Sunteți pe pagina 1din 21

ȘCOALA POSTLICEALĂ FUNDAȚIA ECOLOGICĂ “GREEN”

BRASOV

5 afectiuni ale persoanelor varstnice


Depresia, Accidentul vascular cerebral, Diabetul zaharat tip 2,
Osteoartrita si Osteoporoza

Calcea Nicoleta
A.M.G. II F
Prof:Rujoiu
Gerontologie, geriatrie si nursing

BRAȘOV
2020
1. Depresia:
Câteva situații care pot crește riscul de apariție a depresiei la persoanele vârstnice:
Îmbătrânirea – de cele mai multe ori, înaintarea în vârstă este însoțită și de slăbirea organismului.
Dacă la aceasta se adaugă existența uneia sau a mai multor boli cronice, vârstnicilor le va fi
destul de greu să aibă o atitudine pozitivă;
Pensionarea – încetarea activității profesionale și a unei rutine cunoscute poate afecta viața de zi
cu zi a persoanei dragi. Mai mult, pentru vârstnicii care au lucrat 20-30 de ani într-un singur loc,
colegii de muncă au devenit apropiați;
Pierderea partenerului de viață va lăsa urme adânci și poate declanșa depresia. Dacă starea de
tristețe persistă mult prea mult și apar manifestări specifice (vedeți mai jos), există un risc mai
mare de apariție a depresiei;
Unele medicamente – depresia poate apărea uneori ca un efect secundar al unor medicamente sau
combinații ale acestora. De aceea, este important ca familia și pacientul să păstreze o strânsă
legătură cu medicul curant sau cel de familie pentru a surprinde din timp aceste posibile efecte
secundare.
Pe lângă cauzele frecvente ale depresiei, există și o serie de lucruri care pot crește probabilitatea
de îmbolnăvire. Printre acestea se află: un grad de incidență mai mare în rândul doamnelor de
peste 65 de ani, lipsa susținerii din partea grupului de prieteni, o viață stresantă, existența unei
boli care afectează imaginea de sine, ereditatea, durerea cronică, abuzul de alcool și teama de
moarte.
Depresia are o serie de semne care o dezvăluie mai ales în fața persoanelor apropiate celor
vârstnici. Rudele, prietenii sau chiar vecinii sunt primii care observă o schimbare de
comportament sau a stării de spirit. Mai jos sunt alte câteva semne care apar des în rândul
seniorilor cu depresie:
O stare de tristețe și apatie;
Absența bucuriei în activitățile care îi încântau în urmă cu ceva timp;
Pierderea poftei de mâncare sau consumul exagerat de alimente;
Singurătate și sentimentul de inutilitate;
Sentimentul de excludere din viața copiilor;
Retragerea din activitățile familiale sau din comunitatea de prieteni;
Reducerea sau absența motivației de a face activitățile zilnice;
Dificultăți de concentrare sau probleme de memorie;
Confuzie;
Evadarea în activități nesănătoase (de exemplu, consumul excesiv de alcool), pentru a „scăpa” de
problemele de zi cu zi;

2
Lipsa unui somn odihnitor sau insomnie;
O stare generală de oboseală;
Neglijarea igienei;
Gânduri suicidale și lipsă de interes față de un tratament care le-ar putea îmbunătăți afecțiunile
cronice de care suferă;
Pe lângă aceste semne, este bine de știut că mulți vârstnici susțin vehement că nu sunt triști sau
depresivi. Ajung, totuși, să acuze dureri fizice inexplicabile, probleme digestive fără o cauză
anume, agravarea durerilor de cap sau senzații de „goliciune” mentală (lipsa unei emoții).
Este bine ca familia să păstreze o legătură constantă cu persoana dragă și să fie alături de ea
pentru ca, împreună cu medicul curant, să se stabilească un diagnostic corect. Pe lângă dialog,
doctorul va putea, pe baza semnelor depresiei și a unor teste, să excludă, dacă este cazul,
afecțiunea ca manifestare a unor alte boli sau ca un efect secundar al unor medicamente.

De asemenea, alte boli se pot manifesta asemănător depresiei, deci nici acest lucru nu ar trebui
trecut cu vederea. Mai jos sunt câteva dintre aceste afecțiuni:

Sindromul bipolar – prin comparație cu depresia, această boală constă în alternarea perioadelor
de tristețe și lipsă de speranță cu cele de entuziasm, stare de bine și încredere de sine;
Hipotiroidismul – în cazul acestei afecțiuni, glanda tiroidă nu produce o cantitate suficientă de
hormoni. Cum aceștia sunt necesari pentru funcționarea normală a creierului, pacienții cu
hipotiroidism resimt oboseală, probleme de concentrare și tristețe, toate comune și depresiei. Prin
comparație cu depresia, hipotiroidismul este marcat și de o sensibilitate mai mare la temperaturi
reduse, pierderea părului și uscarea pielii. Diagnosticul este realizat printr-un test de sânge, iar
tratamentul implică, de cele mai multe ori, doar o pastilă pe zi;
Diabetul de tip 2 – persoanele vârstnice pot dezvolta diabet zaharat fără a-și da seama. Acest
lucru se poate întâmpla dacă pierd în greutate rapid, se simt tot mai obosite sau sunt abătute. De
asemenea, există și cazul unei depresii aparente, care este mult diminuată dacă persoana primește
tratamentul adecvat pentru diabet;
Sindromul de oboseală cronică – se manifestă printr-o oboseală aparent exagerată, fără o cauză
anume. Pe lângă letargie, persoana în cauză poate resimți dureri musculare și poate avea
probleme de concentrare și insomnie, simptome comune și depresiei. Există, totuși, o diferență
majoră între cele două. Dacă în cazul depresiei, persoanele dragi nouă sunt obosite fizic și
neinteresate de activitățile care le făceau plăcere, pentru cele cu sindromul de oboseală cronică
există extenuarea fizică, însă dorința de a participa nu dispare, în ciuda lipsei energiei;
PTSD (sindromul de stres posttraumatic) – reprezintă o altă afecțiune care poate fi confundată cu
depresia. Cele două au în comun problemele de concentrare, evitarea unor activități care le

3
făceau plăcere, senzația de distanțare față de ceilalți și gândurile negative. Principala diferență
este că PTSD apare ca urmare a unui eveniment traumatizant care a avut loc în ultimele șase luni.

2. Accidentul vascular cerebral

Atacul cerebral (AVC) se produce atunci când alimentarea cu sânge a creierului este întreruptă.
Lucrul acesta se poate întâmpla atunci când un vas de sânge din creier se sparge (AVC
hemoragic) sau atunci când apare un cheag într-un vas de sânge, care întrerupe alimentarea cu
sânge a creierului, sau când vasele cerebrale sunt comprimate de un proces canceros (AVC
ischemic). Când celulele creierului sunt private de oxigen, ele mor.
Atacul cerebral: simptomele
De obicei, atacul cerebral apare pe neașteptate și poate include:
- incapacitatea de a vedea cu unul sau cu ambii ochi;
- amorțirea feței, a mâinilor sau a picioarelor, în special pe una din părți;
- durere de cap severă;
- dificultate în deplasare;
- amețeală, dificultăți în coordonarea mișcărilor și a echilibrului;
- stare de confuzie;
- dificultate în vorbire;
Atacul vascular cerebral tranzitoriu
Mini-AVC-ul, sau atacul vascular cerebral tranzitoriu (AVT), debutează ca un AVC, dar
încetează într-o oră sau mai repede, fără a lăsa sechele. De obicei durează câteva minute, însă în
faza de început nu se poate pronunța nimeni dacă este vorba de un AVC sau doar de un AVT.
Potrivit Institutului Național al Afecțiunilor Neurologice și AVC din SUA, 33% din cele
aproximativ 50 000 de persoane care fac anual AVT fac mai târziu în viață și un AVC sever. De
aceea, prezența unui AVT constituie un semnal de alarmă. Dacă aceste simptome sunt prezente și
există indicii că ar fi cauzate de un AVC, este foarte important ca persoana în cauză să solicite
ajutor medical specializat imediat.
Factorii de risc ai AVC-ului
Unii dintre factorii de risc sunt modificabili (spre exemplu, fumatul) alții sunt nemodificabili
(spre exemplu, vârsta).
Vârsta
Istoricul familial
Sexul
Rasa și etnia

4
Hipertensiunea
Diabetul
Bolile de inimă
Fumatul
Nivelul colesterolului sanguin
Consumul de droguri
Obezitatea

3. Diabet zaharat tip 2

Diabetul zaharat de tip 2, cunoscut si sub numele de diabet zaharat la debut sau non-insulino-
dependent, este o afectiune cronica care influenteaza modul in care corpul metabolizeaza zaharul
(glucoza), sursa importanta de combustibil a organismului. in cazul diabetului de tip 2, corpul
dvs. fie rezista efectelor insulinei - un hormon care regleaza circulatia zaharului in celulele
dumneavoastra, fie nu produce suficienta insulina pentru a mentine un nivel normal de glucoza.
Nu exista nici un tratament care sa vindece diabetul de tip 2, dar este posibil sa reusi sa
gestionezi conditia printre-o dieta echilibrata, exercitii si mentinerea unei greutate sanatoasa.
Daca acestea nu sunt suficiente, este posibil sa aveti nevoie de medicamente pentru diabet sau de
terapie cu insulina.
CAUZE / AGENT INFECTIOS / FACTORI DE RISC
Cauzele diabetului zaharat de tip 2
Diabetul de tip 2 se dezvolta atunci cand organismul devine rezistent la insulina sau atunci cand
pancreasul nu mai produce suficient insulina.
Cum functioneaza insulina
Insulina este un hormon care provine din glanda situata in spatele si sub stomac (pancreas).
Pancreasul secreta insulina in sange. Insulina circula, permitand zaharului sa intre in celule,
scazand cantitatea de zahar din sange.
Care este rolul glucozei
Glucoza - un zahar - este o sursa principala de energie pentru celulele care alcatuiesc muschii si
alte tesuturi. Zaharul este absorbit in sange, unde intra in celule cu ajutorul insulinei. Ficatul dvs.
stocheaza si produce glucoza. Atunci cand nivelurile de glucoza sunt scazute, cum ar fi atunci
cand nu ati mancat intr-un timp, ficatul sparge glicogenul stocat in glucoza pentru a va mentine
nivelul de glucoza intr-un interval normal. In cazul diabetului de tip 2, acest proces nu
functioneaza bine. In loc sa fie mutat in celule, zaharul se acumuleaza in sange.

5
Factori care maresc riscul aparitiei diabetului de tip 2 pot fi:
Greutatea;
Lipsa activitatii fizice;
Cazuri de diabeti tip 2 in familie;
Varsta, riscul crescand odata cu imbatranirea.
Diabetul de tip 2 poate fi usor de ignorat, mai ales in primele etape cand nu se manifesta
simptome. Dar diabetul afecteaza multe organe importante, inclusiv inima, vasele de sange,
nervii, ochii si rinichii. Controlul nivelurilor de zahar din sange poate ajuta la prevenirea acestor
complicatii.
SIMPTOME
Semnele si simptomele diabetului de tip 2 se dezvolta adesea incet. De fapt, puteti avea diabet de
tip 2 de ani de zile si nu-l stiti. Cele mai frecvente simtpome pe care le puteti experimenta sunt:
Cresterea setei si urinarea frecventa. Excesul de zahar care se formeaza in sange determina
scoaterea fluidului din tesuturi. Acest lucru va poate lasa insetat. Ca urmare, puteti bea, si urina,
mai mult decat de obicei;
Cresterea senzatiei de foame. Fara insulina suficienta pentru a muta zaharul in celulele tale,
muschii si organele tale acumuleaza prea multa energie. Acest lucru declanseaza o senzatie de
foame intensa;
Pierdere in greutate. In ciuda faptului ca mancati mai mult decat de obicei pentru a tine senzatie
de foame sub control, exista posibilitatea sa pierdeti in greutate. Fara capacitatea de a metaboliza
glucoza, organismul utilizeaza combustibili alternativi depozitati in muschi si grasimi. Calorii
sunt pierdute deoarece excesul de glucoza este eliberat in urina.
Alte simptome ale diabetului de tip 2 sunt:
Oboseala;
Vedere neclara;
Infectii frecvente;
Zone de piele intunecata.
TRATAMENT
Pentru a controla diabetul de tip 2 trebuie sa mancati sanatos si sa faceti sport in mod regulat.
Contrar perceptiei populare, nu exista o dieta specifica diabetului. Cu toate acestea, este
important sa va centrati dieta pe aceste alimente bogate in fibre, cu continut scazut de grasimi.
De asemenea, va trebui sa consumati mai putine produse de origine animala, carbohidrati rafinati
si dulciuri. Uneori, sunt necesare medicamente sau administrarea de insulina. Este foarte
important sa va monitorizati zilnic nivelul zaharului din sange

6
PREVENTIE
Un stil de viata sanatos va pot ajuta sa preveniti diabetul de tip 2, de aceea, este foarte important
sa aveti un regim alimentar echilibrat si sa faceti miscare. Daca sunteti supraponderal, pierderea
a 7% din greutatea corporala poate reduce riscul de diabet.

4. Osteoartrita
Osteoartrita este o afectiune in care cartilajul care protejeaza si inveleste suprafetele articulare se
deterioreaza o data cu trecerea timpului. In cele din urma, oasele, nemaifiind separate de cartilaj,
se freaca unele de altele, ducand la lezarea tesutului si a osului subiacent si determinand aparitia
simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei.
Osteoartrita, denumita cateodata boala articulara degenerativa sau osteoartroza, reprezinta cea
mai frecventa forma de artrita si este cauza principala a durerii si invaliditatii in randul adultilor
invarsta.
Boala afecteaza adesea articulatiile coloanei vertebrale, degetelor de la mana, degetului mare de
la mana, soldului, genunchilor sau degetelor de la picioare. Osteoartrita de la nivelul
genunchiului se soldeaza cu invaliditate in 10% din cazurile (1 din 10 persoane) aparute la
varsta de peste 55 de ani si 25% dintre acestea (1 din 4 persoane) au invaliditate severa.
Simptome
Printre simptomele osteoartritei se numara:
- durerea, in special la nivelul mainilor, soldurilor, genunchilor sau picioarelor si cateodata la
nivelul coloanei vertebrale; durerea este in stransa relatie cu activitatea desfasurata in articulatia
respectiva si este mai puternica la sfarsitul zilei sau dupa perioade de activitate; pe masura ce
boala avanseaza, durerea apare chiar si in repaus
- rigiditate (care dureaza mai putin de o ora) dupa perioade de inactivitate, cum ar fi dimineata la
trezire sau dupa repaus prelungit
- limitarea miscarilor in articulatie
- durere la palpare si tumefiere ocazionala
- deformari articulare (in special in stadiile tardive ale osteoartritei)
- cracmente articulare (crepitatii), insotite adesea de durere; aceste cracmente pot aparea de
asemenea si intr-o articulatie normala (nonartritica) si sunt de obicei nedureroase.

Simptomele osteoartritei pot fi de la minore la severe. Simptomele depind de articulatiile


afectate. In cazul in care sunt afectate articulatiile care sustin greutatea (cum ar fi soldurile si
genunchii), apar mai multe complicatii decat in cazul osteoartritei de la nivelul articulatiilor care
nu sustin greutatea, cum ar fi cele de la nivelul degetelor.

7
De obicei, osteoartrita este limitata la un singur set de articulatii, cum ar fi de exemplu ambii
genunchi. Cu toate acestea, ea poate avea mai multe localizari in organism (de exemplu,
genunchii si mainile). In mod normal osteoartrita produce simptome numai la nivelul uneia sau
mai multor articulatii; simptomele care afecteaza intregul orgasnism cum ar fi febra, scaderea in
greutate sau rash-ul nu sunt intalnite in osteoartrita.
Pe masura ce osteoartrita devine din ce in ce mai severa, simptomele pot presupune o pierdere
totala a functiei articulatiilor afectate.
Cauze
Osteoartrita este rezultatul unor modificari chimice de la nivelul cartilajului care fac ca el sa se
distruga intr-un ritm mai rapid decat este produs. In majoritatea cazurilor, specialistii nu cunosc
cauza distrugerii cartilajului.
In unele cazuri, osteoartrita poate aparea ca rezultat al unei alte afectiuni (osteoartrita secundara).
Greutatea corporala excesiva tensioneaza suplimentar articulatiile, in special cele care sustin
greutatea, cum ar fi genunchii, soldurile si articulatiile de la nivelul talusului. Specialistii
estimeaza ca fiecare libra (aproximativ o jumatate de kilogram) de greutate corporala tensioneaza
cu cel putin 3 libre (aproximativ un kilogram si jumatate) articulatia genunchiului si chiar cu mai
mult articulatia soldului. Studiile arata faptul ca scaderea in greutate poate diminua simptomele
osteoartritei genunchiului sau probabilitatea de a dezvolta aceste simptome.
O singura leziune articulara majora sau mai multe leziuni articulare minore pot duce cu timpul la
deteriorari ale cartilajului. Chiar daca activitatile obisnuite de zi cu zi nu pot produce osteoartrita,
anumite tipuri de activitati, cum ar fi ridicarea de greutati in mod frecvent sau repetitiv, statul pe
vine sau activitatile din cadrul unor sporturi sau slujbe care implica ingenunchierea, tensioneaza
in mod repetat articulatia si pot creste riscul dezvoltarii osteoartritei.
Slabiciunea musculara creste de asemenea probabilitatea dezvoltarii osteoartritei. De exemplu,
slabiciunea musculara la nivelul cvadricepsului de pe fata anterioara a coapsei creste
probabilitatea de dezvoltare a osteoartritei genunchiului.
Activitatile zilnice obisnuite efectuate intr-o articulatie a carei pozitie este deviata de la axa
normala sau care este mai laxa si mai mobila decat in mod normal, pot duce la deteriorarea
articulatiei si creste riscul dezvoltarii osteoartritei.
De asemenea, o infectie articulara in antecedente, poate altera procesele chimice de la nivelul
cartilajului si duce la dezvoltarea osteoartritei.
La un procent mic din populatie pare a exista o legatura intre distrugerea cartilajului si anumiti
factori.
Existenta unui istoric familial de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul
membrilor aceleiasi familii) poate influenta procesele chimice de la nivelul cartilajului.
Unele afectiuni metabolice sau endocrine mai rar intalnite, cum ar fi existenta unei cantitati in
exces de fier in organism (hemocromatoza) sau productie in exces de hormoni tiroidieni sau
paratiroidieni, pot produce leziuni ale cartilajului si respectiv osteoartrita.

8
Deficiente ale cresterii sau dezvoltarii articulatiei pot accelera distrugerea cartilajului si pot duce
la dezvoltarea osteoartritei la o varsta mai tanara. Aceste afectiuni neobisnuite afecteaza de
obicei articulatia soldului.
Mecanism fiziopatogenic
Osteoartrita este o boala lent progresiva. Cartilajul se distruge in mod gradat pana ce suprafetele
osoase articulare, initial separate prin cartilaj, ajung sa se frece unele de altele.
Rata cu care osteoartrita progreseaza variaza in limite largi de la o persoana la alta. Simptomele
pot lipsi ani de zile, pana ce oasele si tesuturile sunt lezate. Evolutia osteoartritei este greu de
anticipat, datorita faptului ca simptomele pot disparea in anumite perioade de timp. Simptomele
articulare pot ramane constante sau se pot inrautati in mod gradat in cativa ani. Simptomele pot
sa apara si dupa aceea sa dispara (simptome recurente), ca si in cazul altor forme de artrita.
Desi procesul fiziopatogenic al osteoartritei afecteaza cartilajul articular din intregul organism,
simptomele apar numai in una sau doua articulatii sau grup de articulatii. Simptomele sunt
localizate adesea la nivelul coloanei vertebrale, articulatiilor degetelor, soldurilor, genunchilor
sau degetelor de la picioare. Initial, durerea apare numai in timpul perioadelor de activitate. Pe
masura ce boala avanseaza, durerea poate aparea si in repaus.
Oasele de la nivelul articulatiilor degetelor pot creste in dimensiuni, dezvoltand niste excrescente
numite nodulii Heberden si Bouchard.
Pozitia genunchilor in genu varum (cu genunchii in exteriorul liniei mediane) sau in genu
valgum (cu genunchii la interior de linia mediana) se intalnesc frecvent in cadrul osteoartritei.
Aceste deformari duc la aparitia unor pierderi inegale de cartilaj si pe masura ce cartilajul se
deterioreaza, pozitiile in genu varum sau genu valgum se agraveaza.
Desi nu exista tratament pentru aceasta afectiune, multe persoane fac fata simptomelor
osteoartritei cu ajutorul medicamentelor si prin schimbarea stilului de viata. Intr-un numar mic
de cazuri, osteoartrita devine destul de severa pentru a necesita tratament chirurgical in scopul
inlocuirii articulatiei distruse sau pentru alipirea oaselor articulare, interventie in urma careia
miscarile in articulatie vor fi limitate (proces numit artrodeza). Atat tehnicile chirurgicale cat si
componentele articulare artificiale folosite in interventiile chirurgicale sunt in continua
imbunatatire.
Factori de risc
Se pare ca anumiti factori cresc riscul de dezvoltare a osteoartritei. Printre acestia se numara:

- varsta inaintata, care nu produce practic osteoartrita dar este un factor in dezvoltarea
simptomelor (la aproape toate persoanele cu varsta peste 65 de ani exista semne radiologice de
osteoartrita la nivelul mainilor)
- obezitatea, factor care este asociat in mod evident cu osteoartrita de la nivelul genunchiului;
obezitatea duce la cresterea tensiunii de la nivel articular, in special la nivelul articulatiilor care
sustin greutatea, cum ar fi soldul, genunchii si articulatiile de la nivelul talusului; folosirea

9
excesiva a greutatilor poate de asemenea altera structurile articulare si favoriza aparitia
osteoartritei
- istorie familiala de osteoartrita (mai multe cazuri de osteoartrita in randul membrilor aceleiasi
familii)
- traumatisme mici si repetate sau o singura leziune la nivelul unei articulatii, lucru ce poate
afecta structura articulara normala
- activitatile care cresc in mod repetat tensiunea de la nivelul unor articulatii, inclusiv statul pe
vine, ingenunchiatul sau ridicarea masiva de greutati (pe care unele slujbe sau sporturi o
presupun)
- densitate osoasa crescuta, fapt ce duce la scaderea capacitatii oaselor de a atenua impacturile si
de a proteja cartilajul de traumatisme; opusul acestei conditii este de asemenea adevarat: femeile
cu osteoporoza au un risc scazut de a dezvolta osteoartrita
- forta musculara scazuta si scaderea sensibilitatii proprioceptive (capacitatea de a aprecia pozitia
diferitelor segmente corporale in raport cu mediul inconjurator); aceasta se intalneste la pacientii
care au leziuni nervoase (neuropatii) si uneori in diabet sau in anemia Biermer (deficit de
vitamina B12)
- scaderea cantitatii de estrogen la femeie, in special dupa menopauza
- carenta de vitamina D: vitamina D este necesara pentru mentinerea sanatatii osoase si de
asemenea a sanatatii cartilajului; carenta de vitamina D se asociaza cu progresia mai rapida a
osteoartritei.
Consult de specialitate
Exista multe afectiuni care pot produce simptome similare celor intalnite in osteoartrita.
Personalul medical trebuie contactat in cazul in care apar urmatoarele simptome, in vederea
determinarii cauzei lor:
- tumefiere aparuta brusc, fara o cauza explicabila, cresterea temperaturii locale sau durere in
orice articulatie sau grup de articulatii
- durere articulara asociata cu febra sau rash
- durere atat de severa incat duce la impotenta functionala (imposibilitatea de a efectua miscari in
articulatia respectiva)
- simptome articulare moderate, care persista in ciuda tratamentului la domiciliu efectuat pe o
perioada mai lunga de 6 saptamani.
In urma utilizarii de doze mari de aspirina sau a altor medicamente antialgice folosite in
tratamentul osteoartritei pot aparea efecte secundare. Dozele recomandate nu trebuie depasite
fara ca pacientul sa consulte mai intai medicul.
Medici specialisti recomandati

10
Urmatorii reprezentanti ai personalului medical sunt in masura sa evalueze si sa trateze
simptomele osteoartritei:
- medicul de familie
- medicul internist
- asistentele medicale
- medicul reumatolog.
Pot fi elaborate programe individualizate de tratament, in functie de severitatea simptomelor,
nivelul de activitate fizica si starea generala a sanatatii. In completarea personalului medical
specializat, din echipa terapeutica mai pot face parte:
- medicul psihiatru
- medici specializati in tratamentul durerii
- medicul chirurg ortoped
- fizioterapeutul
- specialisti in terapia ocupationala
- dieteticianul
- asistenti sociali
Investigatii
Medicii pun de obicei diagnosticul de osteoartrita prin evaluarea simptomelor si efectuarea
examenului fizic. Uneori medicul poate include si alte teste pentru evaluarea pacientului.
Urmatoarele teste pot confirma diagnosticul sau elimina alte afectiuni in care se intalnesc
simptome similare:
- examinarea lichidului articular
- radiografia
- artroscopia (se efectueaza rar in scop diagnostic)
- sumarul de urina
- teste sangvine
- hemograma completa
- factorul reumatoid
- anticorpii antinucleari
- viteza de sedimentare a hematiilor
- proteina C reactiva
11
- spectrofotometrie
- hormonul stimulator al tiroidei (TSH)
- feritina.
In cazul in care exista simptome la nivelul mai multor articulatii, medicul ar trebui sa evalueze
individual fiecare articulatie pentru a nu pierde din vedere orice alta afectiune care ar putea fi
cauza simptomelor.
Tratament
Desi nu exista un tratament curativ pentru osteoartrita, tratamentul poate fi util in ameliorarea
simptomelor. Cu cat pacientul cunoaste mai in detaliu boala si intelege ce trebuie sa faca pentru
a-si ameliora durerea si pentru a ramane activ, cu atat mai mult se vor reduce disconfortul
resimtit de pacient si invaliditatea. De asemenea poate fi prevenita si deteriorarea suplimentara a
articulatiei.
Obiectivele tratamentului sunt urmatoarele:
- reducerea simptomelor
- mentinerea functiei articulare
- minimizarea invaliditatii
- limitarea modificarilor structurale.
Tratamentul are la baza:
- severitatea simptomelor (de la moderate la severe)
- gradul in care simptomele afecteaza activitatile obisnuite
- succesul sau esecul tratamentelor anterioare
- gradul de deteriorare a articulatiei.

Tratament initial
In momentul in care medicul pune diagnosticul de osteoartrita, el va recomanda probabil o
schema de tratament care combina medicatia cu educarea pacientului, pentru ca acesta sa-si
trateze singur simptomele.
Schema de tratament initial poate include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofenul, capsaicina administrate topic sau antiinflamatoare
non-steroidiene

12
- glucosamina
- efectuarea de exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- scaderea in greutate la pacientii obezi
- modificarea activitatilor zilnice in scopul reducerii stresului suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau pungi cu gheata aplicate local
- documentarea minutioasa asupra istoriei naturale a osteoartritei.
Tratament de intretinere
Osteoartrita este in mod normal o boala lent progresiva, desi evolutia ei este greu de anticipat. In
unele cazuri boala se stabilizeaza pentru o perioada de cativa ani sau chiar intra in perioade de
remisiune.
In cazul osteoartritei moderate sau severe, simptomele pot fi tratate cativa ani cu ajutorul unui
program care include:
- medicamente, cum ar fi acetaminofen sau capsaicina aplicate topic
- exercitiu fizic pentru mentinerea mobilitatii articulare
- pierderea in greutate in cazul pacientilor obezi
- protejarea articulatiilor de leziuni sau traumatisme
- utilizarea dispozitivelor ortopedice, cum ar fi fese elastice protectoare, orteze, atele sau
bastoane
- schimbarea activitatilor zilnice pentru a reduce stresul suplimentar la nivel articular
- terapia la caldura si la rece, cum ar fi comprese calde sau aplicarea de pungi cu gheata local
- ceara cu parafina: aceasta este o forma de caldura umeda care se aplica la nivelul mainilor si
picioarelor
- fizioterapie sau terapie ocupationala
- documentarea in legatura cu istoria naturala a osteoartritei
- invatarea si adoptarea unei atitudini pentru promovarea sanatatii.
Alte optiuni de medicamente pentru tratamentul osteoartritei sunt suplimentele dietetice:
glucozamina si condroitina. Glucozamina poate ameliora durerea la unele persoane cu simptome
moderate sau severe. Nu este cunoscut daca glucozamina incetineste progresia bolii, desi unele
studii arata acest lucru.
Cercetarile au aratat faptul ca, in cazul pacientilor care au si depresie asociata osteoartritei,
tratamentul depresiei poate ameliora durerea cauzata de osteoartrita si imbunatati capacitatea de
desfasurare a activitatilor zilnice.

13
Tratament in cazul agravarii bolii
In cazul in care durerea si rigiditatea din osteoartrita nu se amelioreaza sau chiar se agraveaza,
medicul poate recomanda instituirea unui tratament, cum ar fi:
- injectii cu corticosteroizi
- injectii cu hialuronan (acid hialuronic)
- opioide
- fizioterapie.
In unele cazuri pot fi necesare inlocuirea sau protezarea articulatiei sau alte tratamente
chirurgicale cu scopul de a mentine functia articulara si de a preveni instalarea invaliditatii
progresive:
- artroscopia
- osteotomia (la nivelul soldului sau genunchiului)
- protezarea articulatiei scapulo-humerale
- proteza de sold
- proteza de genunchi
- chirurgia degetelor de la mana sau de la picioare
- artrodeza (interventie chirurgicala in care se practica alipirea suprafetelor articulare).
Profilaxie
Pentru a preveni aparitia osteoartritei sau progresia acestei afectiuni se pot urma anumiti pasi.
Printre acestia se numara:
- scaderea in greutate: este necesara pentru prevenirea sau diminuarea deteriorarii articulare si
pentru scaderea tensiunii de la nivelul articulatiei osteoartritice
- prevenirea traumatismelor: articulatiile trebuie protejate de traumatisme severe sau traumatisme
mici si repetate cu scopul de a scadea riscul de lezare a cartilajului; printre traumatismele mici si
repetate se numara cele desfasurate la locul de munca, cum ar fi statul pe vine in mod constant,
ingenuncheatul sau alte pozitii care pun in tensiune articulatia genunchiului
- exerciul fizic: exercitiul fizic poate contribui la reducerea durerii si rigiditatii articulare;
activitatea fizica de intensitate, ce variaza de la usoara la moderata, poate preveni declinul si
chiar restaura sanatatea si functia articulara (cu toate acestea, unii pacienti cu osteoartrita pot fi
refractari la efectuarea de exercitiu fizic datorita durerii articulare resimtite dupa terminarea
acestei activitati).
Pentru a ameliora durerea se pot urma diferiti pasi, cum ar fi de exemplu terapia la caldura si la
rece sau utilizarea de medicamente antialgice, care pot facilita efectuarea de exercitiu fizic si

14
ajuta pacientul sa ramana activ. Trebuie alese exercitii care nu pun in tensiune articulatia sau o
tensioneaza partial, cum ar fi mersul pe bicicleta, inotul sau exercitiile in apa.
Cercetarile arata faptul ca pana si pierderile modeste in greutate in combinatie cu exercitiul fizic
sunt mai eficiente in ameliorarea durerii si restaurarea functiei articulare, decat actiunea lor
separata.
Adultii tineri care au leziuni semnificative la nivelul articulatiei genunchiului au risc crescut de a
dezvolta osteoartrita. Prevenirea leziunilor articulare in randul tinerilor, este in mare parte
dependenta de utilizarea echipamentului sportiv adecvat si de practicarea activitatilor sportive in
conditii de siguranta. O persoana tanara care are o leziune severa la nivelul articulatiei
genunchiului poate limita deteriorarea suplimentara a articulatiei, prin folosirea unei orteze cu
rolul de a stabiliza articulatia genunchiului si prin schimbarea modului in care ea practica
activitati sportive cu impact crescut asupra genunchiului.
Un fizioterapeut sau instructor de fitness poate sfatui pacientul in legatura cu reluarea
activitatilor sportive dupa un traumatism.

5. Osteoporoza

Osteoporoza este o boala osoasa degenerativa care determina pierderea masei osoase si a
tesutului osos. De-a lungul vietii, osul vechi este indepartat din corpul dumneavoastra printr-un
proces numit resorbtie, iar oasele o inlocuiesc prin formare, arata Centrul National de Resurse
pentru Osteoporoza si alte boli osoase.
Cu toate acestea, vine un moment in care corpul tau nu mai poate tine pasul cu cantitatea de os
pe care o pierzi. Majoritatea oamenilor ajung la „masa osoasa de varf” la varsta de 20 de ani, iar
apoi corpul incepe incet (foarte incet) sa piarda mai mult os decat creeaza. Acest proces dureaza
insa mult timp, mai ales cand vine vorba de impactul asupra fortei oaselor. Centrul de resurse
spune, de asemenea, ca procesul de resorbtie incepe de obicei sa depaseasca procesul de formare
pana cand atingeti 30 de ani, fie ca sunteti barbat sau femeie. In majoritatea cazurilor, barbatii
dezvolta mai mult os pe parcursul vietii lor decat femeile, ceea ce lasa femeile mai susceptibile la
osteoporoza.
Osteoporoza apare odata ce oasele ajung la un punct in care sunt fragile, mai slabe si usor de
rupt. Exista putine pana la nici un simptom al bolii, astfel ruperea usoara a unui os poate fi
primul semn ca aveti osteoporoza.
Osteoporoza este un motiv major pentru care cazaturile seniorilor sunt periculoase. Daca oasele
devin mai usor de rupt, devin si mult mai greu de vindecat, deoarece nu se creeaza suficient os
pentru a vindeca fractura. Oasele mai lungi au nevoie de mai mult timp sa se vindece - in special
soldurile si picioarele - astfel persoanele in varsta trebuie sa ramana mai mult in spital. S-a
dovedit ca internarile mai lungi au o rata mai mare a mortalitatii. Acestea sunt legate de
complicatii crescute in timp ce sunteti in spital, deoarece creste pericolul sa dezvoltati mai multe

15
probleme cu cat ramaneti mai mult. Puteti atinge chiar un punct in care oasele nu mai sunt
capabile sa se vindece complet, ceea ce provoaca probleme cu rutina zilnica normala pentru
restul vietii.
Osteoporoza se poate dezvolta dintr-o gama larga de motive, unele dintre ele medicale (cum ar fi
boli autoimune, cancer si boli psihice), iar altele din cauza medicamentelor pe care le luati, care
pot avea ca efect secundar pierderi osoase . De aceea, peste 10 milioane de persoane au fost
diagnosticate oficial cu osteoporoza. Sa aruncam o privire la ceea ce determina sa se dezvolte.
Cauze medicale
Cauza principala a osteoporozei sunt alte afectiuni medicale, care fie impiedica corpul sa creeze
oase la o rata necesara, fie sa contribuie la viteza cu care osul se deterioreaza. Tipurile de
afectiuni medicale care favorizeaza dezvoltarea osteoporozei sunt vaste, acoperind diverse forme
de cancer, boli autoimune si multe altele. Sa aruncam o privire la unele dintre aceste probleme.
Menopauza - Unul dintre cele mai expuse riscului de dezvoltare a osteoporozei este femeile
aflate in postmenopauza. In timpul procesului de menopauza, femeile inregistreaza o scadere
dramatica a hormonilor produse de corpurile lor, ceea ce poate duce la pierderea osoasa.
In timp ce cercetatorii nu sunt complet sigur de ce menopauza este direct legata de densitatea
osoasa mai mica, conexiunea este acolo, in special in primii doi ani dupa incetarea perioadelor.
Unele femei pierd aproape jumatate din densitatea osoasa in deceniul care urmeaza menopauzei.
Tratamentul pentru pierderea osoasa trebuie luat in serios si eficient in timpul procesului de
menopauza, deoarece femeile au deja oase mai mici.
Cancer - Efectul cancerului asupra sistemului scheletic este bilateral: cancerul in sine afecteaza
deteriorarea oaselor si multe tratamente pentru cancer (chimioterapie, steroizi etc.) pot, de
asemenea, inhiba pierderea osoasa. De asemenea, un studiu din 2013 arata ca „scheletul este, de
asemenea, cel mai frecvent lot al bolii metastatice”, care este cel mai avansat tip de cancer. Acest
lucru se datoreaza osteoblastelor si osteoclastelor - doua parti principale ale osului care se
concentreaza pe formarea si resorbtia, respectiv - inhiband dezvoltarea rapida a celulelor
canceroase, se arata in studiu.
Unele dintre principalele tipuri de cancer, care adauga osteoporoza ca efect secundar principal,
includ cancerele de san si de prostata. Femeile din perioada premenopauza care au facut
chimioterapie pentru cancerul de san au inceput procesul de menopauza cu aproape un deceniu
mai devreme decat media (inceputul anilor 50), potrivit studiului mentionat mai sus. Atat
procesul de menopauza, cat si tratamentul menopauzei si cancerului de san pot contribui la
proliferarea osteoporozei. In mod similar, barbatii care dezvolta cancer de prostata prezinta
probleme similare cu un dezechilibru hormonal, care afecteaza cresterea si dezvoltarea osoasa.
Niveluri scazute de calciu - Calciul este cel mai important mineral din corpul nostru cand vine
vorba de rezistenta osoasa. Calciul este inlocuit in mod constant in oase pentru a va mentine
flexibil si robust, astfel incat nivelurile scazute de calciu pot duce la oase mai slabe si mai
fragile. Nivelurile scazute de calciu pot rezulta dintr-o varietate de motive, printre care:

16
Dieta precara, mai ales in copilarie. Cu cat oasele devin mai puternice si mai mari in tinerete (cu
ajutorul calciului), cu atat mai mult os va fi nevoie sa pierdeti pe masura ce imbatraniti pentru a
aparea boala.
Operatiile gastrointestinale pot influenta modul in care organismul dumneavoastra poate absorbi
substantele nutritive necesare, cum ar fi calciul.
Hipocalcemia, o boala de deficit de calciu care poate aparea din motive mentionate mai sus, cum
ar fi dieta sau medicamente, dar si din motive genetice.
Boala autoimuna - Exista anumite boli autoimune care, daca sunt prezente, pot creste riscul de
osteoporoza, atat din cauza efectelor lor directe asupra organismului, cat si a medicamentelor
utilizate pentru tratament. Aceste boli autoimune includ:
Poliartrita reumatoida: In afara de medicamentele utilizate pentru poliartrita reumatoida - o boala
care afecteaza articulatiile din jurul corpului - creste sansele de osteoporoza, inactivitatea cauzata
de afectiune poate contribui la pierderea osoasa. Se utilizeaza mai putine parti ale sistemului
scheletic, cum ar fi incheieturile si soldurile pentru ridicarea greutatii si exercitiul fizic, cu atat
mai probabil veti pierde densitatea osoasa in aceste zone.
Lupus: Similar cu artrita reumatoida, lupusul - o boala autoimuna in care organismul ataca,
inflameaza si dauneaza anumite organe precum pielea, articulatiile si tesuturile - poate fi un
factor de risc pentru osteoporoza prin inactivitate. Cu cat folositi mai putin aceste parti ale
corpului, care pot fi in mare durere din cauza bolii, cu atat mai putine sanse oasele dvs. trebuie sa
ramana puternice si sanatoase.
Boala celiaca: aceasta boala face ca organismul sa respinga glutenul, o proteina in mare parte
gasita in produsele din grau si secara. Daca este lasata netratata, boala poate afecta capacitatea
stomacului si a intestinelor de a functiona si de a absorbi substantele nutritive de care are nevoie,
cum ar fi calciul, care poate afecta apoi cat de puternice si dense sunt oasele.
Medicatie - In plus fata de motivele medicale pentru care se dezvolta osteoporoza, exista si o
serie de medicamente pe care le luati in dezvoltarea sa. Unele sunt folosite pentru a ajuta la
combaterea chiar bolilor care cauzeaza pierderea osoasa, cum ar fi cancerul. Este un ciclu vicios,
dar este, de asemenea, important sa stiti ce fel de medicament au pierderi osoase ca efect
secundar. Sa aruncam o privire asupra unora dintre medicamentele care contribuie la
osteoporoza, datorita unui studiu din 2014:

Steroizii: cunoscuti in lumea medicala ca glucocorticoizi, acestia sunt utilizati pentru a trata
situatii precum lupus, alergii, eruptii cutanate, boli autoimune si multe altele. Studiul mentionat
mai sus arata ca 30 pana la 50% dintre cei care utilizeaza aceste medicamente dezvolta fracturi si
ca steroizii pot determina o serie de obiceiuri de scadere a densitatii osoase, cum ar fi accelerarea
resorbtiei osoase si fracturile de sustinere inainte ca nivelurile de densitate a osului sa scada chiar
pana la nivelurile de osteoporoza. Medicamente care ajuta la prevenirea osteoporozei
functioneaza bine pentru a combate osteoporoza-via-steroizi.

17
Tratamentul pentru diabetul zaharat de tip 2: Studiul a evidentiat faptul ca anumite medicamente
utilizate pentru a trata diabetul de tip 2 - in mod specific, anumite tiazolidindione - au
caracteristici care impiedica organismul sa recunoasca cand trebuie sa creeze oase noi, ceea ce
poate duce apoi la osteoporoza.
Medicamentul epilepsiei: Medicamentele utilizate pentru a ajuta la combaterea epilepsiei - o
boala care provoaca convulsii aleatorii - a aratat ca contribuie la reducerea densitatii osoase la
persoanele de toate varstele, dar afecteaza in mare masura femeile aflate in postmenopauza si
cele peste 65 de ani. medicamentele antiepileptice demonstrate inhiba anumiti receptori care
contribuie la proliferarea cresterii osoase.
MPA (controlul nasterii / controlul hormonal): Acest medicament specific este utilizat cel mai
frecvent pentru controlul contraceptiv si terapia hormonala de substitutie pentru femeile
menopauzale, dar contribuie, de asemenea, la pierderea rapida a masei osoase in decurs de doi
ani de utilizare. Studiul a subliniat insa ca pierderea osoasa suferita de MPA este reversibila.
Inhibitori: Acestia sunt folositi pentru terapia hormonala a femeilor aflate la perimenopauza si
post-menopauza si „promoveaza pierderea accelerata a oaselor” din cauza pierderii de estrogen,
potrivit studiului.
Alte medicamente utilizate pentru tratarea afectiunilor medicale care pot contribui la dezvoltarea
osteoporozei includ medicamente utilizate pentru tratamentul:
Diferitelor tipuri de cancer
Arsurilor la stomac
Insuficientei cardiace
Prevenirea aparitiei cheagurilor de sange
Prevenirea respingerii transplantului de organe
Avand in vedere gama larga de medicamente care au osteoporoza ca efect secundar, este
important sa tineti dozajul sub control. Luati cea mai mica cantitate de medicament pe care o
aveti pentru cat mai putin timp posibil. Nu luati medicamentele care produc osteoporoza, cu
exceptia cazului in care medicul le prescrie o perioada lunga de timp. Daca aveti nevoie de
aceste medicamente pentru o lunga perioada de timp, consultati-va medicul despre cum puteti
combate efectele secundare nesanatoase cum ar fi osteoporoza.

Cauze determinate de stilul de viata


Cat de activi sunteti si tipurile de alimente si de bauturi pe care le consumati joaca un rol
important in dezvoltarea osteoporozei. Indiferent daca pot fi explicate de cercetatori sau nu,
unele dintre urmatoarele obiceiuri s-au dovedit a contribui la cresterea nivelului de pierdere
osoasa:
Consumul excesiv de alcool

18
Utilizarea tutunului
Stil de viata inactiv (cei care nu fac exercitii in mod regulat)
Dieta lipsita de vitamina C si vitamina D
Simptomele osteoporozei
Osteoporoza poate provoca multe aspecte ale vietii. Fie ca este vorba de probleme medicale sau
de medicamente pe care le utilizati pentru a combate acele probleme medicale sau doar un stil de
viata simplu, cum stiti daca suferiti de aceasta afectiune? O problema majora a osteoporozei este
aceea ca simptomele si efectele acesteia nu apar pana cand nu progreseaza pana la punctul in
care devine o piedica. „Oamenii nu o iau in serios, deoarece este o boala tacuta”, a spus dr
Clarita S. Ketels, medic la Clinica Watson din Lakeland, Florida. „Nu simti pierderea osoasa”.
Acesta este motivul pentru care este important sa preveniti si sa fiti in contact permanent cu
medicul dumneavoastra daca va incadrati in categoria persoanelor care prezinta un risc mai mare
de a dezvolta boala (femeile aflate la menopauza, persoanele de origine asiatica, etc). Unele
semne de avertizare pe care le puteti avea osteoporoza includ:
Va simtiti slabiti
Probleme cu oasele (oasele care se rup usor)
Pierderea in inaltime, fie din cauza pierderii osoase, fie a posturii indoite
Dureri de spate cauzate de vertebrate usor fracturate si curbarea si slabirea coloanei vertebrale
Cand suferi o usoara fractura sau o pauza, se numeste o fractura de stres, care sunt fisuri foarte
mici in oase, care pot aparea atunci cand oasele sunt mai slabe si sufera de traume usoare cum ar
fi care se incadreaza in jos sau ciocnindu-se suprafete dure. Aceste simptome vor aparea brusc,
deci este important sa luati aceste probleme in serios.
Pe masura ce imbatraniti, cu atat este mai probabil sa dezvoltati osteoporoza. Acest lucru se
datoreaza pur si simplu longevitatii vietii asociata cu degradarea oaselor in timp. In jurul varstei
de 30 de ani corpul inceteaza sa mai produca mai mult os decat resoarbe, astfel, cu cat traiti mai
mult, cu atat veti avea mai putin os.
Dar acest lucru nu inseamna ca toate persoanele in varsta vor dezvolta osteoporoza - unele sunt
mult mai predispuse decat altele datorita unor caracteristici precum rasa, sexul, etnia si istoria
familiei. Unii factori care joaca un rol important in probabilitatea aparitiei osteoporozei includ:

Sex: Femeile sunt mult mai susceptibile de a dezvolta osteoporoza decat barbatii, in primul rand
pentru ca barbatii dezvolta mai mult os, astfel au mai mult os sa piarda. Femeile - mai ales
femeile mai mici - au mai putin os sa piarda, astfel incat nivelurile de densitate a oaselor scad, de
obicei, mai repede decat la barbati. Femeile au, de asemenea, alte afectiuni medicale, cum ar fi
menopauza si anumite tipuri de cancer, care contribuie la dezvoltarea osteoporozei.

19
Rasa: Populatia caucaziana si persoanele de origine asiatica au o probabilitate mai mare de a
dezvolta osteoporoza decat alte rase
Fumatorii si consumatorii de alcool: Oamenii care fumeaza si consuma alcool in exces s-au
dovedit a avea un risc mai mare de aparitie a osteoporozei. Fumatul poate provoca o lista
nesfarsita de cancer, care cauzeaza direct osteoporoza, iar alcoolul previne absorbtia calciului de
catre organism, ceea ce poate contribui la construirea oaselor mai puternice.
Istoricul familiei: in cazul in care membrii familiei dvs. au suferit de osteoporoza, aveti mai
multe sanse de a dezvolta aceasta afectiune.
Cea mai importanta etapa in intelegerea modului in care se trateaza osteoporoza este preventia,
dar cum stiti daca chiar sunteti in pericol?
Testarea
Asociatiile mari de medici din domeniu din Statele Unite sunt de acord ca cel mai bun mod de a
testa osteoporoza este o scanare de absorbtie cu raze X, cunoscuta sub numele de DXA. Acest
test gaseste niveluri de densitate osoasa in diferite parti ale corpului, cum ar fi bratele si
soldurile. Apoi dezvaluie un anumit numar, care este comparat cu alte niveluri de densitate
osoasa ale oamenilor, varsta, rasa si dimensiunea corpului. Daca nivelurile dvs. sunt mai mari de
2,5 abateri standard (cunoscute si sub numele de scor T), atunci sunteti clasificat ca avand
osteoporoza.
Testul DXA ste mai precis decat o scanare standard cu raze X, care poate afecta rezultatele si
arata ca oasele sunt putin mai mari decat sunt de fapt. De asemenea, emite mai putine radiatii si
este nedureroasa. Dureaza mai putin de 15 minute, astfel incat sa puteti afla imediat rezultatele
si, daca este cazul, sa incepeti tratamentul.
Prevenirea si tratamentul osteoporozei
In timp ce osteoporoza poate sa nu fie vizibila pana cand oasele nu incep sa se rupa, este posibil
sa se previna pierderea rapida a oaselor si sa se ajute la formarea oaselor puternice. „Schimbarile
care apar in schelet, daca sunt la un nivel ingrijorator, pot fi imbunatatite prin gestionarea
agresiva a acestei afectiuni”, a spus dr. Ethel Siris, membru al Fundatiei Nationale de
Osteoporoza (NOF).
Exista tratamente disponibile pentru osteoporoza si cea pe care o alegeti depinde de ceea ce
cauzeaza pierderea osului. De asemenea, medicii vor prescrie in mod obisnuit un medicament
care va opri osul sa se deterioreze atat de repede, in acelasi timp activand cresterea osoasa. De
asemenea, puteti primi suplimente pentru a ajuta la combaterea problemei medicale care poate
provoca pierderea de os, cum ar fi deficienta de calciu, deficienta de vitamina D sau menopauza
(pierderea hormonilor). In aceste cazuri, medicii vor adapta reteta dumneavoastra la severitatea
deficientei minerale sau hormonale.
In plus fata de tratamentul nivelurilor de densitate osoasa, exista cativa pasi pe care ii puteti face
inainte ca nivelurile sa devina prea scazute - sau daca acestea au atins punctul in care aveti
nevoie de tratament. Iata cateva pasi ai stilului de viata pe care il puteti face pentru a lupta
impotriva pierderii osoase:

20
Reduceti consumul de alcool
Consumati mai multe proteine, fie ca este vorba de suplimente sau de alimente mai sanatoase
Scadeti in greutate pentru a pune mai putina presiune pe oase
Practicati activitati cardiovasculare si ridicarea greutatilor. Ambele ajuta la mentinerea oaselor
sanatoase si puternice
De asemenea, NOF remarca faptul ca planurile de tratament si prevenire variaza in functie de
varsta si sex, nu doar de gradul de densitate osoasa. Aceste planuri sunt flexibile, la fel ca oasele
sanatoase.

21

S-ar putea să vă placă și