Caracteristicile copiilor supradotaţi

Trăsături de personalitate
 Cu simţ autocritic; âşi observă lacunele în cunoştinţe.
 Au o ridicată responsabilitate.
 Au o ridicată încredere în sine.
 Uneori sunt încăpăţinaţi, îndărătnici, necooperanţi.
 Au o înaltă trebuinţă de succes şi competeţie.


Caracteristici ale copiilor supradotaţi şi/sau talentaţi (Barbe, Renzulli, 1975)

 În mod tipic învaţǎ sǎ citeascǎ de timpuriu.
 Toţi aceşti copii citesc mai mult, mai repede şi au un vocabular mai bogat decât alţii.
 Achiziţioneazǎ deprinderile de bazǎ mai bine, mai repede şi cu mai puţin exerciţiu.
 Sunt mai capabili sǎ construiascǎ şi sǎ utilizeze abstracţiuni decât colegii lor de vârstǎ.
 Sunt mai capabili sǎ observe coduri nonverbale şi sǎ tragǎ concluzii,
 Sunt mai puţin dispuşi sǎ accepte totul pe încredere, cǎutând ei înşişi rǎspuns la întrebǎri
de tipul: de ce? şi cum?
 Au o mai bunǎ abilitate de a lucra independent, de la o vârstǎ mai micǎ şi pentru
perioade mai mari de timp decât alţi copii.
 Au perioade mai lungi de concentrare susţinutǎ a atenţiei decât alţii.
 Adesea au interese foarte focalizate, cât şi foarte largi.
 Au adesea atât de multǎ energie, încât, uneori, sunt în mod greşit diagnosticaţi ca
“hiperactivi”.
 Au bune relaţii şi dialoguri cu pǎrinţii, profesorii sau alţi adulţi.
 Preferǎ compania copiilor mai mari decât ei sau a adulţilor.

Caracteristici ale învǎţǎrii la copiii supradotati

 experienţele şcolare li se par lente şi repetitive.
 se simt uneori inferiori faţǎ de ceilalţi colegi şi îşi percep propriile abilitǎţi ca pe ceva
negativ.
 Frecvent suferǎ de subestimare, sunt respinşi din cauza abilitţilor şi se simt vinovaţi, de
aceea încearcǎ sǎ-şi ascundǎ capacitǎţile, refuzând sǎ-şi facǎ temele sau realizâdu-le în
mare grabǎ, fǎrǎ prea mare atenţie.
 Aceste probleme însǎ nu pot fi generalizate, deoarece nu toţi supradotaţii au probleme
emoţionale şi nu toţi le trǎiesc cu aceeaşi intensitate.

Capacitate de învǎţare
 Citesc o mulţime de cǎrţi, pentru a-şi satisface propria curiozitate, preferând lucrǎri
destinate celor mai mari ca ei.
 Activitǎţile intelectuale le fac cu o mare plǎcere.
 Au o mare putere de abstractizare, conceptualizare şi de sintezǎ.
 Au o rapidǎ intuiţie în gǎsirea relaţiei cauzǎ-efect.
 Îşi pun întrebǎri şi cautǎ informaţii noi
 Sunt adesea sceptici, critici şi evaluativi.
 Sesizeazǎ rapid inconsecvenţele.
 Au un bogat bagaj de informaţii
 Percep rapid similitudinile, diferenţele şi anomaliile.
 Se implicǎ în probleme complexe, separându-le în componente şi analizându-le
sistematic.
 Au o bunǎ dezvoltare a simţului comun.
 Caracteristici comportamentale
 Au o mare curiozitate.
 Comportamentul lor este adesea bine organizat, direcţionat spre scop, eficient şi cu
respect pentru sarcini şi probleme.
 Au o motivaţie intrinsecǎ pentru învǎţare, descoperire şi explorare, fiind în acelaşi
timp şi foarte perseverenţi.
 Le place sǎ înveţe lucruri noi şi cautǎ noi cǎi pentru a face ceva.
 Au un timp de atenţie şi concentrare mai lung decât colegii lor.
 Sunt mai independenţi şi se lasǎ mai puţin supuşi presiunilor decât colegii lor de
vârstǎ.
 Pot fi conformişti sau nonconformişti, dupǎ cum o cer situaţiile.
 Au un foarte dezvoltat simţ moral şi etic.
 Pot integra în ei înşişi impulsuri opuse, cum sunt comportamentele destructive şi
constructive.
 Sunt visǎtori.
 Ascund uneori aptitudinile lor deosebite,pentru a nu “ieşi în frunte”.

Wallace(1983) a detaşat trei modalitǎţi psihocomportamentale specifice supradotatilor:

1. Sentimentul de a fi diferit de colegii de vârstǎ, prin interesele dezvoltate mai profund,

mai variat, mai nuanţat.

2. Povara înaltei senzitivitǎţi.

autorul afirmǎ; “copiii supradotaţi au probleme de supravieţuire în plus, tocmai pentru cǎ
sunt excepţionali”
iar Carmen Creţu (1997) considerǎ
“Problemele acestor copii pot fi intelectuale, sociale sau emoţionale, la fel ca la toţi
ceilalţi copii de vârstǎ comparabilǎ, dar la ei se manifestǎ mai intens, mai profund, mai
dureros. “

3. Aptitudine excepţionalǎ pentru învǎţare, în general. Ritmul rapid de învǎţare

şcolarǎ şi socialǎ face din copilul supradotat intelectual un candidat sigur la experienţa
plictiselii, care conduce, în esenţǎ la o involuţie faţǎ de posibilitǎţile personale.

Caracteristici ale creativitǎţii la copii supradotati

Creativitatea este văzută din ce în ce mai mult ca o condiţie a supradotării intelectuale sau
talentului, pentru că acei copii care sunt altfel, trebuie să poată “genera” ceva deosebit: o
idee sau un nou concept, un produs deosebit în orice domeniu etc., si acest fapt presupune o
relaţie strânsă între creativitate şi aptitudinile mintale superioare.

 Au o gândire fluentǎ, flexibilǎ, originalǎ fiind capabili sǎ gǎseascǎ sau sǎ producǎ o

mare cantitate de idei înrudite, consecinţe şi posibilitǎţi.
 Au o gândire care elaboreazǎ noi paşi, idei, rǎspunsuri sau îmbunǎtǎţiri ale ideilor
de bazǎ, situaţiilor, problemelor.
 Sunt dornici de a se confrunta cu situaţii complexe şi cautǎ sǎ rezolve problemele
dificile.
 Formuleazǎ rapid ipoteze sau îşi pun întrebarea “ce-ar fi dacǎ?”.
 Sunt adesea conştienţi de propria lor impulsivitate şi de iraţionalul din ei şi au
multǎ sensibilitate emoţionalǎ.
 Au o vie curiozitate pentru obiecte, idei, situaţii sau evenimente.
 Au multǎ imaginaţie şi fantezie şi le place jocul intelectual.
 Sunt mai puţin inhibaţi intelectual de colegi în exprimarea opiniilor şi ideilor lor şi
îşi manifestǎ adesea, dezacordul.
 Au sensibilitate pentru frumos şi sunt atraşi de dimensiunile estetice ale realitǎţii