Tibetul 

este un podiș în Asia, la nord-est de Himalaya. Acesta este patria tradițională a poporului
tibetan și al altor câteva grupuri etnice, cum ar fi Monpas, Qiang și Lhobas, iar acum este, de
asemenea, locuită de un număr considerabil de etnici Han și Hui. Tibetul este regiunea populată
aflată la cea mai mare altitudine; 4 900 m. Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și religie
budistă proprie, dorind să stea izolată de restul lumii. Este înconjurată de munții Kunlun și Himalaya.
La granița cu Nepalul se află Everestul. Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic în sec. VII-
VIII e.n. A fost condus de mongoli în sec. XIII și de dinastia Manchu din sec. XVIII. După Revoluția
Chineză din 1911-1912 a devenit regiune independentă aflată sub influența britanică. Comuniștii
chinezi au invadat și ocupat regiunea în 1950. În 1965 a devenit oficial regiune autonomă în cadrul
Chinei comuniste.[1]

Întinzându-se de la est la vest pe o distanță de circa 2.400 km, iar de la nord la sud pe circa
1.000 km, podișul Tibet este situat între longitudinile 78°24' și 104°47' Est și latitudinile 26°2' și 40°3'
Nord, în inima continentului asiatic. Este o regiune gigantică de circa 2,5 milioane de km², adică de
circa 10 ori mai întinsă decât România. Altitudinea medie a regiunii este de peste 4.200 m,
asemănătoare cu a celor mai înalți munți.
Este vorba despre «Acoperișul lumii», Podișul Tibetan, cel mai mare podiș din lume, mărginit de trei
lanțuri de munți gigantice: Kunlun Shan (Kunlun), lanțul Himalaya și Karakoram sau Karakorum,
care constituie, de altfel, frontierele sale naturale.[2]