Formarea popoarelor și a statelor medievale în

Europa. Etnogeneza Românilor.

I. Popoare şi limbi indo-europene
Patria primitivă: din nordul Mării Negre până în Asia Centrală („civilizaţia kurganelor”).
Perioada: 3500 – 2500 î. Hr.
Procesul de indo-europenizare a Europei (pe parcursul a două – trei milenii): aşezarea
populaţiilor războinice de păstori şi agricultori peste populaţiile agricole neolitice
impunându-şi tehnicile şi valorile spirituale. S-a produs procesul de aculturaţie – asimilarea
de către un popor a elementelor de cultură şi civilizaţie străine, renunţând parţial sau total la
cele proprii.
Extindere:
•    Celţii – Europa vestică şi centrală;
•    Traco-ilirii – Europa sud-estică;
•    Latinii – Italia centrală;
•    Germanii, slavii, balticii – Europa nordică;
Societate: sistemul tripartit (trifuncţional):
•    Funcţia politico-religioasă: preoţii şi suveranul;
•    Funcţia militară: războinicii (aristocraţia);
•    Funcţia economică: poporul (ţăranii şi orăşenii).

II. Marile migraţii şi căderea Imperiului Roman de Apus

Agonia unei societăţi: Imperiul Roman a devenit în secolul al IV-lea o „ruină reparată”(după
reformele împăraţilor Diocletian şi Constantin cel Mare).
-    Funcţionarii nu mai apără „binele public” ci „binele personal”;
-    Ansamblul roman este tot mai mult dislocat de particularităţile regionale, mereu mai
pronunţate (revin la suprafaţă elemente de cultură şi limbi preromane: celtice, tracice);
-    Imperiul se dezmembrează din cauza armatelor care erau formate din mercenari barbari,
conduse de generali barbari. Frontiera dintre romani şi barbari nu mai este eficientă;
-    Oraşele se fortifică (devin civitates);
-    476 – ultimul împărat roman, Romulus Augustulus, este detronat de barbarul Odoacru,
care se proclamă rege al Italiei şi trimite însemnele imperiale la Constantinopol. Astfel se
pune capăt unui „imperiu-fantomă” unde împăratul controla doar Italia.

Cauzele marilor migraţii:

•    Creşterea demografică în rândul populaţiilor barbare;
•    Atracţia exercitată de Imperiul Roman;
•    Presiunile exercitate de alte popoare barbare.
Crearea regatelor barbare - germanice (sec. V):
•    Vizigoţii pătrund la sfârşitul secolului al IV-lea în Imperiul Roman. După ce ard şi
jefuiesc Roma (410), trec în Peninsula Iberică unde pun bazele primului stat barbar.
•    Vandalii pradă Gallia, pătrund în Spania de unde sunt împinşi de vizigoţi în Africa de
Nord unde întemeiază un regat propriu.
•    Burgunzii creează un stat în sud-estul Galliei.
•    Francii lui Clovis întemeiază regatul Merovingian (după numele dinastiei) în nordul
Galliei.
•    Ostrogoţii conduşi de Teodoric pun bazele unui stat propriu în Italia.
•    Anglo-saxonii (sfârşitul secolului al V-lea – începutul secolului al VI-lea ) invadează pe
mare Britania unde vor întemeia mai multe regate.
•    Longobarzii vor cucerii, începând cu secolul al VI-lea, Italia.
Migraţiile slave (secolele VI-VII):
•    Slavii de răsărit au constituit popoarele bielorus, rus şi ucrainean.
•    Slavii de vest au format popoarele ceh, slovac şi polon;
•    Slavii de sud: sârbii, bulgarii şi croaţii.
Migraţiile târzii ale popoarelor türcice şi mongole (secolele XI-XIII):
•    Uzii;
•    Pecenegii;
•    Cumanii;
•    Tătarii (mongolii);
•    Turcii.
Consecinţele marilor migraţii:
•    Politice: constituirea regatelor barbare pe teritoriul fostului Imperiu Roman;
•    Etno-lingvistice: apar noi popoare şi familii de limbi indo-europene;
•    Sociale: apar noi categorii sociale, noi relaţii în cadrul societăţii;
•    Economic: decăderea comerţului şi a oraşelor, ruralizarea societăţii;
•    Religios: noile popoare europene adoptă creştinismul, turcii islamismul datorită
contactului cu arabii.
Două societăţi: confruntare sau sinteză ?
•    Romanii au de partea lor numărul şi cultura;
•    Barbarii au de partea lor forţa militară;
•    Ideea imperială dispare, este înlocuită cu regalitatea de tip germanic. Teritoriul este privit
de noii cuceritori ca pe o simplă proprietate. Regii îşi împart imperiul, ca pe o moşie, între fiii
lor.
Romanitatea occidentală – romanitatea orientală (395 – divizarea Imperiului Roman):
•    Romanitatea occidentală: limba oficială, liturgică şi de cultură  - latina:
-    Italia;
-    Gallia (Franţa);
-    Hispannia;
-    Britannia;
-    Germania;
-    Africa de Nord
•     Romanitatea orientală:
-    Imperiul Bizantin se grecizează.
-    Peninsula Balcanică se slavizează.
-    Limbă romanică: româna.