CAPITOLUL 1: REŢEAUA DE TELECOMUNICAŢII

DEZVOLTAREA TELECOMUNICAŢIILOR

O nouă revoluţie este în curs de desfăşurare în lume, cunoscută ca „era informaţională”. Prin
natura sa, această revoluţie este globală şi ea va afecta modul în care trăiesc şi lucrează oamenii ori unde
în lume, chiar în locurile cele mai izolate. La baza acestei revoluţii se găsesc comunicaţiile sub toate
formele. În prezent, marea majoritatea a activităţilor umane depind de folosirea informaţiilor, care includ
vorbire, materiale scrise sau tipărite, imagini şi date de calculator. Toate aceste informaţii sunt prelucrate,
memorizate şi transportate pentru a putea fi puse la dispoziţia unuia sau mai multor utilizatori, într-un
anumit moment sau la cerere în mod repetat. De-a lungul anilor, au fost imaginate şi dezvoltate în acest
scop diverse tehnologii. Unul dintre cele mai importante mijloace de a transporta rapid o mare cantitate de
informaţii este conversia lor în semnale electrice şi transmiterea acestora la distanţă, adică
telecomunicaţii.
Reţeaua de telecomunicaţii este acel sistem global de echipamente şi mijloace de comunicare la
distanţă între utilizatori diferiţi, care schimbă între ei informaţii de orice natură şi emise în orice formă
utilizabilă: materiale scrise sau tipărite, imagini fixe sau mobile, cuvinte, muzică, semnale de control ale
unor mecanisme, date transmisiile sunt făcute prin intermediul unor echipamente electromagnetice,
electrice sau combinaţii ale acestora şi folosesc ca suport fizic conductori metalici, fibre optice sau
eterul(atmosfera terestră).
În mod tradiţional, telecomunicaţiile sunt divizate în două mari subdomenii tehnice: transmisiunile
şi comutaţia, fiecare având la rândul lor câteva componente specifice, aşa cum ele sânt prezentate
schematic în fig.1
TELECOMUNICAŢII

TRANSMISIUNI COMUTAŢII

Transmisiuni prin fir Planificare Comutaţia propriu-zisă

Radiosisteme Trafic Semnalizare

Îndrumare Numerotare

Comutare

Fig.1 Subsisteme de telecomunicaţii.

Dacă telefonia şi telegrafia sunt considerate servicii de bază ale reţelei de telecomunicaţii, datorită
faptului că au apărut primele în domeniul comunicaţiilor prin fir, lista serviciilor actuale este destul de
cuprinzătoare, ca de exemplu:

- telefonie clasică
- date comutate în pachete
- date de bandă largă
- telemăsurări
- teletext
- telecopie alb-negru şi color
- mesagerie text
- mesagerie vocală
- videotext
- telecopie vocală
1
- telefonie de înaltă fidelitate
- teleconferinţă
- videoconferinţă
- televiziune color
- televiziune digitală
- telefonie mobilă
- videofonie mobilă
- date mobile
- telex
- telegrafie

2
 Iniţial, prin introducerea comunicaţiei numerice în serviciul public, ISDN (Integrated
Services Digital Network) a fost concepută cu o extensie a reţelei telefonice clasice (ISDN cu
bandă îngustă), folosindu-se canalul numeric la 64 kbps şi liniile existente ale abonaţilor cu
conductori de cupru.
Dezvoltările ulterioare, vizând videocomunicaţiile şi racordarea terminalelor cu fibră
optic, conduc spre B-ISDN (Broadband Integrated Services Digital Network) – reţea cu bandă
largă. Majoritatea reţelelor de telecomunicaţii fiind în prezent în serviciu au proprietatea de a fi
reţele specializate, acest fapt datorându-se mai ales limitărilor tehnologice, care au condus la
conceperea reţelelor cu destinaţie precisă, cum ar fi:
 Reţele telex – transportă mesaje prin intermediul unor caractere codate pe 5 biţi
(codul Baudot), la care viteza de transmisie este foarte scăzută (sub 300 bps), fiind
limitată în special de calitatea mediului de transmisie.
 Reţele telefonice clasice – oferă serviciul convorbirii în doi, având o lărgire de
bandă scăzută ( ¿4 kHz ) ce pot suporta transmisia de date la viteze reduse, care
se realizează prin intermediul modemurilor.
 Reţele publice de comutaţii de pachete – transportă date în conformitate cu
protocolul X.25.
 Reţele de comunicaţii mobile – evoluţia cărora este controlată de standartul GSM
(Global System for Mobile communications), dar şi de extensia acestuia: PCN
(Personal Communications Network). Aceste reţele permit transmiterea atât
semnale vocale cât şi date şi oferă conexiuni cu reţelele fixe învecinate.
 Reţele private pentru radio mobil, PMR (Private Mobile Radio) – destinate
serviciilor de urgenţă, unităţilor publice ce deţin parcuri auto, etc.
 Reţele de televiziune conectate prin legături radio sau prin cabluri coaxiale şi fibre
optice.
 Reţele private de calculatoare – numite LAN (Local Area Network). Din această
categorie cele mai cunoscute sunt reţele de tipul: Ethernet, Token Bus şi Token
Ring.

Fiind proiectate pentru aplicaţii particulare, oricare dintre aceste tipuri de reţele nu poate
acoperi întreaga gamă de servicii. Astfel, de exemplu la reţelele de televiziune prin cablu, în
general, nu se poate conecta terminale telefonice, nu se pot comuta semnale video.
Confruntate, pe de o parte, cu apariţia noilor tipuri de servicii şi, pe de altă parte, cu
continua creştere a cererilor de servicii, aceste reţele îşi dezvăluie în prezent dezavantaje majore,
cum sunt următoarele:
o Dependenţa de serviciu – sunt proiectate pentru a satisface un anumit tip de
servicii. Dar ele pot în cazuri restrânse să se adapteze şi altor servicii, prin
utilizarea unor echipamente suplimentare.
o Inflexibilitate – evoluţia algoritmilor de codare a semnalelor audio şi video
susţinute de progresele în tehnologia VLSI (Very Large Scale Integration)
influenţează debitul binar cerut de un anumit tip de servicii.
o Adaptare – reţelelor în discuţie la nivele caracteristice impuse de servicii vechi
sau noi este dificilă. De exemplu, semnalele vocale pot fi deja codate la rate de 32
kbps ADPCM (Adaptiv Differential PCM), de 16 kbps DM (Delta Modulation),
de 13 kbps în reţelele mobile şi de 8 kbps, tehnica algoritmilor predictivi-adaptivi.
Pentru aceasta, actualele sisteme de transmisie şi de comutaţie ce oferă 64 kbps
pentru un canal vocal trebuie adaptate sau vor utiliza insuficient resursele interne.
o Ineficienţă – luând în considerare întregul ansamblu de reţele, resursele ce-i
aparţin sunt utilizate ineficient. De exemplu, perioadele de vârf în reţeaua
telefonică sunt cuprinse între orele 8 şi 17, pe când reţeaua de televiziune este
utilizată la vârf în orele de seară. Cum partajarea resurselor este imposibilă,
 fiecare reţea trebuie dimensionată pentru vârful de trafic al serviciului ce-l
deserveşte.

În prezent, ca urmare a progreselor tehnice şi tehnologice, acest mod de proiectare a

reţelelor a fost abandonat. Astfel, noile realizări în domeniu se bazează pe conceptul de reţea
unică independentă de serviciu numit B-ISDN. El evită dezavantajele prezentate anterior,
oferind: flexibilitate la modificări de caracteristici ale serviciilor deja existente sau la
încorporarea de noi servicii, eficienţă în utilizarea în comun şi economic a resurselor de către
toate serviciile, cheltuielile de proiectare, producere, operare şi întreţinere a unei unice reţele
fiind mai mici decât în situaţia mai multor tipuri de reţele specializate.

STRUCTURA ŞI FUNCŢIILE REŢELEI

În cadrul domeniului de telecomunicaţii sunt implicaţi mai mulţi participanţi şi anume:

utilizatori, operatori publici, furnizori de serviciu, producători de echipamente şi componente
(hardware şi software), investitori, guvernanţi.
Fără a face vre-o eroare, se poate considera că utilizatorii principali ai reţelei sunt
abonaţii. Orice abonat, care doreşte să stabilească o legătură telefonică iniţiază un apel, care este
oferit reţelei spre prelucrare. Abonatul, care oferă apelul este abonat chemător (calling
subscriber), adică sursă de apel. Apelul este adresat unui alt abonat numit abonatul chemat
(called subscriber), ce prezintă de fapt destinaţia, atunci schimbul informaţional are loc, iar
apelul este satisfăcut. Apelul există deci în reţea pe toată durata sa de viaţă, care cuprinde un
interval de timp necesar stabilirii tuturor conexiunilor şi un altul pentru schimbul de efectiv de
informaţii între cei doi corespondenţi. Considerând, intr-o perioadă de monitorizare, toţi clienţii
prezenţi în reţea, împreună cu duratele de viaţă pentru apelurile lor, putem aprecia de fapt sarcina
(încărcarea) sau traficul oferit de clienţi.
Traficul are un dublu statut în reţeaua de telecomunicaţii, este „produsul” reţelei pentru
că este oferit de abonaţi, dar este şi „materia primă” prelucrată în resursele sale pentru că este
destinat abonaţilor. De fapt traficul parcurge în reţea un ciclu: apelul este oferit de către abonatul
chemător (un terminal al reţelei), este prelucrat de resursele reţelei, fiind direcţionat spre
abonatul chemat (alt terminal al reţelei) ca apoi să se încheie la sfârşitul schimbului de informaţii
efectuat între cei doi corespondenţi (fig. 2).
 Sursă de apel Apel oferit

(abonat chemător)
Resursele reţelei pentru prelucrarea apelului
Terminalul reţelei

(abonat chemat)

Destinaţie de apel Apel prelucrat

Fig. 2 Ciclul traficului în reţeaua de telecomunicaţii.

Transmiterea informaţiilor spre destinaţii se va face pe măsura disponibilizării resurselor,
apărând astfel o anumită întârziere faţă de momentul emiterii lor de către sursă, normele de
calitate a serviciului impun însă anumite limite maxime pentru aceste întârzieri.
Dacă o comunicaţie implică n utilizatori, atunci ar trebui să se prevadă o structură de
reţea care să-i interconecteze pe fiecare cu toţi ceilalţi, ca în fig. 3 (a): se obţine o reţea de tip
plasă, numită şi reţea cu interconectare totală.
A A B
A B

C B C D
D C
a) b) c)

A B

D C
d) e)

Fig. 3 Configuraţii de reţeaua: a) plasă; b) magistrală; c) inel; d) stea; e) arbore.

Iniţial, primele reţele telefonice s-au construit cu interconectare totală, funcţia de

comutaţie fiind distribuită terminalelor, aşa cum este prezentat în fig. 4. Prin comutaţie se
definesc toate operaţiile de stabilire, la cerere, a legăturii între 2 terminale diferite dintr-un grup.
 T
Terminalul abonatului

T T

Linie bidirecţională de legătură

Punct bidirecţional de legătură
T

T
T

Fig. 3 Reţeaua cu comutaţie distribuită la terminale (n=5).

Organizarea reţelei în reflectat in fig. 4, conduce la realizarea unui sistem cu comutaţie la
terminal. Această structură se regăseşte, în prezent, în aplicaţiile cu număr restrâns de utilizatori,
atunci când se doreşte un grad sporit de confidenţialitate şi de siguranţă în funcţionare (cum sunt
reţelele interguvernamentale).
Într-o asemenea structură, pentru a interconecta n terminale, sunt necesare un număr
de puncte de conexiune:
PC=n ( n−1 )
şi un număr de linii de legătură:
n ( n−1 )
N=
2
Pentru ca orice staţie utilizatoare dintr-un grup n să poată fi conectată cu oricare alta
într-un mod economic, soluţia ar fi utilizarea unor structuri de reţea de tip magistrală, fig. 3 (b),
sau de tip inel, fig. 3 (c), prin legătura tuturor utilizatorilor pe o linie comună. Asemenea
structuri nu sunt convenabile pentru nevoile telefoniei, deoarece ele pot asigura o singură
legătură la un moment dat, deci astfel de reţele cu succes sunt implementate în comunicaţiile de
date pe distanţe scurte: LAN (Local Area Network).
Cerinţele specifice comunicaţiei telefonice impun, ca la cerere, să se asigure circuite
bidirecţionale între oricare pereche de abonaţi dintr-un grup şi în mod simultan pentru mai multe
perechi. În consecinţă, fiecare abonat este legat printr-un circuit propriu, linia abonatului, la un
echipament central de comutaţie, care este de fapt centrala telefonică. Centrala are rolul şi
capacitatea necesară de a conecta între ele liniile abonaţilor conform solicitărilor exprimate şi
numai pe durata strict necesară schimbului de informaţii (convorbirea telefonică). Configuraţia
reţelei este în acest caz ca în fig. 3 (d) – tip stea (radială sau nodală).
Numărul liniilor în acest caz este:
N=n ,
pentru că reprezintă chiar numărul liniilor de abonaţi, adică cu mult mai redus faţă de structura
de tip plasă.
Se poate imagina că echipamentul centralei are forma simplificată prezentată în fig. 5,
care permite realizarea simultană a
n
NCS=
2
conexiuni, prin intermediul unui număr
n
L=
2
de linii de legătură interne (cordoane de convorbire).
 n

T T T T T

Fig. 4 Exemplu de comutaţie centralizată fără blocare.

Pentru stabilirea legăturii între două terminale oarecare, este necesar să se acţioneze
asupra punctelor de conexiune corespunzător lor şi care aparţin aceluiaş cordon. Rezultă că
echipamentul de comutaţii dispune de
n2
PC=n×L=
2
puncte de conexiune.
Însă experienţa practica a demonstrat că numărul mediu de conexiuni solicitate simultan

NCS med≤0. 2×n ,

chiar în perioadele de cerere mare.
Dacă s-ar stabili în general că numărul cordoanelor de convorbire este

L=0 . 2×n ,
atunci
2
PC=n×L=0. 2×n ,

ceea ce constituie o reducere cu 60% faţă de cazul precedent, dar structura ar prezenta cu
siguranţă o anumită probabilitate de blocare.
Rentabilizarea unei reţele cu nod central, ce utilizează linii lungi, se realizează adaptând,
de la caz la caz, variantele prezentate în fig. 6
 T T
T T
T
Linie individuală
MUX
DMUX

T
T T Linie cuplată Canale

T
CD
Nod central DMUX
MUX
Joncţiuni CD T
T Joncţiuni şi canale

Fig. 5 Variante de conectare a terminalelor la nodul central (T – terminal,

CD – centrator distant, MUX/DMUX – multiplexor /demultiplexor).

Aceste variante sunt:

 Cuplarea a două terminale, prin conectarea lor în paralel la o unică linie de
legătură cu nodul central. În acest caz terminalele nu pot dispune simultan de
serviciul telefonic, ceea ce reprezintă o reducere substanţială a calităţii serviciului
la abonat.
 Multiplexarea căilor (canalelor) în frecvenţă, prin sistem de curenţi purtători, sau
în timp, prin întreţesere de eşantioane, ceea ce a făcut posibilă reducerea costului
de instalare a liniilor lungi şi creşterea eficienţii în utilizarea cablurilor deja
existente.
 Concentrarea mai multor abonaţi distanţi şi aflaţi într-o zonă de mare densitate,
care este legată la unitatea centrală printr-un număr de circuite mai mic decât
numărul abonaţilor destinaţi

Se defineşte reţea de abonat ca fiind ansamblul tuturor liniilor, care îi leagă pe abonaţi de
centralele lor. Nu trebuie neglijat faptul că o dată cu creşterea numărului de centrale, apare pe
ansamblul reţelei şi o creştere a costului echipamentului de comutaţie. Trebuie de observat în
acest sens variaţia cu numărul centralelor de oficiu din teritoriu a tuturor elementelor de cost
aferente unei reţele urbane (fig. 7).
Cost total reţea

Cost reţea de joncţiuni

Cost echipament de comutaţie

Cost reţea abonat

Fig. 6 Variaţia costului reţelei urbane cu numărul centralelor.

 RUTAREA ALTERNATIVĂ ÎN REŢEA IERARHIZATĂ. REŢEA IERARHIZATĂ
DE JONCŢIUNI CONFORM RECOMANDĂRILOR CCITT

Structura mixtă a reţelei ierarhizate permite realizarea automată a unei rutări alternative
AAR (Automatic Alternative Routing). Dacă centrala de origine nu depistează un circuit direct
liber către centrala de destinaţie, atunci în mod automat apelul este îndrumat spre centrul ierarhic
superior. Indisponibilitatea circuitelor directe poate fi cauzată de o întrerupere fizică
(deranjament) sau de starea lor de ocupare în apeluri anterioare şi care sunt în curs de
desfăşurare. Înseamnă că practic se poate recurge la o structură ca cea reprezentată în fig. 8.

- Pe rutele directe între centrale locale se vor instala un număr relativ mic de joncţiuni, care se
vor folosi în regim de utilizare maximă (maxim 10% pierderi de trafic).
- Tronsoanele de joncţiuni spre centrele de tranzit vor prelua vârfurile de trafic oferit pe rutele
directe şi respinse de joncţiunile acestora (trafic de revărsare) asigurând îndrumarea lor spre
destinaţiile cuvenite, ca un procent mic de pierderi (maxim 1%).
În timp ce joncţiunile directe sunt folosite exclusiv de centrele de comutaţie aflate la
extremităţile lor, adică pot fi considerate ca resurse individuale pentru aceste centrale, joncţiunile
de la /spre centrele tandem sunt surse comune folosite pentru îndrumarea apelurilor oferite
/destinate tuturor centralelor locale din zonă. Trebuie precizat că în fig. 8 este marcat sensul de
scurgere doar pentru fluxurile de trafic oferite de centrala A şi destinate tuturor celorlalte
centrale.

centrală de tranzit
De la /spre alte centrale
B
Cale finală (unică)

Cale de tranzit pentru B şi alternativă pentru C şi D

Cale finală
Cale finală

Centrală urbană A
C

Cale directă cu utilizare ridicată

Fig. 7 Rutare alternativă în reţea ierarhizată.

De regulă, abonaţii doresc să comunice cu persoane din alte localităţi din ţara lor sau
chiar din alte ţări. Pentru a permite realizarea unor asemenea conexiuni, diferite zone geografice
sunt interconectate prin circuite de lungă distanţă, care constituie reţeaua de lungă distanţă, care
constituie reţeaua interurbană de joncţiuni, numită şi reţea de trunchiuri (trunk network sau tall
network), pentru conexiunile dintre oraşele aceleiaşi ţări şi respectiv reţeaua internaţională,
pentru conexiunile între state diferite.
Pentru reţelele naţionale, suficient de mari sau cu posibilităţi evidente de extensie, CCITT
a recomandat o structură ierarhizată cu 5 niveluri de centre de tranzit. Configuraţia este de tip
stea la nivelurile inferioare (4 şi 3) şi de tip plasă la nivelul superior (2 şi1).
 Moldova a adoptat o asemenea structură pentru reţeaua telefonică naţională publică
comutată, RTPC, în consecinţă ea se reprezintă în fig. 9.

internaţională
Legături prin satelit
Reţea

CTI
Cabluri submarine Centrală de tranzit internaţional
Reţea interurbană

Nivel 1
Centrală de zonă (tranzit terţiar)
CZ CZ
(de joncţiuni)

Nivel 2
Centrală de distribuţie (tranzit secundar)
CD CD

Nivel 3
Centrală de grup (tranzit primar)
CG CG CG CG
Reţea urbană

Nivel 4
Centrală locală
(locală)

Nivel 5
Abonaţi

Fig. 8 Reţea ierarhizată de joncţiuni conform CCITT.

- Reţea urbană (locală) – conectează în mod direct abonaţii la centralele lor proprii (numite
centrale de oficiu urban sau centrale telefonice de abonat).
- Reţea de joncţiuni urbane – conectează centralele urbane între ele sau cu centrele urbane de
tranzit.
- Reţea de joncţiuni interurbane – conectează între ele centralele de tranzit. Din punct de
vedere administrativ există următoarele categorii de centre de tranzit:
 Centre de grup (CG) – funcţionează ca centre de tranzit primar şi sunt instalate în
marea majoritate a oraşelor ţării; la ele se interconectează în mod direct centrele
urbane pentru relaţii de comunicare interurbană.
 Centre de distribuţie (CD) – structurate ca centre de tranzit secundar la care sunt
conectate centre de grup şi anumite centre urbane, aflate în imediata lor apropiere.
 Centre de zonă (CZ) – la fiecare CZ de tranzit terţiar sunt racordate radial anumite
centre secundare, conform geografiei locale şi al interesului de comunicaţii între
acestea.
Deasupra acestei ierarhii naţionale se află reţeaua internaţională, în cadrul căreia cele 3
nivele ierarhice se repetă, CT1 fiind un centru de tranzit internaţional de cel mai înalt nivel.
Trebuie precizat că pe lângă reţeaua telefonică publică, anumiţi abonaţi au şi linii interne
de comunicaţii, folosite ca extensii ale reţelei publice. Acestea aparţin unor centrale particulare,
PABX (Private Automatic Branch Exchange) cu utilizarea proprie în incinta unei întreprinderi,
reşedinţă, hotel, universitate etc. dar conectată prin una sau mai multe joncţiuni la o centrală
publică.
Din această scurtă prezentare concluzia care se desprinde este că reţeaua de
telecomunicaţii conţine:
- Terminale – aflate în dotarea utilizatorilor şi având structuri şi funcţii adecvate serviciilor
oferite de reţea şi la care ele au acces.
- Centre de comutaţie – asigură comutarea între toate categoriile de linii ce sunt conectate la
ele, şi care sunt numite în mod generic noduri ale reţelei.
- Circuite fizice de legături – folosite pentru transmiterea semnalelor electrice între terminale
şi noduri sau numai între noduri. Aceste circuite sunt:
 Linii de abonat – leagă terminalele abonaţilor la centrele proprii de racordare şi
care constituie reţeaua de acces;
 Joncţiuni (trunchiuri) – leagă nodurile între ele şi care formează reţeaua de
intercomunicaţii.
- Centre de transmisiuni – asigură :
 Separarea căilor de transmisie pe direcţii;
 Prelucrarea semnalelor într-o formă adecvată mediului de transmisie;
 Transmiterea semnalelor conform standardelor în vigoare;
 Refacerea semnalelor pentru a putea fi utilizate de abonat în condiţii de calitate
satisfăcătoare.
- Comutaţia – activitate prin care, pe baza selecţiei traseelor din reţele de telecomunicaţii,
mesajele sunt dirijate şi apoi transmise către staţiile sau terminalele utilizatorilor specificaţi.
Pentru ca această activitate să se poată desfăşura de-a lungul întregii reţele, în condiţii
perfecte de funcţionare este necesară existenţa unei activităţi complementare de schimbare
de mesaje de comandă şi control între noduri şi terminale, activitate numită semnalizare.
Semnalizarea are loc în mod obligatoriu pentru a pregăti conexiunile propriu-zise, dar se
referă în egală măsură şi la supravegherea conexiunilor deja realizate, pentru menţinerea lor
corespunzător necesităţilor.

REGLEMENTĂRI – STANDARDE. MODELUL DE REFERINŢĂ - OSI

Desfăşurarea unei activităţi normale în cadrul reţelei internaţională este condiţionată de

cooperarea tuturor ţărilor implicate în ceea ce priveşte proiectarea, instalarea şi operarea
instalaţiilor. Dezvoltarea serviciilor de telecomunicaţii a avut ca efect şi amplificarea activităţii
ITU (International Telecommunication Union) – Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii, prin
crearea unor comitete şi conferinţe de standardizare. Începând cu 1956 funcţionează două
formaţiuni principale de lucru:
I) Pentru sectorul de comunicaţii pe fir: CCITT – Comitetul Consultativ
Internaţional de Telegrafie şi Telefonie, care are ca obiect elaborarea de studii
pentru problemele tehnice, metodele de operare şi stabilire de tarife pentru
telefonie, telegrafie şi transmisiuni de date.
II) Pentru sectorul de radiocomunicaţii: CCIR – Comitetul Consultativ Internaţional
de Radiocomunicaţii, dedicat studiilor tehnice şi operative relative la
comunicaţiile radio, inclusiv cele punct – la – punct, la serviciile radio-mobile şi
radiodifuziune.
În 1993 a avut loc o reorganizare a ITU, care prezintă un secretariat general şi cu trei
sectoare: ITU-T (telecomunicaţii), ITU-R (radiocomunicaţii) şi ITU-D (dezvoltare).
 Funcţia care se efectuează prin largi grupe operative de studiu, ale căror recomandări sunt
raportate periodic în sesiuni planare, dar şi publicate permanent, căpătând astfel un caracter de
reglementare autorizată.
În paralel cu ITU mai funcţionează în domeniul telecomunicaţiilor următoarele
organizaţii (regionale) de standardizare:
 ISO – International Standards Organization;
 ETSI – European Telecomunications Standards Institute;
 IEEE – Institute of Electrical and Electronic Engineers;
 ANSI – American National Standards Institute;
 AFNOR – Association Francaise de Normalisation;
 DIN – Deutches Institut fur Normung;
 BSI – British Standards Institution.
Activitatea acestora constituie un suport regional deosebit de util în domeniul
reglementărilor internaţionale, oferind competenţa şi experienţa specialiştilor locali, precum şi
posibilitatea considerării unor numeroase condiţii naţionale specifice.

http://www.itu.int/net/home/index.aspx

MODELUL DE REFERINŢĂ OSI

Complexitatea proiectării şi funcţionării oricărui sistem poate fi redusă simţitor prin

separarea acestuia în competente distincte, interoperaţionale, cărora li se distribuie, funcţiile
ansamblului.
ISO a propus modelul de referinţă OSI (Open Systems Interconnection), pentru
interconectarea sistemelor deschise (fig. 9).
 Fiecare sistem, fiind organizat pe niveluri, necesită un număr minim de interfeţe de acces
pentru propria lui funcţionare dar şi pentru conlucrarea cu alte sisteme similare lor. De exemplu,
nivelul n din sistemul k nu trebuie să cunoască decât interfeţele de nivel n+1 şi n−1
din propriul sistem, precum şi interfeţele identice, de nivel n , din sistemele vecine k +1 şi
k −1 . Înseamnă că într-un sistem global cu N straturi şi K sisteme, trebuie să fie
definite doar N + K−1 protocoale: N protocoale orizontale de nivel şi k−1 protocoale
inter-sistem.
Sistemul k

Sistemul k-1 n+3 Sistemul k+1

n+2
n+1 n+1
n n n
n-1 n-1 n-1
Suport fizic de interconectare

Fig. 9 Structura OSI.

Protocolul este ansamblul regulilor pe care un proces trebuie să le respecte pentru o

comunicare printr-o interfaţă.

7 Aplicaţie
6 Prezentare
Niveluri înalte
5 Sesiune
4 Transport
3 Reţea
Niveluri de bază 2 Legătură
1 Fizic
Suport fizic de interconectare

Fig. 10 Niveluri OSI.

Arhitectura normalizată OSI conţine 7 niveluri (fig.10) dintre care 3 sunt niveluri de bază
şi 4 sunt niveluri înalte având următoarele funcţii principale:
1) Nivelul fizic – realizează interfaţa dintre sistem şi mediul de transmisie, asigurând
transmiterea, recepţia şi refacerea simbolurilor binare (releu de simboluri). La acest nivel,
unitatea informaţională de bază este bitul.
2) Nivelul legătură de date – asigură gestionarea cadrelor, detectarea şi corectarea erorilor
cu privire la pierderea sau duplicarea cadrelor informaţionale.
3) Nivelul reţea – asigură dirijarea pachetelor între sursă şi destinaţie rezolvând probleme de
blocare a rutelor, fiabilitate a conexiunilor prin reţea, stabilire, menţinere şi eliberarea
conexiunilor. Pentru optimizarea utilizării resurselor de transmitere, setul de funcţii se
poate suplimenta cu multiplexarea de pachete, controlul erorilor şi controlul de flux.
Toate acestea permit reducerea pierderii pachetelor prin blocarea rutelor de transmisiuni.
4) Nivelul transport – controlul transportului informaţiilor „cap – la – cap” de-a lungul
reţelei. Prin operaţiunile de control se verifică dacă pachetele utilizatorilor conectaţi la
 reţea au ajuns corect la destinaţie şi dacă mesajele au fost refăcute integral din pachetele
lor componente.
5) Nivelul sesiune – asigurarea cadrului necesar desfăşurării aplicaţiilor repartizate mai
multor sisteme, gestionând activităţile precum: iniţializare, sincronizare, eliberarea
conexiunilor referitoare la sesiune.
6) Nivelul prezentare – „traducerea” (reprezentarea) informaţiei în „limbajul” (sintaxa)
utilizat de sisteme la nivelul de aplicaţie. Această operaţie este necesară deoarece modul
de prezentare a informaţiei poate să difere de la un tip de sistem teleinformaţional la altul
(de exemplu şirurile de caractere se reprezintă în cod ASCII sau EBCDIC). Pe lângă
reprezentare, acest nivel poate îndeplini şi alte sarcini precum: compresia – decompresia
datelor (pentru creşterea eficienţii transportării), criptografierea (confidenţialitate) etc.
7) Nivelul aplicaţie – achiziţia, prelucrarea, stocarea şi oarecare altă operaţie ce se axează pe
libera separaţie a informaţiei şi care este necesară desfăşurării activităţilor distribuite în
care este implicat sistemul. Prin intermediul acestui nivel, utilizatorul are acces la
aplicaţii ca: transferul de fişiere FTP (File Transfere Protocol), poşta electronică (e-mail),
terminalul virtual.

Modelul OSI este acceptat astăzi pe ansamblul reţelei de telecomunicaţii, fiind folosit cu
diferite modificări în structurile reţelei ISDN şi B-ISDN. Satisfacerea pe cele 7 nivele
funcţionale este caracteristică tuturor sistemelor reţelei, interconectarea acestora realizându-se ca
în schema din fig. 11.

Sistema A Sistema B
Protocoale de aplicaţii
Aplicaţie Aplicaţie
Protocoale de prezentare
Prezentare Prezentare
Protocoale de sesiune
Sesiune Sesiune
Protocoale de transport
Transport Transport
X.223 X.223
Reţea Reţea
X.222 X.222
Legătură Legătură
X.221 X.221
Fizic Fizic

Nod de comutaţii

Protocoale interne ale reţelei.

Fig. 11 Modelul de referinţă OSI pentru reţelele de telecomunicaţii.

Se observă că există protocoale specifice fiecărui nivel şi că ele pot fi grupate în:
 Protocoale de transport (nivelurile 1-4);
 Protocoale superioare (nivelurile 5-7).
Sau în:
 Protocoale de acces la reţea (nivelurile 1-3);
 Protocoale „cap – la – cap” (nivelurile 4-7).
 PLANURI ŞI SISTEME DE NUMEROTARE. NUMEROTAREA TELEFONICĂ - E.
163 ŞI NUMEROTAREA ÎN REŢELE DE DATE – X. 121

În momentul în care un abonat doreşte să apeleze un alt abonat, el trebuie să comunice

centralei sale de racordare adresa chematului. Aceasta este fixată prin planul de numerotare
stabilit de către operatorul reţelei. Obiectivul principal al planului de numerotare este de a aloca
un număr unic fiecărui abonat conectat la reţea, astfel încât abonatul să poată fi identificat şi
localizat.
Numerotarea este foarte importantă pentru trei motive:
a) Disponibilitatea numerelor şi flexibilitatea aranjamentelor de numerotare poate avea
efecte semnificative în competiţia dintre operatori de reţea;
b) Numerele pot avea valoare comercială sau socială, iar consecinţele economice şi sociale
ale schimbării unui număr pot fi considerabile;
c) Structura şi conţinutul informaţional al numărului sunt factori de utilitate generală în
serviciile de telecomunicaţii.

În prezent, în marea majoritate a ţărilor, centralele folosite în reţele dispun de blocuri de

comandă care realizează memorizarea numărului transmis de chemător şi traducerea lui, după o
logică internă, într-o „adresă” de destinaţie. Între numărul abonatului şi această adresă există o
legătură implicată, dar adresa nu este şi nu trebuie în mod obligatoriu să fie cunoscută de abonat.
Ea este un cod de selecţie, adică o informaţie internă, pe care centrala o foloseşte în scopurile
sale de serviciu, pentru a accesa destinatarul fizic al apelului. De fapt înseamnă că cifrele
numărului de apel sunt folosite în mod direct în selectarea destinaţiei apelului şi a drumului de
acces până la destinatar.
În practica reţelelor de telecomunicaţii se cunosc două sisteme de numerotare:
I. Sistemul deschis de numerotare – este caracteristic reţelelor dotate doar cu centrale
pas – cu – pas (fără registre) şi corespunzător lui, numerele de apel nu au o lungime
fixă în perimetrul aceleiaşi reţele. Numărul de cifre transmise în aceste situaţii de un
abonat chemător depindea de numărul etajelor de comutaţie folosite în atingerea
chematului. Înseamnă că, aceiaşi destinaţie putea fi chemată prin numere de apel
diferite, depinzând de poziţia geografică a chemătorului, adică de traseul urmat de
apel de-a lungul reţelei.
II. Sistemul închis de numerotare – este caracteristic reţelelor echipate cu centralele cu
„comandă prin registru”. Aceste centrale sunt capabile să memoreze numărul de
apel, să prelucreze şi să-l traducă prin logică internă proprie într-un mod convenabil
pentru identificare chematului şi a rutei până la el. În acest caz numărul de apel are
o lungime fixă în perimetrul unei reţele, iar calitatea cifrelor componente este
independentă de modul de funcţionare al echipamentelor din centrale şi de lungi
perioade de timp.

NUMEROTAREA TELEFONICĂ - E.163

Recomandarea E.163 precizează că pentru o comunicaţie internaţională un abonat

chemător trebuie să înceapă numerotarea cu transmiterea prefixului informaţional (P 1P2), aceasta
reprezentând solicitarea de acces la reţeaua internaţională automată. Prefixul este o combinaţie
de 2 cifre: fie „00” conform recomandării CCITT, fie orice altă combinaţie stabilită de operatorul
naţional, de exemplu „01” în Marea Britanie.
 Numerotarea (fig. 12), începută cu prefixul internaţional, continuă cu numărul
internaţional semnificativ ( NIS ), cu o lungime maximă de 12 cifre şi cuprinzând:
-
I1 I 2 I 3 – indicativul naţional al ţării de destinaţie (codul ţării). Acesta este stabilit după
criterii geografice şi are o lungime de 1-3 cifre, fiind invers proporţională cu mărimea reţelei
naţionale respective, de exemplu: SUA şi Canada – „1”, Franţa – „33”, MB – „44”, România
– „40”, Bulgaria – „359”, Moldova – „373”, Hong-Kong – „352”.
- NNS – numărul naţional semnificativ.

I 4 I5 ABC MSZU
n  1 3 12  n 
P1 P2 NIS  12
Fig. 12 Numerotarea în reţeaua telefonică publică comutată (E.163).

Moldova respectă recomandările ITU-T în ceea ce priveşte structura numerotării

naţionale, ceea ce face ca, pentru un apel interurban automat, abonatul să tasteze următoarele
consecutivităţi de cifre:

NNA=( P3 ) ( NNS ) =( P3 )( I 4 I 5 ) ( ABC )( MSZU )

,
unde:
-
P3 – prefix interurban, care reprezintă solicitarea de acces la serviciul automat
interurban (s-a adoptat pentru prefix cifra „0”);
- NNS – număr naţional semnificativ, ce este folosit la identificarea abonatului
chemat în cadrul reţelei naţionale. Trebuie observat că prefixul interurban nu este
inclus în NNS , adică un abonat internaţional nu trebuie să-l introducă în număr
după codul de ţară.
-
I4 I5 – indicativ interurban, cod stabilit de operatorul naţional, după criterii
geografice, de ierarhizare a reţelei şi de taxare a comunicaţiilor. De exemplu, în
prezent sunt valabile următoarele indicative: Chişinău – „22”, Bălţi – „231”, Cahul –
„299”, Edineţ – „246”, Lăpuşna – „234”, Făleşti – „259”, etc.
- ABC – codul de oficiu urban (codul centralei urbane – indicativul oficiului urban)
de destinaţie, ce caracterizează centrala urbană în care este racordat abonatul chemat.
De exemplu, pentru Chişinău grupurile de cifre „76, 58, 55, 34, 23, 24, 21, ...”, sunt
folosite ca indicative urbane, definind centralele telefonice de abonat din diferite
zone ale oraşului. Evident că în alte oraşe ale ţării, cu mai puţine centrale de abonaţi
în reţeaua urbană proprie pentru identificarea centralelor sunt necesare mai puţine
cifre, respectiv codul urban este de tip A sau AB.
 - MSZU – adresa abonatului în centrala proprie, precizând Mia, Suta, Zece şi
Unitatea din numărul de apel a abonatului.

În Moldova nici un număr urban nu poate începe cu „0” (cifră dedicată prefixului
interurban), dar nici cu „9”, care este cifra dedicată „serviciilor speciale” cu numerotaţie
prescurtată („901”, „902”, „903”, ...).
Trebuie precizat că planul de numerotare prezentat respectă caracteristica „lungime fixă a
numerelor de apel”, deşi poate la prima vedere nu pare că se realizează acest lucru. Dar această
restricţie de lungime trebuie raportată totdeauna la o anumită întindere a reţelei. De exemplu,
orice abonat al reţelei fixe din Chişinău este apelat printr-un număr de apel de 6 cifre, indiferent
din ce punct al oraşului a fost iniţial apelat. Pentru orice alt oraş al ţării, numerotarea locală se
face cu doar 5 cifre. Dacă însă ne raportăm la ansamblul reţelei naţionale, adică schimbăm
perimetrul reţelei, atunci orice abonat este numerotat prin 8 cifre.
Pentru „era” şi reţelele ISDN, recomandarea E.163 este extinsă şi modificată prin
conţinutul recomandării E.164, care, printre altele, prevede ca lungimea numărului de apel poate
fi de maxim 15 cifre şi care introduce un cod naţional şi un cod de trunchi. Condiţii speciale
pentru ISDN sânt în detaliu prezentate în recomandările E.165 şi E.166.

NUMEROTAREA ÎN REŢELELE DE DATE - X.121

Recomandările X.121 limitează lungimea numerelor de apel în reţelele de date la 14 cifre,

dintre care 1-3 cifre reprezintă codul naţional de date (fig. 13).

Codul de identificare al reţelei de date, DNIC

Codul naţional de date

Numărul terminalului de reţea

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

Valorile 0-1 sunt rezervate. Se pot folosi ca sub-adresă în anumite reţ

Valorile 2-7sunt folosite pentru DNIC.
Valoarea 8 poate fi folosită pentru legăturile telex.
Valoarea 9 poate fi folosită pentru legături telefonice publice comutate.

Fig. 13 Numerotarea internaţională de date (X.121).

Codurile naţionale de date diferă de cele folosite în reţelele telefonice, unele ţări având
chiar mai multe coduri de date
Comparând recomandările E.163 şi X.121 se observă:
 O mare parte din structura E.163 este bazată pe divizarea geografică a reţelei,
prezentând indicative naţionale şi coduri interurbane, care presupun implicit
considerarea unei singure reţele în cadrul aceluiaşi teritoriu;
 
Structura X.121 este bazată pe identificatorii de reţea DNIC (Data Network
Identification Code), care ocupă primele 4 cifre ale numărului. Indicatorul de
reţea include în compoziţia lui codul naţional de date şi este folosit la îndrumarea
apelurilor între reţele de date.
CAPITOLUL 2 CENTRUL DE COMUTAŢIE

LOCUL ŞI ROLUL COMUTAŢIEI. CATEGORII DE APEL

Centrul de comutaţie, numit în mod tradiţional centrală sau chiar comutator, fiind
component inteligent al reţelei de telecomunicaţii, are rolul şi capacitatea de a realiza funcţia de
comutaţie – stabilirea la cerere a unei legături (conexiuni) temporare într-o anumită linie (cale)
de intrare şi o anumită linie (cale) de ieşire (fig. 1).

Centrală

1 1
2 2
Linii (căi) de intrare Linii (căi) de ieşiri

m n

Fig. 1 Conectarea prin comutarea a liniilor de intrare şi de ieşire.

Solicitarea de conexiune apare pe linia de intrare, ea trebuie să conţină identitatea ieşirii

care se doreşte a fi conectată.
Legătura stabilită de centrală este menţinută atâta timp cât este cerută de schimbul
(bidirecţional) de informaţii. La sfârşitul schimbului informaţional dintre cele terminale
implicate în apel, centrul întrerupe legătura între cele două linii, fiecare dintre acestea putând fi
antrenate ulterior în alte legături similare.
În prezent, majoritatea reţelelor naţionale au recurs la comutaţia digitală şi la comanda
acesteia prin program înregistrat SPC (Stored Program Control).
Printre avantajele majore ale numerotării faţă de tehnica transmisiunilor analogice,
enumerăm următoarele:
 Viteza mare în stabilirea comunicaţiilor;
 Volumul mic al echipamentului necesar;
 Uşurinţa operaţiilor de întreţinere;
 Calitatea şi siguranţa conexiunilor realizate;
 Posibilitatea de a introduce uşor servicii noi atât pentru abonaţi cât şi pentru
managementul de reţea;
 Costul global al echipamentului mai redus;
 Timp mai scurt de instalare (montare, implementare);
 Compatibilitatea perfectă a echipamentelor de comutaţie cu cele de transmisiuni,
ceea ce reduce substanţial numărul convertoarelor analog / numerice ce sunt
necesare de la un capăt la altul într-o comutaţie.

Comanda prin program înregistrat – aduce şi ea avantaje deosebite, dintre care cele mai
importante sunt următoarele:
 Simplitatea funcţiilor ale unui centru de comutaţii;
  Servicii suplimentare pentru abonaţi (de exemplu, reapel la chemat în lipsa
răspunsului la chemător, intrare peste ocupat cu tonalitate de avertizare,
conferinţă, mesagerie vocală, semnalizarea identităţii chemătorului suprapusă cu
curentul de sonerie etc.);
 Funcţii evoluate de exploatare şi întreţinere (taxare diferenţiată a apelurilor pe
categorii de abonaţi şi intervale de apel, facturarea detaliată, îndrumare adaptivă
dinamică etc.).

CATEGORII DE APEL

1. CATEGORII DETERMINATE DE LOCUL SURSEI ŞI DESTINAŢIEI

Apelurile pot fi împărţite, în funcţie de distanţa care separă sursa şi destinaţia lor, în mai
multe categorii, prezentate in fig. 2

Jonctor de ieşire din A Jonctor de intrare în B

A B
a b
2 3

a*
Fascicul de joncţiuni A → B

Fig. 2 Îndrumare prin reţea a diferitelor categorii de apel: apel local; apel de ieşire (din A); apel de intr
apel de tranzit (prin C).

- Apel local – un apel iniţiat de un oarecare abonat, fie el abonatul a amplasat în

¿
centrala A, are ca destinaţie un alt abonat, fie el a , amplasat în aceeaşi centrală.
Pentru a prelucra un asemenea apel sunt angajate echipamente şi circuite aparţinând
exclusiv centralei de origine (centrala A).
- Apel de plecare (de ieşire) – abonatul chemător a doreşte o legătură cu abonatul
b amplasat într-o altă centrală B. În acest caz sunt angajate echipamente de
comutaţie din cele două centrale implicate (centrala A şi B), precum şi un circuit din
fasciculul de joncţiuni A → B, împreună cu terminaţiile corespunzătoare: jonctor de
plecare din A şi jonctor de sosire în B.
- Apel de intrare (de sosire) – un apel iniţiat în exteriorul unei centrale este adresat
unui abonat propriu.
- Apel de tranzit – un apel primit pe o joncţiune de intrare nu este destinat unui abonat
al centrului de primire. Acest apel constă în a lega o joncţiune de intrare cu o
joncţiune de ieşire, ambele aparţinând centrului de primire a apelului. Se recurge la
tranzitarea apelurilor în diferite situaţii, şi anume: când terminalele implicate în apel
 sânt îndepărtate şi ruta de îndrumare a apelului urmează o cale cu tranzituri succesive
în conformitate cu structura şi organizarea reţelei, când ruta directă de conexiune
între centralele implicate este blocată sau e în deranjament, iar reţeaua prevede rute
suplimentare (de ajutor sau de siguranţă).

În exemplu reflectat în fig. 2, ruta A – C – B este folosită ca rută suplimentară, cu tranzit

prin C, pentru relaţia A → B. Rezultă că orice centrală este traversată de volume de trafic de
diferite categorii, ce corespund acestor tipuri de apel şi anume: trafic intern (local – local), trafic
de ieşire, trafic de intrare, trafic de tranzit (fig. 3).

CENTRUL DE COMUTAŢII

Trafic oferit de abonaţi chemători Trafic destinat abonaţilor chemaţi

Abonaţi proprii Trafic intern

Trafic de ieşire

Trafic de intrare
Alte centrale Trafic de sosire Trafic de plecare
Trafic de tranzit

Fig. 3 Îndrumarea traficului prin centrală.

2. CATEGORII DETERMINATE DE REZULTATUL PRELUCRĂRII

Dacă se consideră rezultatul prelucrării unui apel, atunci se definesc alte categorii de apel,
şi anume:
- Apel satisfăcut – legătura solicitată de abonatul chemător este stabilită şi are loc
schimbul de informaţii cu abonatul chemat. un asemenea apel este taxat în funcţie de
durata convorbirii şi de distanţa care îi separă pe cei doi abonaţi, ceea ce aduce
evident un beneficiu operatorului reţelelor. în acest caz se poate vorbi despre un
trafic eficace (taxabil).
- Apel nesatisfăcut – legătura solicitată de chemător nu a putut fi stabilită. Cauzele de
nesatisfacere a apelurilor sunt variate: lipsa răspunsului chemat, angajarea
chematului într-un apel anterior, blocarea reţelei sau a unei din centralele implicate în
apel etc. În asemenea situaţii, caracterizate printr-un eşec de prelucrare, se poate
aprecia totuşi durata apelului, ea fiind formată din intervalele de prelucrări tehnice.
Apelurile nesatisfăcute constituie un trafic ineficace (netaxabil), adică nu aduce
profit.

Durata unui apel este determinată de două componente:

T apelului = T realizarii conexiunii + T convorbirii

 La taxarea apelului se ia în consideraţie perioada convorbirii - T convorbirii

MODURI DE TRANSFER. COMUTAŢIA DE CIRCUITE ŞI DE PACHETE

MODUL DE TRANSFER

Modul de transfer este o noţiune introdusă de către CCITT pentru a descrie tehnica
folosită într-o reţea de telecomunicaţii. De fapt prin această noţiune se precizează modalitatea
prin care mai multe comunicaţii concurente împart între ele aceeaşi resursă a reţelei (pentru
comutaţie sau pentru transmisie), atât în cadrul unui centru de comutaţie, cât şi în cadrul reţelei
în ansamblul ei.
Alegerea unui anumit mod de transfer depinde de anumite restricţii, ce trebuie a fi
respectate şi care se referă în principal la următoarele aspecte:
 Spectrul serviciilor oferite - în reţeaua de telecomunicaţii există un spectru foarte larg de
servicii, care se diferenţiază în mod clar în raport cu debitul informaţiilor transmise şi cu
durata comunicaţiilor (fig. 4).
Durata comunicaţiei (s)

106

105 Video de înaltă calitate

104
Date la debit ridicat
103 Voce Sunet Hifi
Date la debit mic Videofonie
102

10 Telemetrie

10 102 103 104 105 106 107 108 109 1010 Debit (bit/s)

Fig. 4 Servicii de telecomunicaţii.

 Rata de eroare – este exprimată ca un procent al elementelor binare sau pachetelor

eronate din numărul total al celor emise de sursă sau pe o cale de comunicaţii.
 Timpul de îndrumare – este întârzierea definită ca timpul scurs între momentul de emisie
a unei informaţii de către sursă şi cel al recepţiei sale la destinaţie. Se consideră două
componente principale ale timpului de îndrumare:
a) Întârzierea de propagare – depinde de viteza de propagare pe mediul de transmisie
şi de distanţa ce trebuie acoperită între cele două terminale ale reţelei;
b) Întârzierea datorată prelucrării informaţiei – depinde în mod esenţial de modul de
transfer.
 Sporadicitatea – ca măsură a caracterului foarte neregulat în timp al activităţii oricărei
surse de informaţii. Astfel, dacă pentru o sursă se defineşte un debit maxim de emisie
S şi un debit mediu E , atunci sporadicitatea sa este:
B=S/ E
Pentru serviciul telefonic se apreciază că B=2 .
 COMUTAŢIA DE CIRCUITE

Modul de transfer prin comutaţie de circuite constă în atribuirea resurselor necesare

transportului de informaţii pe toată durata comutaţiei şi în mod permanent, independent de
informaţia ce este efectiv schimbată (fig. 5).
Circuit atribuit
Circuit atribuit Circuit atribuit

Centru de comutaţie Centru de comutaţie

Fig. 5 Comutaţia de circuite de-a lungul reţelei.

Comutaţia manuală şi cea automată de tip electromagnetic stau la baza acestei tehnici de
funcţionare a reţelei: atribuirea unui circuit fizic (circuit de convorbire) pe toată durata
comunicaţiei şi pentru utilizarea individuală.
Această strategie este bine adaptată în cazul telefoniei, care este un serviciu în care timpul
de îndrumare este critic, sporadicitatea este scăzută şi restricţiile în ceea ce priveşte ratele de
eroare sunt medii. În consecinţă, comutaţia de circuite este specifică reţelelor telefonice clasice,
dar ea s-a extins şi se aplică şi în cazul reţelelor ISDN de bandă îngustă.
Datorită procedurilor de multiplexare în timp a comunicaţiilor TDM (Time Division
Multiplexing) se pot aduce modificări esenţiale în alocarea resurselor şi anume este posibilă
folosirea unui suport unic pentru mai multe comunicaţii simultane. Suportul comun este alocat în
mod periodic fiecărei comunicaţii, pentru un scurt interval de timp de durată predeterminată.
Informaţia transmisă este eşantionată cu o anumită frecvenţă (de exemplu, 8 MHz în cazul
standardului european PCM -32). Unitatea de bază pentru frecvenţa de repetiţie este numită
„interval de timp” (time slot). Câteva comunicaţii sunt multiplexate pe acelaşi suport fizic (linie
multiplex) prin gruparea unui număr corespunzător de slot-uri într-un cadru, care apoi este
repetat cu o frecvenţă constantă. Sunt folosiţi în mod curent termenii „cale telefonică” şi „canal
temporar” pentru a desemna poziţia în timp alocată unei anumite comunicaţii pe linia multiplex.
Calea temporară poate fi comutată către un centru de comutaţie, operaţiunile fiind controlate
printr-o tabelă de translatare, care rămâne neschimbată pe toată durata sesiunii respective de
comunicaţie (fig. 6).
 Cadru – 4 căi Cadru – 4 căi

x z y x LI1 c b x z c LE1

1 4 3 2 1 Reţea cu 1 4 3 2 1
a c b a LIm sincronizare y a y LEn
de cadru

LI1 slot: 1 → LE1 – slot 3

2 → LEn – slot 1
4 → LE1 – slot 2
Tabelă de translatare
LIm slot: 1 → LEn – slot 3
3 → LE1 – slot 4
4 → LE1 – slot 1

Fig. 6 Comutaţia de circuite multiplexe în timp.

LI – linie de intrare; LE – linie de ieşire; a/c şi x/z – eşantionare pentru 6 căi diferite.
Comutaţia de circuite este destul de inflexibilă, deoarece pe de o parte tabelele de
translatare intrare – ieşire sunt fixe, iar pe de altă parte, pentru că frecvenţa de bit este fixată
odată cu durata slot-ului (de exemplu, în PCM - 32 durata slot-ului cu 8 biţi este de
125/32=3.9 μs ). Această ultimă caracteristică este total inconvenabilă serviciilor de bandă
largă, pentru care se impun diferite frecvenţe de bit, mergând de la foarte joase la foarte înalte.

COMUTAŢIA DE PACHETE

Modul de transfer prin comutaţie de pachete, constă în segmentarea informaţiei ce trebuie

transmisă în mai multe blocuri informaţionale, numite mesaje.
Acestor blocuri li se anexează în mod obligatoriu o zonă specială de informaţie, numită
etichetă, care este deosebit de utilă în cadrul reţelei pentru rutarea corectă a mesajului, corecţia
erorilor, controlul fluxului informaţional.

Centru de comutaţie
Circuit virtual (banalizat)
Centru de comutaţie

Circuit atribuit Circuit atribuit

Memorare şi retransmisie Memorare şi retransmisie

Fig. 7 Comutaţia de pachete de-a lungul reţelei.

Mesajul astfel pregătit poate fi îndrumat de-a lungul reţelei, dintr-un nod de comutaţie în
altul, în funcţie de destinaţia sa, dar şi de disponibilitatea reţelei (fig. 7). în aşteptarea acestei
disponibilităţi, mesajul este memorat, în şiruri de aşteptare, în oricare nod pe care-l traversează
de-a lungul reţelei, împreună cu alte mesaje ce sunt adresate aceleiaşi rute. Toate mesajele vor vi
transmise atunci când circuitul, ce corespunde traseului ales spre destinaţie, devine liber. Rezultă
că apar operaţii suplimentare de gestionare a şirurilor de aşteptare şi de alocare optimă a
resurselor pe care urmează să se transmită mesajele din şiruri. Deoarece mesajele oferite de surse
au lungimi diferite, uneori chiar de mari dimensiuni înseamnă că este dificil să se prevadă
memorii de capacităţi convenabile şi care să fie utilizate într-un mod cât mai eficient. Aceste
neajunsuri sunt rezolvate prin divizarea mesajelor oferite de surse în unităţi informaţionale de
lungime constantă şi mică, aleasă opţional în funcţie de diferite restricţii, care poartă numele
generic de pachet. În plus, folosind pachetizarea informaţiilor în locul mesajelor de lugimi mari,
se obţine şi micşorarea timpului global de transmisie a informaţiei, deoarece pachetele
aparţinând aceluiaşi mesaj sunt prelucrate independent unele de altele.
În comutaţia de pachete sunt utilizate 2 concepte:
1) Comutaţia cu conexiune – un circuit virtual este stabilit înainte de a începe emiterea de
pachete. Iniţial, sursa emite un pachet de semnalizare, care este transmis de-a lungul
reţelei către destinaţie, în fiecare nod traversat memorându-se informaţiile strict necesare
îndrumării (identitatea sursei şi destinaţiei, precum şi următorul nod de atins). Memoria
comunicaţiei va fi exploatată de fiecare dată când un pachet de informaţie aparţinând
comunicaţiei respective va sosi în nod. În acest fel toate pachetele aparţinând unei
comunicaţii vor urma acelaşi drum de-a lungul reţelei.
2) Comunicaţie fără conexiune – fiecare pachet de informaţie al unei comunicaţii este
transmis de la sursă la destinaţie independent de celelalte. Astfel două pachete emise de
aceeaşi sursă către aceeaşi destinaţie vor putea fi îndrumate pe rute diferite. Fiecare
pachet trebuie să conţină o informaţie suficientă care să precizeze apartenenţa lui la o
comunicaţie, precum şi locul său în secvenţa de transmisie.

Modul de transfer asincron ATM (Asynchronous Transfer Mode) este o evoluţie

importantă a comutaţiei de pachete, cunoscută şi sub numele de comutaţie rapidă de pachete FPS
(Fast Packet Switching). În acest caz, pachetele sunt de mică mărime, 53 octeţi, ceea ce produce
o reducere substanţială a timpului necesar reţelei pentru a prelucra un pachet şi o creştere
corespunzătoare a debitului de transmisie (zeci de Mbit/sec la interfaţa utilizatorului).
 ARHITECTURA GENERALĂ A CENTRALEI TELEFONICE DIGITALE

În arhitectura generală a unei centrale (fig. 8), se disting: căi de date şi căi de comandă.
Exploatare / Întreţinere
Centrală urbană

Unitate de comandă CU

Linii de abonat
T
E Reţele de
U
N
R
M conexiune
I I
T N
Ă A
Ţ L
Joncţiuni cu alte centrale I E A
u
x
I
L
I
A Cale de date
R
e

Fig. 8 Arhitectura generală a unei centrale digitale. Cale de comandă

 Calea de date – este un canal ce permite îndrumarea informaţiilor generate şi folosite în

mod direct de către utilizatorii reţelei.
 Calea de comandă – este un canal ce permite îndrumarea informaţiilor necesare unei bune
funcţionări a centralei şi a reţelei în ansamblu.

Într-o centrală digitală se disting următoarele subsisteme:

I. Reţeaua de conexiune RCX (switching network) – este un dispozitiv de mare

complexitate, ce îndeplineşte funcţia de a conecta o cale de intrare la o cale de ieşire, sub
coordonarea ordinelor primite de la unitatea de comandă CU (Command Unit).

II. Unităţile de linii terminale – reprezintă interfeţele între mediul de transmisie, pe de o

parte reţeaua de conexiuni şi cu terminalul abonatului. O unitate terminală astăzi se
reprezintă ca o placă de circuite electronice controlată de microprocesor şi asigură
supervizarea unui grup determinat de linii.

Interfeţele – sunt echipamente situate la extremităţile centralei şi au rolul de a asigura

adoptările între centrală şi mediul său exterior de transmisie. Acest mediu al centralei este format
pe de o parte din abonaţii săi proprii şi pe de altă parte din celelalte centrale din reţea.
Linia de abonat – permite racordarea terminalelor utilizatorilor reţelei (aparate telefonice,
facsimile, computatoare etc.). Cele mai deseori linia abonaţilor este materializată printr-o
pereche de fire de Cu .
Joncţiunile asigură schimbul de informaţii cu alte centrale.
Serviciul de exploatare şi întreţinere permite operatorului reţelei de a interveni în
funcţionarea reţelei. Astfel se execută două funcţii principale:
 1) Exploatarea (administration) – funcţia prin care se pot realiza modificările în condiţiile
de funcţionare ale centralei (crearea de noi abonaţi, citirea contoarelor de taxare,
modificarea tabelelor de traducere internă etc.).
2) Întreţinerea (maintenance) – funcţia ce permite remedierea (soluţionarea) unui
deranjament sau chiar a unei întreruperi în funcţionarea centralei. În asemenea cazuri,
prin blocul de comandă al întreţinerii se lansează un program de localizare a avariei, de
scoatere din funcţiune a echipamentului deranjat şi de actualizare a tuturor informaţiilor
utile. În mediul actual al centralelor electrice, gestionarea întregii reţele poate fi
realizată în mod unitar prin folosirea platformelor TMN.

III. Unitatea de comandă CU – este responsabilă de supervizarea întregului sistem. Centralele

realizate în vechile tehnologii rotative au utilizat o comandă prin program cablat. Astăzi
orice comutator electronic dispune de o comandă prin program înregistrat. CU este
materializată printr-un sistem de tip multiprocesor, care execută programele de exploatare
şi întreţinere dar şi programele legate de conexiunile cu unităţile terminale pentru
supervizarea comunicaţiei (prelucrarea apelurilor).
CU execută următoarele programe ce sunt caracterizate prin:
 Amploare deosebită;
 Prelucrare în timp real;
 Fiabilitate sporită pentru a asigura permanenta funcţionare a centralei şi a tratării
apelurilor.

IV. Auxiliare – echipamente ce permit informarea utilizatorilor asupra progresării în tratarea

de către centrală a apelurilor, sau avertizarea acestora despre eventualele defecţiuni în
funcţionare. Aceste echipamente aflate permanent sub comandă şi controlul CU sunt de
două categorii:
1) Generator de diferite tonalităţi sau de mesaje înregistrate folosite în diferite etape de
prelucrare a unui apel în conformitate cu cerinţele semnalizărilor.
2) Receptoarele pentru semnalele de numerotare primite de la abonaţi sau de la alte
centrale.

ETC – Exchange Terminal Circuit

 FAZE DE APEL

Definirea fazelor de apel are ca scop final înţelegerea rolului şi principiului de

funcţionare pentru fiecare echipament care conlucrează la realizarea unui apel.
Prezentarea se face pe baza fig. 9, care schematizează stabilirea unei comunicaţii între un
abonat chemător şi un abonat chemat, prin intermediul unei reţele oarecare.

Abonat chemător Abonat chemat

Reţea

Solicitare

Alocare de resurse
Preselecţie
Invitaţie la transmisie

Cifre succesive
Numerotare
Traducerea adresei
Traducere
Selecţia circuitelor
Selecţie
Revers apel Apel
Sonerie Răspuns

Conexiune de la un cap la altul şi iniţierea taxării convorbirii

Conversaţie

Eliberare Închidere Invitaţie la închidere

Oprirea taxării

Fig. 9 Fazele unei apel.

Această reţea se poate limita la o singură centrală, atunci când cei doi abonaţi sunt
conectaţi în acelaşi nod de comutaţie. În caz contrar, reţeaua este constituită dintr-un lanţ de
centrale, ceea ce va antrena (utiliza) şi o anumită semnalizare între ele.

Fazele succesive ale unui apel sunt următoarele:

1) PRESELECŢIA – un utilizator solicită o comunicaţie, în cazul unei comunicaţii
telefonice este vorba de simpla deschidere a aparatului telefonic (ridicarea receptorului de
pe furcă). Centrul de comutaţie la care este racordat chemătorul, sesizează apariţia
apelului şi verifică dacă îl poate trata. În caz afirmativ (când blocul de comandă dispune
de cel puţin un receptor de numerotare liber), se efectuează o conexiune unidirecţională
de la auxiliarul generator al tonalităţii „invitaţie la transmiterea numerotării” către
 unitatea terminală a liniei chemătoare respective. Transmiterea acestei tonalităţi se face
tocmai pentru a informa abonatul chemător despre faptul că în centrala proprie există
resurse (dispozitive) care sunt pregătite să prelucreze apelul iniţiat de el. Deci preselecţia
este faza de identificare a liniei abonatului chemător şi de conectare a acesteia la un
receptor de numerotare.
2) NUMEROTARE – utilizatorul chemător transmite adresa terminalului pe care doreşte
să-l cheme (numărul de apel al chematului). Din momentul recepţiei în centrală a primei
cifre de adresă, este întreruptă conexiunea cu generatorul de tonalităţi. Cifrele, pe măsură
ce sunt recepţionate, sunt memorate, astfel încât adresa chematului va fi cunoscută şi
menţinută în întregime în unitatea de comandă pe toată durata de prelucrare a apelului.
3) TRADUCERE – adresa chematului, formată dintr-o succesiune de cifre zecimale, este
convertită într-un cod de selecţie. Conversia se face pe baza logicii interne proprie
fiecărei centrale, aceasta depinzând de structura şi dimensiunile reţelei de conexiune, de
numerotarea abonaţilor proprii, dar şi de conţinutul planului general de numerotare, de
locul centrului de comutaţie în ansamblul reţelei, precum şi de topologia întregii reţele.
4) SELECŢIE – se identifică, corespunzător codului de selecţie stabilit în faza anterioară,
linia de ieşire din centrală: aceasta este chiar linia abonatului chemat, dacă apelul este
local, sau este o joncţiune de ieşire spre altă centrală, dacă apelul este distant.
Dacă linia chematului este disponibilă, atunci se alege un drum, accesibil şi disponibil în
întregime, de-a lungul reţelei de conexiune: linia chemătoare, identificată şi marcată prin
preselecţie, şi linia chemată, identificată şi marcată prin selecţie.
În cazul apelului distant, testul de disponibilitate a joncţiunii de ieşire, se face în
momentul alegerii acestei joncţiuni din ansamblul fascicolului de legătură cu următoarea centrală
de pe lanţul comunicaţiei, aleasă conform structurii reţelei şi planului de îndrumare a traficului.
Trebuie precizat că selecţia se realizează totdeauna printr-un ansamblu de operaţii de
alegere a unei ieşiri dorite, alegerea ce se execută în cadrul reţelei de conexiune, corespunzător
codului de selecţie.
În urma operaţiilor de selecţie se poate depista situaţii de blocare, ceea ce face ca
prelucrarea apelului să se încheie prematur şi fără nici o şansă de stabilire a legăturii solicitate:
 Blocarea externă – dacă linia chemată nu este liberă;
 Blocarea reţelei de joncţiuni – dacă nu există nici o joncţiune liberă spre centrala
destinată ce urmează pe lanţul comunicaţiei în direcţia solicitată;
 Blocarea internă – dacă de-a lungul reţelei de conexiune a centralei nu există un drum
disponibil în acel moment între extremităţile marcate prin selecţie.
În oricare din aceste situaţii, centrala de origine a apelului stabileşte legătură
unidirecţională între generatorul de „tonalitate de ocupat” sau sursa de mesaje înregistrate şi linia
abonatului chemător.
Remarcă: în cazul unui apel distant, fazele (2), (3) şi (4) se repetă în mod similar şi
obligatoriu în fiecare centrală traversată.
5) SONERIE – în orice situaţie cu „succes de selecţie”, abonatul chemat este avertizat că
este solicitat pentru o comunicaţie: în cazul apelului telefonic avertizarea se execută prin
intermediul aşa numitului „curent de sonerie” (un semnal de 50 Hz şi o tensiune
alternativă de 75 – 80 V, ce este transmis de centrala de destinaţie a apelului). În acelaşi
timp, centrala de destinaţie transmite şi abonatului chemător o tonalitate de „revers apel”,
prin care se afirmă că a fost identificat chematul şi că acesta este disponibil.
6) CONVORBIREA – din momentul în care abonatul chemat răspunde la „apel”, se
stabileşte conexiunea bidirecţională între cei doi utilizatori. Tot în acelaşi moment se
întrerup şi circuitele de transmitere a semnalizărilor pe cele două linii ale utilizatorilor
implicaţi (curentul de sonerie şi tonalitatea de revers apel şi intră în funcţiune controlul
pentru taxarea comunicaţiei.
7) ELIBIRAREA – la cererea unuia dintre utilizatori participanţi la apel, comunicaţia este
întreruptă; celălalt utilizator este invitat să renunţe şi el la comunicaţie, transmiţându-i-se,
 după expirarea unei perioade anumite (30 sec.), o tonalitate de avertizare eventual sub
forma „tonului de ocupat”. În acelaşi moment, taxarea încetează şi ansamblul resurselor
angajate în comunicaţie sunt eliberate, de asemenea sunt şterse din memoria centralei
toate informaţiile referitoare la apelul în cauză şi care au fost folosite numai pentru
prelucrarea lui.

FUNCŢII ASIGURATE DE CENTRALA TELEFONICĂ DIGITALĂ

Un centru de comutaţii, indiferent care este poziţia lui în cadrul reţelei de telecomunicaţii sau
care este modul de acces căruia îi corespunde în funcţionare, trebuie să îndeplinească în mod
obligatoriu următoarele funcţii principale:

FUNCŢIA DE CONEXIUNE
Un centru de comutaţii asigură o legătură temporară între linii de abonat şi o joncţiune, sau
doar între două joncţiuni. Aceasta constituie în realitate funcţia de conexiune (de interconectare).
Echipamentele care realizează funcţia de conexiunesunt încorporate în „reţea de conexiune”,
reprezintă un ansamblu de „puncte de conexiune” ce este structurat după un algoritm determinat
de funcţionare. Reţeaua de conexiune, prin algoritmul determinat de interfeţele de mediu sunt
elemente ale centralei care rămîn angajate pe toată durata unui apel.

FUNCŢIA DE RELAŢIE
Centru de comutaţie, trebuie să asigure satisfacerea solicitărilor sosite pe liniile abonaţiilor
sau pe joncţiunile a altor centrale, realizează un schimb bidirecţional de informaţii cu exteriorul.
Toate aceste operaţii de dialog cu exteriorul reprezintă manifestarea funcţiei de relaţii. Dialogul
este specializat în raport cu principiul de funcţionare a centralei de comutaţie, cu tipul şi
categoria terminaţiilor implicate. Protocoalele de dialog, împreună cu toate tipurile de informaţii
corespunzătoare sunt cunoscute sub numele de semnalizare.

FUNCŢIA DE COMANDĂ
Informaţiile de semnalizare constituie una dintre sursele principale ale operaţiilor de
comutaţie. Dar înainte de a se trece printr-o acţiune de comutare aceste informaţii trebuie să fie
prelucrate (citite, traduse şi înţelese).
Prelucrarea presupune executarea unor operaţii „inteligente” de către unitatea de comandă a
centralei, care este responsabilă cu îndeplinirea funcţiei de comandă.
Acest bloc se prezintă fie sub forma unui sistem informaţional unic, fie sub forma unui
ansamblu de echipamente, care colaborează cu prelucrarea apelurilor, executînd fiecare în faze
diferite, operaţii diverse.
Toate elementele blocului de comandă funcţionează în regim de aşteptare (memorii).
Pentru prelucrarea apelurilor unitatea de comandă foloseşte intelegenţa sa proprie (de tip
cablat sau de tip programat), informaţiile sosite de la mediul exterior în cadrul semnalizării,
precum şi informaţiile culese de la restul echipamentelor din centrală. Folosind toate acestea
informaţii, ea produce comenzi ce sunt adresate reţelei de conexiune, pentru stabilirea căilor de
acces de-a lungul ei şi spre terminalele implicate, precum şi pentru auxiliarele de semnalizare,
pentru completarea şi finalizarea apelurilor.
 Fig. 10 Funcţiile principale asigurate de CTD

Fig. 10, prezintă într-un mod schematic interacţiunele care există între cele trei funcţii
principale ale unui centru de comutaţie.
Pe lîngă aceste funcţii principale, un nod de comutaţie mai îndeplineşte şi următoarele funcţii
coplimentare:

1. Funcţia de traducere a adresei chematului

2. Funcţia de taxare a comutaţiei
3. Funcţia de exploatare şi întreţinere

EVOLUŢIA SISTEMELOR DE COMUTAŢIE

COMUTAŢIA MANUALĂ

Prima centrală telefonică din lume cu o capacitate de 21 posturi a intrat în funcţiune la New
Haven-SUA, 28 ianuarie 1878, fiind o centrală manuală. Operatarea supraveghează în
permamenţă principiul centralei, în care sunt dispuse pe un panou frontal echipamentele de linie
ale abonaţiilor, iar pe unul orizontal cheile de apel şi cordoanele de convorbire, vezi fig. 11.

Fig. 11 Schema de principiu a unei centrale manuale.

Un echipament de linie este format dintr-un jack şi o lampă de apel, a cărei aprindere se
semnalizează că abonatul respectiv solicită o nouă comunicaţie. Cordonul de convorbire se
prezintă sub forma unui „dicord” cu fişe la cele două extremetăţi. Operatoare introduce fişa unui
cordon disponibil în jack-ul abonatului chemator, află de la aceasta identitatea chematului,
verifică vizual dacă acesta este disponibil şi în caz afirmativ, introduce fişa pereche a cordonului
în jack-ul lui. Astfel se stabileşte legătura între cei doi abonaţi.
Dezavantajul esenţial al centralelor manuale este faptul că între cei doi abonaţi, chemator şi
chemat, se înterpune operatoarea.
În plus capacitatea centralei manuale nu poate fi prea mare, datorită posibilităţiilor limitate
de servirea unei operatoare şi mai ales este deficil de a asigura permamenţa serviciului 24 de ore.

SISTEMUL PAS-CU-PAS (Strowger)

Primul comutator telefonic automat a fost inventat de Almon B. Strowger în 1891 şi a fost
folosit mai ales în primele decenii ale secolului XX. Strowger a inventat un selector cu 2 mişcări,
ce funcţionează ca o matrice cu 1×100 linii, fiecare linie avînd la dispoziţie trei conductori.
Selectorul este cunoscut sub numele de selector decadic, deoarece terminalele aparţinînd celor
100 de linii sunt dispuse cîte 10, într-un semicerc de 10 niveluri suprapuse.Conexiunea intrării cu
orice din cele 100 ieşiri, pe 3 fire, se face prin trei perii ce formează un ansamblu unitar numit
„car cu perii”, ele sunt legate la intrare printr-un racord flexibil fiind montate pe un ax vertical,
pot executa două mişcări diferite: una de ascensiune pe verticală cealaltă de rotaţie în plan
orizontal. Rezultatul acestor acţiuni este acela că periile se vor afla în final exact pe terminale,
selectată în mod automat, fără participarea unui operator uman, care s-ar interpune între
chemator şi chemat.

Dar nu trebuie pierdut din vedere că:

- sunt necesare surse de impulsuri pentru comanda de acţionare a fiecărui
electromagnet
- este necesar un sincronizm perfect între mişcarea blocului „car cu perii” şi parametrii
impulsurilor de comandă
- după orice angajare, selectorul va trebui să revină în stare de repaos, pentru că la
angajarea următoare să se poată corect numărarea terminalelor din cîmp

Pentru a constitui o centrală cu o sută de abonaţi, folosind selectarea dicadică, ar trebui ca

fiecărei linii de abonat să se ataşeze un asemenea selector, vezi fig 12.

Fig. 12. Schema de principiu a unei centrale pas-cu-pas cu 100 de abonaţi.

S-au constituit atunci comutatoare pas-cu-pas cu o singură mişcare (uniselector), care fiind
asociate fiecărei linii de abonat trebuiau să funcţioneze în preselecţie (au fost deci nimite
preselectoare, PS) şi să asigure concentrarea traficului spre selectoarele decadice, anexate
cordoanelor de convorbire. Acestea sunt selectoare finale, SF, a cărui adresă este comutată
centralei de abonatul chemator.

SISTEME CU COMANDĂ PRIN REGISTRU

Pentru a înlătura dependenţa strictă dintre numerotarea abonaţiilor din reţea şi funcţionarea
centralelor, a fost necesarea crearea şi utilizarea unor echipamente speciale de comandă.
Elementul principal al acestor echipamente, care trebuie să coordoneze activitatea celorlalte,
a fost numit registru. El primeşte şi memorizează în întregime adresa abonatului chemat, care
apoi cu ajutorul unor traductoare este tradus după o logică internă proprie fiecărei centrale,
eliberează codurile de selecţie, care sunt necesare îndrumării apelului spre şi pînă la destinaţia sa.
Funcţionarea etajelor de selecţie are loc în raport cu codurile traduse, nefiind în mod direct
coordonată de cifrele din adresă. În acest caz selectoarele nu mai sunt încărcate cu nici un fel de
sarcini de comandă.
În fig. 13, este prezentată diagrama de legături a unei centrale cu comandă prin registru (tip
Rotary 7A2).

Fig 13. Diagrama de legături a centralei Rotary 7A2, cu comandă prin registru.

CA- căutător de apel;

CC- cautător de cordon;
R- registru;
CR- căutător de registru;
CJ- căutător de joncţiuni;
SG- selector de grup;
SF- selector final.

Studiind diagrama se poate destinde:

- pentru asigurarea unei legături locale - (chematorul şi chematul aparţin aceleiaşi
centrale) este implicat un lanţ de selecţie format din 4 selectoare: 3 selectoare de grup
(SG-1, SG-3 local, şi SG-4) şi un selector final SF;
 - pentru relizarea unor legături cu alte centrale - joncţiunele de ieşire sunt conectate
fie direct în cîmpul unui SG-1, fie în cîmpul unui selector de grup auxiliar, SG-3
local;
- toate joncţiunele de intrare, indifirent care este provinenţa lor, sunt preluate de un
etaj special de selecţie de grup, SG-3 de intrare, ale cărui ieşiri sunt legate împreună
cu cele ale unui etaj de selecţie de acelaşi nivel şi anume cu SG-3 local;

Concluzia este că lanţul de selecţie este diferit pentru diversele categorii de apeluri. Trebuie
de precizat că fiecărui etaj de selecţie de grup, angajat în prelucrarea unui apel, îi corespunde o
anumită cifră din numărul de apel al chematului iar selectorului final 2 cifre. Sistemele de
registru au existat în diferite variante, în raport cu tipul selectorului folosit, şi anume:
- Selector rotativ R6 cu 50 linii şi cu o singură mişcare de rotaţie
- Selector Rotary cu 200 şi 300 de linii şi cu două mişcări de rotaţie
- Selector Ericsson cu 500 de linii şi cu două mişcări în coordonate polare
- Selector Panel cu 300 linii şi cu o mişcare de rotaţie şi una de translaţie, ş.a.

SISTEME CROSSBAR

O soluţie care a rezolvat în mare măsură dezavantajele sistemelor rotative este comutatorul
crossbar. Comutatorul crossbar (cu bare încrucişate), prezentat schematic în figura 14. ,conţine
un set M×N puncte de conexiune, care sunt distribuite sub forma unei matrici cu M intrări şi N
ieşiri.

Fig 14. Comutatorul crossbar

Pentru ca o legătură intrare - ieşire să se stabilească, trebuie să fie acţionat un punct de
conexiune, iar pentru aceasta este necesar ca în matrice să se execute două comenzi, una pe
verticală şi alta pe orizontală. Electromagneţii care operează bazele de selecţie (bazele
orizontale) sunt numiţi „magneţi de selecţie”, iar cei ai bazelor verticale sunt „magneţi de
menţinere”. Legătura solicitată se realizează în consecinţă prin acţionarea punctului de conexiune
de la intersecţia unei baze orizontală cu una verticală, de aici apare denumirea acestui element de
comutaţie: comutator cu bare încrucişate (crossbar).

COMUTAŢIA ELECTRONICĂ

Cercetătorii din domeniilor comunicaţiilor au ajuns la concluzia că un grup de registre, cu

traductoarele asociate, pot fi înlocuite cu succes de un singur calculator puternic. Ca unitate
centrală de comandă într-o centrală telefonică este folosit un calculator specializat pentru a
îndeplini funcţia de tratare a apelurilor şi de explotare şi întreţinere a centralei şi chiar a reţelei în
ansamblul ei. Ca rezultat imediat al întroducerii acestui calculator în centrale este creşterea
siguranţei în funcţionare, diminuarea substanţială a duratelor de tratare a apelurilor şi extinderea
gamei de servicii puse la dispoziţia abonaţiilor. Dintre noile servicii alocate abonaţilor pot fi
citite următoarele:
- ultimului apel selectarea apelurilor: abonatul poate restricţiona selectare apelurilor de
la aparatul său a anumitor apeluri, ca fiind neautorizate, sau poate restrînge apelurile
la intrare, atunci cînd nu doreşte să fie deranjat sau cînd nu se doreşte să răspundă la
apel.
- repetarera ultimului apel: dacă linia solicitată este ocupată, chematorul poate încerca
mai tîrziu efectuarea legăturii, fără a mai fi necesar să formeze în întregime numărul
chematorului, acesta trasmiţindu-se automat doar printr-o singură comandă de
„repetare”.
- apeluri la comandă: centrala poate fi programată pentru a chema un abonat în mod
automat, în momente prestabilite pentru ai transmite anumite mesaje (de exemplu
apeluri de trezire la oră fixă ).
- redirecţionarea apelurilor: centrala poate fi programată să conecteze apeluri de intrare
la o altă adresă, atunci cînd abonatul nu se află la postul său. Adresa de redirecţionare
este totdeauna aceeaşi sau poate fi stabilită la dorinţa abonatului înainte de a-şi părăsi
postul.
- apel în trei: centrala poate fi programată să conecteze la comandă un al treilea abonat
într-un apel aflat în desfăşurare.
- contorizarea de control: ca rezultat al unei solicitări exprimate de un abonat la
începutul apelului său, centrala poate comunica la sfîrşitul apelului respectiv durata
de convorbire, precum şi taxa aplicată.
Noi perspective pentru dezvoltarea comunicaţiilor, au fost lărgite de perfecţionarea
tehniciilor şi sistemelor de multiplexare în timp a comunicaţiilor, care au permis îndeplinirea
unor elemente de comunicaţii deosebit de performante şi în acelaşi timp suficient de ieftine
În prezent există două tipuri de sisteme electronice de comunicaţii:
- Sisteme de divizare spaţiale
- Sisteme cu diviziune în timp

CAPITOLUL 3 COMUTATOARE DIGITALE

PRELUCRAREA DIGITALĂ A SEMNALULUI ANALOGIC

Presupunem că avem un semnal analogic X ( t ) , fig. 1 (a).

Pentru convertarea semnalului analogic în formă digitală ne fom referi la standardul
PCM-30.

Avem următorul element , adică având semnal activ la

Pi , la ieşire obţinem
X (t ) .
Această etapă se numeşte eşantionare (discretizare). La etapa eşantionării este principal
de a asigura frecvenţa de eşantionare cel puţin de 2 ori mai mare decât frecvenţa maximă a
semnalului vocal. A doua etapă se numeşte cuantificare, fig 1 (b).
A treia etapă se numeşte codificare, constă în aceea că fiecărui nivel se atribuie un cod,
fig. 1 (c).
 X X
X(t) 111 z(t)
110
101
100
011
010
001
000

t t
a) b)

t
3,9 s c)

X t
Banda de frecvenţă a canalului telefonic: 0,3...3,4 ( kHz ) .
Frecvenţa minimă cu care putem să efectuăm eşantionarea este de 7 kHz.
F eşantionare ≥ 2 F vocale
După recomandările CCITT s-a ales 8 kHz.
Δ
T =125 ( μs ) şi τ =3,9 ( μs ) . 2 – eroarea maximă la etapa de cuantificare.
În sistemele reale pentru a micşora raportul semnal/zgomot S/N (signal-to-noise) se
efectuează comprimarea (fig. 2).

y y

U int
1 1

x x x
-1

-1
1 -1

-1
1

U int,max
Fig. 2 Comprimarea.

La legea y în funcţie de x apar câţiva parametri: y=f ( x , A , μ ) .

Pentru sistemul real: A=87 ,5 , μ=255 .
Sistemul european utilizează un coeficient numeric A=87 ,6/13 , din două
considerente:
 - pentru a micşora componenţa continuă în linie;
- pentru ridicarea raportului S/N, semnalul digital în linia de transmisiune electrică, se
transmite în cod simetric numit HDB3

Dacă avem o serie de unităţi (fig 3):

Fig. 3 Compararea semnalelor digitale: a) semnal digital obişnuit;

b) semnal digital codat (HDB3).

Codul HDB3 se obţine conform următoarelor regularităţi:

- unitatea informaţională în formatul HDB3 este tredimensional, polaritate pozitivă +1,
polaritate negativă -1 şi polaritate zero.
- succesiunea de impulsuri sunt convertate consecutiv, +1, -1, +1, -1, ...
- dacă avem un bloc de 4 zerouri, atunci primul zerou primeşte polaritate negativă,
zeroul 2 şi 3 rămîn zerouri, iar zeroul 4 primeşte polaritate negativă. La următorul
bloc de 4 zerouri, zeroul 1 şi 4 primesc polarităţi opuse a zerourilor 1 şi 4 din
precedentul bloc de zerouri.
- următorul impuls după blocul de zerouri ia polaritatea a zeroului 4 din blocul de
zerouri precedent.

Prim metode practice s-a determinat dependenţa numărului de cuante şi calitatea

transferului a informaţiei:

Calitatea Nr. de cuante Nr. de biţi în Calitatea Nr. de cuante Nr. de biţi în
vocei cuvântul de vocei cuvântul de
cod cod
foarte rea 8 (2n = 23) 3 bună 64 (2n = 26) 6
rea 16 (2n = 24) 4 foarte bună 128 (2n = 27) 7
comparativ
32 (2n = 25) 5 excelentă 256 (2n = 28) 8
bună

STRUCTURA CADRULUI DIGITAL – PCM-30

 ttimeslot  3,9 s
 bit  488 ns
0 1 1 0 1 1 0 0

31 0 1 2 3 16 31 0
t
semnalizare

Tcadru  125 s

Fig. 4 Structura cadrului digital PCM-30

Cadrul digital PCM-30 conţine 32 de time sloturi (canale), unde 30 de time sloturi sunt
destinate pentru transferul de informaţii, iar 2 time sloturi pentru uz intern, adică în cadrul
reţelei, deci:
0 – destinat pentru sinhronizare
1, ..., 15 – destinate pentru transferul de informaţii
16 – destinat pentru semnalizare
17, ..., 32 – destinate pentru transferul de informaţii

Un cadru este format din 32 de time sloturi şi perioada unui cadru este de T cadru = 125
μs

T cadru = 1 / F eşantionare = 1 / 8 kHz = 0,125 ms = 125 μs

Perioada unui time slot (TS) – t time slot = T cadru / 32 = 125 μs / 32 = 3,9 μs
Un time slot conţine 8 biţi şi rezultă că perioada unui bit – t bit = t time slot / 8 = 488 ns
Un hipercadru este format de 16 cadre şi durata hipercadrului = 16 * T cadru = 2 ms

La aşa parametri, viteza de transmitere într-un canal este: Vc=64 kbps , viteza de
30
transmitere în linie: V L =2048 kbps .

Parametrii Valorile
Nr. de cuante 256
Nr. de biţi a cuvăntului de cod 8
Nr. intervalelor de timp (nr. de TS) 32 ( 0, 1, 2, 3, 4, ... , 31)
Caracteristicele compresorului A = 87,6 , 13 segmente
Semnalizarea, intervalul de timp 16
Sinhronizarea, intervalul de timp 0
Nr. canalelor telefonice 30
Nr. de cicluri într-un superciclu 16
Viteza de transmitere într-un interval de timp 64 kbps
Viteza de transmitere în linie ( flux, E1 ) 2048 kbps

PDH:
 PCM-30 – tractul primar: 2048 kbps ;
  PCM-120 – tractul secundar: 8448 kbps ;
 PCM-480 – tractul terţial: 34368 kbps ;
 PCM-1920 – tractul cuaternar: 139264 kbps .

La ierarhia asincronă fiecare nivel mai superior conţine 4 nivele precedente, iar viteza de
transmitere puţin mai mare de 4 ori. Acest fapt se datorează biţilor de dopaj care asigură egalarea
vitezei de transmitere a fluxurilor de nivel precedent.

SDH – standard sincron:

 STM-1 → 155 Mbps ;
 STM-4 → 622 Mbps .

COMUTATORUL SPAŢIAL
 Pi C.C. Pi+1

Fig. 5 Procesul de comutare (C.C. – câmp de comutare).

În caz general scopul comutării este transferul informaţiei de la orice intrare la orice
ieşire şi în poziţia dorită în timp.
Orice canal digital se caracterizează prin doi parametri:
a) parametrul spaţial sau coordonata spaţial;
b) parametrul temporar sau coordonata temporară.

M
SMT 2
0 1 2 16 31
t

A
K
SMT 10
0 10 16 31
t


S
D T B
K

S S/T S

M
A T C

2 10 T

Fig. 6 Diagrama vectorială a comutatorului T, S, T/S

COMUTATORUL SPAŢIAL – efectuează comutarea sinfază a canalelor în timp de la

orice intrare la orice ieşire (fig. 7).

1 1 1

1 T 1 N M
S =

M T K 1 32 1
N M

Fig. 7 Comutatorul spaţial

a) Realizarea comutatorului spaţial pe baza multiplexoarelor, permit de a obţine
matricea spaţială cu parametrii doriţi M  K , unde M – numărul intrărilor în
multiplexor, K – numărul multiplexoarelor (fig. 8). Pentru a comuta spre exemplu: S1T5
 S10T5, se aplică codul binar al intrării 1 la multiplexorul 10 în momentul de timp,
care coincide cu poziţia canalului T5.

X
u 1
M
1
M

X
u k
M
K

Fig. 8 Comutatorul spaţial pe baza MUX.

b) Realizarea comutatorului spaţial pe baza demultiplexorului. La sinteza comutatorului

spaţial pe baza demultiplexoarelor se efectuează decompoziţia după intrări şi pentru a
efectua comutarea S1T5  S10T5, aplicăm codul ieşirii 10 la intrările de dirijare a
DMUX 1 în momentul de timp T5 (fig. 9).

1
D
M
U
X

K
D
M
U
X

c) Realizarea comutatorului spaţial

pe baza matricelor
programabile. Fig. 9 Comutatorul spaţial pe baza DMUX. Matricele
programabile prezintă o reţea de conductoare la intersecţia cărora se află un element cu
conductibilitate într-o direcţie, diode sau tranzistoare (fig. 10).
 1 S(x)

& q
S – numărul de intrări
q – numărul de linii intermediare
1 t – numărul de ieşiri

1 t

15 (V)

X1

X2
&

&
Z2  G2  G4  x1x3  x2x3
X3
&

G1 G2 G3 G4

Z1

Z2

G1 G2 G3 G4

Fig. 10 Comutatorul spaţial pe baza matricelor programabile .

La realizarea comutatorului spaţial pe baza matricelor programabile, numărul de intrări în

matrice va fi nu mai mic decât numărul intrărilor în comutator plus numărul intrărilor de dirijare,
iar numărul de ieşiri a matricei nu mai mic ca numărul de ieşiri a comutatorului. Conform
formulei finale obţinute se efectuează programarea matricei.

Matricea 556 PT1:

 16 intrări – S;
 8 ieşiri – t;
 48 linii intermediare – q.
 La realizarea comutatoarelor pe baza matricelor programabile este nevoie de a îndeplini
trei condiţii:
1. M + log 2 ( M ×K ) ≤S ;
2. M×K≤q ;
3. K≤t .

În cazul dacă nu se îndeplineşte una din condiţii, folosim unirea în paralel a ieşirilor
pentru condiţia (1), intrărilor pentru condiţia (3) şi intrări şi ieşiri pentru condiţia (2).

Se va realiza un comutator spaţial cu parametrii 3 x 3, pe baza matriciei logice

programabile 556 PT1. Se cere de a alcătui tabela de programare.

Verificăm dacă se îndeplinesc cele trei condiţii

1. M + log2(MxK) ≤ S ↔ 3+log2(3x3) ≤ 16 ↔ 6 ≤ 16
2. M x K ≤ q ↔ 3 x 3 ≤ 48 ↔ 9 ≤ 48
3. K ≤ t ↔ 3≤8

Conform formulei descrise mai jos alcătuim relaţia de conjuncţie şi disjuncţie

n
∑
Zj= i=1 Xi Y ij, j= 1, m

Unde:
Z j – reprezintă ieşirile din MLP
X i – reprezintă intrările în MLP
Y ij – reprezintă adresele codificate a punctelor de comutaţie

Y ij = a1 a2 a3 a4

Y 11 = 0000 Y 12 = 0001 Y 13 = 0010 Y 14 = 0011

Y 21 = 0100 Y 22 = 0101 Y 23 = 0110 Y 24 = 0111
Y 31 = 1000 Y 32 = 1001 Y 33 = 1010 Y 34 = 1011
Y 41 = 1100 Y 42 = 1101 Y 43 = 1110 Y 44 = 1111

Z 1 = X1 Y 11 + X2 Y 21 + X3 Y 31 = X1 a1 a2 a3 a4 + X2 a1 a2 a3 a4 + X3 a1 a2 a3 a4
Z2 = X1 Y 12 + X2 Y 22 + X3 Y 32 = X1 a1 a2 a3 a4 + X2 a1 a2 a3 a4 + X3 a1 a2 a3 a4
Z3 = X1 Y 13 + X2 Y 23 + X3 Y 33 = X1 a1 a2 a3 a4 + X2 a1 a2 a3 a4 + X3 a1 a2 a3 a4

Alcătuim tabela de programare.

Semnale de intrare Semnale de dirijare Semnale de ieşire
X1 X2 X3 a1 a2 a3 a4 Z1 Z2 Z3
1 - - 0 0 0 1 - -
- 1 - 0 1 - -
- - 1 0 1 0 1 - -
1 - - 0 1
- 1 - 1 0 0 1
- - 1 0 1
1 - - 0 0 0 1
- 1 - 1 1
- - 1 0 1 0 1
1
1 0 0
1
0 0 1
0
0 1 1
0
1 0 1
0

COMUTATORUL TEMPORAR

  3,9 s
A
0 i 31
t

t   j  i  
A B

A T B
B
0 j 31
t

c  32
1 1

(C1)32 (C2)32

Fig. 11 Comutatorul temporar.

Realizarea comutatorului temporar:

 A. Cele mai vechi variante se construiau pe linia de reţinere (fig. 12).

A T B

... 30
Tact

A
 2 3 4
&
1
& 30
B
& 1

Decodor DD

Fig. 12 Comutatorul temporar pe linia de reţinere.

La realizarea comutatorului temporar pe baza liniei de reţinere, cheia corespunzătoare al

elementului de reţinere, care corespunde cu reţinerea t , va fi dirijat cu seria de impulsuri, care
corespunde poziţiei canalului la ieşire. În caz general pentru i la intrare şi j la ieşire,
dirijăm elementul de reţinere ( j+i )⋅τ cu seria de impulsuri
Pj .

B. Realizarea comutatorului temporar pe baza RAM (fig. 13).

Cheie
0

A B

31

- dispozitiv de dirijare
Contor DD

Fig. 13 Comutatorul temporar pe baza RAM.

Pentru comutatorul temporar pe baza RAM se folosesc două regimuri de lucru:

1. Înscrierea ciclică şi citirea aciclică (fig. 14 a);
 2. Înscrierea aciclică şi citirea ciclică (fig. 14 b).

Contor DD DD Contor
a) b)
Fig. 14 Regimul de înscriere şi citire:
Înscrierea ciclică şi citirea aciclică;
Înscrierea aciclică şi citirea ciclică.

 În regimul de înscriere ciclică şi citire aciclică, înscrierea informaţiei are loc în

consecutivitatea crescândă a canalelor după dirijarea din contor în elemente de memorie
corespunzătoare. Citirea se efectuează sub dirijarea dispozitivelor de dirijare (unitatea de
adresă), care aplică codul cheii elementului ce corespunde poziţiei canalului la ieşire.
Exemplu: pe intrarea i şi ieşirea j , dirijăm la citire cheia elementului i , cu seria
de impulsuri j .
 Pentru regimul înscrierea aciclică şi citirea ciclică dirijarea de la contor se efectuează la
ieşire, iar de la DD (dispozitivul de dirijare) la intrare sau înscriere. În acest caz
informaţia vocală se înscrie în elementele de memorie corespunzătoare ordinii canalelor
de ieşire. Exemplu: dacă avem intrarea i şi ieşirea j , informaţia canalului i se va
înscrie în celula j , care va fi citită consecutiv de la contor.
COMUTATORUL SPAŢIU – TIMP (S/T)
 A B 8
8
0 LR S/P P/S 0
C

Comutator temporar T
1 LR S/P P/S LR 1

DMUX
2 LR S/P P/S LR 2

MUX
1

1
8

M S/P P/S LR M

M
  3,9 s
0 1 1 0 1 1 0 0 A B

0
1

1
0 31

1
t

0
125 s

1
1

1
0

0
M-1

0
t
0 1
0 31
t
 125 s

0
1
t
1
0
M
1
1
M-2 0
0

t
0
0 31
t
t
 125 s
M
0
1

0
1
0
1
1

0 31
0

t
0

t
 125 s 0
t  
M
C
0

0
1

1
1

1
1

… … …
0

0
1

1
1

1
0

t
0

M M-1 … 1 0 M M-1 … 1 0 M M-1 … 1 0

0 1 31

Fig. 15 Comutatorul spaţiu-timp

(LR – linie de reţinere; S/P – serie-paralel; P/S – paralel-serie).
Comutatorul S/T este constituit din 3 componente principale (fig. 15):
 1) Etajul de multiplexare secundară, care conţine linii de reţinere, convertoarele
serie-paralel şi multiplexoarele;
2) Comutatorul temporar;
3) Etajul de demultiplexare secundară, care conţine demultiplexoarele, convertoarele
paralel-serie şi liniile de reţinere.

La etajul de demultiplexare secundară în secţiunea A obţinem diagramele A, care arată

τ
t=
informaţia fiecărui tract digital reţinută faţă de tractul precedent cu intervalul M , unde
M – numărul de tracturi. După convertarea serie-paralel obţinem diagrama B în care avem 8
biţi a unui canal în timp în paralel cu intervalul de timp între canale τ . Timpul liber între
τ
t=τ −
aceste canale constituie M . După etapa de multiplexare are loc intreţeserea informaţiei
fiecărui tract în timpul liber între canale, primim diagrama C. Informaţia vocală în formă de
diagrama C nimereşte la etajul doi, unde se efectuează comutarea propriu zisă.
La etajul unu, are loc numai multiplexarea secundară. Dacă reţinerea în comutatorul
temporar este mai mică decât τ , poate fi cazul că coordonata temporară a canalului nu se va
schimba, adică avem comutare pur spaţială. Dacă reţinerea este egală cu n⋅τ , n=0,1,2,... ,
avem numai comutare temporară. În caz general, pentru o reţinere arbitrară, avem comutaţie şi
spaţială şi temporară.
În fig. 16 este reflectată schema a unui comutator T – S - T

Fig. 16 Comutatorul T-S-T

CAPITOLUL 4 REŢELE NUMERICE DE CONEXIUNI

STRUCTURA FUNCŢIONALĂ A REŢELEI DE CONEXIUNE

Reţeaua de conexiune funcţionează ca o matrice globală de conexiune ale cărei dimensiuni

sunt specificate prin numărul porturilor de acces. În strtructura reală a unei RCX distingem (fig 1) :
 Fig. 1 Structura funcţională a RCX unidirecţionale

LA – linii de abonat
CL – concentrator de linii
DL – distribuitor de linii
RA – reţea de amestec
JI – joncţiuni de intrare
JE – joncţiuni de ieşire

- RA – echivalentă cu o matrice pătrtată (numărul de intrări e egal cu numărul de ieşiri)

- CL – echivalentă cu o matrice dreptungiulară (numărul de intrări e mai mare ca numărul de
ieşiri)
- DL - echivalentă cu o matrice dreptunghiulară (numărul de intrări e mai mic ca numărul de
ieşiri)

Pentru a eficientiza utilizarea resurselor interne a sistemelor de comutaţie trebuie realizată

o concentrare a volumelor de trafic mici. În consecinţă, orice linie de abonat LA e conectată pe
un port de intrare a concentratorului de linii CL. Astfel, pe ieşirile CL se obţin volume de trafic
de acelaşi ordin de mărime cu cele sosite pe joncţiunile de intrare ce sunt direct conectate pe
intrările reţelei de amestec RA. Prin echilibrarea volumelor de trafic pe porturile de intrare
ale reţelei de amestec RA se crează condiţiile teoretice pentru utilizarea eficientă a resurselor
acesteia.
Dacă destinaţia solicitată de către un chemător se află conectată într-o altă centrală, atunci
conexiunea trebuie să fie orientată spre o joncţiune de ieşire JE, conectată pe unul din porturile de
ieşire a RA. Dacă însă destinatarul apelului e conectat în aceeaşi centrală cu chemătorul, atunci
conexiunea trebuie să fie orientată spre DL.
Rolul sub-reţelei DL este de a distribui traficul prelucrat în RA spre abonaţii proprii ai
centralei. În acest mod, pentru stabilirea unei conexiuni între o sursă şi o destinaţie de apel, RCX
e angajată unidirecţional în toate compartimentele sale.
Este posibil să fie folosită o singură subreţea dreptunghiulară CDL, cu rolul simultan de
concentrator şi distribuitor de linii.
Această subreţea CDL permite transmiterea bidirecţională a semnalelor, îndeplinind după
necesităţi ambele funcţii legate de abonaţii proprii ai unei centrale (fig. 2).
 Fig. 2 Structura funcţională a RCX bidirecţională

În general porturile de acces ale unei RCX sînt diferenţiate în intrări şi ieşiri. În asemenea
cazuri toate conexiunile se fac de la intrări spre ieşiri, reţeaua este de tip unidirecţional, semnalele
aparţinînd unei conexiuni oarecare scurgîndu-se într-un singur sens.
Dacă însă porturile RCX nu sînt predefinite ele pot fi intrări sau ieşiri, funcţionarea lor
făcîndu-se în raport cu circumstanţele curente şi la comandă. În acest caz reţeaua este
bidirecţională şi prezintă avantajul că poate prelucra fără aranjamente speciale orice semnal sosit
pe liniile cu exploatare bidirecţională (cum sînt de exemplu liniile abonaţilor telefonici).
Matricea de conexiune e elementul de bază a oricărei RCX (fig.3) este un ansamblu de puncte de
conexiune PC realizat în tehnologii diverse de-a lungul evoluţiei tehnicilor şi sistemelor de
comutaţie.

Fig. 3 Reprezentări grafice pentru o matrice de conexiuni:

a) reprezentare funcţională
b) reprezentări dimensionale
c) reprezentări dimensionale
d) reprezentare simbolică.

Punctul de conexiune PCX are o intrare şi o ieşire şi este caracterizat de două stări: repaos
(neacţionat) şi lucru (acţionat).
 Legarea împreună a intrărilor de la un grup M PCX-uri conduce la realizarea unui
selector cu o intrare şi N ieşiri, el funcţionează ca o matrice triunghiulară 1xN.
Dacă N asemenea selectoare îşi leagă împreună ieşirile analoage, atunci se obţine o
matrice dreptunghiulară cu M intrări şi N ieşiri, adică M x N.
Pentru ca un semnal de pe o intrare i să se regăsească pe o ieşire j a matricei, trebuie
neapărat ca PCX de adresă (i,j) din structura matricei să fie adus în stare de lucru. Pentru
acţionarea acestui PCX trebuie să fie date 2 comenzi: una pe orizontală i şi cealaltă pe verticală j.

REŢELE DE CONEXIUNI CU 2 ETAJE

Cea mai simplă structură de reţea etajată o constituie reţeaua spaţială cu 2 etaje.(fig. 4):

Fig. 4 RCX cu două etaje: a) structura detaliată, b) reprezentarea simbolică

Primul etaj conţine m matrice, având fiecare câte n intrări şi k ieşiri, etajul 2 – are S
matrice, fiecare cu câte t intrrări şi r ieşiri.
Interconectarea matricelor se face de regulă într-o manieră ordonată şi anume: cele k ieşiri
ale unei matrice primare se distribuie câte q tuturor matricilor secundare. În mod obligatoriu
capacitatea q a fascicolului se precizează, dacă această precizare nu există, atunci fascicolul are
capacitate q =1.
Pentru ca interconectarea matricelor să fie posibilă conform modalităţii precizate mai sus,
trebuie în mod obligatoriu să se satisfacă următoarele relaţii dimensionale:

k =s×q şi t=m×q

Ceea ce conduce la obţinerera unui câmp de comutaţie cu dimensiunile:

k ×r
N=s×r=
M=m×n şi q

Este evident că alegând matrice de dimensiuni relativ reduse (n x k, t x r) şi o valoare

convenabilă pentru capacitatea q a fascicolului de link-uri, se pot obţine RCX-uri de mare
capacitate de comutaţie.
O caracteristică importantă a structurii etajate este faptul că ea asigură o accesibilitate
teoretică totală a unei intrări la toate cele N ieşiri a reţelei.
 În practica sistemelor de comutaţie se folosesc structuri simetrice pentru RCX ceea ce
înseamnă că dacă există E etaje succesive, atunci etajele i şi E-i au structuri identice (fig. 5).

N
m=
n×k=n×mq , n

Fig. 5 RCX simetrică cu 2 etaje

În vederea optimizării structurii unei reţele, elementele importante care trebuie

considerate sunt:
- costurile materiale – sunt stabilite în raport cu numărul necesar de puncte de conexiune PCX şi
de link-uri interne.
De exemplu: pentru reţeaua din figura 4, numărul necesar de puncte de conexiuni este:

t k kt
N pcx =m×n×k +s×t×r= ×n×k + ×t×r = (n+r )
q q q
Iar cel al link-urilor este:
kt
N L=m×k=m×s×q=s×t=
q
Pentru RCX simetrică, reprezentată în fig.
N pcx şi NL se determină conform
relaţiilor:

N pcx =2 m×n×k=2 kN

N
N L=m×k=k
n

- calitatea scurgerii traficului – e evaluată prin mărimea probabilităţii de blocare internă.

Manifestarea fenomenului de blocare internă (indisponibilitatea legăturilor interne) conduce la
imposibilitatea realizării conexiunilor solicitate, chiar dacă ieşirile dorite sunt libere.
În structura RCX etajate realizarea unei conexiuni între o intrare dată şi o ieşire solicitată
impune îndeplinirea simultană a 2 condiţii:
- condiţia de disponibilitate – ieşirea solicitată să fie liberă
- condiţia de accesibilitate – să existe drum liber de acces de-a lungul reţelei spre matricea în
care se află ieşirea solicitată.
În consecinţă, selectarea drumului prin RCX în vederea realizării conexiunii este o
selecţie conjugată (condiţionată). Neîndeplinirea condiţiei de disonibilitate reprezintă situaţia de
blocaj extern al reţelei, în timp ce nesatisfacerea condiţiei de accesibilitate reprezintă situaţia de
blocaj intern al reţelei.
Fenomenul de blocaj extern este legat de terminalul solicitat şi depinde de starea „liber”
sau de „ocupat” a acestuia.
Blocajul intern este un fenomen propriu structurilor cu etaje succesive.
Pentru a înţelege mai uşor cum apare blocajul intern, să ne imaginăm că în srtuctura cu 2
etaje
(fig. 6) apare următoarea situaţie:

Fig. 6 Situaţie de blocaj intern pentru conexiunea x – y în reţea cu 2 etaje

Există deja q apeluri în decurs de desfăşurare ce implică aceleaşi două matrici, matricea
primară A şi secundară B. Înseamnă că toate legăturile interne prevăzute între aceste două matrici
sunt ocupate.
Acum apare o nouă solicitare X adresată ieşirii Y care în acest moment este disponibilă.
Cum noua solicitare implică aceleaşi două matrici A şi B, ea este sortită eşecului, din lipsa de
link-uri disponibile pe direcţia A-B. Deci există blocare internă care împiedică realizarea acestei
noi conexiuni, chiar dacă ieşirea solicitată e liberă.

REŢELE DE CONEXIUNI ÎN 3 ETAJE

Introducerea în RCX cu două etaje a încă unui etaj va spori în mod evident numărul
punctelor de conexiune şi al link-urilor. Dar această „risipă” de material reprezintă de fapt un
„câştig” în numărul căilor posibile de acces pentru fiecare conexiune, ceea ce e un avantaj pentru
calitatea scurgerii traficului.

Fig. 7 Reţea de conexiune cu 3 etaje

În fig. 7 este reprezentată structura unei reţele cu 3 etaje şi reţeaua pentru o conexiune
oarecare, între intrările X şi ieşirile Y. După cum se observă, în acest caz există k drumuri diferite
pentru orice solicitare, drumuri ce folosesc fiecare o altă matrice din etajul median. Dacă se iau
în vedere şi capacităţile q1 şi q2 ale fascicicolului de link-uri 1 şi 2, respectiv 2 şi 3, aici este
evident că numărul total al căilor posibile de îndrumare a conexiunilor e mult mai sporit faţă de
structura cu 2 etaje.
CAPITOLUL 5 COMANDA ŞI SOFTUL ÎN SISTEMELE NUMERICE DE
COMUTAŢIE
 FUNCŢIILE DE COMUTAŢIE

Un ansamblu de echipamente numite în mod curent „organe de comandă” execută funcţia

„inteligentă” într-un sistem de comutaţie, care se referă atît la întreţinerea şi prelucrarea apelurilor,
cît şi la întreţinerea şi exploatarea sistemului însuşi şi chiar şi a reţelei de comunicaţii în întregime.
Prelucrarea apelurilor oferite unui centru de comutaţie se realizează în cadrul unui proces
complex prin participarea a numeroase componente şi guvernate de legi bine definite.
Întreg acest proces este atribuit realizării aşa numitelor funcţii de comutaţii,care se desting:
- funcţiile de achiziţie a informaţiilor asupra evenimentelor ce se produc pe liniile abonaţilor şi pe
joncţiunile cu alte centre de comutaţie
- funcţiile de distribuţie care comandă prin intermediul distribuitorilor şi al punctelor de
distribuţie, emiterea şi transmisiunea semnalelor către terminalele externe (linii de abonat sau
joncţiuni)
- între aceste două categorii se plasează funcţiile interne de analiză a semnalelor primite, de
elaborare a deciziilor de progresie a apelurilor

Tuturor acestor funcţii li se aplică restricţii de timp real de ordinul cîtorva zecimi sau sutimi
de milisecunde fie datorită naturii semnalelor ce trebuie comutate, fie datorită normelor de calitate
impuse serviciului de comunicaţie respectiv.
Funcţiile de conectare şi comutare a unui sistem de comutaţii se desfăşoară deci sub controlul
funcţiilor de tratare (prelucrare) a semnalizărilor şi a informaţiilor ce descriu apelurile în curs de
desfăşurare. Entităţile care îndeplinesc aceste funcţii se numesc „procesoare”. Termenul de
procesor semnifică un ansamblu cu o structură complexă materială şi logică, fiind alcătuit din
elemente de memorie, dispozitive de intrare/ieşire şi echipamente de administrare pe de o parte şi o
logică de comandă pe de altă parte.

Fig. 1 Interconectarea funcţiuniilor de comiutaţie

Diagrama reflectată în fig.1 prezintă o soluţie de localizare a celor trei tipuri de funcţii în
interiorul unui sistem arbitrar de comutaţie, precum şi a reţelelor de acces la acesta, necesare
interconectării lor. Notaţiile folosite în această figură au următoarea semnificaţie.
FS – funcţia de semnalizare, asigură comunicarea sistemului cu exteriorul, în vederea prelucrării
apelurilor;
FPA – funcţia de prelucrare a apelului, realizează satisfacerea serviciilor cerute de abonaţii
sistemului;
FC – funcţii de comutaţie, efectuează conexiunile în reţeaua centrală de conexiune RCX;
FCC – funcţia de comandă şi control pentru comutaţie, comandă şi stabileşte conexiunile în RCX
prin intermediul funcţiei de comutaţie;
RAS – reţea de acces la funcţiile de semnalizare;
RAC – reţea de acces la funcţiile de comandă;
RAIC – reţea de acces între comandă/control;
RACC – reţea de acces la funcţiile de comandă a comutaţiei;

Toate funcţiile prezentate mai sus apelează direct sau indirect la funcţia de memorare, rolul
acestor funcţii este de a înregistra permanent informaţiile de stare a tuturor componentele sistemului
de comutaţie, materiale sau logice (hardware sau software) sau recepţionate din exteriorul
sistemului.
Pe lîngă funcţia de comutaţie, care reprezintă motivul esenţial de existenţă a oricărui centru
de comutaţie, apar şi funcţii anexe cum ar fi exploatarea şi întreţinerea sistemului de comutaţie, fără
de care primele nu ar putea fi deplin realizate.
Exploatarea şi întreţinerea desemnează funcţia care permite:
- gestionarea echipamentelor şi a programelor de comandă din centrele de comutaţie
- supravegherea funcţionării tuturor echipamentelor
- obţinerea şi măsurarea traficului
- detecţia şi localizarea deranjamentelor

Avînd în vedere că aceste funcţii prezintă caractere foarte diferite de funcţiile de comutaţie,
punerea lor în aplicare se face prin intermediul unor echipamente specifice a căror funcţionare este
independentă de blocurile de comandă ale comutaţiei. Specificarea lor se manifestă prin:
interacţiunea cu operatorii tehnici (relaţii om-maşină), punerea în aplicaţie a unor automate cu
programe complexe, paralelismul funcţiilor, restricţii mai scăzute de timp real ş.a.

COMANDA ŞI CONTROLUL COMUTAŢIEI

Introducerea şi extinderea folosirii calculatoarelor electronice specializate în blocurile de

comandă în cadrul centrelor de comutaţie prezintă o serie de consecinţe asupra întregului proces de
funcţionare şi de existenţă a acestora. Cele mai importante dintre acestea sînt următoarele:
- Separarea clară a funcţiilor între organele „logice” de decizie şi organele „analogice” de
execuţie. Această separare conduce pe de o parte la simplificarea structurii organelor de decizie,
cerută de extinderea reţelelor de comunicaţii şi a gamei de servicii.
- Creşterea vitezei de tratare a apelurilor. Pentru „automatele” electromagnetice timpul de
funcţionare este de acelaşi ordin de mărime cu durata de transmisie a semnalelor telefonice,
anume de cîteva milisecunde sau chiar cîteva zeci de milisecunde. În scimb, componentelor
electronice le sînt caracteristici durate de funcţionare de 1.000 sau chiar 10.000 de ori mai mici
decît durata semnalelor telefonice, ceea ce face posibilă folosirea unui singur bloc de comandă
partajat între mai multe apeluri simultane.
- Realizarea unor blocuri puternice de prelucrare, coordonate de algoritmi de mare complexitate şi
conţinînd memorii de mare capacitate, capabile să comande tratarea apelurilor, dar şi
îndeplinirea unor funcţii de exploatare şi întreţinere, fără suplimentarea costurilor.

Principalele acţiuni pe care trebuie să le efectueze blocul de comandă al unei reţele de

cumutaţie sînt:
- stabilirea adresei de reţea cu care se doreşte a se realiza o conexiune
- stabilirea propriu-zisă a conexiunii şi în final,
- eliberarea sa precum şi a tuturor circuitelor implicate în conexiune.

Pentru a-şi îndeplini sarcinile, funcţiile de control a comutaţiei se asociază cu restul funcţiilor
sistemului în diverse configuraţii. Figura 2 prezintă o variantă de asociere directă a funcţiilor în
cadrul modulelor funcţionale (circuite de linie, selectoate,concentratoare) ce alcătuiesc întreg
sistemul de comutaţie. În această organizare, controlul reţelei de conexiune se face progresiv, de la
un etaj la altul, dar şi de la un sistem de comutaţie la altul.

Fig. 2 Asocierea directă a funcţiilor unui sistem de comutaţie

Distribuirea funcţiilor de control al comutaţiei în fiecare circuit de linie, ceea ce ar reprezenta

o comandă individuală, este ineficientă, din acest motiv se preferă varianta cu comandă comună, în
care funcţiile de comandă a comutaţiei acţionează prin intermediul unor reţele de acces asupra unuia
sau mai multor etaje (RACC fig. 1).
Funcţiile de memorare, ce sînt asociate funcţiilor de comandă a comutaţiei, pot lua diverse
forme de la o aplicaţie la alta:
- în cazul reţelei cu comutaţie analogică divizată în timp, memoria de control este accesată ciclic
pentru a activa punctele de conexiune ale reţelei.
- în sistemele cu comutaţie numerică temporară, memoria de control operează asupra memoriei
tampon.
- în reţelele cu comutaţie spaţială se întîlnesc diverse grade de integrare a memoriei cu punctele
de conexiune.
- în sistemele de comutaţie de tip electromagnetic memoria se asociază direct stărilor
„ acţionat / neacţionat ” ale dispozitivelor ce alcătuiesc reţeaua de conexiune.

SISTEME DE PRELUCRARE A APELURILOR

Rolul principal acestor funcţii este de a comanda îndeplinirea serviciilor cerute de abonaţii
unui sistem de comutaţii. Funcţiile de prelucrare a apelurilor se asociază cu cele de achiziţie şi cele
de prelucrare de date folosite de orice sistem informaţional. Diferenţa constă în faptul că în cazul
prelucrării apelurilor trebuie să opereze în timp real.
Funcţiile de prlucrare a apelurilor FPA se clasifică în :
1. funcţii de memorare – folosite pentru a înregistrarea informaţiile curente ale apelurilor în curs de
desfăşurare precum şi pentru a înmagazina informaţiile semipermanenete legate de identificarea
abonaţilor, clasa de servicii, adresele terminaţiilor reţelei de comutaţie centrale.
2. funcţii logice – au ca sarcină prelucrarea de date , luarea de decizii, codarea şi decodarea
informaţiei.

Una din principalele perfomanţe ce caracterizează ansamblul FPA e capacitatea de prelucrare

a cererilor de serviciu. Această mărime reprezintă numărul maxim de cererii pe care un anumit
sistem de comutaţie îl poate prelucra într-un anumit interval de timp. Ea se măsoară în unităţi BHCA
(Busy-Hour-Call-Attempts) – cereri de apel în ore de vîrf.
Capacitatea de prelucrare, variază între mii pînă la sute de mii de BHCA, care depind de :
- numărul entităţilor din sistem ce sînt dedicate acestor funcţii
- tehnologiile Hardware folosite
- tehnici software adoptate
- moduri de repartizare a funcţiilor
- configuraţia redundantă aleasă

Un ansamblul a unui sistem de comutaţie ce îndepineşte FPA poate fi alcătuit din următoarele
elemente distincte care:
- îndeplinesc fiecare funcţii specifice – este cazul unei specializări funcţionale a elementelor de
comandă
- prelucrează doar o anumită cantitate din volumul total al traficului oferit – există între
componentele de comandă o colaborare prin repartizarea de trafic.
Cu aceste procedee de organizare s-au obţinut diverse arhitecturi ale sistemelor de prelucrare
a apelurilor şi anume:
1. sistemul central neierarhizat de prelucrare – se caracterizează prin faptul că toate funcţiile
sale de prelucrare a apelurilor sunt definite în cadrul uni bloc funcţional SPA Modul de integrare în
ansamblu al unui aşa sistem e reprezentat în fig. 3:

Fig. 3 Sistemul cu comandă centrală neierarhizată de prelucrare a apelurilor

Sistemul unic de prelucrare înglobează în structurile sale logice FPA, toate funcţiile de
prelucrare fiind singurul responsabil cu executarea acestora. Reţeaua de acces la comutaţie
facilitează conexiunea între structurile de prelucrare cu cele de comandă efectivă a operaţiunilor de
comutaţie RAC. Reţeaua de acces asigură interconectarea cu blocurile de semnalizare care rezolvă
funcţiile FS corespunzătoare fără de care nu pot fi completaţi nici un proces de preleucrare a
apelurilor.

2. sistemul central neierarhizat cu multiprocesor de prelucrare a apelurilor – se

caracterizează prin aceea că funcţiile sale FPA se regăsesc în mai multe entităţi identice din punct de
vedere funcţional. Prin interemediul reţelei de acces la comandă, apelurile detectate de funcţiile de
semnalizare - FS sunt repartizate cât mai egal posibil între mai multe entităţi FPA ale sistemului de
prelucrare a apelurilor. Integrarea în ansamblu a CTA a unui aşa sistem e reprezentată în fig. 4:
 Fig. 4 Sistemul central neierarhizat cu multiprocesor prelucrare a apelurilor

3. sistemul central neierarhizat cu multiprocesor cu repartizarea predederminată a

prelucrării a apelurilor – diferă de cel prezentat mai sus prin faptul că în condiţii normale, fiecare
entitate serveşte un grup predeterminat de terminaţii fig. 5:

Fig. 5 Sistemul central neierarhizat cu multiprocesor

cu repartizarea predederminată a prelucrării a apelurilor

Soluţia extremă de repartizare a traficului constă în distribuirea acestuia în mai multe centre
distincte de comutaţie. Această variantă trebuie luată în consideraţie în faza de concepere a unei
reţele cu mai multe centre de comutaţie sau atunci cînd dezvoltarea unui sistem de comutaţie face
posibilă separarea acestuia în 2 sau mai multe centre distincte.

4. sistemul prelucrării sectoriale şi cooperante a apelurilor – e împărţit în unităţi autonome de

comutaţie ce deservesc grupe distincte de terminaţii. Stabilirea de legături între terminale din
sectoare diferite se realizează prin inteermediul link-urilor ce interconectează toate reţelele de
conexiune RCX din fiecare unitate de comutaţie fig. 6:
 Fig. 6 Sistem de comutaţie multiprocesor cu prelucrare sectoriale şi cooperante a apelurilor

5. diviziunea funcţională – constă în specializarea procesoarelorlor sau a grupelor de procesoare

pe diferite funcţii de prelucrare a apelurilor.
Astfel de sisteme se pot realiza în variantă ierarhizate cît şi în variantă neierarhizate.
În fig. 7 se prezintă configuiraţia unui sistem ierarhizat multiprocesor cu divizare funcţională. În
cadrul acestei arhitecturi funcţiile de prelucrare a apelurilor, FPA1 şi FPA2 asociate direct funcţiilor
de semnalizare au rolul de a recepţiona şi filtra informaţiile de apel provenite din terminaţiile de
intrtare şi ieşire a sistemelor de comutaţie.

Fig. 7. Sistem ierarhizat multiprocesor de prelucrare a apelurilor cu diviziune funcţională.

Atunci cînd evoluţia apelurilor o cere entităţile FPA1 şi FPA2 apelează funcţiile de
prelucrare a apelurilor localizate în procesorul central FPA3.
În fig. 8. este reprezintată configuraţia unui sistem neierarhizat multiprocesor cu diviziune
funcţională. În acest caz reţeaua nu mai dispune de un procesor central (FPA3 din fig. 7.), toate
activităţile revenind în sarcina modulilor FPAij ce comunică prin intermediul reţelei de acces intrare-
control.

Fig. 8. Sistem de prelucrare apeluri neierarhizat multiprocesor cu diviziune funcţională.

Funcţii legate de terminaţiile de intrare precum şi cele legate de terminaţiile de ieşire se

realizează în aşa numita tehnică pipeline ce constă în înlăturarea secvenţională a activităţiilor mai
multor procesoare (FPA10, FPA11, respectiv FPA20, FPA21 ).
Sistemele reale de prelucrare a traficului urmează una din arhitecturile prezentate anterior sau
pot combina ambele procedee de diviziune funcţională .

6. sistem central neierarhizat multiprocesor cu rerpartizarea prelucrării apelurilor şi cu

memorie comună
Acest tip de reţele este caracteristic în special sistemelor multiprocesor cu diviziune
funcţională, dar se întîlneşte şi în sistemele în care predomină procesele de prelucrare prin diviziunea
traficului.
În fig. 9. se prezintă un sistem central neierarhizat multiprocesor cu repartizarea prelucrării
apelurilor şi cu memoria comună. Organizarea acestui sistem sa făcut ţinînd cont de activităţiile
desfăşurate în cadrul unui sistem de prelucrare apeluri. Se pot clasifica în două categorii: rapide (în
timp real) şi lente.
Astfel, pentru îndeplinirea acestor categorii de activităţi procesoarele centrale FPA10, FPA11, FPA2X
dispun de cîte un modul local adecvat de memorie locală şi anume: FPA2, pentu activităţiile rapide şi
FPA4 (de mai mare capacitate) pentru activităţiile lente.
Sistemul memoriei comună, FPA3, conţine informaţii comune, dar şi programe comune
destinate, activităţiilor de prelucrare lentă a apelurilor. Accesul procesoarelor centrale la acest sistem
se realizează prin intermediul reţelei de acces intracomandă. Tot prin această reţea, procesorul
central FPA2X poate accesa un sistem de memorare FPA 4 subordonat unuia din procesoarele FPA 10 şi
FPA11.
Fig. 9. Sistem central neierarhizat multiprocesor cu rerpartizarea prelucrării apelurilor şi cu memorie
comună

SUPORTUL SOFTWARE-LUI DE COMUTAŢIE

Apariţia sistemelor informaţionale a permis realizarea sistemelor de comutaţie pe baza de

program înregistrat. Datorită avantajelor oferite, producătorii de sisteme de comutaţie s-au orientat
defenitiv către această soluţie care permite:
- controlul centralizat asupra întregului sistem;
- schimbări funcţionale şi de configuraţie ale sistemelor prin folosirea unei proceduri simple care
implică doar modificarea unor instrucţuini din programul înregistrat.
- adaptarea uşoară a sistemului la servicii noi, introduse în reţeaua de telecomunicaţii.

VITEZA PROCESORULUI

În general procesoarele execută un program care este format prin înlănţuirea mai multor
instrucţiuni. Instrucţiunea este constituită dintrtr-o secvenţă specifică de operaţii de bază numite şi
cicluri maşină, M, ca de exemplu:
- încărcarea (extragerea) codului operaţiei (instrucţiunii);
- citirea unui operand (dacă operaţiia o cere);
- executarea operaţiei;
- scrierea rezultatelor (dacă operaţia o cere);

Un ciclu-maşină M format din mai multe perioade (cicluri) de ceas T, (numite şi stări) şi
poate fi prelungit la nececsitate prin înserarea unor stări WAIT. Execuţia unei instrucţiuni va
însemna o succesiune de cîteva cicluri maşină care presupun parcurgerea mai multor cicluri de ceas.
Operaţiile de citire şi scriere vizează atât memoria externă cât şi dispozitivele de intrare/ieşire
cu care e echipată configuraţia în care lucrează microprocesorul. În fig. 10 se reflectă structura
generală a unei instrucţiuni specifice microprocesoarelor.
 Fig. 10. Structura generală a unei instrucţiuni Z 80.

În realitate, serviciile oferite de un sistem de comunicaţii se diferenţiază în raport cu numărul

de cicluri maşină necesare fiecăruia (de exemplu: aducerea apelului în stare de convorbire poate
implica 5000 de cicluri maşină în cadrul unui post particular şi 20000 de cicluri maşină în cazul unui
post public).

ORGANIZAREA MEMORIEI

Respectarea în ansamblu a cerinţelor impuse uni sistem de comutaţie, face ca din punct de
vedere al organizării memoriei, proiectarea să se orientaze către partajarea acesteia în două
componente:
- memoria fixă
- memoria variabilă

Memoria fixă reprezintă memoria minimă necesară prelucrării apelurilor de către un sistem
de comutaţie. Ea conţine program generic şi părţi de bază de date a sistemului de comutaţie, precum
şi informaţiile de rutare şi de stare a apelurilor. Fiind absolut necesară, costul memoriei fixe se
regăseşte evident în costul iniţial al oricărui sistem de comutaţie.
Memoria variabilă – conţine informaţii referitoare la caracteristicile apelurilor generate de
abonaţi (durate, rate de apeluri, utilizarea serviciilor suplimentare, ş.a.), şi ale echipamentelor
încorporate în sistem. Tendinţa de amplificare a memoriei variabile în orice stare de dzvoltare a
sistemelor de comutaţie, face ca ea să influenţeze, prin costul său, cheltuielilor generate de
dezvoltare.

SOFTWARE CLASIC DE COMUTAŢIE

Un software de comutaţie este alcătiut din două componente:

- programul
- baza de date

Programul cuprinde toate instrucţiunele logice necesare îndeplinirii funcţiilor unui sistem de
comutaţie. Fiind proiectat pentru a funcţiona în orice context el se mai numeşte program generic.
Această flexibilitate este asigurată prin faptul că informaţiile relative la echipamentele şi utilizatorii
specifici unui anumit sistem sunt înregistrate în baza de date proprie acestuia.

PROGRAMUL GENERIC

Programul generic îndedplineşte mai multe funcţii referitoare la:

- prelucrarea apelurilor generate de abonaţii proprii sau adresate lor, precum şi diferitelor servicii
pe care sistemul îl oferă abonaţiilor;
- întreţinerea sistemului - asigurarea şi menţinerea stării de funcţionare a sistemului.
- administrarea sistemului - prin implicarea în procesele de înnoire şi observare a sistemului
respectiv.

Din punct de vedere organizatoric programul generic este alcătuit dintr-un ansamblu de
module program, care îndedplinesc funcţii specifice. Coordonarea activităţii acestor module revine
în sarcina unui program principal care le apelează conform unui anumit plan, în funcţie de
necesităţi. Pentru a comunica între ele modulele utilizează locaţii de memorie comune şi circuite
tampon.

1. PRELUCRAREA APELURILOR

Sarcina principală pe care trebuie să îndeplinească un program generic constă în stabilirea la

cerere a unei căi de comunicaţie între doi utilizatori. În cazul unui apel local, realizarea acestei
sarcini presupune:
- detectarea unei ceereri de serviciu;
- interpretarea informaţiei de numerotare;
- alertarea părţii chemate;
- stabilirea conexiunii propriu-zise;
- taxarea;
- eliberarea conexiunii;

Componenta software a funcţiilor de prelucrare a apelurilor este reprezentată de un ansamblu

de programe care coodonează diverse activităţi. Astfel pentru detectarea cererilor de serviciu se
utilizează programele de căutare, care periodic pe durate de 100 ms explorează toate joncţiunele şi
toate liniile de abonat. În cazul liniilor de abonaţi de detectarea unui apel este urmată de înscrierea
numărului terminalului corespunzător într-o locaţie din memoria tampon a cererilor de serviciu (vezi
fig. 10).
Memoria tampon a cererilor de serviciu este trecută periodic în revistă de către programul de
control al execuţiei, care dacă deteectează o nouă cerere activează un nou program pregătitor,
oferindu-i numărul terminalului corespunzător.

Fig. 10. Iniţializarea programului pregătitor.

 Programul pregătitor are ca obiectiv conectarea terminalului, la un receptor de cifre. Iniţial
programul pregătitor crează o structură de date temporar numită memorie terminal, care este
completată prin copierea informaţiei necesare aflate în baza de date a sistemului de comutaţie. Baza
de date conţine înregistrări permanente ale abonaţiilor, indexate după numărul corespunzător al
terminalului.

2. ORGANIZAREA BAZEI DE DATE

A doua componentă majoră a software- lui de comutaţie reprezintă baza de date. Prin
intermediul acestei baze de date programul generic se integrează într-un anumit context particular.
Baza de date a unui sistem de comutaţie conţine informaţii referitoare la utilizare şi echiparea
acestora.
Pentru fiecare utilizator, baza de date cuprinde, în principal:
- numărul de telefon;
- identitatea terminaţiei la care e conectată linia;
- serviciile la care are acces;
- joncţiunele utilizabile în cazul legăturilor distante;
- căile de rutare şi informaţiile de taxare.

În privinţa echipamentului, baza de date furnizează programului generic structura hard a

sistemului de comutaţie. Descrierea strtucturii ia în considerare o serie de elemente, precum:
- numărul de cadre;
- numărul de circuite din acestea;
- adresele pe care softul le poate accesa;
- dimensiunea memoriei de lucru;
- configuraţia reţelei de conexiune;

Din punct de vedere organizatoric baza de date se structurează sub forma unei ierarhii de liste
înlănţuite. Pentru a permite accesul la orice informaţie din baza de date fiecare nod al unei liste este
o structură de date (practic, un tabel), care pe lîngă diferite informaţii conţine şi adresele de legătură
la structura de date subordonate (fig. 11).
Vârful ierarhiei este ocupat de o structură master, care este înmagazinată într-o locaţie fixă a
memoriei. Pentru restul structurile ce sunt accesate, pornind de la adresele cuprinse în structură
master, localizarea lor în memorie nu este unică, ele putînd fi transferate în funcţie de necesităţi prin
realocarea de memorie.

Fig. 11. Liste înlănţuite de structuri de date.

 Pentru a se păstrra integritatea listei adresele de legătură conţinută în structura de date
superioare trebuie reactualizată.
Căutarea unei informaţii înregistrate în baza de date se face parcurgînd listele de sus în jos.
Pentru acesta, programul generic accesează structura master, pentru a extrage de aici pe baza unui
criteriu adresa următoarei structuri.. De exemplu fig. 12 prezintă schematic modul de organiazre a
unui segment din baza de date, care oferă identitatea terminaţiei corespunzătoare numărului
abonatului chemat.
Astfel pe baza primelor 4 cifre din număr se extrage din primul tabel adresa tabelului următor
din care, pa baza restului de cifre se extrage identitatea terminaţiei căutate.

Fig. 12. Identificarea terminaţiei abonatului chemat.

3. FUNCŢII DE ÎNTREŢINERE ŞI ADMINISTRARE

Principala activitate a programului generic este legată de prelucrarea apelurilor. Cu toate

acestea în majoritatea cazurilor segmentul destinat acestei activităţi reprzintă doar 20% din tabelul
setului de inctrucţiuni cuprinse în programul generic. Restul conţinutului e destinat funcţiilor de
întreţinere şi de administrare a sistemelor de comutaţie. Aceste funcţii urmăresc menţinerea în limite
prescrise a parametrilor de funcţionare a sistemelor de comutaţie şi realizarea următoarelor activităţi:
- depistarea şi depanarea defectelor - funcţii complementare ce au ca sarcină semnalarea şi analiza
situaţiilor de avarie, cu scopul stabilirii cauzelor ce le-au deeterminat, precum şi remedierea
automată a defecţiunilor în cazurile în care acest lucru e posibil.
- contrtolul suprasarcinilor – evaluează gradul de încărcare a sistemelor de comutaţie. Pe baza
informaţiei oferite de această componentă a programului generic, funcţiile de prelucrare a apelurilor
acţionează în sensul menţinerii stabilităţii în funcţionarea sistemelui.
- verificările curente – reprezintă un ansamblu de programe destinate depanării softului a unui
sistem de comutaţie. În principal ele se ocupă cu recuperarea segmentelor pierdute de memorie,
precum blocurile de memorie temporală şi înregistrările de apel dispărute din evidenţele listelor de
structură de date active sau în repaos şi asistarea programului de redresare a programului de
prelucrare a apelurilor ajunse în situaţii neaşteptate.
- Redresarea sistemelor – funcţia ce este activată atuncii cînd o cauză majoră a afectat sistemul în
ansamblu. Amploarea acţiunilor întreprinse de aceste funcţii variază de la caz la caz, nivelul maxim
reprezentîndu-l. reîncărcarea completă a programului generic.

CAPITOLUL 6 INTERFETE ANALOGICE ŞI DIGITALE

INTERFEŢE ANALOGICE ŞI DIGITALE

Echipamentul prin care un sistem de comutaţie se leagă la un mediu de comunicaţie se

numeşte interfaţă (de linie sau de joncţiune).
 Rolul esenţial al interfeţei este acela de a crea o adaptare între modalităţile de transmisie
folosite pe circuitele fizice externe şi în cadrul centrului de comutaţie. Interfaţa este implicată în
procesul de semnalizare, având structură şi atribuţii adecvate lui, dar şi tipului de terminal al
abonatului şi de echipament de comutaţie ce sunt folosite. În prezent există interfeţe analogice şi
interfeţe digitale (numerice), ce corespund celor două categorii de semnale vehiculate în reţea,
precum şi tipurilor de aparate terminale ale utilizatorilor (fig. 1).

Fig. 1 Diverse localizări ale interfeţelor analogice în cadrul unei reţele mixte: LA - linie
analogică de abonat, B - canal numeric la 64 Kbit/sec, D - canal numeric de
semnalizare la 16 Kbit/sec, PABX - centrală automată de instituţie.

În fig. 1 se prezintă localizarea interfeţelor analogice în cadrul unei reţele mixte de

telecomunicaţii. Ponderea interfeţelor analogice în totalul cheltuielilor de realizare a unui sistem
numeric de comutaţie poate ajunge până la 80%.
Schema bloc a unui comutator numeric care cuprinde şi interfeţe analogice este prezentată
în fig. 2.

Fig. 2 Schema bloc a unul sistem numeric de comutaţie

Semnalele analogice dintr-o reţea de telecomunicaţii sunt generate de terminale telefonice,
modem-uri, sisteme cu mesaje preînregistrate, receptoare/emiţătoare multifrecvenţă. Liniile şi
joncţiunile analogice care transportă aceste semnale sunt conectate la sistemul de comutaţie prin
intermediul repartitorului principal al centralei. Pe lângă repartizarea interfeţelor la liniile şi
joncţiunile corespunzătoare, ce are şi rolul de a limita căderile mari de tensiune provenite de la
descărcările electrice accidentale de pe linii şi curenţii de scurcircuitare ale acestora. Se asigură
astfel protecţia primară care, completată în interfeţele analogice prin protecţia secundară,
previne defectarea circuitelor electrice şi electronice de joasă tensiune din sistemul numeric de
comutaţie.
Pentru a conecta un abonat analogic la o centrală digitală este necesitatea de a se îndeplini
mai multe funcţii şi anume:
- alimentarea transmiţătorului (microfonul) din terminalul telefonic. Această funcţie se
realizează prin conectarea liniei de abonat la o sursă de alimentare localizată în sistemul de
comutaţie. Pentru a realiza transmisia, curentul ce trece prin bucla închisă a liniei de abonat, este
"modulat" de semnalizările audio (ton de disc, de linie ocupată, de linie inexistentă etc.) şi de
semnalele vocale generate de utilizatorii aflaţi în convorbire.
- detectarea semnalizărilor provenite de la abonat, precum sunt: starea furcii de comutaţie
a aparatului (de fapt starea închis / deschis a buclei liniei) şi informaţiile de numerotare
(impulsuri de disc sau frecvenţe vocale).
- trecerea de la 2 la 4 fire, anume de la transmisia bidirecţională pe 2 fire la transmisia
bidirecţională pe 4 fire (cerută de unidirecţionalitatea circuitelor de conversie şi de comutaţie
numerică) şi invers.
Schema de principiu folosită de un comutator numeric pentru a realiza transmisia pe 4 fire
este prezentată în fig. 3. Trecerea de la 2 la 4 fire se realizează cu un dispozitiv numit circuit
diferenţial (Hybrid).

Fig. 3 Transmisia pe 4 fire printr-un comutator numeric şi principiul de producere a

ecoului la cele două terminale

Pentru a-şi îndeplini funcţia, acest dispozitiv introduce atenuări mici pentru transmisie între
porturile a b şi ca şi atenuări mari pentru transmisia cb.
Astfel, semnalul analogic de la linia A se regăseşte uşor atenuat pe borna b a circuitului
diferenţial; el este conectat apoi la dispozitivul de conversie analog-numerică (A/N). Semnalul
numeric produs de acesta este transmis prin reţeaua de conexiune, circuitului de conversie
numeric-analogică (N/A) din interfaţa liniei B. Circuitul diferenţial în această interfaţă primeşte
semnalul analogic refăcut pe portul c şi îl reproduce uşor atenuat la portul său a, la care este
conectată linia B. Transmisia în celălalt sens se desfăşoară în acelaşi mod.
Circuitul diferenţial trebuie să introducă atenuări mari între postul c şi b pentru a limita ecoul şi
pentru a împiedica eventualele oscilaţii ce pot apărea pe bucla închisă din cadrul sistemului de
transmisiuni pe 4 fire. Fixarea atenuărilor ce caracterizează acest circuit se realizează prin
ajustarea componentelor reglabile din reţeaua de echilibrare.

FUNCŢIILE BORSCHT
 Pentru a ne putea referii la ele, într-o formă cât mai comprimată, s-a introdus abrevierea
BORSHT, care au următoarele funcţii:
- Battery feed - alimentarea,
- Overvoltage protection - protecţia la supratensiuni,
- Ringing - curentul de sonerie,
- Signaling- semnalizarea,
- Hybrid- trecerea de la 2 la 4 fire,
- Testing- testarea.
În cazul interfeţelor analogice ce conţin şi codec-ul (circuitele de conversie analogic-
numeric şi numeric-analogic), prescurtarea este completată cu litera C, obţinându-se astfel
abrevierea BORSCHT.
Însă o interfaţă analogică trebuie să satisfacă şi alte cerinţe, care nu sunt specificate în
abreviere, dintre care cele mai importante sunt: disponibilitatea (fiabilitatea) interfeţei şi
consumul de putere al interfeţei.
Unul din obiectivele urmărite pe parcursul funcţionării unui sistem de comutaţie este
acela de a menţine rata reclamaţiilor provenite de la abonaţi în limitele acceptabile. În general, o
rată medie de 3 reclamaţii pe lună la 100 linii de acces se consideră rezonabilă. Reclamaţiile pe
care un abonat le comunică de obicei la serviciul specializat al operatorului reţelei (în reţeaua
noastră serviciul de "reclamaţii" este accesat prin numerotaţia prescurtată "119"), au ca obiect
defectarea postului telefonic, avarierea buclei, defectarea interfeţei sau a altor componente din
sistemul de comutaţie.

TESTAREA LINIILOR DE ABONAŢI

Liniile abonaţilor, desfăşurate pe teritorii uneori suficient de întinse, pot fi avariate din
diverse motive, ca de exemplu: infiltrarea apei în canalizaţii şi prin izolaţiile cablurilor, atingerile
cu liniile de înaltă tensiune, tăierea accidentală a cablurilor cu ocazia unor săpături. Pentru ca
aceste fenomene să perturbe cât mai puţin activitatea abonaţilor vizaţi, este necesar ca sistemele
de comutaţie să fie dotate cu sisteme de testare automată care periodic verifică integritatea
buclelor de abonat. Accesul sistemelor de testare automată la liniile de abonat analogice se
realizează prin intermediul interfeţelor analogice. Sistemele de testare pot acţiona periodic,
pentru a verifica starea tuturor buclelor deservite sau ocazional, pentru a verifica o anumită linie
reclamată. Testele periodice se efectuează în orele de trafic redus (noaptea).
În cazul sistemelor analogice de comutaţie, accesul sistemelor de testare la buclele de
abonat se face prin intermediul unor circuite conectate la reţeaua de conexiuni (cu contacte
metalice). În cazul sistemelor numerice de comutaţie, reţeaua de conexiuni nu mai oferă
conexiuni metalice (fizice), fapt pentru care accesul la sistemele de testare se asigură prin reţele
specializate.
Întreruperea accesului unui abonat la sistemul de comutaţie se poate datora şi defectării
interfeţei analogice corespunzătoare. Disponibilitatea unei interfeţe analogice depinde de
disponibilitatea componentelor ce o alcătuiesc. Fiind mult mai sensibile la şocuri de curent şi/sau
tensiune, interfeţele analogice realizate cu dispozitive electronice oferă o disponibilitate de multe
ori nesatisfăcătoare. Din acest motiv, pentru a oferi abonaţilor un acces satisfăcător la sistemul
de comutaţie (cu cât mai puţine reclamaţii), este de dorit ca testarea automată a buclelor să fie
însoţită şi de o verificare a circuitelor electronice asociate interfeţelor analogice.

REALIZAREA INTERFEŢELOR LOGICE DE ABONAT

Schema bloc de principiu a unui comutator numeric este prezentată în figura 4. Se

observă că traficul de intrare, compus din diferite semnale analogice, este mai întâi concentrat şi
oferit apoi etajului de comutaţie, în vederea stabilirii legăturilor solicitate. Diversele funcţii

BORSCHT, ce au fost prezentate în cuprinsul paragrafului 6.1, sunt repartizate între etajele A şi

B.

Fig. 4 Localizarea funcţiilor BORSCHT în sistemul numeric de comutaţie

Fig. 5 Arhitectura CTD

Primul comutator numeric comercial a folosit, în cadrul etajului de concentrare, relee cu
contacte metalice. Această soluţie a permis, pe de o parte, o distribuire a funcţiilor BORSCHT,
iar pe de alta, realizarea concentratorului care, ţinând cont de nivelul tehnologic atins la acea
dată, să fie optimă din punct de vedere economic.Astfel, etajul A a preluat semnalizarea de
angajare (detectarea închiderii buclei) şi protecţia la supratensiuni, restul funcţiilor revenind
etajului B: alimentarea, inserarea curentului de sonerie, semnalizarea de observare
(detectarea deschiderii buclei), trecerea de la 2 la 4 fire, testarea şi codarea.

Transmiterea curentului de sonerie se poate efectua prin concentrator, deoarece punctele

de conexiune realizate cu relee se caracterizează prin tensiuni de străpungere mari. Releele pot fi
înlocuite cu dispozitive semiconductoare de înaltă tensiune. În ambele situaţii, transmiterea prin
etajul de concentrare se face pe două fire (concentratorul este o reţea pe 2 fire).

Alte sisteme numerice de comutaţie au localizat toate funcţiile, cu excepţia codării,

înaintea concentratorului, permiţându-se astfel realizarea lui cu dispozitive electronice
unidirecţionale şi transmisia pe 4 fire. Atunci când toate funcţiile BORSCHT (inclusiv funcţia C)
sunt localizate înaintea concentratorului, acesta se realizează în tehnică numerică.
Localizarea funcţiilor BORSCHT în cadrul unui sistem de comutaţie depinde de mulţi
factori, precum: preţurile de fabricaţie, disponibilitatea impusă sistemului, consumul de energie,
tehnologiile şi tehnicile disponibile. Ea este o operaţie critică deoarece până la 80% din costul
întregului sistem este stabilit de terminaţiile analogice ale acestuia (inclusiv etajul de
concentrare). Această operaţie trebuie reluată ori de câte ori se proiectează un nou sistem, pentru
a ţine cont de noile realizări tehnice şi tehnologice.

Costul terminaţiilor analogice poate fi redus prin localizarea funcţiilor ce implică

echipamente scumpe în etajul B şi prin creşterea factorului de concentrare al etajului de
concentrare. Creşterea factorului de concentrare conduce însă la creşterea probabilităţii de
blocare a accesului unui client la sistem. Cu toate acestea, un factor de concentrare de 4:1 este
acceptabil chiar şi pentru sistemele încărcate. Scăderea factorului de concentrare sub această
valoare face nesemnificativ avantajul oferit de concentrarea funcţiilor BORSCHT.

Actualele preţuri ale dispozitivelor electronice, precum şi previziunile optimiste de

scădere a acestora, fac pe mulţi producători de sisteme de comutaţie să ia în considerare soluţia
localizării tuturor funcţiilor BORSCHT înaintea concentratorului, care la rândul lui devine
numeric.
Schema bloc a unei astfel de interfeţe analogice, care deserveşte posturi compatibile cu
aparatul telefonic cu disc, este prezentată în figura 6. Bucla liniei de abonat este conectată în
sistemul de comutaţie prin intermediul repartitorului principal al centralei, care asigură protecţia
primară. În interiorul sistemului se conectează la buclă două relee, unul prin care se efectuează
testarea acesteia şi a componentelor analogice din circuitul de linie, iar celălalt pentru aplicarea
curentului de sonerie. Unele sisteme de comutaţie folosesc şi un al treilea releu, care este acţionat
doar în momentul punerii în funcţiune a sistemului, toate buclele fiind iniţial deschise. Urmează
apoi blocul protecţiei secundare, după care bucla se închide pe Circuitul de Interfaţă cu Linia de
Abonat, CILA (Subscriber Line Interface Circuit - SLIC). Acest circuit îndeplineşte funcţiile de
alimentare, semnalizare şi trecere de la 2 la 4 fire. Semnalizările dinspre abonat sunt detectate de
SLIC şi înmagazinate în logica de control a interfeţei.

Figura 6 Circuit de linie funcţiile BORSCHT localizate înaintea concentratorului

Comunicaţiile între circuitele de linie şi etajele ce îndeplinesc funcţiile de comandă şi de

comutaţie ale sistemului se realizează prin multiplexarea, respectiv prin demultiplexarea lor în

timp pe două BUS-uri. Cadrul multiplex intern conţine intervale de timp (căi temporale) distincte

pentru informaţii şi pentru mesaje de control şi semnalizare provenite de la sau destinate

circuitelor de linie. Multiplexarea şi demultiplexarea informaţiei, pe şi din aceste BUS-uri, se

efectuează prin intermediul porţilor ce controlează comunicaţia între BUS-uri şi circuitele de

linie.
 Modul de funcţionare a unui astfel de circuit de linie destinat cuplării la sistemul de
comutaţie a unui aparat telefonic cu disc (sau cu claviatură cu transmisie în impulsuri lipsă
curent) este descris în continuare.
Ridicarea furcii închide bucla, stabilindu-se în aceasta un curent continuu. Circuitul de interfaţă a
liniei de abonat sesizează acest curent şi semnalează acest lucru logicii de control a interfeţei,
care memorează noua stare a liniei abonatului. Circuitul de linie este explorat (interogat) periodic
de către unitatea centrală de comandă.
Pentru a se diferenţia între ele, fiecare circuit de linie are o adresă logică proprie. Când un circuit
de linie îşi "recunoaşte" (hardware) adresa generată de către unitatea centrală de comandă, atunci
el răspunde acesteia prin intermediul porţilor şi a BUS-ului de multiplexare. În cazul analizat,
circuitul de linie va insera în cadrul multiplex mesajul de angajare, care va fi interpretat de
sistemul de comutaţie ca o cerere de serviciu. Ca urmare, tonul de disc, sintetizat numeric, este
emis pe una din fantele de informaţie libere ale cadrului multiplex. Pentru ca circuitul de linie în
cauză să-şi poată "acorda" recepţia pe calea temorală respectivă, unitatea centrală îi transmite
identitatea acesteia prin calea corespunzătoare de mesaje. Această identitate este însoţită şi de
cea a căii temporale de informaţie, pe care circuitul de linie poate transmite din acel moment.
Eventualele schimbări ulterioare de căi de informaţii, pe parcursul satisfacerii cererii, vor fi
comunicate în acelaşi fel.
Cele două identităţi sunt precedate de un mesaj de acceptare a cererii de serviciu. La
recepţia acestuia, logica de control a circuitului de linie alimentează componentele active
(CODEC-ul, filtrele), tonul de disc fiind preluat prin porţi, decodat, filtrat, trecut prin SLIC şi
apoi emis în bucla de abonat.
Recepţionând tonul de disc, abonatul chemător comunică centralei (formează la disc sau
la tastatură) numărul chematului. Această activitate se traduce prin transmiterea unor serii de
impulsuri "lipsă curent" (fiecare impuls reprezintă de fapt o întrerupere a continuităţii buclei
liniei); numărul de impulsuri din fiecare serie este egal cu valoarea zecimală a cifrei ce se
transmite. Întreruperile continuităţii buclei liniei sunt detectate de SLIC, statutul buclei fiind
de flecare dată reactualizat în logica de comandă a interfeţei.

Sistemul de comutaţie acumulează cifrele de adresă a chematului într-o unitate de

memorie şi, presupunând că apelul este local şi chematul disponibil, trimite circuitului liniei
chemate mesajul de acţionare a releului de sonerie.
Acţionarea soneriei la abonatul chemat este semnalizată la chemător prin transmiterea
către circuitul de linie al acestuia a unei tonalităţi de revers apel, care este sintetizată numeric.
Acţionarea releului de sonerie produce comutarea continuă a buclei între BUS-ul de curent de
sonerie (pe care se generează continuu un semnal de 110 Vef la 20 Hz), şi intrarea în circuitul
SLIC (în general soneria funcţionează într-un ciclu de 2 secunde activitate, 4 secunde pauză).
Sistemul de comutaţie este informat de faptul că abonatul chemat răspunde (altfel spus,
de închiderea buclei la chemat) de către circuitul SLIC; acesta traduce corect starea buclei pe
perioadele de repaus ale contactelor releului de sonerie. Ridicarea receptorului la chemat, pe
durata activării soneriei, este detectată prin intermediul BUS-ului de curent de sonerie şi conduce
la dezactivarea releului în cauză şi, deci, la închiderea buclei corespunzătoare.

Când partea chemată a răspuns, sistemul de comutaţie pune la dispoziţia celor doi abonaţi
o cale de comunicaţie pe 4 fire.
Coborârea furcii (închiderea aparatului) la chemător sau la chemat este detectată de
circuitul SLIC. Informat de această acţiune, sistemul de comutaţie eliberează circuitele implicate
în conexiune, trecându-le în starea LIBER.

POSTUL TELEFONIC

Interfaţă analogică a liniei de abonat este proiectată în funcţie de tipul de aparat telefonic
aflat în exploatare. Aparatul telefonic, ca instalaţie proprie a abonatului şi capabilă să-i permită
desfăşurarea unei convorbiri, a evoluat semnificativ de la inventarea sa de către Alexander
Graham Bell în anul 1876. O contribuţie deosebită la aparatul lui Bell a adus-o Thomas Edison,
care a inventat în 1877 microfonul cu cărbune.
Pentru a funcţiona, microfonul cu cărbune trebuie alimentat în curent continuu. Iniţial,
alimentarea se realiza local, de la o baterie individuală, s-a adoptat modul de alimentare comună
pentru toţi abonaţii unei centrale, de la o sursă unică ce este instalată în incinta centralei şi care
asigură totodată şi alimentarea întregului echipament de comutaţie.
Fig. 7 prezintă principiul acestui tip de alimentare electrică, care este în fapt o procedură
de telealimentare a aparatelor telefonice ale abonaţilor.
În general, reţeaua de abonat foloseşte cabluri cu conductori de cupru dintre abonaţi şi centrală.
Conductorii de cupru dintr-un cablu telefonic, poziţionat într-o canalizaţie subterană, pot fi
expuşi la umiditate ridicată. Pentru a evita corodarea cuprului, prin migrarea de ioni pozitivi de
la conductori la pământ, şi întreruperea în consecinţă a legăturilor, bateria comună se conectează
astfel încât tensiunile pe toată lungimea buclei de abonat să fie negative faţă de pământ.
 Fig. 7 Schema de alimentare de la bateria comună a termenalelor telefonice

SWITCH ROOM

CTD CTD CTD

CABINE
POWER

POWER
DISTRI
BUTION BATTERY for
POWER BASEMENT ROOM
UPS CABINET
Distributio
n panel
POWER
ROOM
BATTERY for
CENTRA UPS1
UPS1
L
POWER
DISTRIB
UTION

BATTERY for
UPS2
GENERATOR UPS2

Fig. 8 Schema de alimentare a Centralei Telefonice Digitale

Tehnicile de semnalizare pe linia de abonat au evoluat şi ele în timp. Vechile aparate
telefonice, cu inductor, semnalizau "ridicarea furcii" printr-o tensiune creată prin învârtirea unei
manivele. În cazul aparatelor telefonice folosite în prezent, ridicarea furcii este sesizată de
circuitul de linie (interfaţa analogică) prin apariţia unui curent prin bucla închisă, iar transmiterea
numărului chematului corespunde cu emisia pentru fiecare cifră fie a unei succesiuni de
impulsuri "lipsă curent" (codificare zecimală) fie a unei perechi de tonalităţi distincte (codificare
DTMF - Dual Tone Multi Frequencies).
Acţionarea discului de apel sau a tastaturii cu comandă prin impulsuri are ca efect
1
F= .
întreruperea buclei liniei cu o frecvenţă constantă T , fig. 9, de un număr de ori ce
corespunde valorii zecimale a cifrei de transmis.
 Figura 9. Codificare zecimală a cifrelor de adresă

Caracteristicile impulsurilor "de disc" folosite pentru codificarea zecimală a adresei sunt:

Disc Claviatură cu transmisie prin

impulsuri
frecvenţa 10  2 Hz 10 sau 20 Hz  5%
Coeficientul de impuls td/ti 1,6  20% 1,5; 1,6; 1,66 sau 2  5%
Interval minim de timp între 2 350 msec 0,4 sau 0,8 sec  5%
cifre succesive

Codificarea de tip DTMF a informaţiei de numerotare emisă de abonatul chemător se face prin
transmiterea simultană a 2 frecvenţe vocale pentru fiecare cifră din adresă. Vezi fig. 10.

F1=1209 Hz F2=1336 Hz F3=1477 Hz F4=1633 Hz

F1=697 Hz 1 2 3 A
F2=770 Hz 4 5 6 B
F3=852 Hz 7 8 9 C
F4=941 Hz * 0 # D

Fig. 10 Frecvenţele codului DTMF

Cerinţele impuse semnalizării DTMF sunt:

Deviaţia frecvenţei  1,5 %

Emisia cifrei  40 ms
Pauza între cifre  40 ms
Ciclul emisie pauză  80 ms
 Puterea unei frecvenţe - 25  0 dB la 900 
Raportul puterilor (frecvenţa + 4dB  - 8 dB
înaltă/frecvenţa
joasă)
Tonul de disc 0 dBm la 900 

Reţelele telefonice actuale cuprind diverse tipuri de aparate, datorate diferiţilor fabricanţi. Toate
însă, indiferent de tehnologia de fabricare folosită, trebuie să asigure aceleaşi principii de bază,
ilustrate prin schema electrică reflectată în fig. 11 şi schema bloc reflectată în fig. 12.

Fig. 11 Schema electrică a aparatului telefonic:

DC - dispozitiv de convorbire, M - microfon, R - receptor, Tr - transformator, V - varistor, Ze -
circuit de echilibrare, DS - dispozitiv de semnalizare, DA - dispozitiv de apel, DN - dispozitiv de
numerotare, FC - furcă de comutaţie.

Fig. 12 Schema bloc a aparatului telefonic

Aparatul telefonic conţine următoarele componente:

Receptorul – are funcţia de a asigura conversia semnalelor electrice sosite pe linie în
semnale acustice, funcţionând deci ca un transductor electro-acustic, vezi fig. 13.
 Fig 13. Schema electrică a receptorului
Microfonul – are funcţia de a asigura conversia semnalelor acustice în semnale electrice.
Din start se foloseau microfoanele din cărbune, inventate de Thomas Edison, iar apoi au fost
înlocuite cu microfoane electrice. Microfonul electric este asemănător după construcţie cu
microfonul de cărbune prin faptul că granulele de cărbune au fost înlocuite cu un material de
formă dreptunghilară – plată, numit Electret, vezi fig. 14.

Fig. 14 Schema electrică a microfonului

Dispozitivul de convorbire – are funcţia de a dispersa semnalul electric destinat

receptorului şi semnalul electric emis de microfon, vezi fig. 15.

Fig. 15 Schema electrică a dispozitivului de convorbire

Circuitul diferenţial (transformator cu 3 înfăşurări) - care separă, în interiorul aparatului,

cele două sensuri de comunicaţie (calea de transmisie şi calea de recepţie). Se asigură astfel o
bună calitate a recepţiei, sensibilitatea receptorului nefiind diminuată de curentul continuu de
alimentare a microfonului.
Circuitul de echilibrare - care ar trebui să egaleze (echilibreze) impedanţa liniei
abonatului pentru a atenua transmisia locală de la microfon la receptor

Când aparatul este închis, furca de comutaţie FC este în stare de repaus şi dispozitivul de
apel, poate recepţiona semnalul de apel trimis de centrală. Acest dispozitiv este compus dintr-o
sonerie de curent alternativ înseriată cu un condensator. În stare de repaus, un aparat telefonic
prezintă spre centrală o impedanţă de tip capacitiv.
Prin deschiderea aparatului, anume prin ridicarea microreceptorului din furcă, aceasta, comută în
poziţia de lucru şi bucla liniei se închide, fiind parcursă de un curent continuu de intensitate 20-
100 mA. Apariţia curentului prin buclă este sesizată de interfaţa de linie şi interpretată ca o
cerere de apel. Aparatul prezintă acum spre centrală o impedanţă de tip inductiv: pe linie, între
bornele La şi Lb, sunt conectate dispozitivele de convoprbire, DC, şi de numerotare, DN.
Centrala transmite semnalul "ton de disc" pentru a informa că a sesizat solicitarea şi este
pregătită să înregistreze adresa chematului. Semnalizarea este primită în receptorul R, care este
protejat cu varistorul V împotriva eventualelor supratensiuni de pe linie.
Cifrele de adresă sunt transmise cu ajutorul dispozitivului DN de numerotare. Acesta
poate fi un disc de apel sau o tastatură, cu comandă prin impulsuri sau prin frecvenţe vocale.
După cum a fost descris în paragraful 2, are loc taxarea apelului doar a perioadei de
convorbire, ce este sesizat în centrala telefonică digitală, iar în aparatele telefonice mai moderne
se memorizează dispozitivul de memorie, prin intermediul microprocesorului, a aparatului
telefonic, vezi fig. 16.

Fig. 16 Contor de apel

În fig. 17 este reflectată schema bloc a aparatului telefonic public, metoda de plată
reprezintă moneda ce permite accesul la reţeaua publică o peroadă de timp limitată.

Fig. 17 Schema electrică a aparatului telefonic public

În fig. 18 este reflectată schema bloc a aparatului telefonic public, metoda de plată este
pre-paid, în baza cartelei magnetice programate.
 Fig. 18 Scema electrică a aparatului telefonic public, pre-paid

SERVICII OFERITE ABONAŢILOR

Orice operator indeferent în standardul care activează oferă abonaţilor săi un şir de
servicii, care sunt divizate în două componente:
- PERMANENT SUBSCRIBER DATA – servicii de bază (permanente)
- SUPPLEMENTARY SERVICE DATA – servicii suplimentare

Din gama serviciilor pemanente fac parte:

BAIC BARRING OF ALL INCOMING CALLS

BAOC BARRING OF ALL OUTGOING CALLS
BICRO BARRING OF ALL INCOMING CALLS WHEN ROAMING OUTSIDE THE HOME
BOIC BARRING OF ALL OUTGOING INTERNATIONAL CALLS
BOIEXH BARRING OF ALL OUTGOING INTERNATIONAL CALLS EXCEPT THOSE
DIRECTED TO THE HOME PLMN COUNTRY
BS21 BEARER SERVICE "DATA CIRCUIT ASYNCHRONOUS 300 b/s"
BS22 BEARER SERVICE "DATA CIRCUIT ASYNCHRONOUS 1200 b/s"
BS23 BEARER SERVICE "DATA CIRCUIT ASYNCHRONOUS 1200-75 b/s"
CAT SUBSCRIBER CATEGORY
CAW CALL WAITING
CFB CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER BUSY
CFNRC CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER NOT REACHABLE
CFNRY CALL FORWARDING ON NO REPLY
CFU CALL FORWARDING UNCONDITIONAL
CLIP CALLING LINE IDENTIFICATION PRESENTATION
CLIR CALLING LINE IDENTIFICATION RESTRICTION
CUG CLOSED USER GROUP
GPRCSI GENERAL PACKET RADIO SERVICE (GPRS) CUSTOMIZED APPLICATIONS
FOR MOBILE NETWORK ENHANCED LOGIC (CAMEL) SUBSCRIPTION
INFORMATION
HOLD CALL HOLD
OBA OPERATOR DETERMINED BARRING OF ALL INCOMING AND OUTGOING
 CALLS
OBCT OPERATOR DETERMINED BARRING OF INVOCATION OF CALL TRANSFER
OBI OPERATOR DETERMINED BARRING OF ALL INCOMING CALLS
OBO OPERATOR DETERMINED BARRING OF ALL OUTGOING CALLS
OBR OPERATOR DETERMINED BARRING OF ROAMING
OCSI ORIGINATING CAMEL SUBSCRIPTION INFORMATION
OFA ORIGIN FOR FORWARDED-TO NUMBER ANALYSIS
OICK ORIGINATING INTELLIGENT NETWORK CATEGORY KEY
OIN ORIGINATING INTELLIGENT NETWORK
PWD SUBSCRIBER PASSWORD
SOCB SUBSCRIPTION OPTION CONTROL OF BARRING SERVICES
SOCFB SUBSCRIPTION OPTION CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER
BUSY
SOCFRC SUBSCRIPTION OPTION CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER
NOT REACHABLE
SOCFRY SUBSCRIPTION OPTION CALL FORWARDING ON NO REPLY
SOCFU SUBSCRIPTION OPTION CALL FORWARDING UNCONDITIONAL
SOCLIP SUBSCRIPTION OPTION CALLING LINE IDENTIFICATION PRESENTATION
SOCLIR SUBSCRIPTION OPTION CALLING LINE IDENTIFICATION RESTRICTION
STYPE SUBSCRIPTION TYPE
TCSI TERMINATING CAMEL SUBSCRIPTION INFORMATION
TICK TERMINATING INTELLIGENT NETWORK CATEGORY KEY
TS11 TELESERVICE "TELEPHONY"
TS21 TELESERVICE "SHORT MESSAGE MT/PP"
TS22 TELESERVICE "SHORT MESSAGE MO/PP

Din gama serviciilor suplimentare fac parte:

BAC ALL CALL RESTRICTION SERVICES

BAIC BARRING OF ALL INCOMING CALLS
BAOC BARRING OF ALL OUTGOING CALLS
BIC BARRING OF INCOMING CALLS
BICRO BARRING OF ALL INCOMING CALLS WHEN ROAMING OUTSIDE THE HOME
PUBLIC LAND NOBILE NETWORK (PLMN) COUNTRY
BOC BARRING OF OUTGOING CALLS
BOIC BARRING OF ALL OUTGOING INTERNATIONAL CALLS
BOIEXH BARRING OF ALL OUTGOING INTERNATIONAL CALLS EXCEPT THOSE
DIRECTED TO THE HOME PLMN COUNTRY
CAW CALL WAITING
CCFS ALL CONDITIONAL FORWARDING SERVICES
CFB CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER BUSY
CFNRC CALL FORWARDING ON MOBILE SUBSCRIBER NOT REACHABLE 
CFNRY CALL FORWARDING ON NO REPLY
CFS ALL FORWARDING SERVICES
CFU CALL FORWARDING UNCONDITIONAL
DCF DEFAULT CALL FORWARDING