PÅRTEA I-a

CONCEPTE FUNDAMENTALE ALE ŞTII<TEI ECONOMICE

Capitolul 1
ŞTIINȚA ECONOMICS - APARIȚIA ŞI EVOLUȚIA SA

1.1 Apariția şi evoIu(ia economiei ca știință

1.2 Obiectul de studiu at ştiinței economice
1.3 Metoda de cercetare in știintele economice
1.4 Sistemul ştiințelor economice; microeconomia şi macroeconomia
1.5 Legile economice

1.1 Apari(ia şi evolu(ia economiei ca ştiin(a

A dfİ(ia şi evolu ia ştiin ei economice a reprezentat un proces complex i indelung, care a avut la bază
atât dezvoltarea economică şi creşterea complexităłii proceselor şi fenomenelor economice, cát şi
aprnfundaiea cunoaşteńi realității înconjuratoare, perfec(ionarea metodelor şi mijloacelor de investigare şi
apropiere a acesteia.
Pornind de la realitatea că oamenii trebuie să-şi asigure bunurile materiale şi serviciile necesare atát
pentru consumul lor individual, cât şi pentru setisfacerea cerințelor colective şi generate, economia, ca
ştiin(ă, are menirea de a analiza şi de a face cunoscut cum se realizează procesele complexe de
producere, distri! uire şi schimb at bunurilor necesare, in condi\iiłe in care resursele devin tot mai rare, iar
trebuie\ele sunt to! mai ari şi diverse,
Fn*r.vit studiilor de istoria gándirii economise, știința economică a apărut pe măsură ce
gãnčiiea economică s-a diversificat şi aprcfundat continuu. in conexiune cu dezvoltarea vieții economico-
sociale. Drept urmare, dacã gândirea economică a aparut din cele mai vechi timpvri ca o reflectare in
mintea oamenilor a problemelor concrete ale existenței for şi ca o preocupare privind regulile după care ei
să-şi orânduiasc4 via\a, Economia (Economia Politicd) ca ştiință a apărct mult mai târziu, pe fondul
înjghebării sistemului pieței ca mecanism de sus(inere şi perpetuate a întregului sistem socio-
economic, respectiv odată cu apari(ia şi dezvoïtarsa capitalismului.
Astfel, putem considera că, in evoluția gândirii economise, se pot distinge mai multe
etape. Dacă se are in vedere criteriu/ evo/u(iei isforice a societá[ii se dishing patru mari
etape:
• gândirea economică din antichitate (până la mijlocul mileniului I, respectiv anul 476 e+. cánd a avut
loc căderea Imperiului Roman de Apis);
• gândirea economică medie ală \mijlocuI mileniului I — mijlocul mileniului
lł); gãndirea economică modernă (sec. XVI — sec. XIX);
• gândirea economică din epoca cuntemporană (sec. XX).
In funcție, “insă, de nivelul łeore#c și añ/cu/area logicii ideilor şi concep /i/or econornice se pot delimita
doua etape ale evoluției gândirii economise:
+ etapa preştiințifică — din antichitate şi până in sec. at XVII-lea — denumi\á și preistoiia gândirii economîce
ştiințífice,
+ gándirea economică ştiințifica - începând cu gândirea clasică din secolul al XVIII-lea şi până in prezent —
etapă care corespunde apariției şi evoluției şliinței economise propriu-zise.
In ceea ce priveşte termenul de economic, acesta a lost folosit inca din antichitate (Xenofon, Aristotel —
sec. IV î.e.n.) şi provide de la cuvintele greceşti „oikos‘ — casa, gospodătie și „nomos" — lege, ordine.
Acea3tă
 alăturare de termeni desemnează ordinea in gospodărie sau ordinea in activitatea pe care oamenii o
desfăşoará in vederea obținerii celor necesare satisfacerii trebuințelor.
In Antichitate, nivelul producției era redus, comerțul nu cuprindea decàt o parte restrânsă din
bunurile economice, cea mai mare pane consumându-se in cadrul gospodăriilor care le-au creat
(economia naturală). În acest context, ideile întâlnite, indeosebi, in lucrările lui Platon şi Aristotel, se
limitau la economia casnică şi la schimburile simple, economia fiind concepută mai ales ca o știință a
administrării casei.
În Evul Mediu, activitatea economica progreseazá lent și cu diferen(e mari de la o zonă la alta. Ca
abordare teoretică a acestor realități, economia ramâne, pentru mult timp, subordonată moralei; bogăția
materială, acumularea de bani, dorința de profit sunt reprobate de ideologie, care era dominata de
preceptele moralei religioase. Apariția şi extinderea creştinismului, ca o religie dominantă, a lezelor
sale despre necesitatea muncii fizice și dreptății omeneşti a impulsionat mişcarea antisclavagistă.
Destrămarea sclavagismului și apari(ia feudalismului a marcat şi evoIu(ia gãndirii economise.
Biserica a dobândit o p tere imensă in societate, deținând monopolul vie\ii spirituale. În aceste
Condi\ii, gândirea economicã a început să fe subordonată teologiei și supusă unui ansamblu de
constrângeri juridice și psihologice de natură religioasă, ceea ce făcea ca refIec(iiIe economice să aibă
caracter scolastic, dogmatic, îgnorându-se stabilirea cauzaliláții reale a łenomenelor şi proceselor din
economîe.
Economia modernă, ca o realitate constituită din ansamblul activităților, ramurilor şi gospodăriilor sau —
întreprinderilor care produc şi comercializează diverse bunuri necesare satisfacerii trebuințelor se deosebeşte,
însă, fundamental de ceea ce reprezenta economia in antichitate. Aceste aspecte sunt reflectate și in
płanuì gândirii economice, apreciind că a lost nevoie de o perioadă îndelungată de acumulări ale
cunoașterii (perioadă reprezentată de preistoria gándirii economice) pentru a se constitui Ştiinîa
economicà, cu un domeniu at sau bine delimitat și aprofundat, precum şi cu o metodologie propne
de cercetare.
Dezvoltarea come¢ului şi începerea procesului de formare a piețelor naționale, cât și a pieței
mondiale au stat la baza trecerii de la societatea medievală tradițională la societatea modernă centrată pe
extinderea economiei de pia\á ïn cadrul s\ateìor naționale, de sine státátoare. In aceste condițìì, se
conturează începuturile gândirii economïce moderne, o gândire laicizată, separată de teologie şi
opusă categoric scolasticii şi dogmatismului medieval.
Primul curent de gândire economica burghezá, modernă a lost reprezentat de merca/ifi/ism (sec.
XV- XVII), a carui denumire deriva de la cuv‹nteIe de origine italiană „mercato” (píața) și „mercante
(negustor), având semniłicația de doctrină economică sau un ansamblu coerent de idei care exprimă
opțiunea economică şi înteresele de îmbogățire ale negustorilor moderni.
Din punct de vedere at denumirii, in această perioada, respectiv in secolul al XVII-lea, la termenul de
„economie" s-a adãugat cel de „politica", ajungându-se la denumirea de „£conomie politică", care a lost
‹ntrebuințată pentru prima dată de francezul Antoine de Montchréstien, in anul 161õ, in titlul lucrării sale
„Tratat de economie politicá (Traitè d'economie politÌque)". Adăugând la termenul de economie pe eel de
politică (care provine de la „po/is" — oraş, stat, cetate și derivatul „No//łeia” — organizare socială), A. de
Montchrèstien (reprezentant at mercantilismului) a vrut să sugereze că economia politică (gândirea economică)
a evoluat de la economia domesticá, individuala la cea socială. Paradoxal, denumirea acestei discipline a
apărut cu mult inainte de apariția ştiinței economice, care ini(ial s-a identificat cu economia politică.
Deşi, mercantilismul a condus la apariția unor idei noi in plan conceptual-metodologic
(situarea domeniului de studiu in sfera circulației mărfurilor, îndeosebi comegul exterior), la utilizarea unei
metode de cercetare dislinctă (metoda descriptivă) şi formularea unei politici economice bine
conturate (politica economica protecțíonista), cu toate acestea. nu putem vorbi încă de cristalizarea
ştiin\ei economice ca un domeniu de sine stătător at cunoaşterii.
Dacă, initial, economia politică nu se diferenția de filozofie şi aborda procesele economice mai ales
sub aspect cantitativ, începãnd cu acest moment are loc un proces de autonomizare a sa, in raport cu
filozofia morală.
2
Thank you for using www.freepdfconvert.com service!

Only two pages are converted. Please Sign Up to convert all pages.

https://www.freepdfconvert.com/membership