt privite şi ca opinii, şi viaţa socială trebuie să ţină cont
de ele.
Din experienţa mea ca profesor aş povesti una din întâmplările care
mi-au marcat profesia.
În această întâlnire a mea cu elevii nu s-au spus cuvinte, totul a fost
la nivelul atitudinilor.
În timpul anului şcolar direcţiunea a hotărât schimbarea încadrărilor
la clase.
Eu, profesor de tehnologie am fost nevoită să predau la clasa J în
locul unui alt profesor de tehnologie.
Prima întâlnire:
Când pun mâna pe clanţa uşii clasei, elevii au început să strige, să
huiduiască. Unii erau în picioare, alţii pe bănci. În clasă era o
dezordine totală. Tabla neştearsă. Pe bănci nu era nimic – nici o
carte, nici un caiet. Ne aflam faţă în faţă, eu profesor şi elevii clasei.
Ne uitam cu uimire unii la alţii.
Elevii rămân pe loc în poziţiile în care au fost surprinşi, în momentul
în care eu, profesorul clasei am apărut în cadrul uşii. Emoţiile mele
cred că se citesc pe faţă.
Toată lumea tace.
Într-un târziu un elev întreabă: „Dumneavoastră sunteţi profesoara
noastră de tehnologie?”. „Da” a fost răspunsul meu.
Atitudinea elevilor se schimbă brusc, toţi bat din palme, strigă de
bucurie. Apoi în linişte, fiecare elev se aşează în banca lui şi îşi
scoate caietele, cărţile.
Pe feţele noastre se citeşte bucuria că vom învăţa, vom lucra
împreună.
După un timp, în care emoţiile noastre se aşează în noi la locul lor,
începem să vorbim.
1 Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997.

2
Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” –
Editura Univers enciclopedic, 1998.
Pe drum spre casă, eu, care am fost anul trecut profesorul lor, am
încercat să analizez. Bucuria mea a fost mare. Aşa o primire m-a
făcut să iubesc şi mai mult meseria de dascăl.
Disciplina „tehnologie” e socotită de mulţi ca fiind aridă, rece, mult
prea legată de practică, de deprinderi. Şi totuşi citesc pe chipul
elevilor mei bucuria de a participa la oră.
Mi-a rămas obiceiul de a-mi privi elevii când intru în clasă. Imediat
se observă atitudinea faţă de ora de tehnologie.
Temă de reflecţie
1. Cum te întâmpină elevii când intri în clasă? Ce atitudine au?
Extras din programa şcolară de obiective de referinţă care vizează

formarea de atitudini:
Clasa a V-a – Modulul Organizarea mediului construit
şi combaterea acestora
OR 1.3 să respecte prevederi ale legislaţiei referitoare la normele de
circulaţie şi la calitatea mediului
*OR 1.4 să compare modalităţi tradiţionale şi moderne de amenajare
a mediului rural şi urban
Clasa a VII-a – Modulul Materiale şi tehnologii
grup
Clasa a VIII-a – Modulul Energie
OR 4.3 să identifice alternative şi oportunităţi în utilizarea şi
economisirea energiei
Exerciţiu
2. Studiază programa şcolară şi indică alte obiective de referinţă
care formează atitudini.

Prin programa şcolară de Educaţie tehnologică se urmăreşte şi

formarea de valori şi atitudini care nu sunt exprimate explicit prin
obiective de referinţă:
- Utilizarea tehnologiei în scopuri benefice. Se repetă deseori
ideea ca elevii să realizeze produse utile, necesare lor,
prietenilor, părinţilor, şcolii etc.
- Realizarea de proiecte, înainte de a purcede la realizarea
practică a produsului.
- Preocuparea permanentă pentru păstrarea stării de sănătate
personală şi colectivă.
- Adaptarea la cerinţele pieţei muncii şi la dinamica evoluţiei
tehnologice.
- Manifestarea gândirii critice şi creative în domeniul tehnic.
Exerciţii
Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere de sub exerciţii.
3. Completează lista cu valori şi atitudini care se pot forma în timpul
orelor de Educaţie tehnologică.
4. Găseşte atitudini care au fost explicate amănunţit pe parcursul

acestui curs.

Ce atitudini manifestă un bun tehnolog?
Discută frumos cu E ordonat – îşi aşează toate Întâi proiectează şi

clienţii şi partenerii de sculele şi materialele de care are apoi se apucă de lucru.
lucru. nevoie lângă el.
La sfârşitul lucrului lasă

E punctual.
totul în ordine.
Tehnolog
.......................... Are idei inovatoare.
............................ .......................... ..........................
............................ ..........................
Exerciţiu
5. Completează organizatorul grafic de mai sus cu alte atitudini pe
care le manifestă tehnologul.
În documentul elaborat de Comisia Europeană – Direcţia Generală

pentru Educaţie şi Cultură Implementation of Education and
Training 2010 din noiembrie 2003 sunt indicate în anexa 2
atitudinile necesare pentru ştiinţă şi tehnologie şi antreprenoriat:
- Dezvoltarea simţului de apreciere critică a ştiinţei şi tehnologiei,
incluzând probleme legate de siguranţă/securitate precum şi
probleme etice;
- Dispoziţia spre a demonstra iniţiative;
- Manifestarea unei atitudini pozitive faţă de schimbare şi inovare;
- Manifestarea dispoziţiei spre identificarea şi demonstrarea
deprinderilor antreprenoriale – spre exemplu, acasă, la locul de
muncă şi în acţiunile din comunitate*.
*
The development of a critical appreciation of science and technology, including safety/security issues as
well as ethical questions; Disposition to show initiatives; Positive attitude to change and innovation;
Willingness to identify areas in which to demonstrate the full range of enterprise skills – for example at home,
at work and in the community.
„Atitudinile sunt implicaţii temporale ale personalităţii”3.

Cum formăm atitudinile în timpul orei de Educaţie tehnologică?
Câteva răspunsuri:
1. discuţii profesor-elevi; elevii între ei sub îndrumarea
profesorului;
2. lectură critică
3. proiectul care evaluează obiective de referinţă atitudinale;
4. portofoliul cu fişele metacognitive şi autoevaluative pe obiective
atitudinale.
Exemple concrete:
1. Discuţii pe tema „Utilizarea tehnologiei în scopuri benefice”.
Folosim idei, materiale, tehnologii, timp, muncă pentru “a construi”
instrumente medicale, muzicale şi nu arme.
Noi profesorii trebuie să ne pregătim acasă pentru asemenea
discuţii.
Este important să avem o listă de puncte de atins, de puncte
nevralgice.
E necesar să nu impunem aceste idei elevilor noştri.
Ele sunt doar generatoare de discuţii, nu concluzii ale acestora.
Idei prezentate Discuţii în clasă: Concluzii trase

de profesor profesor-elevi de elevi
Discutăm noi cu elevii, dar lăsăm şi elevii să discute între ei;

argumente PRO-CONTRA.
Observăm gradul de implicare al elevului în discuţie: Simte?
Gândeşte? Argumentează?
Unii participă cu „tot sufletul”, gesticulează, aduc argumente folosind
un vocabular şi chiar un ton adecvat laturii pozitive a ideii, alţii sunt
apatici, sau privesc cu indiferenţă, alţii vociferează...
Rolul profesorului de a conduce discuţiile este esenţial.
Dacă pe profesor îl pasionează tema propusă şi se implică
emoţional, elevii simt şi doresc şi ei să participe.
Nu putem vorbi despre o unitate de măsură a atitudinii faţă de
latura pozitivă a tehnologiei.
Putem însă încerca să-i determinăm pe elevii noştri să aprecieze, să
se implice şi chiar să-i atragă şi pe alţii spre ideea de a folosi
tehnologia în favoarea noastră, a oamenilor.
3
Dicţionarul de Psihiologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997.
Exerciţii
6. Propune o temă de discuţie referitoare la tehnologie şi observă
atitudinile elevilor. Dacă crezi că e necesar, azi opreşte-te asupra
atitudinilor a doi elevi. Notează-le. Comentează-le cu ei, dacă e
cazul.
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber următor.
7. Comentează citatul referitor la atitudini extras din Dicţionarul de

psihologie.

2. Lectura critică
Vă propun să citim din ziarul local un articol care se referă la starea
drumurilor din comuna/satul/oraşul nostru, sau un articol referitor la
circulaţia mijloacelor de transport în comun.
Apoi discutăm cu elevii pe baza celor citite. Ar fi bine să luăm în
considerare atât soluţiile propuse de ei, dar şi gradul lor de implicare
pentru a îmbunătăţi starea existentă.
Dialogul cu clasa porneşte de la conţinutul articolului. Primul lucru
care trebuie pus în discuţie este veridicitatea celor scrise. Apoi,
modul de exprimare, claritatea textului scris, tehnoredactarea
acestuia etc.
Putem observa fluiditatea în gândire asupra temei pusă în discuţie,
modul de adresare unul faţă de altul care poate fi cald, rece,
prietenos, distant, arogant etc.
O întrebare interesantă ar fi: Oare noi profesorii suntem flexibili,
toleranţi?
Exerciţiu
8. Caută un articol în ziarul local referitor la un aspect care vizează
formarea de atitudini faţă de tehnologie.
Pune în discuţia clasei articolul. Critică articolul.
Observă, interpretează şi notează atitudinile elevilor faţă de articol.

3. Proiecte care evaluează obiective de referinţă atitudinale.

Să luăm câteva exemple:
¾ „Soluţii pentru protejarea /păstrarea mediului înconjurător”
Modulul Organizarea mediului construit:
OR 1.2: să identifice surse de poluare şi să se implice în prevenirea
şi combaterea acestora
¾ „Alternative şi oportunităţi în utilizarea şi economisirea
energiei”
Modulul Energie:
OR 4.3: să identifice alternative şi oportunităţi în utilizarea şi
economisirea energiei
Chiar şi din prezentarea proiectului se pot observa atitudinile elevilor
faţă de tema abordată.
¾ Proiectul poate fi elaborat cu minuţiozitate, atenţie.
¾ Sunt propuse multe soluţii.
¾ Soluţiile sunt viabile.
¾ Foile A4 pe care se face prezentarea sunt curate.
¾ Textul este redactat folosind calculatorul.
¾ În proiect sunt fotografii (înainte şi după intervenţia elevilor
pe teren).
¾ Desenele şi creioanele colorate folosite pentru
prezentarea proiectului arată o plăcere de lucru.
Am preferat să prezint aspectele care implică atitudini pozitive faţă
de tema tehnologică abordată.
Exerciţiu 9. Interpretează fotografia:

4. Fişe din portofoliul elevului care răspund la obiective atitudinale.

Fişe, foi format A4 cu tema: „Igiena la locul de muncă”.
Aş propune ca mapa cu această temă să cuprindă fotografii şi/sau
desene în care fiecare elev să se înfăţişeze pe el sau pe prietenul lui
la locul de muncă.
¾ la birou, acasă
¾ în bancă, la şcoală
¾ în grădina şcolii, muncind
¾ în atelierul de tâmplărie etc.
Se pot observa atitudinile studiind
mediul de lucru
- curat - murdar
- aranjat - dezordonat
- înfrumuseţat sau nu etc.
expresia feţei celui care munceşte (discuţii înainte de a face
fotografiile)
utilizarea corectă a sculelor, ustensilelor

Exerciţiu
10. Poezia următoare indică nivelul cultural al atitudinilor.
Comentează cu elevii tăi.
„Graţia este
O eleganţă de spirit,
Un gen de comportare
Cu maniere necesare.
Un mod de exprimare
Cu o clară pronunţare
Şi o intonaţie corespunzătoare.
Graţia nu substituie substanţa.

În lume este remarcată,
De oameni apreciată;
În timp nu este limitată
Oriunde egală,
Graţia e universală.
David I. Bar-Kar, Bucureşti,
17 februarie 2004
Editura MondoRo, Volum „Graţie-Grace”
Aprofundează ideea: „Graţia nu substituie substanţa”.

Ar putea fi o lecţie sub coordonarea profesorilor de Educaţie
tehnologică şi Limba română.
Remarcă!
• atitudinile prezentate în poezie.
şi
• atitudinile elevilor în clasă în timpul discuţiei.
Foloseşte pentru răspuns spaţiul liber.

3.3 Aptitudini necesare pentru a fi un „bun meseriaş”

Aptitudine constituie un ”complex de însuşiri relativ stabile ale
personalităţii care condiţionează realizarea cu succes (peste medie)
a diferitelor feluri de activităţi intelectuale, artistice (profesionale),
ştiinţifice, organizatorice, sportive, tehnice sau manuale etc.
Aptitudinile se exprimă prin depăşirea evidentă a randamentului şi
calităţii la un număr mic de exerciţii – deci se asociază cu o facilitate
deosebită la învăţarea şi la stratificarea de deprinderi”4.
Aptitudinea este o ”însuşire psihică individuală care condiţionează
îndeplinirea în bune condiţii a unei munci, a unei acţiuni; aplicaţie;
înclinaţie”5.
Aptitudinile alimentează creaţia. Când se încarcă de interese
formează vocaţia.
Mă gândesc la elevii mei. Îi observ în ora de Educaţie tehnologică.
Băiatul din prima bancă prelucrează foarte frumos lemnul. Parcă are
în mână o unealtă magică cu care face adevărate opere de artă.
Fetiţa din penultima bancă parcă are „două mâini stângi”.
La lecţia de Limbaj grafic, băiatul din prima bancă se încurcă mereu
când trebuie să utilizeze instrumentele de desen, pe când fetiţa din
penultima bancă realizează nişte desene foarte corecte, fiecare
foaie cu desene tehnice parcă e pictată.
Fiecare are talentul lui.
Profesorul are datoria să observe şi să dirijeze elevii spre acele
meserii spre care au talente-aptitudini.
În acest sens se pot aplica diverse teste de aptitudini.
De multe ori elevii au aptitudini pentru un anumit domeniu şi nu sunt
conştienţi.
În urma studiilor s-a constatat că nu există persoană normală care
să nu posede nici un fel de aptitudine.
Ce pot face eu ca profesor pentru ca elevul să se descopere pe el
însuşi? Să-şi descopere aptitudinile?
Un exemplu, aplicabil în clasa a VIII-a.
Peste două săptămâni în ora de Educaţie tehnologică vom lucra
„ceva” în clasă. Fiecare elev să-şi aducă la şcoală materiale şi scule
necesare pentru a face „ceva” – un produs.
Veţi lucra „ceva” ce vă place, ”ceva” la care vă pricepeţi cel mai
bine.
Astfel profesorul şi elevul vor descoperi aptitudinile asociate cu
interese, plăceri. Câteodată acestea sunt îngrădite de posibilităţile
de realizare a acelui ”ceva”.
În manualele de Educaţie tehnologică în cadrul modulului Domenii
profesionale există chestionare de aptitudini.
4
Dicţionar de psihologie, coordonator Ursula Şchiopu, Editura Babel, Bucureşti, 1997.
5
Dicţionarul explicativ al limbii române – DEX – Academia Română, Institutul de Lingvistică ”Iorgu Iordan” –
Editura Univers enciclopedic, 1998.
Prin rezolvarea acestora elevii îşi pot descoperi aptitudinile. Este

indicat ca elevii să fie îndrumaţi pentru a răspunde la acestea şi apoi
să reflecteze asupra răspunsului primit.
Corespunde răspunsul obţinut prin chestionar cu evaluarea pe care
şi-a făcut-o asupra aptitudinilor sale înainte de chestionar.
Exerciţiu
11. Sunt necesare chestionarele de aptitudini pentru facilitarea
opţiunii către o anumită meserie?
De ce DA, de ce NU?
Chestionarele de aptitudini ar fi bine să fie însoţite de chestionare de

interese.
Oferim de pe Internet, adresa www.go.ise.ro/ chestionare de
aptitudini şi de interese.
Aceste chestionare sunt întocmite de cercetători ştiinţifici care
lucrează la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Chestionar de Aptitudini
Citiţi fiecare întrebare şi selectaţi răspunsul potrivit pentru
dumneavoastră din cele trei variante ("Nu / Poate / Da") de pe lista
de alegeri pentru fiecare întrebare, în conformitate cu nivelul de
competenţă pe care consideraţi că o are pregătirea dumneavoastră.
1. Este uşor pentru dumneavoastră să transmiteţi un mesaj, să daţi un

telefon sau să întrebaţi pe cineva - chiar dacă nu cunoaşteţi persoana?
2. Sunteţi capabil(ă) să acceptaţi o conduită neadecvată a unei persoane
fără să vă pierdeţi cu firea în faţa acesteia?
3. Sunteţi capabil(ă) să vă exprimaţi gândurile clar şi coerent?
4. Sunteţi capabil(ă) să convingeţi oamenii, discutând cu ei?
5. Sunteţi o personalitate remarcată în grupul dumneavoastră?
6. Sunteţi capabil(ă) să ascultaţi părerile altora şi să le înţelegeţi
problemele?
7. Sunteţi capabil(ă) să calmaţi alte persoane?
8. Credeţi că sunteţi capabil(ă) să reacţionaţi rapid fără a intra în panică
în situaţii neprevăzute?
9. Sunteţi capabil(ă) să luaţi o decizie importantă fără a vă consulta cu
alţii?
10. Vă ţineţi în ordine notiţele, documentele şi alte hârtii cu care lucraţi?
Găsiţi de obicei tot ceea ce aveţi nevoie, fără a căuta?
11. Este neobişnuit pentru dumneavoastră să faceţi genul de greşeală la
care să spuneţi "Nu mi-am dat seama" sau "N-am observat"?
12. Lucraţi de obicei mai degrabă sistematic decât haotic?
13. Sunteţi capabil(ă) de obicei să anticipaţi ce se va întâmpla după ce aţi
luat o decizie sau faceţi anumite demersuri (exemplu: ca la jocul de
şah)?
14. Sunteţi capabil(ă) să vă planificaţi munca până la detaliu?
15. Sunteţi bun(ă) la rezolvarea problemelor tehnice sau repararea unor
defecţiuni?
16. Dacă dezmembraţi ceva, vă amintiţi cum aţi făcut-o şi puteţi pune
piesele la loc?
17. Sunteţi capabil(ă) să vă imaginaţi cum sunt în realitate obiectele
desenate pe hârtie în spaţiu (adică să aveţi imaginea lor
tridimensională)?
18. Urmaţi principiul "măsoară de două ori, taie o dată" (sau "priviţi înainte
să săriţi")?
19. Aveţi dexteritate manuală?
20. Agilitatea fizică este un punctul dumneavoastră forte?
21. Sunteţi capabil(ă) să faceţi muncă manuală brută fără probleme?
22. Sunteţi o persoană deosebit de pretenţioasă în ce priveşte curăţenia?
23. Credeţi că aveţi simţ estetic?
24. Sunteţi bun(ă) la scrierea unor eseuri?

Chestionar de Interese
Citiţi fiecare întrebare şi selectaţi răspunsul potrivit din cele cinci variante
ale scalei de selecţie pentru fiecare întrebare, după modul în care
activitatea corespunde intereselor dumneavoastră.
1. V-ar plăcea să lucraţi manual sau cu unelte?

2. V-ar plăcea să lucraţi cu maşini sau să folosiţi instrumente sau
echipamente mecanice?
3. V-ar plăcea să modelaţi metalul?
4. Sunteţi interesat de tehnologie electrică sau de electronică?
5. V-ar plăcea să lucraţi în domeniul construcţiilor?
6. V-ar plăcea să lucraţi cu lemnul?
7. V-ar plăcea să lucraţi cu textile, blănuri sau piele?
8. V-ar plăcea să lucraţi cu substanţe chimice?
9. V-ar plăcea să lucraţi cu sticlărie şi ceramică?
10. V-ar plăcea să lucraţi cu alimente şi băuturi?
11. V-ar plăcea să asamblaţi, să restauraţi sau să îmbinaţi lucruri care să
funcţioneze?
12. V-ar plăcea să lucraţi cu culori, grafice, fotografii, imprimeuri?
13. V-ar plăcea să lucraţi în domeniul filmului, teatrului, muzicii?
14. V-ar plăcea să informaţi oamenii, să lucraţi în publicitate sau reclamă,
să scrieţi sau să traduceţi texte?
15. V-ar plăcea să fiţi implicat în muncă de administraţie şi de birou?
16. V-ar plăcea să înregistraţi sau sortaţi date şi să le puneţi în ordine?
17. Vă place să căutaţi şi să examinaţi cauza şi contextul evenimentelor
sau problemelor?
18. Vă place să vă gândiţi sau să căutaţi soluţii noi la anumite probleme?
19. Sunteţi interesat în tehnologia informatizată (programare, sisteme
computerizate)?
20. Vă place să aveţi grijă de plante, animale, natură?
21. Vă place să vă prezentaţi personal în public, să jucaţi roluri, să vă
afirmaţi?
22. Vă place să lucraţi cu oamenii?
23. V-ar plăcea să reprezentaţi şi să apăraţi interesele altei persoane?
24. V-ar plăcea să vindeţi, să cumpăraţi, să faceţi comerţ?
25. V-ar plăcea să ajutaţi, să serviţi, să aveţi grijă de alte persoane?
26. V-ar plăcea să le oferiţi sprijin şi consiliere?
27. V-ar plăcea să ascultaţi, să analizaţi şi să trataţi oamenii?
28. V-ar plăcea să predaţi cursuri şi să formaţi oamenii?
29. V-ar plăcea să protejaţi şi să salvaţi persoane şi proprietăţi?
30. V-ar plăcea să organizaţi, administraţi, planificaţi şi să stabiliţi
proceduri de lucru?
31. V-ar plăcea să supravegheaţi şi să controlaţi pe alţii?

Interesant ar fi să accesaţi la şcoală împreună cu elevii claselor a

VIII-a, a X-a adresele: www.go.ise.ro şi www.semm.ro
Câteva date orientative pentru utilizarea programului www.go.ise.ro:
Pe ecran apar mai multe meniuri:
- Materii şcolare
- Haine de lucru
- Tipul de activitate
- Cu ce/cu cine vrei să lucrezi
- Medii de lucru
Accesând fiecare meniu apar pe ecran mai multe variante şi fiecare
utilizator bifează ceea ce corespunde cu aptitudinile, cu
personalitatea lui, cu interesele sau cu plăcerile lui.
În funcţie de ceea ce alege elevul apar pe ecran meseriile
corespunzătoare opţiunilor făcute.
Meseria este descrisă prin:
- fotografie cu un om la locul lui de muncă
- îndatoririle care trebuie respectate
- caracteristicile locului de muncă
- instrumentele necesare pentru realizarea procesului tehnologic
- răspunsurile la întrebarea: De ce ai nevoie pentru a reuşi?
Important este ca elevul să ştie că:

► Nu este suficient să ai aptitudini pentru o anumită meserie, este
absolut necesar să cultivi aceste aptitudini prin educaţie!
► Anumite meserii pot fi practicate numai dacă ai obţinut şi
certificatul de competenţe profesionale sau diplomele
corespunzătoare.

3.4 Despre meserie

”Meseria este profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de
cunoştinţe obţinute prin şcolarizare şi prin practică, care permit celui
care le posedă să execute anumite operaţii de transformare şi de
prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii”*.
În programa de Educaţie tehnologică există modulul Domenii
profesionale care se studiază la finalul clasei a VIII-a şi care
abordează probleme legate de meserii, profesii, alegerea lor.
Exerciţiu
12. Indică şi clasifică din programa de Educaţie tehnologică, modulul
Domenii profesionale obiective de referinţă care vizează
cunoştinţe, deprinderi, atitudini.
Pe site-ul www.semm.ro găsim ”Formulare de înregistrare a

competenţelor” pentru diferite meserii.
Pe primul rând din acest formular citim: ”Pentru a marca
deprinderile, experienţa şi competenţele pe care doriţi să le
includeţi în descrierea dumneavoastră profesională, puneţi săgeata
cursor în căsuţa corespunzătoare şi faceţi ”clic” pentru a o bifa.
Completând astfel de formulare se pot găsi locuri de muncă. E bine
ca profesorul să familiarizeze elevii şi cu astfel de procedee.
*
DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Institutului de Lingvistică ”Iorgu Iordan”, 1998.
În documentul oficial al Ministerului Muncii cunoscut sub numele de

COR – Clasificarea Ocupaţiilor din România sunt clasificate şi
prezentate pe scurt ocupaţiile din România.
Acest document se editează anual.
În COR-1999, sunt definiţi termenii de profesie şi ocupaţie.
”PROFESIA = specialitatea (calificarea) obţinută prin studii.
OCUPAŢIA = specialitatea (calificarea) exercitată efectiv la locul de
muncă”.
Prezentăm Grupele majore conform COR.
1. Membri ai corpului legislativ ai executivului, înalţi conducători ai
administraţiei publice, conducători şi funcţionari superiori din
unităţile economico-sociale şi politice.
2. Specialişti cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice
3. Tehnicieni, maiştri şi asimilaţi.
4. Funcţionari administrativi.
5. Lucrători operativi în servicii, comerţ şi asimilate.
6. Agricultori şi lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi
pescuit.
7. Meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip ocazional, de
reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor.
8. Operatori la instalaţii şi maşini şi ansambluri de maşini,
echipamente şi alte produse.
9. Muncitori necalificaţi.
10. Forţele armate.
Poţi cere elevilor tăi să se fotografieze la ora de Educaţie

tehnologică, să-şi fotografieze părinţii la locul de muncă. În clasă se
discută pe baza fotografiilor prezentate aici sau făcute de ei, despre:
competenţe cerute pentru o anumită meserie, atitudini faţă de
meserie, plăcerea / neplăcerea de a lucra, meserii cerute de
comunitatea locală.

Exerciţii
Foloseşte pentru răspunsuri spaţiile libere.
13. Alege cu elevii câteva meserii specifice zonei geografice în care
locuiţi. Studiaţi împreună COR şi stabiliţi în care grupă majoră se
încadrează.
14. Poţi utiliza în clasă următoarea schemă!

Cum? Când?
Meseria este un complex de cunoştinţe
obţinute prin şcolarizare şi prin practică,
care permite celui care le posedă să
execute anumite operaţii de transformare
şi de prelucrare a obiectelor muncii sau să
presteze anumite servicii.
Hărnicia alungă
Învăţătura e o sărăcia!
comoară şi munca e
cheia ei.
Meşteşugul vreme
Învăţătura e cea cere, nu se-nvaţă din
mai bună avuţie! vedere!
Banul muncit
O meserie pluteşte deasupra
plăteşte cât o apei!
moşie!
Fiecare să exercite Mulţi ştiu ce trebuie A avea o meserie

acea îndeletnicire la făcut, dar numai cei este garanţia
care se pricepe! pricepuţi aduc la independenţei!
îndeplinire!

Exerciţiu
15. Indică şi alte obiective de referinţă din programa şcolară de
Educaţie tehnologică care se referă la meserie.

Calitatea orei de Educaţie tehnologică
depinde de
calitatea informaţiei tehnice / ştiinţifice

+
CALITATEA DIDACTICII APLICATE
+
calitatea managementului grupului de elevi
+
suflet
+
imaginaţie, creativitate
+
muncă
Completează cu alte caracteristici care ar fi necesare pentru ca să

îmbunătăţeşti calitatea orei tale de Educaţie tehnologică.

3.5 Răspunsuri, comentarii, recomandări
1 E important ca să observi acest lucru pentru că astfel poţi să

adaptezi stilul, metoda de a lucra cu elevii. Se observă imediat dacă
sunt destinşi şi doritori să înveţe în ora de tehnologie. Dacă au o
problemă – spre exemplu vor avea teză la matematică, atunci
discuţiile sunt mai eficiente, elevii nu au răbdare să lucreze în
echipă.
2 Clasa a V-a – Modulul Produse alimentare de origine vegetală şi

animală
OR 1.3 să analizeze influenţa factorilor de mediu asupra cultivării
plantelor şi creşterii animalelor
Clasa a VI-a – Modulul Materiale şi tehnologii
OR 1.2 să sesizeze efectele tehnologiilor de obţinere a materiilor
prime, a semifabricatelor şi a produselor finite asupra mediului şi
societăţii
Dacă nu ştii să răspunzi reciteşte cu atenţie capitolul 3.2 ”Atitudini
faţă de tehnologie”.
- Responsabilitatea pentru asigurarea calităţii produselor şi

3 serviciilor.
- Dezvoltarea unui dialog constructiv cu alte persoane, în vederea
rezolvării unor obiective tehnice.
Pentru a răspunde la această cerinţă reciteşte cu atenţie cursul.

4
Să observi trăsăturile de personalitate şi

7
Să observi în ce măsură acestea se modifică în timp.
Poţi începe cu o întrebare de tipul:
• Cum te simţeai faţă de regulile impuse de părinţi când erai elev
în clasele mici. Cum priveşti acest lucru astăzi.
- Observă prima reacţie a elevilor tăi;

8
- Observă modul de a purta discuţiile.

9 Se observă plăcerea şi dorinţa lui Mihai de a sta în mijlocul naturii,

de a fi înconjurat de animalele de pe lângă casă.
Această fotografie poate fi discutată în clasă cu elevii.
Elevii pot face şi ei fotografii/desene din care să rezulte atitudinea
faţă de mediul lor de acasă (curte, grădină).
”Graţia”, elevii o pot exemplifica prin comportări în domeniul

10
serviciilor sau în lucrul lor în echipă.
Elevii pot da exemple concrete şi chiar pot juca şi se pot comporta
cu ”graţie” într-un rol de vânzător-cumpărător de servicii.
Elevii pot indica şi opere literare prin care cu eleganţă/”graţie” se
dau diverse răspunsuri la probleme dificile fără să se piardă din
vedere ideea de bază.
Această lecţie trebuie pregătită acasă de cei doi profesori. O
variantă ar fi ca şi elevii să cunoască poezia şi să se gândească
acasă la ea.
Exemple pot fi date şi din viaţa şcolară şi din viaţa de familie.
În principiu un chestionar bine întocmit, de oameni care au studii

11
corespunzătoare şi lucrează în instituţiile recunoscute în acest
domeniu, este un ghid în alegerea viitoarei meserii.
12 Cunoştinţe
1.1 să enumere principalele domenii profesionale.
1.3 să identifice principalele competenţe ale personalului angajat în
diverse domenii de activitate.
Deprinderi
2.4 să elaboreze, după model, un plan simplu de afaceri pentru
obţinerea unui produs sau a unui serviciu.
Atitudini
2.3 să utilizeze diferite tehnici de prezentare pentru ocuparea unui
loc de muncă.
Pentru a stabili meseriile specifice zonei, elevii întreabă părinţii,

13
rudele. După discuţii cu aceştia, conform COR şi altor programe de
pe Internet, sau anunţurilor publicitare din ziarele locale se poate
întocmi o listă cu meserii practicate în zona apropiată casei.

O variantă posibilă ar fi:

14
La modulul Domenii profesionale în paralel cu manualul de
Prezentăm doar o parte din proverbe, restul le completează elevii.
Pe parcursul programei de Educaţie tehnologică apar obiective de

15
referinţă şi conţinuturi care se referă la meserii.
Aproape fiecare modul are o unitate de învăţare referitoare la
meserii.
Exemplu:
Clasa a VI-a
Modulul Materiale şi tehnologii.
Conţinut: Activităţi şi meserii specifice realizării produselor din lemn,
textile, piele, lut-ceramică.
OR 4.2 să sesizeze relaţia dintre tipuri de activităţi şi meserii
(profesii) specifice acestora.


verificare nr. 3
cursant-tutore.
0,1 puncte Din oficiu
0,2 puncte 1. Enumeră şi exemplifică cel puţin patru atitudini care pot fi
formate la elevi prin intermediul Educaţiei tehnologice.
0,2 puncte 2. Bifează abilităţile şi atitudinile care ar trebui încurajate pentru a

forma şi dezvolta la elevi un mod de gândire tehnologică:
- să proiecteze întâi şi apoi să pornească la lucru;
- să comenteze cu plăcere romane poliţiste;
- să vorbească corect limba engleză;
- să fie ordonat.
0,3 puncte 3. Întocmeşte o mapă cu meseriile cerute în zonă, caracteristicile

acestora, abilităţile şi competenţele cerute pentru a le practica,
precum şi salariul oferit.
0,2 puncte 4. Indică o posibilitate prin care facilitezi elevilor accesul la

descoperirea propriilor aptitudini/interese necesare pentru
alegerea viitoarei meserii.

Bibliografie

7. T.V. Kudreavtev, Psihologia gândirii tehnice, E.D.P. Bucureşti 1981.
9. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei - video-film - autor: Rodica Constantin

Sinteza lucrărilor de verificare notate de tutore
4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE DE TUTORE
Evaluarea se face, în principal, pe bază de portofoliu. Se vor obţine

7 note pentru piesele componente ale portofoliului.
Fiecare piesă a portofoliului va fi notată cu note între 1 şi 10. Apoi se
face media aritmetică a celor 7 note obţinute. Una dintre piesele
portofoliului va fi prezentată la finalul cursului.
Portofoliile sunt colecţii alcătuite de tine, domnule/doamnă
participant la acest curs.
Aceste piese se întocmesc pe parcursul semestrului de studiu (nu la
final).
Cele mai bune portofolii sunt mai mult decât o banală agendă; ele
conţin o varietate de activităţi în diferite stadii şi folosesc suporturi
informaţionale multiple. Fişele de autoevaluare, paragrafele reflexive
precum şi planurile de remediere sunt elemente indispensabile
fiecărei piese din portofoliu. Pentru a putea să completezi aceste
fişe de autoevaluare, paragrafe reflexive şi planuri de remediere e
necesar să studiezi cu atenţie Capitolul 3 (Dezvoltarea
competenţelor tehnologice la elevi).
Detalii despre Portofoliul personal se află şi la paginile 4, 5, 6 din
acest curs.
Aceste piese componente ale portofoliului, dacă sunt bine întocmite,
sunt foarte necesare în activitatea ta de zi cu zi, la clasă cu elevii.
În continuare îţi prezint piesele componente ale portofoliului
personal. Fiecare piesă ar putea fi prezentată într-un dosar distinct,
cu copertă şi cuprins.
Piesa 1
Programă de opţional
”Realizează o programă de opţional la Educaţie tehnologică.”
Exerciţiul 20, Unitatea de învăţare nr. 1.
Criterii de evaluare
• Abordarea tuturor elementelor componente ale programei 1p
• Originalitate 1p
• Prezentare estetică 1p
• Corectitudine 1p
• Claritate 1p
• Rigoare ştiinţifică 2p
• Legătura cu practica 1p
• Necesitatea unei astfel de programe pe plan local 1p
• Din oficiu 1p
• Total 10p

Piesa 2
Planificări calendaristice
Programa şcolară conform căreia s-a realizat planificarea
”Realizează planificarea calendaristică sub formă de schemă şi sub
formă de tabel pentru Educaţie tehnologică, clasele a VII-a şi a
VIII-a. Introdu planificările în portofoliul personal pe care îl vei
prezenta tutorelui. Ar fi bine ca în acest dosar să fie şi programele
pentru clasele a V-a şi a VI-a, întocmite de mine şi de tine în cadrul
exerciţiilor de autoevaluare.” Exerciţiul 8, Unitatea de învăţare nr. 2.
• Existenţa tuturor elementelor planificărilor pentru
clasele a V-a – a VIII-a 1p
• Detalierea tuturor componentelor planificării 2p
• Respectarea cu stricteţe a programei şcolare 1p
• Claritate 1p
• Corectitudine şi rigoare ştiinţifică 1p
• Existenţa planificării conform programei de opţional
propusă în Piesa 1 a portofoliului 2p
• Din oficiu 1p
• Total 10p
Piesa 3
Proiecte ale unităţilor de învăţare
”Întocmeşte proiectul unei unităţi de învăţare pentru Educaţie
tehnologică la una din clasele la care predai. Acest proiect va fi
inclus în portofoliul de evaluare finală. Discută pe parcurs acest
proiect cu tutorele.” Exerciţiul 9, Unitatea de învăţare nr. 2.
• Alegerea unităţii de învăţare conform programei
şcolare şi a planificării 1p
• Abordarea tuturor elementelor componente
ale unităţii de învăţare 1p
• Atingerea tuturor obiectivelor de referinţă prevăzute
în planificare 1p
• Respectarea timpului alocat unităţii de învăţare precum
şi împărţirea pe ore a conţinuturilor abordate 1p
• Claritate şi rigoare ştiinţifică 1p
• Propuneri de activităţi practice 1p
• Din oficiu 1p
• Total 10p

Piesa 4
Proiectul: Realizarea produsului ......................
”Întocmeşte proiectul «Realizarea produsului ............................».
Acest proiect se va desfăşura în clasă pe parcursul mai multor ore.
Fiecare elev (sau grup de elevi) va avea de realizat un produs diferit
de al celorlalţi.
Introdu acest proiect în portofoliul de evaluare finală. Discută pe
Realizarea unui produs util presupune parcurgerea mai multor
etape:
a. Pentru început vom «construi în minte» obiectul. Ne punem mai
multe întrebări:
- Ce formă are?
- Cui îi este necesar?
- Ce mărime are?
- Ce caracteristici are?
- Ce materiale utilizăm?
- Avem în atelierul şcolii tot ce ne trebuie pentru a-l realiza? etc.
b. Întocmim fişa tehnologică desenând obiectul pe care l-am
imaginat.
- ...............
c. Urmează realizarea lui practică
- pregătirea atelierului
- ............
Pentru întocmirea fişei tehnologice şi pentru realizarea practică te
rog consultă cu atenţie celelalte cursuri ale disciplinei Educaţie
tehnologică din cadrul Proiectului pentru Învăţământul Rural.”
• Întocmirea corectă a mapei proiectului
(material utilizat – 0,5p, fişă tehnologică – 1p,
desene – 1p, utilizări 0,5p) 3p
• Repartizarea corespunzătoare a timpului, precum şi
eşalonarea activităţilor pe parcursul
semestrului/anului şcolar 1p
• Prezentarea modalităţilor de realizare practică
(mediul de lucru, scule etc.) 1p
• Realizarea practică a produsului care răspunde
unor cerinţe reale 1p
• Existenţa obiectivelor de referinţă corespunzătoare 1p
• Din oficiu 1p
• Total 10p

Piesa 5
Investigaţie ..............
”Proiectează o investigaţie pe o temă la alegere, la o clasă la
alegere.”
Îţi ofer un alt exemplu de investigaţie.
Formularea temei este pentru elevi:
«Analizaţi deşeurile menajere din propria gospodărie; Studiaţi
posibilităţile de reducere a deşeurilor.»
Recomandări
• În clasă se discută despre deşeurile menajere.
• În propria gospodărie fiecare elev va face o analiză şi o
clasificare a deşeurilor.
• În clasă se vor purta discuţii pe baza clasificării efectuate de elevi
şi pe baza concluziilor lor.
• În clasă se vor trage concluzii cu privire la modalităţile de
reducere a deşeurilor.
• Acasă elevii vor pune în practică ceea ce au învăţat la şcoală.
• După 2-3 luni se vor relua discuţiile pe această temă.
Şi la şcoală pot fi adunate deşeurile pe categorii:
- materii organice;
- metale feroase;
- hârtie imprimată, carton;
- hârtie albă;
- lemn;
- materiale plastice;
- materiale textile;
- deşeuri toxice etc.° Exerciţiul 14, Unitatea de învăţare nr. 2.
• Corectitudine şi rigoare ştiinţifică 1p
• Prezentare clară, concisă 1p
• Tema abordată să aibă un impact asupra modului
de viaţă din comunitatea locală 1p
• Existenţa obiectivelor de referinţă din programă
corespunzătoare temei propuse 1p
• Eşalonarea adecvată a activităţilor pe parcursul
semestrului/anului şcolar 1p
• Alocarea timpului corespunzător fiecărei activităţi 1p
• Organizarea corespunzătoare a elevilor
(împărţirea clară a sarcinilor etc.) 1p
• Din oficiu 1p
• Total 10p

Piesa 6
Itemi şi teste de evaluare
”Completează portofoliul personal cu itemi de tip obiectiv pe care îi
vei folosi pentru evaluarea elevilor.” Exerciţiul 22, Unitatea de
învăţare nr. 2.
”Completează portofoliul personal cu itemi de tip semiobiectiv pe
care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor.” Exerciţiul 23, Unitatea de
învăţare nr. 2.
”Completează portofoliul personal cu un exemplu de itemi de tip
rezolvare de probleme pe care îl vei folosi pentru evaluarea elevilor.”
”Completează portofoliul personal cu exemple de itemi de tip eseu
pe care îi vei folosi pentru evaluarea elevilor. Discută pe parcurs cu
tutorele.” Exerciţiul 25, Unitatea de învăţare nr. 2.
Fiecare item prezentat trebuie:
- să răspundă obiectivelor din programa şcolară
- să răspundă conţinuturilor din programa şcolară
- să corespundă caracteristicilor de întocmire a fiecărui tip de
item
- să fie original
- să fie corect ştiinţific
- să fie clar formulat
- să corespundă nivelului de vârstă al elevilor cărora li se
adresează
- să fie atractiv
- să prezinte şi aspecte cu caracter practic
În cazul în care răspund la aceste cerinţe itemii se vor puncta în felul
următor:
¤ Itemi obiectivi – pentru fiecare modul se va da câte un exemplu
• cu alegere duală (minim 8 exemple) 1p
• de tip pereche (minim 8 exemple) 1p
• cu alegere multiplă (minim 8 exemple) 1p
¤ Itemi semiobiectivi – pentru fiecare modul se va da câte un
exemplu
• de completare (minim 8 exemple) 1p
• cu răspuns scurt (minim 8 exemple) 1p
• întrebări structurate (minim 4 exemple) 1p
¤ Itemi subiectivi – pentru fiecare an şcolar se va da câte un
exemplu
• rezolvare de probleme 1p
• de tip eseu (structurat sau liber) 1p
• Existenţa unui test de evaluare cu criterii de evaluare 1p
• Din oficiu 1p
• Total 10p

Piesa 7
Studiul individual
Proba I. ”Completează cu alte argumente necesitatea studiului
Educaţiei tehnologice în gimnaziu.” Exerciţiul 1 – Unitatea de
învăţare nr. 1
Proba II. ”Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte
de 1992? În sprijinul răspunsului precizăm că disciplina cu
denumirea de Educaţie tehnologică a apărut doar în 1992. Educaţia
tehnologică se studia în şcoli, dar sub alte denumiri.” Exerciţiul 8,
Unitatea de învăţare nr. 1.
Proba III. Lucrare de verificare nr. 1, notată de tutore
Proba IV. Lucrare de verificare nr. 2, notată de tutore
Proba V. Lucrare de verificare nr. 3, notată de tutore
• Proba I (minim două argumente). 1p
• Proba II (Se vor prezenta cel puţin două caracteristici pentru
perioada dintre 1950-1992; Se va prezenta o caracteristică
pentru perioada dintre cele două războaie mondiale;
Documentarea se poate face în biblioteci cu profil pedagogic sau
prin discuţii) 1p
• Proba III (0,2p+0,3p+0,2p+0,2p+0,1p). 1p
• Proba IV (0,2p+0,2p+0,2p+0,2p+0,1p+0,1p). 1p
• Proba V (0,2p+0,2p+0,3p+0,2p+0,1p). 1p
• Existenţa în mapele 1-6 a fişelor de autoevaluare 1p
• Existenţa în mapele 1-6 a paragrafelor reflexive 1p
• Existenţa în mapele 1-6 a planelor /proiectelor
de remediere 2p
• Din oficiu 1p
• Total 10p
Îţi doresc succes în rezolvare.

Bibliografie
Bibliografie generală

3. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Programa şcolară pentru Abilităţi practice pentru
clasele I – a II-a, nr. 4686 din 05.08.2003.
pentru clasa a III-a, nr. 5198 din 01.11.2004.
pentru clasa a IV-a, nr. 3919 din 20.04.2005
6. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a VIII-a,
vol. 10, Bucureşti, Editura Cicero, 1999.
7. *** CNC-MEN, Curriculum Naţional. Programele de Educaţie tehnologică, pentru
clasele a IX-a şi a X-a, nr. 3672 din 25.04.2004, Editura Humanitas Educational 2004.
10. *** CNC-MEC, Curriculum Naţional. Planuri-cadru de învăţământ, 1999, 2000, 2004.
11. *** Ghid de evaluare pentru Educaţia tehnologică, SNEE, 2001.
14. Rodica Constantin, Marian Stoica, Florentina Brandibur, Educaţie tehnologică, Unitatea
didactică nr. 1, Desen geometric
15. Mihai Mircescu, O componentă de bază în învăţământul modern, Educaţie tehnologică,
Revista de pedagogie nr. 3/1993
16. Mircea Cristea, Sistemul modular pentru învăţământul profesional, Institutul de Ştiinţe
ale Educaţiei, Colecţia PRO-VOC nr. 3, Bucureşti 1995
17. T.V. Kudreavtev, Psihologia gândirii tehnice, E.D.P. Bucureşti 1981.
19. *** Limbaj grafic – limbaj universal al tehnologiei - video-film - autor: Rodica Constantin

Didactica Et

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Didactica Et

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Program postuniversitar de conversie profesională

pentru cadrele didactice din mediul rural

Forma de învăţământ ID - semestrul I

Didactica educaţiei tehnologice

Nici o parte a acestei lucrări

Didactica Educaţiei tehnologice

Unitatea de învăţare nr. 2 – APLICAREA CURRICULUMULUI

Proiectul pentru Învăţământul Rural I

2.9 Cunoştinţe de matematică, fizică etc., necesare

Unitatea de învăţare nr. 3 – DEZVOLTAREA COMPETENŢELOR

4. SINTEZA LUCRĂRILOR DE VERIFICARE NOTATE

II Proiectul pentru Învăţământul Rural

• Fiind bine documentat ştiinţific şi tehnic parcurgând modulele din

Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” vizează dezvoltarea

Proiectul pentru Învăţământul Rural 1

Pentru a avea o vedere de ansamblu asupra întregului ”Proiect

Cursul ”Didactica Educaţiei tehnologice” cuprinde 3 unităţi de

UI 1: Perspective curriculare asupra Educaţiei tehnologice

UI 2: Aplicarea curriculumului de Educaţie tehnologică la clasă

UI 3: Dezvoltarea competenţelor tehnologice la elevi

Cursul se adresează în principal profesorilor care doresc să predea

2 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Cartea de vizită a lucrării

Bibliografia prezentată, la final precum şi site-urile de Internet

Piesa de bază pentru evaluarea ta de către tutorele acestui curs

În total, Portofoliul personal cuprinde 7 piese. Fiecare piesă

Prima pagină a fiecărui dosar reprezintă coperta cu

Pagina a doua este cuprinsul.

4 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Piesa nr. 4: Întocmirea proiectului pentru realizarea unui produs

Fiecare cursant va prezenta la întâlniri una din cele 7 piese propuse,

Cele 7 piese pentru portofoliu vor fi predate pe parcursul semestrului

Fiecare profesor-cursant va primi câte o notă între 1 şi 10 pentru

Proiectul pentru Învăţământul Rural 5

În portofoliu pe lângă piesele de portofoliu trebuie să introduci şi

6 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Proiectul pentru Învăţământul Rural 7

1.1 Obiectivele unităţii de învăţare 1

După studiul acestei unităţi de învăţare vei putea să demonstrezi că

8 Proiectul pentru Învăţământul Rural

1.2 De ce educaţie tehnologică?

Proiectul pentru Învăţământul Rural 9

Disciplina Educaţie tehnologică, prin diversitatea modulelor tratate

Ce este Educaţia  Educaţia tehnologică este o disciplină de cultură generală;

2. Studiază şi caută în planul de învăţământ aria curriculară în care

10 Proiectul pentru Învăţământul Rural

3. Denumeşte disciplina studiată în învăţământul primar care

4. Denumeşte disciplina din clasele a IX-a şi a X-a care continuă

Proiectul pentru Învăţământul Rural 11

1.3 Educaţia tehnologică în diferite ţări

12 Proiectul pentru Învăţământul Rural

În Anglia la orele de Educaţie tehnologică se utilizează mult

Proiectul pentru Învăţământul Rural 13

În schimb în temele cu conţinut conceptual şi tehnic cum sunt

14 Proiectul pentru Învăţământul Rural

Bineînţeles că disciplina are şi o structură verticală, cunoştinţele fiind

Observaţie foarte importată: Se scoate în evidenţă permanent

16 Proiectul pentru Învăţământul Rural

1.4 Din istoria Educaţiei tehnologice în România

Proiectul pentru Învăţământul Rural 17

În anul 2001 Ministerul Educaţiei şi Cercetării distribuie gratuit în

În anul 2004 programa este modificată păstrându-se însă caracterul

8. Cum se desfăşurau orele de educaţie tehnologică înainte de

Ce este Educaţia Educaţia tehnologică este o disciplină de cultură generală;

Activitatea ştiinţifică este concentrată în special pe cercetare şi

abordarea modulară te învaţă să înveţi, pedagogia sa bazându-se

Curriculumul extins reprezintă, pentru învăţământul general,

Folosirea limbajelor matematice, informatice şi tehnologice