PUTEREA DE VIZUALIZARE

Tu poţi schimba lumea. Este uşor. Cum? In aceasta înregistrare video, omul de ştiinţa Gregg
Braden explica modul in care Legea Atracţiei funcţionează, ca exista un câmp in jurul nostru, o
conştiinţa colectivă, la care noi toţi participam. Aceasta conştiinţa colectiva creează realitatea
noastră. Ea poate fi influenţată de noi prin ADN-ul nostru, folosind puterea gândurilor si inimii
noastre.
Noi putem folosi aceasta lege in mod individual, insa si la nivel colectiv, pentru a schimba lumea
noastră. Exista chiar si o formula pentru a afla câţi participanţi sunt necesari pentru a se
manifesta un anumit efect (de exemplu pentru a aduce pacea), intr-un grup mai mare de oameni.
Acest aspect a fost dovedit in mod ştiinţific, prin experimente. Pentru a schimba lumea la nivelul
întregii ei populaţii este nevoie doar de 8000 de participanţi.
Puterea de a vizualiza este un dar oferit de Dumnezeu omenirii, pentru ca aceasta sa isi ia soarta
in propriile mâini si pentru a nu rămâne neputincioasa in fata experienţelor pe care le trăieşte.
Deci, haideţi sa acceptam acest dar cu recunoştinţa si sa îl folosim!

Imaginile cu Gregg Braden sunt luate din înregistrarea sa video, "The Science of Miracles" care
poate fi găsita si pe YouTube.

Transcriere a înregistră rii video:

"Din anii1887 pana la începutul anilor 1900, întreaga ştiinţa din Vest s-a bazat pe principiul
conform că ruia ceea ce se petrece intr-un loc nu afectează absolut deloc ceea ce se petrece intr-
un alt loc. Si acum noi ştim ca acest lucru este in mod absolut neadevă rat. Deci, as dori sa
împă rtă şesc cu voi trei experimente ce zguduie temelia fizicii vestice. Primul dintre acestea a
fost condus de fizicianul rus, Vladimir Poponin, la începutul anilor 1990. El a venit in Statele
Unite pentru a încheia aceasta serie de experienţe. Poponin a dorit sa investigheze legă tura
dintre ADN-ul uman si materialul din care lumea noastră este formata, adică micile buzunare de
energie pe care noi le numim fotoni, mici particule de lumina, daca doriţi sa va raportaţi la ele
in acest mod. Astfel, experimentul a constat in a lua un tub, un tub de sticla din care s-a scos tot
aerul, obţinâ ndu-se ceea ce noi numim astă zi un vid, ceea ce implica sa nu mai avem nimic
altceva in acest tub. Totuşi, noi ştim ca încă a mai ră mas ceva. Sunt aceste mici particule de
lumina.

Deci, Poponin a mă surat particulele pentru a vedea cum sunt ele distribuite.
Zboară ele peste tot in spaţiul disponibil din interiorul tubului sau au ră mas Gregg Braden
depozitate in partea de jos a tubului sau ce s-a întâ mplat mai exact cu ele?
Rezultatul acestei pă rţi a experimentului nu a fost o surpriza. Asta pentru ca micile particule de
lumina, fotonii, se aflau intr-o dispunere cu totul aleatoare. Si acesta era si rezultatul pe care îl
aşteptau. Urmă toarea parte a experimentului devine foarte, foarte interesanta, deoarece ei au
plasat ADN uman in interiorul acestui tub. Atunci câ nd au mă surat fotonii, ADN-ul uman i-a
determinat pe aceştia sa se aranjeze cumva specific. ADN-ul avea un efect direct asupra
materiei din care este compusa lumea noastră !

Acelaşi lucru l-au susţinut dintotdeauna si tradiţiile spirituale stră vechi. Mai exact, ca ceva din
noi înşine are un efect asupra lumii din jurul nostru (“Omul sfinţeşte locul”, n.t.)

Cel de-al doilea experiment este unul fascinant. E un experiment militar. Ei au luat practic ADN
uman, mostre din ţesutul aflat in interiorul gurii unui donator sau voluntar si au plasat acest
ADN intr-un dispozitiv care putea mă sura efectele acestuia in interiorul unei camere dintr-o
clă dire, in timp ce donatorul de la care provenea ADN-ul se afla intr-o alta camera a aceleiaşi
clă diri.
Ei au supus voluntarul la ceea ce ei numeau stimulare emoţionala, care sa provoace
ră spunsuri emoţionale autentice, de bucurie ori de tristeţe, de supă rare ori de furie, intr-o
anumita parte a clă dirii. Si mă surau ADN-ul pentru a observa daca acesta ar afecta emoţiile
donatorului. Dar de ce ar face asta? In prezent, in fizica vestica nimic nu sugerează ca ADN-ul
este încă in conexiune cu donatorul, pe de o parte. Pe de alta parte, ei au realizat aceste
experimente si au gă sit exact opusul, adică faptul ca donatorul avea creşterile si scă derile sale
emoţionale in una dintre camere, ADN-ul avea creşterile si scă derile sale emoţionale intr-o alta
camera si totul se întâ mpla in acelaşi timp.
Iar cel de-al treilea experiment a fost realizat din nou in anii 1990 de că tre Institute of
HeartMath, o organizaţie pioniera de cercetare, localizata in nordul Californiei, care
aprofundează ideea ca inima umana ar fi mai mult decâ t o simpla pompa care ajuta sâ ngele sa
circule prin corpurile noastre. Si cu toate ca inimile noastre realizează exact acest lucru, acesta
poate sa fie cel mai neînsemnat aspect al activită ţii acestora. Ei descoperă ca inimile noastre au
cel mai puternic câ mp magnetic înregistrat la nivelul corpurilor noastre fizice, iar câ mpul
electromagnetic, produs de inimile noastre, are un efect ce se extinde cu mult in afara
trupurilor noastre.
Aşa ca au conceput un experiment pentru a testa cat mai exact aceasta teorie. Nu este nici o
surpriza ca au luat o mostra de ADN uman si l-au izolat, cerâ nd anumitor persoane, care erau
antrenate sa simtă ceea ce este cunoscut sub numele de ”emoţii umane coerente”, emoţii foarte
clare, de iubire, de apreciere, de compasiune, de supă rare, de furie si de ura, sa aibă aceste
emoţii atunci câ nd li se va cere. Si pe mă sură ce persoanele care erau antrenate sa să aibă acest
fel de emoţii le aveau, au mă surat modul in care ADN-ul a ră spuns. Au ajuns la urmă torul
rezultat: au descoperit ca in prezenta sentimentelor de apreciere, de iubire, de compasiune, de
iertare, ADN-ul a devenit extraordinar de relaxat. Si exact opusul este si el adevă rat. In prezenta
sentimentelor de supă rare, de furie, de ura, de gelozie, ADN-ul era strâ ns precum un mic nod.

Ei bine, fiecare dintre aceste trei experimente au fost interesante in felul lor.

Cu toate astea, cant le pui împreuna, ele sunt mai mult decâ t interesante, mai mult decâ t nişte
experimente izolate, încep sa spună o poveste. Si povestea suna cam aşa: primul experiment, cel
al lui Vladimir Poponin, susţinea ca ADN-ul din trupurile noastre are un efect direct asupra
mediului nostru, asupra materiei fizice din care lumea noastră este formata, asupra materiei
fizice din care lumea noastră este realizata, asupra nivelului energetic. Cel de-al treilea
experiment arata ca emoţiile umane au abilitatea de a schimba structura ADN- ului, care la
râ ndul sau are un efect asupra mediului in care ne aflam. Iar experimentul dintre cele doua, cel
care a fost condus de că tre armata Statelor Unite, demonstrează ca, fie daca te afli in aceeaşi
clă dire sau la 400 de mile (aproximativ 600 de km, n.t.) depă rtare, efectul ră mâ ne acelaşi. Noi
un suntem limitaţi de spaţiu si timp. Si de fapt, rezultatele acestor experimente indica exact
acest lucru, ca tu si eu avem o putere in interiorul trupurilor noastre, care nu este condiţionata
de legile fizicii, aşa cum le înţelegem noi astă zi.
Tradiţiile stră vechi nu numai ca recunosc aceasta relaţie, dar ele îl invita pe cel interesat sa facă
un pas chiar mai departe, lă sâ nd indicaţii precise referitoare la modul prin care sa aplicam
aceasta relaţie in vieţile noastre. In ultima parte a anilor 1980, eu eram un inginer care lucra in
apă rare, in corporaţiile Aerospaţiale. Am început sa explorez aceste concepte, prin prisma unui
inginer care observa lumea din jurul meu pentru a înţelege istoria celor care au existat înaintea
noastră .

Si aceasta gâ ndire e cea care m-a condus in cele mai extraordinare locuri din lume. De la
templele din Egipt, la munţii Anzi din Bolivia si Peru, in India, Nepal, in înă lţimile Chinei
centrale si Tibet, pana in partea de sud-vest a desertului American, pentru a că uta informaţii
si indicii care sa ne ajute sa înţelegem modul in care interacţionam cu lumea si cum putem
utiliza aceasta putere a tră irilor interioare, aceasta putere care vorbeşte limbajul lumii din jurul
nostru.

Si asta e exact ceea ce că lugă rul din Tibet ne-a descris. El descria un mod de rugă ciune, care se
bazează pe tră irea interioara. El a spus: Trebuie sa trăim lăuntric, ca si cum ruga ne-a fost deja
îndeplinita. Si in acea tră ire noi discutam cu forţele creaţiei, care permit universului sa ne
ră spundă , permiţâ nd acestui câ mp, hologramei cuantice, Mintea Lui Dumnezeu, sa ne ră spundă
cu ceea ce noi simţim in inimile noastre. Deci, decâ t sa ne rugam, simţindu-ne lipsiţi de putere
intr-o situaţie data – ”Doamne, te rog, fa sa fie pace in lume” – acest mod de a ne ruga ne face sa
simţim ca participanţi la acea pace.

In 1972, două zeci si patru de oraşe din Statele Unite au fost angrenate intr-un experiment, in
care oamenii au fost antrenaţi sa simtă o stare de pace, intr-o maniera foarte specifica, fiind
plasaţi strategic in aceste oraşe. Fiecare oraş avea o populaţie de peste zece mii de persoane,
care au fost documentate in unele dintre cele mai cunoscute studii TM (Transcendental
Meditation Studies) care au fost realizate la începutul anilor `70. Ceea ce s-a petrecut a fost ca,
in timp ce oamenii experimentau acele stă ri de pace, in comunitatea din jurul acestora, dincolo
de clă dirile in care aceştia treceau prin acele stă ri, comunită ţile au înregistrat statistic reduceri
considerabile ale infracţiunilor. Crimele violente împotriva oamenilor, accidentele din trafic au
scă zut. In unele oraşe precum Chicago, unde se afla bursa de schimb, piaţa de acţiuni s-a ridicat,
in timp ce pacea era la ordinea zilei. Si câ nd aceştia si-au încheiat rugă ciunile, toate acele
statistici s-au inversat, iar ei au fă cut acelaşi lucru din nou si din nou.

Si totul este atâ t de precis încâ t noi ştim acum ca cei care au realizat aceste statistici au fost
capabili sa determine exact numă rul de persoane necesar pentru a determina acest tip de efect.
Aşa ca voi împă rtă şi formula si apoi voi descrie ce înseamnă aceasta formula. La început, efectul
este observat de îndată ce un anumit numă r de persoane participa. Si acel numă r, numă rul
minim, este radical dintr-un procent (√1%), al unei populaţii date.
Deci, ce înseamnă asta? Daca ai un oraş cu o populaţie de un milion de oameni, de exemplu,
iei un procent dintr-un milion (pe micul tă u calculator) si apoi extragi radical din valoarea
acelui procent. Si acel numă r iţi spune câ ţi oameni sunt necesari, numă rul limita, pentru a se
manifesta efectul. Desigur, cu cat mai multe persoane participa, cu atâ t e efectul mai mare. In
cazul unui oraş de un milion de locuitori, numă rul necesar e in jur de o suta. Intr-o lume de sase
miliarde de oameni, radical dintr-un procent al populaţiei date este doar in jur de opt mii de
persoane.

De-a lungul acelei perioade, am avut oportunitatea sa vad unele înregistră ri video care ară tau
cum era vindecata o tumora canceroasa, cu un diametru de aproape 7,5 cm, din corpul unei
femei, care, după standardele medicale vestice, fusese diagnosticata ca fiind inoperabila.
Aceasta femeie a mers, cu ultimele puteri, la un spital fă ră tratamente medicamentoase in
Bejing, China. [acum închis de că tre guvernul Chinez - VisualizeDaily.com]

Deci, in documentaţia video, filmul prezintă femeia, întinsa in camera de spital. Ea este pe
deplin treaza, perfect conştienta si crede in procesul care este pe cale sa aibă loc. Înaintea ei se
afla un tehnician de ultrasunete care mâ nuieşte o bagheta de ultrasunete asupra abdomenului
ei inferior, pe care îl putem vedea pe ecranul dublu al unui televizor. In partea stâ ngă a
ecranului, se face o poza, o captura video, ca referinţa. Aşa ca noi putem vedea care a fost
condiţia acesteia la acel moment dat. In partea dreapta a ecranului putem vedea, in direct, trei
specialişti care se afla in spatele ei si care acţionează energetic asupra trupului ei prin tră irile
experimentate de corpurile lor.

Ei încep sa facă incantaţii ale unui cuvâ nt pe care l-au ales împreuna ca fiind un cuvâ nt ce le
întă reşte sentimentul ca ea e deja vindecata. Invocaţia spunea in esenţa, “Deja vindecata”, “Deja
realizat”. Si pe mă sură ce ei încep sa aibă aceasta tră ire si spun aceste cuvinte intre ei, pe
ecranul televizorului putem observa, in direct, cum aceasta tumoare cancerigena dispare in mai
puţin de trei minute in timp real. Nu este unul din acele cadre de documentar derulate rapid,
care arata un trandafir ce se deschide in 30 de secunde, procesul durâ nd, de fapt, zile întregi.
Aici, totul se petrece, efectiv, in trei minute. Corpul ei a rezonat cu tră irile specialiştilor, care
erau antrenaţi sa aibă genul de tră iri resimţite atunci. Si ei nu simţeau altceva decâ t ca se aflau
in prezenta unei femei deja vindecate, pe deplin revigorata, pe deplin capabila. Ei nu o vedeau
ca pe o femeie care era bolnava. Ei nu spuneau, “Cancer ră u, trebuie sa ieşi afara”.

Am avut oportunitatea de a vorbi cu un domn, Luke Chan, care chiar a realizat acest film. Si i-am
pus o întrebare: “Dar daca acei trei specialişti nu erau acolo? Putea aceasta femeie să facă asta,
am putea careva dintre noi sa reuşim singuri?” Mi-a zâ mbit câ nd i-am pus întrebarea si a spus,
“Gregg, după toate probabilită ţile, ea ar fi putut sa ruseasca si singura. Totuşi, e ceva la noi,
oamenii, pentru ca ne simţim mai încreză tori si mai puternici atunci câ nd suntem susţinuţi de
alţii in lucrurile in care credem, in lucrurile pe care alegem sa le realizam.”
Chiar mai recent, cercetarea realizata de că tre omul de ştiinţa Masaru Emoto, cu privire la
relaţia dintre emoţiile umane, sentimentele umane si pică turile de apa, prezintă aceasta relaţie
si mai punctual. Astfel, acest om de ştiinţă , aceste proiecte particulare de cercetare au
descoperit ca pică turile de apa, care oricum reprezintă peste şaptezeci la suta din lumea
noastră si şaptezeci la suta din corpurile noastre, pică turile de apa ră spund la emoţiile umane,
fie ca acestea sunt simţite in corp, ori sunt chiar scrise pe etichete, care sunt plasate pe fiole de
apa. Si emoţiile cercetă torului, precum si etichetele sunt scrise si
plasate sub acele fiole. Fiolele au fost apoi îngheţate pentru o
anumita perioada de timp, înlă turate din procesul de îngheţare si
"Iubire si Recunostinta"
pe mă sura ce încep sa se dezgheţe, cristalizează . Si forma
cristalelor este cea care oferă indicii asupra ceea ce se petrece cu
emoţia respectiva.

[poze ale cristalelor de apa fă cute de Dr. Emoto]

Si este un exemplu cu adevă rat minunat, un exemplu foarte direct despre cum fiecare dintre noi
are şansa de a participa. Nu pentru a controla si a manipula, ci pentru a participa la
evenimentele din lumea in care tră im, la evenimentele din viata noastră , ale familiei noastre, ale
comunită ţii noastre si ale corpurilor noastre, prin câ mpul care uneşte totul in creaţie.”