DEONTOLOGIE ŞI ETICĂ PROFESIONALĂ(M41)

CURS 2

TOTALITATE ŞI INDIVIDUALITATE
1.3 Sisteme personale de valori
1.4 Drepturi şi libertăţi

1.3 Sisteme personale de valori.

În activităţile în care ne implicăm de-a lungul timpului, suntem în mare măsură
influenţaţi de popriul sistem de valori. Conştientizate sau nu, valorile intervin în deciziile pe care
le luăm, în acţiunile pe care le întreprindem, şi mai ales în stările pe care le trăim Înainte de a ne
defini propriul sistem de valori, trebuie să înţelegem ce sunt ele mai exact. Valorile reprezintă
lucrurile pe care le considerăm importante, care ne ghidează modul de lucru şi stilul de viaţă. În
funcţie de ele, ne prioritizăm activităţile, iar atunci când analizăm dacă viaţa noastră este aşa
cum am vrea să fie, ne raportăm involuntar la ele.Specialiştii au identificat două tipuri de valori:
valori personale şi valori profesionale. Valorile personale se referă strict la ceea ce noi
considerăm important în viaţa noastră personală (de exemplu: în familie, relaţiile cu ceilalţi, în
viaţa spirituală/religie), iar valorile profesionale definesc ceea ce ni se pare important în
activitatea noastră (să câştigăm un salariu bun, să îi conducem pe alţii, să fim propriul nostru şef
etc). Acestea au un rol major atunci când ne alegem o profesie.

Relaţia asistent medical-pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite

nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata
apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al
omului, ea nu are pret.
Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o
militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si
caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze
creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare
in medicina. Asistentul medical trebuie sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii
ingrijirilor, sa ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este ruperea
echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica, psihica, o dificultate sau o inadaptare
la o situatie noua, provizorie sau definitiva. O persoana “intra in boala” cu un anumit tip de
sistem nervos si de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita ereditate, cu
complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont cultural si de aceea bolnavul ia diverse
atitudini fata de boala, dar in acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie,
insa- posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam neconditionat pe toti.
Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de respect, caldura
si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori, asistenta medicala este
considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului, uitandu-se ceea ce este esential in
practica medicala, si anume: intelegerea si disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca,
pe cand asistenta e cea care supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia
dintre asistenta medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si
la stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile interioare.
Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu starea lui
actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta
pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice semn cu capul,
susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea)
influeteaza bolnavul, generand suspiciuni si disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei
medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de daruire,
solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv, profesia medicala
trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate, locul central in activitatea de
ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si acceptat “asa cum este. O atitudine apropiata
fata de bolnav nu inseamna umilinta, mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile,
pe care in alte conditii nu le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica
pastrarea confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti obligat sa divulgi
unele secrete, dar trebuie sa stii când si cui sa o faci.
Cele mai importante atribuţii ale unei asistente medicale sunt :
- asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice
- realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale
- programarea pacienţilor pentru investigaţii de specialitate
- administrarea tratamentelor
- intervenţii în situaţii de urgenţă
- monitorizarea stării pacientului
- completarea documentelor de evidenţă a medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de
observaţie clinică medicală
- sterilizarea instrumentelor şi a materialelor
- asigurarea condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi asigurarea
condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor.
Inca de la internare comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta,
pacientul trebuie sa fie echilibrat psihic – asistenta medicala explicandu-i scopul si natura
interventiillor, familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de
securitate linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De
asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a
manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si
integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi
orientata asupra “lipsei” si consta in a spori independenta pacientului. In final se obtine
 ameliorarea “dependentei” sau “castigarea independentei”. Ingrijirile trebuie sa favorizeze
drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In momentul externarii
din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau mod de viata, evitarea
eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale medicale periodice , iar
apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de viata al pacientului. De
asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata asupra pacientului externat
pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti avand nevoie permanenta de o
persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu cecitate din diverse cauze).
In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte teoretice aprofundate si
capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de ingrijire individualizata, personalizata,
competenta si umana.

1.4 Drepturi şi libertati

Drepturile fundamentale cetatenesti reprezinta acele drepturi ale cetatenilor care sunt
esentiale pentru existenta fizica, pentru dezvoltarea materiala si intelectuala a acestora, precum si
pentru asigurarea participarii lor active la conducerea statului. Drepturile fundamentale sunt acele
drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora,
indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si
garantate prin Constitutie si legi.

Drepturile omului. Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste
tot) și egalitare (aceeași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi
legale
1.  Principiul egalitatii in drepturi si a egalitatii sanselor 
2.  Dreptul la aparare si principiul accesului nediscriminatoriu la actul de justitie 
3.  Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatos 
4. .Libertatea individuala si dreptul la libera circulatie a individului 
5.  Viata intima, inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei 
6.  Libertatea constiintei 
7.  Libertatea de exprimare 
8.  Libertatea informatiei 
9.  Dreptul la invatatura si accesul la cultura 
10. Dreptul cetateanului de a alege si de a fi ales 
11.  Dreptul cetateanului la initiativa legislativa 
12.  Dreptul cetateanului de a organiza si participa la intruniri publice 
13.  Dreptul de asociere 
14.  Munca si dreptul la greva 
15.  Libertatea economica 
16.  Dreptul de proprietate privata si dreptul la mostenire 
17. Protectia copiilor si a tinerilor 
18.  Protectia persoanelor cu handicap 
 19.  Dreptul de petitionare 
20.  Dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica 
21.  Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati 

Drepturile pacientului.
(conform Legii nr. 46/2003)
 
I. Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate.
II. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare.
III. Dreptul pacientului la informaţia medicală
 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile,
precum şi la modul de a le utiliza.
 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al
furnizorilor de servicii de sănătate.
 Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care
trebuie să le respecte pe durata spitalizării.
 Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor
medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor
existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi
nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic
şi prognostic.
 Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care
informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.
 Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă
persoană care să fie informată în locul său.
 Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală.
 Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al
investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada
spitalizării.
IV. Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală
 Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumându-si, în
scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor
medicale trebuie explicate pacientului.
 In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul
reprezentantului legal nu mai este necesar.
 Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea
tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii
diagnosticului sau a tratamentului ca care acesta este de acord.
 Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in invatamantul
medical clinic si la cercetarea stiintifica.
  Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicala fara
consimtamântul sau, cu exceptia cazurilor în care imaginile sunt necesare
diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.
V. Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului
 Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul,
prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul
acestuia.
 Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul
îsi da consimtamântul explicit sau daca legea o cere în mod expres.
 Pacientul are acces la datele medicale personale.
 Orice amestec în viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia
cazurilor în care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori
îngrijirile acordate si numai cu consimtamântul pacientului.
VI. Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale
 Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual,
material si de sfaturi pe tot parcursul îngrijirilor medicale.
 Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic
acreditat din afara spitalului.
 Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pâna la ameliorarea starii sale de
sanatate sau pâna la vindecare.
 Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta.

Drepturile copilului. (așa cum sunt ele enunțate în Convenție)

1. Copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale.
2. Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele,
precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
3. Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia, printr-o măsura
dispusă în condițiile legii are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu
ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al
copilului.
4. Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întreține relații personale
și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine
interesului superior al copilului.
5. Copilul are dreptul de a primi o educație care să îi permită dezvoltarea, în condiții
nediscriminatorii, a aptitudinilor și personalității sale.
6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge
și de a beneficia de serviciile medicale și de recuperare necesare pentru asigurarea
realizării efective a acestui drept.
7. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării și nu poate fi constrâns la o
munca ce comportă un risc potențial sau care este susceptibilă să îi compromită educația
 ori să îi dăuneze sănătății sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale ori
sociale.
8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică,
mentală, spirituală, morală și socială.
9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistență socială și de asigurări sociale, în funcție de
resursele și de situația în care se află acesta și persoanele în întreținerea cărora se găsește.
10. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva folosirii ilicite de stupefiante și substanțe
psihotrope, așa cum sunt acestea definite de tratatele internaționale în materie.
11. Copilul are dreptul la protecție împotriva oricărei forme de exploatare;
12. Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor
13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și
familiale. Este interzisă orice acțiune de natură să afecteze imaginea publică a copilului
sau dreptul acestuia la viața intimă, privată și familială.
14. Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Părinții sau după caz alți reprezentanți legali
ai copilului, persoanele care au în plasament copii precum și persoanele care prin natura
funcției promovează și asigura respectarea drepturilor copiilor au obligația de a le asigura
informații, explicații și sfaturi în funcție de vârsta și gradul de înțelegere al acestora
precum și de a le permite să-și exprime punctul de vedere, ideile și opiniile.
15. Copilul capabil de discernământ are dreptul de a-și exprima liber opinia sa asupra oricărei
probleme care îl privește. În orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește,
copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit
vârsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat și copilul care nu a împlinit vârsta de 10
ani dacă autoritatea competentă apreciază că audierea lui este necesară pentru soluționarea
cauzei.
16. Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și religie. Religia copilului care a
împlinit 14 ani nu poate fi schimbată fără consimțământul acestuia; copilul care a împlinit
vârsta de 16 ani are dreptul să-și aleagă singur religia.
17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, în structuri formale și informale, precum și
dreptul la libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege.
18. Copilul aparținând unei minorități etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viață
culturală proprie, la declararea apartenenței sale religioase, la practicarea propriei sale
religii, precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membrii ai comunității
din care face parte.
19. Copilul are dreptul la respectarea personalității și individualității sale și nu poate fi supus
pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.
20. Copilul are dreptul la odihnă și vacanță.
21. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricăror forme de violentă, neglijentă, abuz
sau rele-tratamente.
22. Copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Copilul are dreptul sa fie crescut într-
o atmosferă de afecțiune și de securitate materială și morală.
 23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea părinților săi sau care, în
vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, are dreptul la
protecție alternativă.
24. Copilul are dreptul sa depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale
fundamentale; Copilul este informat asupra drepturilor sale precum și asupra modalităților
de exercitare a acestora.

Drepturile femeii in maternitate.

●Femeia gravidă beneficiază de asistenţă medicală gratuită, o dată cu luarea în evidenţă de către
medicul de familie.
●Este bine ca angajatorul să cunoască cât mai curând situaţia gravidei, pentru ca aceasta să poată
fi ocrotită la locul de muncă, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
●În caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate şi în perioada de alăptare contractul
persoanei încadrate în munca nu poate fi desfăcut din iniţiativa unităţii (Codul Muncii art.146).
● Femeile gravide şi cele care alăptează nu pot fi folosite în locuri de muncă cu condiţii
vătămătoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical şi nu pot fi chemate la ore
suplimentare. Cu acordul lor, ele pot fi trecute la alte locuri de muncă fără scăderea retribuţiei
(Codul Muncii art.152).
● Este interzisă munca femeilor gravide, începand din luna a şasea, pe timpul nopţii (Codul
Muncii art. 154).
●Angajatele au dreptul la un concediu plătit de maternitate de 112 zile, din care 52 zile înainte
de naştere şi 60 zile după (Codul Muncii, Legea nr.180/1992 privind pensiile şi alte drepturi de
asigurări sociale ale agricultorilor şi Hotărârea nr.880/1965 privind acordarea de ajutoare
materiale în cadrul asigurărilor sociale de stat).
●Angajatele pot beneficia, la cerere, în continuarea concediului de maternitate, de un concediu
plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la doi ani (Legea nr.120/1997).
●Femeile cu handicap încadrate în gradul I de invaliditate, ocrotite prin forme
neinstituţionalizate, au dreptul la un concediu prenatal, la cerere, începând cu luna a şasea de
sarcină (Legea nr.53/1992).
●Femeile care se află în concediu pentru sarcină şi lehuzie sau în concediu medical pentru
îngrijirea copilului bolnav de până la şase ani au calitatea de asigurat, fără plata contribuţiei
pentru asigurările sociale de sănatate (Legea nr.145/1997).