Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CATEDRA NURSING
LECŢIE ŞTIINŢIFICĂ
Chişinău
Planul lecţiei:
Supravegherea bolnavului.
Evaluarea stării de conştienţă, comportamentului.
Poziţia bolnavului în pat.
Expresia feţei
Starea psihică a bolnavului
Pofta de mîncare a bolnavului
Urmărirea unor manifestări patologice.
SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI
Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale. Observaţia medicului este discontinuă, intermitentă, el vede bolnavul
numai la vizite sau cu ocazia aplicării unor tratamente. În restul zilei bolnavul se
găseşte sub supravegherea asistentei, care trebuie să culeagă toate datele relativ la
starea generală şi la evoluţia bolii sale. Asistenta trebuie să raporteze medicului tot
ce observă în cursul zilei la bolnav, însă, pentru ca informaţiile ei să fie într-adevăr
complete şi valoroase, ea trebuie să ştie să facă observaţii sistematice, metodice şi
să cunoască ce anume trebuie să observe.
Asistenta va urmări:
1. Comportamentul bolnavului.
2. Funcţiile vitale şi vegetative ale organismului.
3. Apariţia unor manifestări patologice.
Asistenta va observa:
Poziţia bolnavului în pat.
Expresia feţei bolnavului.
Starea psihică a bolnavului.
Pofta de mîncare a bolnavului.
Somnul bolnavului.
Relaţiile pe care le realizează cu bolnavul în timpul îngrijirii lui, ca şi convorbirile
provocate intenţionat, eventual cu scopul educaţiei sanitare trebuie să fie prilejuri
de a studia starea bolnavului din toate punctele de vedere.
Poziţia bolnavului în pat este determinată de gravitatea bolii de care acesta
suferă. Dacă starea bolnavului este mai puţin gravă, el îsi păstrează în pat o
atitudine asemănătoare cu aceea a unei persoane sănătoase. Musculatura îşi
păstrează tonicitatea sa normală, poziţia fiind dirijată de mişcările sale active. Se
spune că bolnavul stă în pat în poziţie activă.
Dacă însă starea bolnavului este gravă, el devine adinamic. Musculatura îşi
pierde tonicitatea sa normală, iar pacientul nu mai este în stare să execute mişcări
active. Se spune că bolnavul stă în pat în poziţie pasivă.
În afecţiunile însoţită de dureri, bolnavul caută să menajeze partea dureroasă
luînd diferite poziţii foarţate.
În unele afecţiuni, bolnavii iau anumite atitudini speciale, chiar patognomonice.
Astfel în caz de meningită bolnavul stă în decubit lateral, cu capul în hiperextensie
şi cu membrele inferioare flectate în articulaţiile coxo-femurală şi a genunchiului
(poziţie în „cocoş de puşcă”). În caz de tetanos, din cauza contracţiilor generale ale
muşchilor, bolnavul se găseşte în hiperextensie, avînd forma unui arc cu
concavitate dorsală. Această poziţie poartă numele de opistonus. În ulcerul gastric
penetrant, în timpul acceselor dureroase, bolnavul se înghemuie, exercitînd o
presiune cu pumnul asupra regiunii dureroase. Poziţia forţată poate fi impusă de
tratament.
Parezele si paraliziile:
Pareza – reprezinta o scadere a functiei motorii musculare.
Paralizia – reprezinta disparitia totala a functiei motorii musculare.
(a) paraliziile periferice – traduse prin scaderea tonusului muscular, atunci cand
bolnavul executa miscarile pasive cu o amplitudine mult mai mare;
(b) paralizii centrale – acestea sunt spastice cu tonusul muscular pastrat sau chiar
exagerat iar miscarile pasive pot fi aplicate cu o amplitudine mult mai mica, astfel
ca distingem:
Bibliografie:
1. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti,2007,
2. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali,Editura Viaţa medicală românească,1997.
3. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău,2008,