Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Descrierea proiectului.
II. Obiectivele proiectului .
III. Descrierea activităţiilor proiectului .
IV. Justificarea propunerii .
V. Riscuri majore care ar putea afecta închierea cu succes a proiectului şi
măsuri de remediere .
VI. Facilităţi şi resurse disponibile pentru proiect .
VII. Analiza socio economică .
VIII. Durabilitatea activitătilor propuse .
Rezumat .
Măsura 141 „Sprijinirea fermelor agricole de semi – subzistenţă” se încadrează în Axa I –
„Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier” şi are ca obiectiv general creşterea
competitivităţii exploataţiilor agricole în curs de restructurare pentru facilitarea rezolvării
problemelor legate de tranziţie, având în vedere faptul că sectorul agricol şi economia rurală sunt
expuse presiunii concurenţiale a pieţei unice .
I. Descrierea proiectului.
I.1. Prezentarea zonelor de influenţă a proiectului .
Judeţul Giurgiu este încă un judeţ predominant agricol, cu aproape 50% din populaţie angajată
în acest sector. Lipsa de productivitate agricolă este generată de deficienţele infrastructurii,
dimensiunile proprietăţii şi alţi factori structurali precum preeminenţa unei agriculturi de
subzistenţă..
Economia judeţeană nu oferă încă toate condiţiile pentru a atrage un număr major de investiţii,
cu toate acestea, deschiderea judeţului către căi majore rutiere, feroviare şi navale, constituie
argumente cheie pentru dezvoltarea acestui potenţial. Portul Giurgiu şi Zona Liberă pot asigura
un tranzit economic facil şi variat al mărfurilor care traversează coridorul comercial din sudul
României.
Un alt elemente major de regres este reprezentat de absenţa asociativităţii mediului de afaceri în
organizaţii şi asociaţii formale. În acest sens nu se poate vorbi despre o „comunitate de afaceri”
în adevăratul sens al cuvântului. Dacă această situaţie nu este atât de importantă pentru
companiile mari, în cazul IMM-urilor lipsa unei coordonări şi a reprezentativităţii poate fi
considerată o deficienţă majoră, datorită lipsei unei mase critice pentru negocierea unor
parteneriate public privat. În prezent, nu există un cadru formal de dialog între administraţia
judeţeană, a unităţilor administrative şi comunitatea de afaceri .
Judeţul Giurgiu are o identitate de judeţ agricol important, statut ce trebuie revitalizat prin
revigorarea agriculturii şi industriei alimentare, domenii cheie pentru dezvoltarea judeţului
Giurgiu.
Întrucât în continuare mai mult de jumătate din populaţie este activă în agricultura de subzistenţă
se impun măsuri pentru eficientizarea agriculturii. Pentru a înregistra creştere economică într-o
comunitate trebuie să existe resurse umane calificate care să fie motorul aceastei creşteri. În
prezent, Giurgiu are o populaţie îmbătrânită, servicii de sănătate de slabă calitate în mediul rural şi
o slabă infrastructură de formare a resurselor umane. Judeţul înregistrează o evoluţie negativă a
dinamicii ofertei forţei de muncă. Astfel, activitatea economică principală, agricultura, este
practicată în procent de peste 50% în regim de subzistenţă, de populaţia îmbătrânită. In prezent,
judeţul Giurgiu nu mai poate susţine statutul de judeţ agricol prosper al României, identificarea de
modalităţi sustenabile de dezvoltare economică şi socială fiind imperios necesară.
Insuficienta dezvoltare a competitivităţii fermelor agricole şi deficienţele formării educaţionale
cu specific agricol îi împiedică pe fermieri să fie concurenţiali la nivelul pieţei. O soluţie este
aşadar în promovarea de campanii de informare şi educare a micului fermier în concordanţă cu
noile realităţii din sistemul agricol.
În ţara noastră creşterea albinelor este una din cele mai vechi îndeletniciri ale populaţiei ,s-a
dezvoltat pe aceste meleaguri în condiţii naturale deosebit de favorabile asigurate de situarea
ţării în spaţiul dambiano-pontic .
Din cele mai vechi timpuri, albinele au avut un loc important în evoluţia vieţii pe pământ. Încă din
îndepartatele ere geologice apariţia albinelor în cadrul unor complexe şi complicate procese
evolutive a însemnat, fără îndoiala, dobândirea acelui rol pe care-1 au şi astazi , anume de agenţi t
polenizatori ai plantelor ce acopereau ecosistemele zonale şi continentale .
Manifestarea accentuată a instinctului de acumulare a hranei de albine face ca familiile să-şi adune ,
prelucreze şi depoziteze în sezonul activ,rezerve de hrana în cantităţi ce depăşesc necesarul de
consum în sezonul rece .
Activitatea de creştere a albinelor a început ca un hobby , prin moştenirea unui număr de 3 familii
de albine , cantitatea de miere obţinută fiind folosită doar pentru consum propriu . După 3 ani de
zile s-a ajuns la un număr de 26 familii de albine , timp în care apicultorul a urmat şi absolvit
cursurile de apicultor organizate OJCA Ilfov pentru îmbunatăţirea cunoştinţelor şi a folosirii de
tehnologii moderne .Astfel solicitantul a achizişionat material genetic – mătci- superior de la
Cercetare Dezvoltare pentru Apicultura Bucureşti precum şi alte materiale apicole .Îmbunătăţirea
materialului genetic precum şi folosirea de tehnologii moderne , respectiv folosirea păstoritului
apicol a dus la creşterea producţiei ,la depăşirea necesităţilor de consum propriu şi la
comercializarea unei părţi din producţia obtinută .
Dimensiunea fermei este in anul 1 de 3,261 UDE până in anul 3 ferma se va dezvolta astfel
încât să ajungă la dimensiunea de 6,332 UDE .
- realizarea de investiţii;
Obiectivele propuse în proiect sunt în accord cu potenţialul zonei , care asigură din belsug
culesurile începând de primăvara timpuriu până toamna târziu .
ron /buc astfel are loc imbunătăţirea calitatii mierei şi alinierea la standardele europene
în anul 1 .
proiectului.
neperformante cu altele
Riscurile pot apărea în anii nefavorabili apiculturii prin apariţia de îngheturi târzii care
pot afecta înflorirrea plantelor şi menţinerea florilor ,însă gama variată de plante
melifere existentă în zonă poate compensa aceste neajunsuri prin eşalonarea perioadei
de inflorit respectiv a culesului.
Alţi factori de risc pot fi legaţi de preţurile input-urilor mereu în creştere şi de scăderea
preţului produselor apicole . Aceste riscuri pot fi eliminate printr-un management
corespunzător .
Alte riscuri pot fi calamitătile naturale care pot afecta activitatea din stupină.
Un factor important în viabilitatea economică este starea de sănătate a albinelor ,care
va fi monitorizată constant şi se va administra medicamentaţie preventivă.
Alt risc este otrăvirea albinelor cu insecticide , pesticide ,etc. , risc eliminat printr-o
comunicare permanentă cu fermierii plantatiilor unde se desfăşoară culesul.
Susţinerea si relansarea sectorului apicol este necesara deoarece vizează si sectorul din aval -
prin ocuparea forţei de muncă care condiţionează si prelucrează produsele apicole destinate
asigurării fabricării unor preparate pe baza acestor produse destinate consumului larg, ca si
reţeaua comercială prin care se desfac aceste fabricate.Susţinerea financiară pentru revigorarea si
dezvoltarea acestui sector pentru a contribui cât mai mult la asigurarea produselor apicole pentru
populaţie.
Producatorii apicoli beneficiaza, de urmatoarele facilitati:
a) acordarea de credite cu dobanda subventionata de la bugetul de stat pentru procurarea de
stupi si familii de albine, unelte si utilaje apicole, precum si pentru retehnologizarea capacitatilor
de productie existente;
b) scutirea de la plata impozitului pentru mijloacele de transport specializate in transportul
stupilor;
c) asigurarea, pentru familiile de albine inscrise in registrul agricol, de biostimulatori furajeri si
medicamentosi la nivelul a 5 kg zahar/familie de albine, pe baza unor recepturi autorizate,
subventionate in proportie de 50% de la bugetul de stat;
d) in fondul forestier, amplasarea gratuita a stupilor in pastoral pentru valorificarea surselor
nectaro-polenifere .
Analiza economică .
Contribuţia publică aferentă Măsurii 141 este de: 476.077.390 Euro, din care:
Prin Măsura 141 se acordă sprijin public nerambursabil de 1.500 de Euro/an/fermă de semi –
subzistenţă. Sprijinul se acordă pentru o perioadă de cinci ani.
Ferma cu specifi apicol este viabilă, viabilitate economică ce va creşte din anul 3, având în
vedere că o stupină devine rentabilă de la un număr de peste 50 de familii .
Anul 0 Anul 3
Categoria
-lei- -lei-
Venituri :
Miere : 10 lei/kg
Analiza socială .
Albina este una dintre cele mai extraordinare creaturi din lumea insectelor. Sistemul social
complex al stupului de albine care organizeaza pana la 40.000 de indivizi într-o singura unitate
activa, a fascinat omenirea de secole .Corpul albinei este relativ delicat, durata de viaţă este
scurtă.Totuşi, albinele nu par sa ţină seama de toate acestea atunci când cară în fiecare zi uriaşe
transporturi de polen si nectar din flori pana în stup, astfel ca urmatoarele generaţii de albine să
poata apărea .
Particularitatea care face albinele să fie atât de utile omului este aceea că acumulează hrană peste
necesarul de consum, surplus pe care acesta îl valorifică.
Prin faptul ca asigura polenizarea plantelor, albinele au un rol deosebit în pastrarea echilibrului
ecosistemelor. Astăzi, albinele sunt folosite nu numai pentru producţia directă (miere, polen etc.)
dar şi pentru beneficiile care pot fi obţinute în agricultură prin polenizare. Se afirmă chiar că
prin polenizare se obţin beneficii de 30 de ori mai mari decât prin valorificarea producţiei
directe. Mulţi agricultori îşi instalează stupi în solarii pentru a obţine producţii sporite.
VIII. Durabilitatea activitătilor propuse
Pentru a putea primi sprijin în cadrul Măsurii 141, solicitantul va trebui să întocmească un Plan
de afaceri pentru o perioadă de cinci ani.
După o perioadă de trei ani de la acordarea sprijinului se verifică respectarea cerinţelor minime
din Planul de afaceri depus iniţial la solicitarea sprijinului. La această dată, solicitantul trebuie să
demonstreze că faţă de situaţia iniţială a activităţii precizată în Planul de afaceri: