ÎMBINĂRI NITUITE

1. Caracterizare şi domenii de utilizare

Nituirea este un procedeu de asamblare la care îmbinarea prin formă se realizează prin deformare
plastică. Asamblarea nedemontabilă poate fi desfăcută numai prin distrugerea, respectiv
deteriorarea părţilor îmbinate.
Se deosebesc următoarele procedee de nituire:
Nituire obişnuită – se realizează prin refularea unui element de îmbinare ajutător de forma unui
bolţ (nit), vezi figura 1a.
Nituire tubulară – se realizează prin răsfrângerea marginilor proeminente ale unui nit tubular,
vezi figura 1b.
Nituire cu cep – se realizează prin refularea pe una din piesele asamblate a unui capăt sub formă
de cep, vezi figura 1c.
Nituire cu cep tubular – se realizează prin răsfrângerea pe una din piesele asamblate a capătului
unui cep tubular, vezi figura 1d.
Nituire cu cep intermediar – se realizează prin refularea pe una din piesele asamblării a unui cep
intermediar, vezi figura 1e.

Figura 1

Asamblările nituite
a) Nituire obişnuită
b) Nituire tubulară
c) Nituire cu cep
d) Nituire cu cep tubular
e) Nituire cu cep intermediar

În ceea ce priveşte utilizarea, calculul şi alegerea formei constructive, asamblările nituite pot fi
împărţite în: asamblări de rezistenţă (de forţă) întâlnite în construcţii metalice supraterane,
construcţii de macarale şi poduri, la îmbinarea grinzilor, barelor de sprijin, noduri ale grinzilor cu
zăbrele pentru acoperişuri şi macarale, grinzi pline etc.; asamblări de rezistenţă şi etanşare, în
construcţia de cazane şi recipienţi sub presiune; asamblări de etanşare, în construcţia de
rezervoare şi silozuri, conducte din ţevi etc.; asamblări fixe, pentru acoperiri cu tablă în
construcţia de caroserii vagoane şi aeronave.
Asamblările nituite implică un efort mărit din punct de vedere al dotărilor cu echipamente şi
costuri cu manopera importante. Pe cât este posibil, din punct de vedere tehnic, acestea sunt
înlocuite cu alte asamblări nedemontabile.
În construcţia de recipienţi sub presiune au fost complet înlocuite cu asamblările sudate, iar în
construcţii metalice au fost aproape în totalitate înlocuite cu asamblările sudate sau filetate.
Asamblările nituite au şi utilizări speciale în construcţii de aeronave şi construcţii uşoare.
Procedeele de nituire utilizate în aceste cazuri sunt înalt automatizate şi nu-şi găsesc extindere în
alte domenii din cauza premiselor tehnice şi economice diferite.
Avantaje faţă de alte asamblări: nu apar influenţe negative asupra materialului, cum ar fi
durificarea sau modificarea structurii, ca la sudare; nu apare deformarea componentelor; se îmbină
mai uşor materialele diferite; sunt uşor şi sigur de controlat, în special pe şantiere; sunt mai simplu
şi mai ieftin de realizat decât alte asamblări; în caz de necesitate, se pot demonta prin retezarea
capetelor niturilor; nu cedează brusc la suprasarcini şi şocuri, deoarece acestea sunt atenuate de
lucrul mecanic de deformare acumulat; prin sistemele moderne de nituire oarbă se pot realiza
rapid, la costuri favorabile, îmbinări care satisfac cele mai înalte cerinţe, chiar şi în cazul în care
partea capătului de închidere nu este accesibilă.
Dezavantaje faţă de alte asamblări: componentele sunt slăbite datorită găurilor de nituire,
rezultând astfel secţiuni mai mari şi construcţii mai grele; nu se pot realiza îmbinări cap la cap,
componentele trebuie să fie suprapuse sau legate prin eclise; costuri de execuţie mai mari decât la
sudură.

2. Nituri
2.1 Forme de nituri
După forma de execuţie a tijei, niturile pot fi cu tijă plină, tubulare şi sub formă de ţeavă,
semitubulare cu tijă găurită (nestrăpuns), cu cep de nituire şi nituri oarbe, tabelul 1.
Tabelul 1
Exemple de
Formă, dimensiuni Denumire
utilizare
Nit semirotund Construcţii
metalice
Construcţii
metalice
Autovehicule
Nit cu cap înecat Construcţii metalice
Construcţii
metalice
Autovehicule

Nit cu cap bombat Ornamente,

pasaje, suprafeţe cu aderentă mărită

Nit plat rotund Pentru membrane de caroserii şi

aeronave, pentru ornamente, table
subţiri, mase plastice, cartoane
 Exemple de
Formă, dimensiuni Denumire
utilizare
Nit plat înecat Pentru piele, ţesături, curele din masă
plastică, centuri

Nit cu tijă semitubulară Pentru îmbinarea unor materiale

şi cap plat semirotund sensibile (piele, cauciuc, ceramică etc.),
asamblare eficientă utilizând maşini de
nituit

Nit cu tijă semitubulară Pentru îmbinarea unor materiale

şi cap înecat sensibile (piele, cauciuc, ceramică etc.),
asamblare eficientă utilizând maşini de
nituit

Nit tubular din două părţi Pentru îmbinarea metal cu piele, mase
plastice, hârtie tare etc. şi pentru
îmbinarea unor piese metalice sensibile
Nit orb cu cui cu secţiune Pentru nituirea de elemente la care
de rupere controlată partea capului de închidere nu este, în
general, accesibilă; montare
automatizată, tinichigerie, autovehicule,
construcţii metalice, construcţii din
aluminiu

Pentru multe probleme de fixare, tehnicile de asamblare cu nituri oarbe (fig. 2) sunt cele mai
economice soluţii. Faţă de alte asamblări nituite conduc la următoarele avantaje: timpi de
asamblare reduşi, datorită necesităţii unui singur executant şi a vitezei mari de montare (până la
1500 nituri/oră), nu necesită mână de lucru calificată, zgomot redus la montare, nu deteriorează
tablele prin lovituri de ciocan, capetele de aşezare nu sunt deplasate.
 Figura 2 Sisteme de nituire oarbă (selecţie): a) Nit orb cu tijă cu secţiune de rupere controlată; b)
Nit orb tras cu trecere (nit orb- Chobert); c) Nit orb cu tijă lungă de rupere (nit orb - Avdel); d) Nit orb
cu expandare; e) Nit orb cu gaură filetată

2.2. Materiale pentru nituri

În principiu nitul trebuie să fie executat din acelaşi material sau cel puţin din material asemănător
cu cel al componentelor asamblate. Astfel se evită distrugerea asamblării prin coroziune
electrochimică şi o slăbire a acesteia datorită dilatării termice inegale. Pentru formarea capului de
închidere, materialul nitului trebuie să aibă o deformabilitate plastică bună şi de cele mai multe ori
trebuie să fie mai moale decât materialul pieselor. Materialele niturilor sunt specificate în
standardele de nituri. În afara oţelurilor, cuprului şi aluminiului sunt folosite şi aliajele de cupru-
zinc şi aliajele de aluminiu.

2.3 Simbolizarea niturilor

Simbolizarea niturilor în listele de componente, de comenzi etc. este stabilită în normele
dimensionale corespunzătoare. Diametrul nominal al nitului plin d1 se măsoară la distanţa
e = d1/2 de la capul nitului (tabelul 1): Nit d1× l

3. Execuţia asamblărilor nituite

Indicaţii generale
Muchiile găurilor pentru nituire, din partea capetelor de închidere şi aşezare, vor fi rotunjite sau
teşite, pentru a reduce efectul de concentrare în nitul asamblat şi pentru a realiza o curgere
plastică bună a materialului în zona tijei. În cazul construcţiilor metalice solicitate preponderent
static se admite realizarea găurilor prin ştanţare. Pentru componentele solicitate la întindere şi care
au grosimi mai mari de 16 mm, solicitate dinamic, găurile ştanţate (cu posibile microfisuri) se vor
lărgi înainte de montajul niturilor cu cel puţin 2 mm. Componentele asamblării se vor îmbina pe
cât posibil liber.
Formarea capului de închidere se poate realiza, la nituri pline, prin batere cu ciocanul pentru
nituit (manual, electric, pneumatic) sau prin presare lentă dintr-o tragere pe piesa de nituit, prin
rulare cu ajutorul unei perechi de role cu rotaţie rapidă sau printr-o mişcare oscilatorie de la
poziţia verticală a unei scule de nituit.
Nituirea la cald
Niturile din oţel cu diametrul peste 10 mm sunt montate sau presate după ce au fost încălzite până
la roşu deschis. La răcire tija nitului se contractă. Piesele reci împiedică contracţia astfel încât în
tija nitului apare o forţă de tracţiune care strânge piesele prin intermediul capetelor de aşezare şi
de închidere. La aplicarea unei sarcini transversale (fig. 3) pe axa nitului, forţele de frecare,
existente pe suprafeţele în contact ale componentelor, împiedică deplasarea reciprocă a acestora
(rezistenţa la alunecare). Chiar în cazul solicitării dinamice a componentelor asamblate, niturile
presate la cald sunt solicitate numai la tracţiune statică. Modul de acţiune a acestora este acelaşi
cu cel al şuruburilor de mare rezistenţă pretensionate montate cu joc. De acest fapt nu se poate
ţine cont în calcule deoarece nu este garantată transmiterea sigură a forţelor prin frecare.
Nituirea la rece
Niturile din oţel cu diametre până la 8 mm, precum şi cele din cupru, aluminiu sau aliaje ale
acestora sunt deformate la rece. Prin scurtarea tijei nitului în direcţie axială se produce deformarea
radială şi dispare jocul dintre nit şi alezajul în care este introdus. Forţele de frecare datorate
închiderii nitului sunt reduse. La apariţia sarcinii transversale tija nitului se sprijină pe porţiuni ale
găurii şi se generează o presiune asupra acestora, în timp ce tija nitului este solicitată la forfecare
în planul de separaţie al componentelor (fig. 3). Nitul presat la rece acţionează identic ca un ştift
cilindric fix.
4. Tipuri de asamblări nituite
În funcţie de modul de îmbinare a componentelor nituite, se deosebesc nituire prin suprapunere şi
nituire cu eclise (fig. 3). Pentru calcul este important să se stabilească corect rândurile de nituri
care transmit forţa. Rândurile de nituri, numărabile pentru calcul, au direcţii perpendiculare pe
fluxul de forţă. De exemplu, nituirea cu eclise din figura 3d are două rânduri, deoarece forţa
exterioară F este preluată de două rânduri de nituri şi nu de patru, deoarece linia fluxului de forţă
trece prin două rânduri de nituri de la prima tablă la eclisă şi tot prin două rânduri de la aceasta la
cea de a doua tablă.

Figura 3 Moduri de asamblare prin nituire şi stratificare

a) Nituire prin suprapunere, un rând, un strat; b) Nituire prin suprapunere, două rânduri paralele, un
strat; c) Nituire prin suprapunere, două rânduri în zigzag, un strat; d) Nituire cu eclisă, două rânduri, un
strat; e) Eclisă dublă, un rând, două straturi; f) Stratificare

Rezistenţa la oboseală a acestor asamblări este foarte redusă. Din acest motiv se va urmări cu
precădere realizarea unor asamblări simetrice fără încovoiere, adică, de exemplu, cea cu eclisă
dublă şi două straturi din figura 3e.
5. Calculul niturilor şi al asamblărilor nituite
1. Diametrele niturilor şi găurilor pentru nituri
Deoarece solicitarea reală din tija nitului este foarte complexă şi dificil de modelat, diametrele
niturilor (nemontate) nu se calculează, ci se aleg pe baza experienţei, în funcţie de dimensiunile
componentelor de asamblat. Tensiunile suplimentare care nu au fost considerate sunt luate în
calcul prin coeficienţi de siguranţă pentru rezistenţele admisibile.
Pentru table şi alte produse laminate diametrele niturilor (şuruburilor) se aleg în funcţie de tabla cu
grosimea cea mai mică. În construcţii metalice diametrele niturilor (nemontate) se calculează în
funcţie de tabla cu grosimea cea mai mică t, cu relaţia
d1 t
d1 » 50 × t - 2 mm (1)
mm mm
2. Lungimea nitului

Nitul nedeformat trebuie să fie atât de lung încât să rămână suficient material pentru umplerea
găurii şi formarea capului de închidere. Lungimea tijei nitului nedeformat depinde de grosimea
pieselor montate prin nituire St, de forma capului de închidere şi de diametrul d1 al nitului
nedeformat.

Figura 4
Grosimea pieselor nituie St şi
lungimea nitului nedeformat l
a) Cap de închidere semirotund
b) Cap de închidere înecat (ts este
hotărâtor pentru porţiunea de tijă
în relaţie cu volumul găurii)

3. Calculul de rezistenţă

În prescripţiile de calcul asamblările nituite sunt considerate ca asamblări de forfecare şi/sau de

strivire. Aceste asamblări nu sunt considerate ca fiind echivalente din punct de vedere al
rezistenţei cu asamblările filetate pretensionate. Afirmaţia este valabilă şi pentru niturile deformate
la cald, deoarece frecarea dintre componente nu poate fi asigurată necondiţionat.
Fără a lua în considerare raporturile reale dintre tensiuni, pentru calculul forţelor care pot fi
preluate pe direcţie perpendiculară pe axa nitului se consideră exclusiv tensiunea de forfecare a
nitului (tf) şi tensiunea de strivire pe tija nitului (ss). Se mai porneşte de la premisa că toate
niturile participă egal la transmiterea forţei şi că tensiunile sunt distribuite uniform (v. fig. 5).
Pentru verificarea unei asamblări nituite dată, figura 6, se vor compara tensiunile efective calculate
cu relaţiile (3) şi (4) cu rezistenţele admisibile.

Figura 5
Solicitarea unei asamblări nituite
cu un singur strat
a) Distribuţia reală a tensiunii de
strivire pe tija nitului sl
b) şi d) Distribuţia simplificată
pentru calcule a presiunii de
contact sl şi a tensiunii de
forfecare ta
c) Deformarea sub sarcină
(schematic)
Verificarea la forfecare se efectuează cu relația

F
tf = £ t af (3)
niA
 Figura 6
Îmbinări nituite
a) Îmbinare nituită într-un singur strat
b) Îmbinare nituită în două straturi
(a – excentricitate)

Pentru calculul de strivire a nitului în gaură rezultă

F
ss = £ s as (4)
ndt min
F Forţa ce trebuie transmisă de nit, corespunzătoare cazului de solicitare
A = pd2 /4 Aria secţiunii nitului deformat, egală cu aria găurii
d Diametrul nitului deformat
n Numărul de nituri care preiau forţa
i Numărul secţiunilor de forfecare: i = 1 pentru o îmbinare într-un singur strat
(fig. 6a), i = 2 pentru îmbinare în două straturi (fig. 6b)
tmin Cea mai mică sumă a grosimilor componentelor pe care tensiunile de strivire au
acelaşi sens de acţiune.
tfa, sas Rezistenţele de forfecare admisibilă, respectiv de strivire admisibilă, dependente
de materialul nitului şi, respectiv, al componentelor şi eventual de modul de
aplicare a sarcinii:

· tf a 180 MPa, pentru materialul nitului OL35,

202 MPa, pentru materialul nitului OL37,
· sas 600 - 900 MPa,
Capacitatea portantă a unei asamblări este determinată de suma portanţelor niturilor, la solicitarea
de forfecare sau de strivire, respectiv de portanţa componentelor asamblate. Pentru dimensionare,
determinantă este portanţa cea mai mică.
Indicaţie: niturile nu vor fi solicitate la întindere.

5. Protecţia anticoroziune
Dacă proprietăţile chimice ale aliajelor de aluminiu sunt în concordanţă cu condiţiile de mediu în
care lucrează asamblarea, nu trebuie să se ia măsuri speciale de protecţie, mai ales în cazul
construcţiilor deschise cu accesibilitate uşoară. Trebuie totuşi să se acorde atenţie următoarelor
aspecte:
Coroziunea interstiţială se manifestă în rosturile înguste (0,05…0,4mm) din zonele de
suprapunere sau de îmbinare, datorită diferenţelor de concentraţie a oxigenului. Aceasta este
aproape independentă de stabilitatea materialului şi apare la toate metalele dacă umiditatea
pătrunde în rost.
Coroziunea de contact apare la îmbinările din metale cu potenţial diferit (aluminiu-oţel) şi
acţiunea unui electrolit în condiţii de umiditate. Aceasta poate să apară dacă componentele şi
elementele de asamblare sunt din materiale diferite.
În figura 8 se ilustrează măsuri de izolare în cazul nituirii componentelor din oţel şi aluminiu sau
din oţel cu nituri din aluminiu. Tija nitului nu trebuie izolată faţă de gaura nitului, deoarece este
mai puţin probabil ca de exemplu apa, ca electrolit, să ajungă la tija nitului. Îmbinările nituite sunt
vopsite, pe cât posibil, după execuţie, cu un strat protector.

Figura 8 Măsuri de izolare la nituirea oţelului cu aluminiu

1 Componente din aluminiu, 2 Strat intermediar izolator, 3 Componente din oţel, 4 Nit din oţel, 5 Şaibă
superioară zincată sau cadmiată, 6 Nit din aluminiu, 7 Cu sau fără şaibă inferioară zincată

6. Măsuri pentru creşterea durabilităţii

Asamblările nituite supuse la solicitări dinamice oscilante sunt puternic predispuse la rupere.
Astfel, în construcţia de aeronave 70% din ruperile la oboseală pornesc din marginile găurilor
pentru nituri. Ca măsuri adecvate pentru creşterea duratei de viaţă sunt utilizarea unor elemente
de îmbinare supradimensionate (nituri cu inele de închidere, denumite în construcţia de aeronave şi
nituri cu ajustare sau cu şuruburi – fig. 9), cu forţe de apăsare mărite. Odată cu creşterea forţei de
apăsare, între componente se pot transmite forţe mai mari datorită frecării dintre table.
Nitul cu inel de închidere (fig. 9 a), compus din patru zone, se introduce din partea capului de
aşezare prin piesele îmbinate, iar capul de închidere se formează prin intermediul unui inel de
închidere deformat plastic la asamblare. Dispozitivul de montare exercită o forţă de tracţiune
asupra tijei nitului şi implicit o forţă mare de comprimare asupra inelului de închidere şi pieselor
asamblate. Inelul de închidere este astfel deformat plastic şi presat pe canelele de închidere. Odată
cu creşterea forţei de tracţiune are loc ruperea nitului în secţiunea de rupere controlată.

Figura 9 Nit cu inel de închidere

a) Nit cu inel de închidere
b) Fenomenul de aşezare cu dispozitiv de aplicare
c) Nit cu inel de închidere complet aplicat
Asamblările cu nituri cu inel de închidere se aseamănă din punct de vedere al comportamentului
cu asamblările cu şuruburi de mare rezistenţă pretensionate, respectiv cu cele cu nituri asamblate
la cald. Deoarece nitul este numai tras, spre deosebire de şuruburile de mare rezistenţă, acesta nu
este solicitat la torsiune şi din acest motiv poate fi pretensionat mai mult.

O creştere, în continuare, a durabilităţii se poate obţine prin lărgirea plastică (cu dorn) a găurilor
sau prin deformarea locală la rece a tablelor. Tensiunile de compresiune astfel generate se
suprapun tensiunilor datorate sarcinilor şi reduc amplitudinile oscilaţiilor de tracţiune periculoase.