OSTEOGENESIS IMPERFECTA

Osteogeneza imperfecta (OI) sau maladia Lobstein este o boala ereditara rara a tesutului
conjunctiv, caracterizata prin fragilitate osoasa.

Initial s-a numit “ boala oamenilor de sticla " sau " boala oaselor de sticla ", iar de-a lungul
timpului a avut mai multe denumiri: fragilitate osoasa, osteopsatiroza idiopatica,maladia Vrolik.

OI este in general o anomalie de productie a colagenului, principala proteina fibroasa din os.
Cel mai vechi caz cunoscut de osteogeneza imperfecta este al unui copil , partial mumificat din
Egiptul antic acum adapostit de un muzeu britanic. Boala a fost denumita dupa Johann Lobstein
(1777-1835), chirurg.

OI este o boala rara, prevalenta sa fiind estimata la 1/10 000 -1/15 000 de nasteri fiind intalnita la
toate rasele si grupurile etnice si la ambele sexe. Aceasta estimare nu include formele moderate
de boala care pot trece inaparente.In Romania, cazurile ating un numar de 2.600 de pacienti.
OI este o boala ereditara, cu transmitere autozomal dominanta. Afectiunea este data de un defect
in functionarea a 2 gene care codifica colagenul I, adica gena COL1A1 pe cromozomul 17 sau
gena COL1A2 pe cromozomul 7.

In multe cazuri OI nu este mostenita, dar este data de o mutatie genica survenita doar la copil
(mutatie de novo). In acest caz nici unul din parinti nu este afectat.Aceasta mutatie devine insa
ereditara si va fi transmisa la descendenti dupa modelul autozomal dominant.

SEMNE CLINICE

▪ Sclere albastre
▪ Surditate progresiva, post-pubertala
▪ Laxitatea ligamentara si alte anomalii ale tesutului conjunctiv
▪ Sugarii si copiii cu OI au un facies de forma triunghiulara, craniul este relativ mare în
comparatie cu corpul.
▪ Intelectul este în general normal.
▪ Fracturi spontane sau la traumatisme minore, cu deformari ale oaselor
▪ Curbarea bratelor, a gambelor sau a coloanei vertebrale(scolioza sau cifoza), deformari
ale scheletului
▪ Statura mica
▪ Dentinogeneza imperfecta
▪ Astenie importanta

10% dintre pacienti prezinta fracturi chiar de la nastere, 25% din cazuri prezinta fracturi în
primul an de viata, iar 50% dintre pacienti au fracturi în perioada prescolara;riscul de fractura
scade în adolescenta.

Alte probleme asociate:
▪ deformarileosoase
▪ cifo-scolioza, hernii
▪ prolaps de valva mitrala(toate cauzate de deficienta structurala a tesutului conjunctiv, cu
fragilitate osoasa importanta, hiperlaxitate conjunctiva generalizata ).

FORME CLINICE

In 1979, Sillence a propus o clasificare a OI în 4 categorii, bazate pe criterii clinice. Cu
unele modificări minore, aceasta clasificare este inca utilizata. Nu este posibil întotdeauna
sa se determine din ce categorie face parte boala unui individ.


tipul I : fragilitate osoasa mai putin severa, sclere albastre pe toata durata vietii, pierderea
timpurie a auzului. Tipul I a fost subdivizat in tipul I A -fara dentinogeneza imperfecta si tipul I
B – cu dentinogeneza imperfecta;
tipul II : fragilitate osoasa excesiva ce determina moartea in perioada neonatala;
tipul III : fragilitate osoasa marcata, multiple fracturi, deformarea severa a oaselor lungi, retard
sever de crestere. Sclerele, albastre la nastere, devin albe odata cu varsta, iar dentinogeneza
imperfecta se intalneste in 80% din cazuri;
tipul IV :osteoporoza, fragilitate osoasa si deformari ale oaselor lungi de intensitate variabila,
sclere albe. Tipul IV a fost subdivizat in IV A – fara dentinogeneza imperfecta si tipul IV B –
cu dentinogeneza imperfecta.

STABILIREA DIAGNOSTICULUI

Osteogeneza imperfecta poate fi uneori dificil de diagnosticat. Formele severe sunt diagnosticate
intrauterin prin examen ecografic cu observarea fracturilor sau imediat postnatal datorita
fracturilor frecvente la manipularea fireasca a nou nascutului.

Formele moderate sunt adesea tarziu diagnosticate prin acumularea unui numar mare de fracturi
cu deformari evidente ale oaselor si retard statural.

SFAT GENETIC

Gena care determina OI are transmitere autozomal dominanta. Astfel, daca un parinte este
afectat,exista 50% sanse pentru fiecare descendent sa fie afectat (model transmitere pentru OI tip
I, II, IV siV)

In multe cazuri ,OI nu este mostenita dar este data de o mutatie genica survenita doar la copil (
mutatie de novo). In acest caz nici unul din parinti nu este afectat (valabil pentru 60% din
pacientii cu forme moderate de OI tip I si tip IV). Aceasta mutatie devine insa ereditara si va fi
transmisa la descendenti dupa modelul autozomal dominant.
100% din cazurile cu forma letala OI tip II si o mica parte din cei cu OI tip III se produc prin
mutatii de novo. Riscul parintilor acestor pacienti de a mai avea copii afectati este de
aproximativ 5%,considerand posibilitatea mozaicismului germinal.
Unele cazuri de OI tip III si OI tipVII sunt caracterizate de o ereditate autozomal recesiva
, riscul unor parinti sanatosi de a mai avea un copil afectat fiind de 25%. Speranta de viata este
normala in cazul formelor moderate de OI, dar este scurtata in formele cu cifoscolioza severa si
modificari ale toracelui cu insuficienta cardio-pulmonara. Pacientii cu forme severe nu
supravietuiesc perioadei neonatale.
OI poate antrena o incapacitate fizica necesitand utilizarea scaunului rulant.
Fertilitatea este normala dar sarcina poate fi complicata la pacientele cu OI tip III datorita staturii
mici, pelvisului mic si nasterea necesita sectiune cezariana.
O persoana afectata poate prezenta unele simptome enumerate, nu obligatoriu toate si mai ales
nu toate deodata. Multi bolnavi prezinta manifestari atenuate sau nu au semne vizibile. OI se
exprima într-o maniera individuala de la un bolnav la altul si ramane imprevizibila.

POSIBILITATI DE TRATAMENT

OI nu are, in acest moment, un tratament curativ. Astfel, toate eforturile sunt indreptate spre
tratamente si masuri atente de ingrijire care pot evita sau reduce consecintele si complicatiile
acestei boli.
Managementul pacientilor cu OI necesita o echipa multidisciplinara(ortoped, fizioterapeut,
pediatru, orl-ist,neurolog, stomatolog, genetician, psiholog) si implica terapia suportiva pentru
minimalizarea fracturilor,reducerea dizabilitatii si mentinerea starii de sanatate.
Tratamentele chirugicale permit conservarea osoasa si pot preveni fracturile. Mijloacele sunt diverse:
punerea unei brose, cui interosos, cui telescopic .
Terapia cu biofosfonati(Pamidronat, Acid Zoledronic) este eficienta in cresterea masei si a
duritatii osoase cu reducerea fracturilor si imbunatatirea histomorfometriei osoase dar trebuie
utilizata cu precautie.

Tratamentul cu hormoni de crestere pare a imbunatati rata de crestere liniara si formarea osoasa.

Balneoterapia in piscina permite conservarea osoasa, evitand fracturile.