Personajul dramatic este o instanță prin intermediul căreia autorul își exprimă indirect

viziunea despre lume și viață.

O primă modalitate de caracterizare specifică personajului dramatic este cea indirectă

prin limbaj, deoarece, prin dialog, personajul comunică și se comunică. Astfel, din replica
„Unde-i domnul Mitică Popescu? Bun. Să-i spuneți să mă caute îndată ce vine. (Către Buiac:)
Mă reped cu mașina până la minister. Dacă sosesc cei doi negustori din Galați, să mă aștepte” se
deduce firea activă a subdirectorului.

O a doua modalitate de construcție specifică textului dramatic este prin indicațiile

scenice, intervenții metalingvistice ce redau direct trăsăturile fizice și morale ale personajului
secvența (mic, uscat, cu o bărbuță dură și cărunt, cu ochelarii încruntați, plimbă, după ce vede
locul lui Mitică gol, o privire cercetătoare. Vorbește cu un pronunțat accent ardelenesc ), dar și
indirect prin atitudine sau relații cu alte personaje. Din secvența „S-a cam ars amicul Mitică.
Dacă intri în cleștele ăsta cu ochelari, proastă afacere” , se deduce comportamentul autoritar al
subdirectorului.

Așadar, personajul dramatic este construit prin mijloace specifice de caracterizare,

evidențiind scopul textului dramatic: de a fi reprezentat scenic.