Adjectivul

Clasa a VI-a

Adjectivul este partea de vorbire care exprimã însuşirea unui obiect (lucru, fiinţã,
fenomen al naturii).

Bãiatul îşi închide ochii verzi cu cerculeţe aurii şi începe sã viseze.

Harnica fatã scrie bine.
Inelele planetei Saturn sunt ca nişte panglici galbene, roşii şi gri.
Voi cumpãra costumul cel verde, nu costumul alb.
Adjectivul determinã un substantiv.
fatã veselã
cer noros
scrisoare pierdutã
copaci înfloriţi

Clasificare:
Adjectivele sunt:
 Propriu-zise: bucuros, mic, frumos, dulce, limpede, românesc, roşu, straniu etc
 Provenite din verb la participiu: adormit, înverzit, scris, pierdut, rostit etc.
Adjectivele sunt:
 Variabile (când îşi modificã forma în vorbire): cu patru forme flexionare (frumos,
frumoasã, frumoşi, frumoase), cu trei forme flexionare (mic, micã, mici, mici), cu douã
forme flexionare (dulce, dulce, dulci, dulci)
 Invariabile (când nu îşi modificã forma în vorbire): gri

! Adjectivul se acordã în gen, numãr şi caz cu substantivul determinat.

Locul obişnuit al adjectivului este dupã substantivul determinat.
cartea interesantã
Aflat înaintea substantivului, preia articolul hotarât de la acesta.
interesanta carte
Uneori adjectivul este însoţit de articolul demonstrativ, care îl leagã de substantivul determinat
şi cu care se acordã în gen, numãr şi caz.

masculin feminin

caz singular plural singular plural

N. Ac cel cei cea cele

D.G. celui celor celei celor

Gradele de comparaţie sau de intensitate sunt formele pe care le ia adjectivul pentru a exprima
în ce măsură un obiect are o însuşire în raport cu alte obiecte sau cualte moment ale existenţei
sale.

Pozitivul – exprimă o însuşire a obiectului fără a fi comparată

ex: înalt, bun, rapid etc.

Comparativul – exprimă însuşirea unui obiect prin comparaţie cu alte obiecte care au aceeaşi
însuşire sau cu sine însuşi în situaţii diferite.
Comparativul de superioritate se construieşte cu ajutorul adverbului mai: mai înalt, mai
bun, mai rapid etc.
Comparativul de egalitate se construieşte cu ajutorul grupurilor de cuvinte tot atât de,
tot aşa de, la fel de: tot atât de înalt, tot atât de bun, tot atât de rapid etc.
Comparativul de inferioritate se construieşte cu adverbele mai şi puţin: mai puţin înalt,
mai puţin bun, mai puţin rapid etc.

Superlativul exprimă măsura cea mai înaltă sau cea mai scăzută a însuşirii unui obiect. El este
de două feluri:
1. Superlativul relativ exprimă gradul maxim sau minim al unei însuşiri prin raportare la
însuşirea altor obiecte sau la însuşirea obiectului într-un alt moment. El poate fi:
- de superioritate se formează de la comparativul de superioritate cu articolul
demonstrativ cel: cel mai înalt, cel mai bun, cel mai rapid etc.
 - de inferioritate se formează de la comparativul de inferioritate cu articolul
demonstrativ cel: cel mai puţin înalt, cel mai puţin bun, cel mai puţin rapid etc.
2. Superlativul absolut exprimă gradul maxim al unei însuşiri fără o comparare directă.
- de superioritate: foarte strãlucitoare;
- de inferioritate: foarte puţin strãlucitoare

Nu au grade de comparaţie adjectivele care:

o Denumesc însuşiri ce nu pot fi comparate: mort, viu, complet, egal, întreg, unic, perfect,
principal, strămoşesc, absolut, definitiv, etern, fix, final, veşnic.
o Aparţin domeniului tehnico-ştiinţific:geografic, matematic, petrolifer, pulmonar, metalic.
o Au sens de comparativ/ de superlativ: anterior, posterior, ulterior, inferior, exterior,
interior, minor, major, superior, optim, maxim, minim, proxim, infim,suprem, admirabil,
atotştiutor, enorm, extraordinar, gigantic, uriaş, grozav, infinit, incalculabil, teribil.

Posibilitãţi combinatorii ale adjectivului

Adjectivul are funcţia sintacticã de:

 Atribut adjectival
Zilele calde vor veni în curând.
 Nume predicative
Cerul este senin.
Într-un grup de cuvinte, adjectival poate fi:
 Adjunct în grupul nominal (atunci când este atribut adjectival)
Zambilele albe şi delicate sunt fotografiate de Mãlina.
 Centru, alcãtuind un grup adjectival când este determinat de un:
- Complement prepoziţional: Mirela este recunoscãtoare pentru
ajutor.
- Complement indirect: Bãiatul îi este recunoscãtor tatãlui.
- Complement circumstanţial de mod: Prinţesa era frumoasã ca
soarele.
 - Complement circumstanţial de loc: Tânãrul este fericit în
strãinãtate.
- Complement circumstanţial de timp: Ea este bolnavã de zile
bune.
! Observaţie
În calitate de centru, adjectivul are dublu rol, putând fi, în acelaşi timp, adjunct şi centru.