Sunteți pe pagina 1din 4

Legea Căii de mijloc (după S.N.

Lazarev)

...dacă sufletul nu ajunge din urmă trupul, încep problemele...

"Dacă un om începe să facă excese, sufletul lui se atașează de bunurile acestei


lumi: omul începe să se închine muncii, banilor, statutului, faimei, începe să se
închine omului iubit, familiei, mâncării, sexului, plăcerilor și atunci are loc pe
neobservate o transformare. Omul începe să se atașeze tot mai mult de lume,
să depindă tot mai mult de instincte.

Și atunci, cu cât se intensifică atașamentul, cu atât se intensifică durerea unei


pierderi și apare agresivitatea. Cu alte cuvinte, atașamentul sufletului duce în
mod inevitabil la creşterea agresivității. Iar agresivitatea duce fie la infracțiuni,
fie la boli. De aceea, se pare că... De ce oamenii de știință nu pot înțelege faptul
că, prin înfometare, se pot trata foarte multe boli. Întrebare: de ce?

Dimpotrivă, potrivit științei,: dacă mânânci calitativ, bine, ești sănătos, dacă ai
încetat să mânânci, atunci te-ai îmbolnăvit și mori deoarece știința pornește de
la o prioritate a corpului.

Dar noi remarcăm adesea contrariul: un om începe să se abțină de la mâncare


și bolile cele mai grave trec. De ce? Deoarece, atunci când un om se
înfometează, el începe să reducă atașamentul față de corp, față de instincte,
dorințe.

Sufletul începe să reînvie, primește energie, deoarece principala energie a


iubirii vine chiar prin suflet, iar omul se însănătoșește.

Din acest motiv, dependența de instincte reprezintă o formă a păcatului, care


mutilează nu doar caracterul, dar și sănătatea și destinul.
Tocmai din acest motiv, în viziunea planurilor subtile, unde clarvăzătorii vedeau
cum sufletul se atașează, cum crește agresivitatea și cum viitoarele boli și
nenorociri se apropie, toate acestea fiind vizibile simultan, împreună. Din acest
motiv, în Cărțile Sfinte, este prezentat mecanismul mântuirii sufletului și, în
esență, al vindecării de boli și de nenorociri."
*

"O parte din fericirea omenească trebuie respinsă. Noi îi plătim lui Dumnezeu
un tribut de iubire. Dacă nu o facem, pierdem fericirea omenească. Dacă omul
se desparte periodic de tot ceea ce îi este drag trăind mental moartea celor
apropiaţi şi propria moarte, este deja gata să-şi jertfească fericirea omenească,
dar numai în cazul în care acceptăm totul ca fiind dat de Dumnezeu şi păstrăm
iubirea pentru el."

„Omul care a depasit invidia,, lacomia, inchinarea fata de mancare, si de corp.


Cum obtinem reducerea de aceste dependenta? Facand sacrificii si abtinandu-
te.Pentru a gandi abstract, trebuie sa te indepartezi de obiect., pentru a deveni
intelept, trebuie sa te indepartezi de aceasta lume. De aceea , postul,
abtinerea, izolarea, tacerea, vin in sprijinul spiritualitatii. Când noi ne
indepartam de lumea materiala, ne este mai usor sa iesim la nivelul planurilor
subtile. Tocmai acolo nivelul unitatii este considerabil mai inalt. Acolo, mult mai
bine se vad legaturile dintre fenomene , acolo se vede viitorul. De acolo ne vin
aptitudinile marite, odata cu iesirea in planurile subtile, dependenta de lumea
materiala, se reduce brusc. Dar asta este doar o penetrare in planurile subtile.
Nu iutati ca fiinta cea mai inalt spirituala este " DIAVOLUL" DE ACEEA, DACA
TINEM POST, NE LIMITAM FUNCTIILE EXTERIOARE, NU VORBIM SI NE IZOLAM,
TOATE ACESTEA INSEAMNA CA TRIMITEM ENERGIE IN PLANURILE SUBTILE.
Dintr-un potential trecem catre celalalt. Dar daca începem sa ne inchinam
acestei spiritualitati, iubirea o sa plece din sufletul nostru in acelasi mod in care
ar fi plecat si daca ne-am fi inchinat numai in fata materialului. De aceea Cristos
a spus" Fericiti cei sarmani cu duhul" "DIAVOLUL' ESTE GENIUL FARA
IUBIRE"Trebuie sa intelegem ca spiritualitatea este numai unul din aspectele
cunoasterii Divinului. Si partea materiala si cea spirituala trebuie sa fie incalzite
de catre iubire. Acela care se inchina in fata banilor, dorintelor, bunastarii, se
transforma intr-un animal. Acela care se inchina izolarii, planurilor subtile,
dezvoltarii aptitudinilor,, se transforma in diavol. Si numai acela care se inchina
iubirii, poate sa fie spiritual, si sa nu se izoleze de partea materiala, periodic,
limitandu-se când la una când la alta. Omul trebuie sa se marginalizeze si de la
spiritualitate. „
*