RUGĂCIUNE

Dă-mi Doamne din Pâinea ta, ca să nu-mi mai fie foame

Însetat sunt Doamne, Apă Vie dă-mi să beau
Ca să prind putere, în genunchi să stau
Să mă bucur Sfinte, când apa scurg din pământ de poame.

Încălzeşte-mă Doamne, din Focul Iubirii tale când mi-e frig

Într-atât mă lasă să m-apropriu cât să nu mă sting
Lumina să aprind, ca să văd ceea ce ating
Când afară gerul taie, încremenind atât de aprig.

În norul tău mă ridică să-mi astâmpăr dorul

Pe un munte urc Părinte, în această Casă.
Fă-mă să mă simt mereu Acasă,
De cărarea ta nu-mi depărta piciorul !

Vântul să-mi odihnească auzul când obosit de umblet

În foşnetul copacilor, ochii mi-i spăl în verde.
Aşa cum roşul viu în albastrul cerului se pierde
La fel privirea să-mi fie în veci cântec într-un zâmbet.