Intelectualul in Evul Mediu Occidental

- cunoscut in Evul Mediu ca professor sau maestru , intelectualul era considerat un vanzator de
cuvinte

- ei au refuzat cariera militara dar si pe cea clericala

- meseria lor era de a scrie , de a preda

- erau autonomi din punct de vedere financiar

- considerau ca meritau sa fie platiti pentru efortul lor , motiv pentru care au intrat in conflict cu
Biserica

(aceasta nu era de acord cu plata celor ce ofereau informatii , deoareceele nu puteau fi

comercializate , apartinand lui Dumnezeu)

- majoritatea intelectualilor preferau celibatul

- ei formeaza alaturi de student corporatii (universitati)

- ei se retrageau din oras cand erau nemultumiti in legatura cu anumite aspecte (dreptul de
secesiune)

Goliazii : - grup de intelectuali care criticau societatea

- au urmat calea invataturi iintelectuale

- auconstituit un oarecare vagabondaj scolar

- manifestau dispret fata de lumea rurala

 Naștereaintelectualului

La inceput au fost orasele, iar odata cu ele se naste in Occident si intelectualul Evului
Mediu. El apare odata cu avantul lor legat de functia comerciala si industriala, iar mai modest
spus cea mestesugareasca, ca oricare din acei numerosi oameni de meserie care vin sa se aseze la
un oras unde se afirma diviziunea muncii.

In calitate de om de meserie, intelectualul este constient de implicatiile profesiunii

asumate. El recunoaste necesara legatura dintre stiinta si invatamant. Nu mai e de parere ca
stiinta trebuie doar tezaurizata ci este convins ca trebuie pus in circulatie, iar scolile sunt niste
ateliere din care se exporta ideile, la fel ca si marfurile. Intelectualul este chemat sa coopereze cu
propriile sale aptitudini la munca creatoare ce se elaboreaza. Drept instrumente, el nu are la
indemana doar mintea sa ci si cartile ce constituie uneltele sale de munca. Coorporatiile de
profesori si studenti vor fi universitatile in strictul sens al termenului si va fi opera secolului ce
va urma ( secolul XII) .

Intelectualulesteomul a carui meserie este sa scrie sau sa predea, mai degraba ambele la
un loc, omul care, profesional vorbind, are o activitate de profesor si de savant, pe scurt un
intelectual, nu apare decat odata cu orasele. Abia in secolul al-XII-lea il descoperim cu adevarat.

Goliarzii :Acesticlerici goliarzi sau ratacitori sunt tratati drept niste vagabonzi, niste
desfranati, niste menestreli, niste mascarici. S-a spus despre ei ca erau boemi, pseudo-studenti,
agitatori, denigratori ai ordinului preotesc. Alti oameni vad in goliarzi un fel de intelectualitate
urbana, un mediu revolutionar deschis tuturor formelor de opozitie declarata fata de feudalitate.
Ceea ce ne-a ramas de la ei sunt cateva detalii biografice ale unora dintre ei, culegeri de poezii
compuse de ei fie individual, fie colectiv, cunoscute sub numele de carmina burana si textele de
epeoca lor care ii condamnasau ii denigreaza. Acestistudentisaracipe care nu-i leaga nici un
domiciliu stabil, nici un venit bisericesc si nici un beneficiu iau calea aventurii intelectuale
urmand pe invatatorul care le-a placut mai mult, alegand dupa cel despre care lumea vorbeste,
culegand din oras in oras invatatura ce se preda.
 In cele din urma, goliarzii au fost marginalizati lasand in urma lor anumite teme de viitor
ce vor atenua cu timpul. Au oferit secolului urmator multe idei despre morala firii, libertinajul
moravurilor si al spiritului, critica societatii religioase.

Abelard reprezinta prima mare figura de intelectual modern si de asemenea este primul
profesor. Acesta a fost in primul rand un logician, si ca toti marii filosofi a initiat in primul rand
o metoda. Abelard dovedeste cu stralucita simplitate necesitatea recurgerii la rationament, iar ca
profesor el crede cu tarie in valoarea ontologica a instrumentului sau cuvantul. Acesta a fost si un
moralist, s-a hranit cu filosofie antica, acorda introspectiei o la fel de mare importanta precum i-o
acorda misticii monastici, iar nimeni mai mult ca el nu a revendicat alianta dintre ratiune si
credinta.

Chartresestemarelecentrustiintific al secolului. Pentrucei de la Chartres omulestemaiintai

o fiintarationala. In el se savarsesteaceauniuneactivaintreratiunesicredinta care
esteunuldintreinvatamintelefundamentale ale intelectualilor din secolul al XII-lea.