Generarea suprafeţelor prin burghiere şi lărgire BGS 3

GENERAREA SUPRAFEŢELOR PRIN

BURGHIERE ŞI LĂRGIRE

1. Scopul şi conţinutul lucrării

 Cunoaşterea metodelor de generare şi prelucrare a alezajelor pe maşina de găurit.
 Prezentarea principalelor tipuri de scule aşchietoare utilizate la găurire.
 Cunoaşterea parametrilor regimului de aşchiere la prelucrarea alezajelor.

2. Consideraţii generale
Prelucrarea alezajelor prin aşchiere comportă în primul rând realizarea unei suprafeţe
interioare (în cele mai dese cazuri de formă cilindrică), dar şi a suprafeţei frontale limitrofe,
suprafaţă care poate fi conică, plană sau profilată. În mod frecvent, pe maşinile de găurit se
obţin suprafeţe interioare cilindrice prin burghiere (găurire), dar sunt executate şi operaţii de
centruire, lărgire-adâncire, lamare, filetare, iar ca operaţie finală, de finisare, alezarea.

2.1. Prelucrarea alezajelor prin burghiere şi lărgire

2.1.1. Găurirea
Găurirea (burghierea) este un procedeu de prelucrare mecanică prin aşchiere destinat
obţinerii din plin a unei suprafeţe cilindrice interioare, cu ajutorul unor scule aşchietoare
numite burghie. În general, la găurire, piesa este fixată pe masa maşinii iar scula efectuează
atât mişcarea de rotaţie (mişcarea principală de aşchiere I), cât şi mişcarea rectilinie, axială
de pătrundere (mişcarea de avans II), cu suficientă putere pentru îndepărtarea adaosului de
prelucrare (fig. 3.1)1. Practic, mişcarea rezultantă sculă - piesă este o mişcare elicoidală, cu
pasul elicei impus de mărimea avansului.
 În figura 3.1 b sunt puşi în evidenţă şi parametrii regimului de aşchiere:
 Adâncimea de aşchiere (t) este, în cazul burghierii în plin, egală cu jumătate din diametrul
sculei.
 Avansul (s) − se calculează cu relaţia (3.1), ţinând cont de natura şi duritatea materialul
aşchietor (coeficientul Cs), diametrul d al sculei şi de raportul între lungimea alezajului
prelucrat şi diametrul d (coeficientul de corecţie Ks) [1], [4].
, [m/rot] (3.1)
Avansul pe dinte depinde direct de numărul de dinţi ai sculei:
⁄ , [mm/dinte] (3.2)
 Viteza optimă de aşchiere (v) − se calculează în funcţie de caracteristicile mecanice şi

1
Definiţia corespunde operaţiei executate pe maşina de găurit. La burghierea pe strung, cele două mişcări de
lucru sunt repartizate altfel: rotirea este realizată de semifabricat, iar avansul axial este efectuat de burghiu.
Există maşini-unelte specializate la care se rotesc simultan şi piesa şi burghiul.

BGS 03  2020.03 1
 BGS 3 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

geometrice ale burghiului, de materialul de prelucrat şi condiţiile de lucru [1]:

(3.3)
în care constanta Cv, exponenţii q, nv, m, x, y şi coeficienţii de corecţie km şi k1 se stabilesc în
raport cu materialul de prelucrat, modul de ascuţire a sculei şi condiţiile concrete de lucru
[1], [4].

a b

Fig. 3.1. Burghierea în plin cu burghiul elicoidal:

a − burghierea unei piese din fontă; b − schema de aşchiere la burghiere

Frecvenţa mişcării principale de rotaţie se calculează cu relaţia (3.4), iar viteza de

avans cu (3.5):
(3.4)
(3.5)
 Grosimea a şi lăţimea aşchiei b pentru burghiere se pot calcula cu relaţiile (3.6) şi (3.7):
(3.6)
(3.7)
Burghierea intră în categoria operaţiilor de degroşare, precizia de prelucrare
corespunzând treptei 9 ÷ 11 ISO, iar calitatea suprafeţei Ra = 3,2 ÷ 12,5 μm. Pot fi
prelucrate găuri în plin cu diametre până la 40 ... 50 mm, dar în mod obişnuit diametrul
maxim de burghiere nu depăşeşte 15 ÷ 20 mm, urmând ca dimensiunile finale ale alezajului
să rezulte prin operaţii ulterioare de lărgire, adâncire, strunjire, broşare etc.
În funcţie de raportul dintre lungimea (adâncimea) alezajului şi diametrul acestuia, găurile
prelucrate prin aşchiere sunt considerate:
 scurte (l/d ≤ 0,5);  normale (l/d = 0,5 ÷ 3);  lungi (l/d = 3 ÷ 10);  adânci (l/d > 10).
 Generarea prin burghiere a suprafeţei cilindrice Sp este caracterizată printr-o cinematică
simplă (fig. 3.2). Mişcarea principală I (n, v) de rotaţie generează curba directoare Δ,
cinematică – ca traiectorie a unui punct – de formă circulară, iar mişcarea de avans axial (în
lungul axei sculei) II determină generarea cinematică a curbei Γ – ca traiectoie a unui punct
M (vârful principal al dintelui aşchietor). Se observă că, având în vedere forma cilindrică a
suprafeţei generate, curba Γ este paralelă cu axa sculei, iar mişcarea II de avans se
efectuează în lungul generatoarei. Practic, prin combinarea celor două mişcări, continui şi
simultane, vârful M va descrie o elice cilindrică cu pasul egal cu mărimea avansului pe
rotaţie.

2 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin burghiere şi lărgire BGS 3
În mod frecvent, prelucrarea în plin a
găurilor se realizează cu burghie elicoidale
(spirale), dar pot fi utilizate şi alte tipuri:
burghie late (plate), burghie pentru
centruire, burghie carotiere, burghie pentru
găuri adânci.
 Burghiele elicoidale
Burghiele uzuale pentru prelucrarea
găurilor sunt cunoscute sub numele de
burghie elicoidale (spirale) deoarece au
tăişurile laterale şi canalele de cuprindere
ale aşchiilor dispuse pe elice, canalele fiind
obţinute prin deformare plastică sau prin
frezare (pentru diametrele mari). Au în mod
frecvent 2 dinţi aşchietori, dispuşi simetric Fig. 3.2. Curbele generatoare la burghiere
(fig. 3.3).

Fig. 3.3. Geometria constructivă a burghiului elicoidal

Geometria părţii active a burghiului elicoidal este caracterizată de prezenţa, pe

fiecare dinte, a trei tăişuri: principal, secundar şi transversal.
 Tăişurile principale T ale burghiului formează cu axa sculei unghiuri de atac K în jur de
60º (v. fig. 3.1 b) şi se întind de la nivelul diametrului maxim al sculei până la miezul
burghiului (în apropierea axei); miezul uşor conic al sculei asigură rezistenţa şi rigiditatea
sculei. Tăişurile principale sunt cele care participă efectiv la tăierea materialului.
 Tăişurile principale sunt continuate în zona miezului de tăişuri transversale Tt care
comprimă (deformează) materialul şi-l împinge spre zona acoperită de tăişurile principale;
tăişurile transversale mai mult comprimă materialul, datorită unghiului α puternic negativ.
 Tăişurile secundare TS, rezultă ca intersecţie între suprafeţele elicoidale ale canalelor de
cuprindere şi evacuare a aşchiilor şi suprafaţa de revoluţie înfăşurătoare a sculei. Ele
delimitează câte o faţetă de aşezare secundară A’αs îngustă (de lăţime f), elicoidală2 (v. fig.
3.3), ce formează unghiul de aşezare αf’ = 0º, faţetă cu rol de ghidare a burghiului în alezajul
deja format. Unghiurile de atac secundare K’ (v. fig. 3.1) sunt diferite de zero (pozitive, dar

2
Există construcţii de burghie cu 2 şi 3 faţete de ghidare pe suprafeţele de aşezare secundare.

BGS 03  2020.03 3
 BGS 3 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

foarte mici), ceea ce limitează frecarea dintre faţetele laterale şi alezaj la nivelul vârfurilor
principale ale dinţilor burghiului (suprafaţa înfăşurătoare a tăişurilor secundare şi a faţetelor
laterale este în mod real o suprafaţă uşor conică, diametrul de vârf al burghiului fiind mai
mic decât diametrul cozii3).
Geometria părţii active a burghiului elicoidal a căpătat în timp diferite forme
particulare, pentru a facilita prelucrarea anumitor materiale, ori pentru optimizarea
unghiurilor de lucru. Astfel, în prezent sunt cunoscute:
 diferite forme constructive ale canalului elicoidal de evacuare a aşchiilor, cu valori
distincte pentru unghiul elicei (în mod obişnuit ω = 28º ÷ 32º);
 diferite valori ale unghiului de atac principal K (în mod frecvent 2K = 118º);
 diferite geometrii ale vârfului, pentru micşorarea lungimii tăişului transversal (fig. 3.4).
Ca parte de prindere-fixare, burghiele elicoidale pot avea coadă cilindrică (cu sau
fără antrenor) − fixarea în pinola maşinii de găurit realizându-se prin intermediul unei
mandrine de strângere cu trei bacuri – ori coadă conică şi antrenor – fixarea făcându-se în
acest caz direct în alezajul pinolei sau prin intermediul bucşelor conice de reducţie
(majoritatea maşinilor de găurit au alezajul conic din pinolă de tip «con Morse» 2 sau 3).
(figura 3.5).

Fig. 3.4. Exemplu de Fig. 3.5. Modalităţi de poziţionare-fixare a burghiului în pinola

geometrie modificată a maşinii de găurit: (a) − direct pe con; (b) − prin intermediul bucşelor
vârfului burghiului conice de reducţie; (c)− prin intermediul mandrinei (pentru sculele cu
elicoidal coadă cilindrică); (d) − extragerea sculei cu ajutorul penei

Antrenorul este obligatoriu în cazul burghielor cu diametru mare, având rolul de

preluare a eforturilor tangenţiale; acesta pătrunde într-un locaş din pinola maşinii sau din
bucşa de reducţie. Antrenorul este de asemenea util pentru extragerea burghiului, cu ajutorul
unei pene (v. fig. 3.5, d).
Iniţial burghiele elicoidale erau confecţionate din oţel aliat pentru scule. În prezent,
marea majoritate a acestora sunt realizate din oţel rapid (au durabilitatea superioară oţelului
de scule) sau din carburi metalice sinterizate (CMS) – acestea permit prelucrări cu viteze
superioare, dar sunt mai fragile.
 Burghiele elicoidale cu vârf de centrare (ghidare) sunt destinate găuririi tablelor subţiri
(figura 3.6). Vârful ascuţit pătrunde în material la simpla apăsare şi are rol de ghidare, iar

3
„Abaterea” de la diametrul nominal al alezajului (de câteva sutimi de mm) rezultată prin construcţia uşor
conică a suprafeţelor de dispunere a faţetelor tăişurilor secundare se încadrează în toleranţa de execuţie a
găurii, chiar după utilizarea întregii rezerve de reascuţire a sculei.

4 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin burghiere şi lărgire BGS 3
tăişurile principale intră în aşchiere cu zonele de diametru maxim, contribuind practic la
decuparea materialului.
 Burghiele elicoidale pentru prelucrarea materialelor nemetalice moi (lemn, plastic) au
geometria părţii active diferită de sculele pentru metale (figura 3.7). În marea lor majoritate
prezintă un vârf de ghidare-centrare cu filet conic, care asigură centrarea.

Fig. 3.6. Burghie elicoidale pentru Fig. 3.7. Burghie elicoidale pentru materiale nemetalice
table subţiri

 Pentru materiale metalice există burghie elicoidale cu găuri de răcire practicate în corp,
în lungul dinţilor aşchietori, prin care se introduce lichid de răcire sau aer sub presiune în
zona tăişurilor principale (fig. 3.8). Fluidul introdus are în principal rolul de evacuare a
aşchiilor şi de răcire-ungere a suprafeţelor active din vârful sculei, dar conduce şi la o
creştere a rigidităţii burghiului (semnificativă în cazul diametrelor mici).

Fig. 3.8. Soluţii constructive de burghie elicoidale cu răcire interioară

 Din categoria burghielor cu răcire interioară fac parte şi burghiele pentru prelucrarea
găurilor adânci, dar acestea au construcţie specială (nu au dinţii dispuşi pe elice) şi nu sunt
ataşabile maşinilor de găurit convenţionale (cu cap/ax vertical)4.
 Burghiele plate (late) [spade drills]
 Burghiele plate pentru metale se produc în construcţii monobloc şi cu plăcuţe aşchietoare
interschimbabile, ce pot acoperi o plajă dimensională mare ‒ diametre cuprinse între 25 mm
şi 125 mm (1 ÷ 5 ţoli) (fig. 3.9). Sunt mai ieftine decât burghiele elicoidale echivalente
aceloraşi diametre. Sunt fabricate cu coadă cilindrică sau conică. Plăcuţele amovibile sunt
din CMS neacoperite sau acoperite cu nitrură de titan, ori din carbură de tungsten.
 Burghiele plate pentru prelucrarea lemnului (fig. 3.10) prezintă vârf de centrare şi tăişuri
avansate la nivelul diametrului maxim. Sunt unidimensionale (fig. 3.10, a), precum şi
reglabile (fig. 3.10, b).

4
Prelucrarea găurilor adânci este efectuată pe maşini-unelte speciale şi nu face obiectul prezentei lucrări.

BGS 03  2020.03 5
 BGS 3 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

Fig. 3.9. Forme constructive de burghie late: monobloc (a, b, c) şi cu plăcuţe amovibile (d)

 Burghiele carotiere
Burghiul carotier, numit şi
burghiu (sau ferăstrău) clopot este
destinat decupării găurilor circulare cu
diametru mare şi adâncime mică. Este o
sculă aşchietoare de formă tubulară, cu
un capăt închis la care este ataşat
sistemul de fixare şi antrenare (coadă de Fig. 3.10. Burghie late pentru lemn:
secţiune hexagonală), iar pe suprafaţa (a) ‒ unidimensionale; (b) ‒ reglabil
frontală a părţii deschise sunt dispuşi (echidistant sau nu) dinţii aşchietori (fig. 3.11). La
extremitatea deschisă poate prezenta şi un burghiu de ghidare, care precede intrarea în
aşchiere a dinţilor de pe coroană.
Decuparea materialului (pentru recuperarea miezului) se face în prezenţa mişcării
principale de rotaţie I şi a mişcării de avans axial II (fig. 3.12).

Fig. 3.11. Construcţia burghiului carotier şi exemplu de Fig. 3.12. Schema de aşchiere la
burghiere inelară pe un tub decuparea cu burghiul carotier

La burghiele carotiere (fig. 3.13) partea activă poate fi monobloc ‒ din oţel aliat (în
general aliaj de Co 8%) (fig. 3.13, a), poate fi armată cu plăcuţe dure din CMS (fig. 3.13, b,
c) sau poate avea dinţii diamantaţi (fig. 3.13, d).

6 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin burghiere şi lărgire BGS 3
Burghiele pot acoperi o gamă largă de materiale de prelucrat: oţel, fontă, neferoase,
lemn, plăci aglomerate, gips-carton, materiale izolante, plastic (v. fig. 3.11 şi 3.13, a, b); pot
fi destinate cu precădere prelucrării plăcilor din lemn, panourilor aglomerate, ceramicii
(inclusiv ţiglă, zidărie, tencuială) (fig. 3.13, c) sau chiar unor domenii restrânse, precum
decuparea plăcilor de ceramică, marmură sau beton (fig. 3.13, d) ‒ caz în care este
obligatorie răcirea cu apă în timpul lucrului.
Tipurile constructive ce au partea tubulară suficient de rigidă (v. fig. 3.13, b) nu
necesită vârf de centrare.

a b c d
Fig. 3.13. Tipuri constructive de burghie carotiere

 Burghiele de centruire
Centruirea constă în realizarea unei găuri de centrare pe un semifabricat, în vederea
prelucrării ulterioare sau a controlului acestuia. Gaura de centrare realizată va fi utilă pentru
plasarea unui vârf de centrare (ce asigură un sprijin suplimentar piesei în timpul lucrului),
pentru centrarea/ghidarea unui burghiu utilizat în etapele tehnologice ulterioare, ori pentru
poziţionarea piesei în vederea controlului tehnic.
Se are în vedere faptul că, deseori, suprafaţa frontală a semifabricatului nu este plană
sau chiar accentuat înclinată faţă de axa găurii ce urmează a fi executată, ceea ce ar conduce
la devierea vârfului burghiului – cu risc de rupere în cazul sculelor suple.
Burghiele de centruire au partea activă (indiferent de forma ei) foarte scurtă şi corpul
întărit/îngroşat şi realizează, în afara unei suprafeţe cilindrice puţin adânci, şi o suprafaţă de
trecere (conică simplă sau în trepte, sferică sau profilată) între gaură şi suprafaţa frontală a
piesei (fig. 3.14)5.
Schema de prelucrare la centruire (fig. 3.15) pune în evidenţă aceleaşi mişcări de
lucru: mişcarea principală I de rotire a burghiului şi, concomitent, mişcarea de avans II.
În ceea ce priveşte modul de generare, schema se deosebeşte de cea de la burghiere
(fig. 3.16); în timp ce directoarea Δ se obţine cinematic, datorită mişcării principale de
rotaţie I, generatoarea Γ este o curbă compusă: suprafaţa cilindrică, de fund, este
caracterizată de o generatoare cinematică (ca la burghiere), în timp ce porţiunile de
generatoare curbilinie sau rectilinie – dar neparalele cu axa de rotaţie – sunt materializate de
forma şi poziţia muchiei aşchietoare. Pe ansamblu, este vorba de o curbă generatoare mixtă.
 Burghiele în trepte
Ideale pentru burghierea găurilor în materiale subţiri (din oţel-aliat şi inoxidabil,
cupru, bronz, aluminiu, plastic şi materiale laminate), burghiele în trepte acoperă, ca
utilitate, un întreg set dimensional de burghie elicoidale (fig. 3.17).
Burghiele în trepte sunt fabricate din oţel rapid, cu sau fără acoperire (cu strat din
nitrură de titan). Au un singur dinte aşchietor, ceea ce asigură o bună precizie diametrală
5
Burghiele de centruire sunt de fapt scule combinate: burghiu cu adâncitor

BGS 03  2020.03 7
 BGS 3 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

pentru fiecare treaptă. Pentru a prelua eforturi tangenţiale mari, prezintă o coadă cilindrică
cu 3 aplatizări echidistante sau coadă hexagonală. Burghiele pentru lărgire (fig. 3.17 b)
necesită ghidare.

Burghiu de centruire tip B

Fig. 3.14. Fig. 3.15.
Tipuri de burghie de centruire Schema de aşchiere la centruire

2.1.2. Lărgirea
Este procedeul de prelucrare
prin aşchiere prin care este majorată
secţiunea transversală a unei găuri,
realizată anterior prin burghiere sau
prin prelucrare primară (turnare,
forjare, matriţare). Operaţia se
execută cu ajutorul burghiului
elicoidal sau cu lărgitorul şi
presupune efectuarea aceloraşi
mişcări relative ca şi în cazul
burghierii (fig. 3.18): mişcarea
principală de rotaţie I şi mişcarea de
avans axial II. Fig. 3.16. Curbele generatoare la centruire
Schema de generare este
identică cu cea de la burghierea în plin (v. fig. 3.2). Pe maşina de găurit piesa este imobilă
pe masa maşinii, ambele mişcării fiind efectuate de scula aşchietoare.
Lărgitoarele sunt scule cu 3 sau 4 dinţi elicoidali, de construcţie apropiată de cea a
burghiului, dar cu geometria părţii active uşor diferită: tăişurile principale sunt mai scurte
(nu ajung în vecinatatea axei), iar tăişurile transversale lipsesc (fig. 3.19). Ca urmare, zona
de aşchiere este limitată la zona periferică acoperită de tăişurile principale, având drept
rezultat o lăţime a aşchiei mult diminuată, comparativ cu burghiul.
Ghidarea lărgitorului este mai bună datorită celor 3 sau 4 faţete elicoidale laterale.
Lărgitoarele monobloc sunt realizate din oţel rapid. Cele de diametre mari pot fi cu
dinţi amovibili şi reglabili.

8 Iulian ROMANESCU
 Generarea suprafeţelor prin burghiere şi lărgire BGS 3

a b c
Fig. 3.17. Burghie în trepte:
(a) – pentru burghierea în plin; (b) – pentru lărgire; (c) – exemplu de burghiere în plin

3. Materiale şi utilaje necesare desfăşurării lucrării practice

 Tipuri de scule utilizate pe maşina de găurit (burghie, lărgitoare, adâncitoare, alezoare,
lamatoare, tarozi), pentru identificarea geometriei şi a modului de fixare pe maşina-unealtă.
 Desene de execuţie ale burghielor şi lărgitoarelor.
 Maşini de găurit pentru observarea modului de fixare a piesei şi a sculei, precum şi pentru
identificarea mişcărilor de lucru şi de reglare - poziţionare.

Fig. 3.18. Schema de lărgire a găurilor: Fig. 3.19. Geometria de vârf a lărgitorului
(a) - cu burghiul elicoidal; (b) - cu lărgitorul cu 3 dinţi

4. Metodologia desfăşurării lucrării practice

 Se studiază schemele de prelucrare şi de generare caracteristice prelucrării alezajelor prin
burghiere, centruire şi lărgire.
 Se studiază elementele constructiv-geometrice ale sculelor aşchietoare şi se identifică
modul de fixare în pinola maşinii de găurit.
BGS 03  2020.03 9
 BGS 3 BAZELE GENERĂRII SUPRAFEŢELOR

 Se identifică la maşina de găurit mişcările de lucru şi de reglare-poziţionare, precum şi

manetele de comandă. Se reglează turaţia pinolei (ce asigură viteza principală de aşchiere) şi
avansul de aşchiere6.
 Se notează gama de turaţii şi de avansuri.

5. Conţinutul referatului
 Ca parte teoretică, referatul va trebui să conţină în mod obligatoriu următoarele puncte:
 definiţiile operaţiilor efectuate pe maşina de găurit şi parametrii regimului de aşchiere;
 schemele de generare (fig. 3.2 şi fig. 3.16) şi schemele de prelucrare pentru:
 burghierea în plin (fig. 3.1, b);
 decuparea cu burghiul carotier (fig. 3.12).
Schemele vor fi completate cu notaţii referitoare la forma curbelor generatoare7.
 elementele constructiv-geometrice ale burghiului elicoidal (fig. 3.3).
 Ca parte practică, referatul va trebui să conţină:
 gama de turaţii şi de avansuri ale maşinii de găurit G 16;
 schiţa piesei impusă de conducătorul lucrării şi schemele de prelucrare pentru suprafeţele
indicate, având ca model schemele de aşchiere prezentate în referat.

6. Referinţe bibliografice
1. Cozmîncă, M., Panait, S., Constantinescu, C. – Bazele aşchierii. Iaşi: Editura "Gh. Asachi",
1995.
<pag. 298-308>
2. Duca, Z. – Bazele teoretice ale prelucrărilor pe maşini-unelte. Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică, 1969.
<pag. 275-282>
3. Oprean, A., Sandu, I.Gh., Minciu, C., Deacu, L., Giurgiuman, H., Oancea, N. – Bazele
aşchierii şi generării suprafeţelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1981.
<pag.327-330 şi pag.307-311>
4. Ţura, Livia, ş.a. – Maşini-unelte, prelucrări prin aşchiere şi control dimensional. Îndrumar
pentru lucrări practice. Tipar rotaprint, Iaşi, 2003.
<pag. 42-50>

7. Verificaţi-vă cunoştinţele
 Prezentaţi caracteristicile operaţiei de găurire, schemele de generare şi de prelucrare,
precum şi parametrii regimului de aşchiere.
 Descrieţi burghiul carotier şi desenaţi schema de decupare.
 Prezentaţi burghiul de centruire şi schemele de generare şi de prelucrare.
 Definiţi operaţia de lărgire. Desenaţi schema de lărgire cu burghiul şi cu lărgitorul.
 Prezentaţi elementele constructive ale burghiului elicoidal.

6
Reglarea parametrilor cinematici (viteză de aşchiere, avans de aşchiere) se face acţionând asupra manetelor
de reglare aflate în exteriorul maşinii, prin urmărirea indicaţiilor din tabelele de pe cutia de viteze şi de
avans. Orice reglare a parametrilor cinematici pe maşina de găurit se realizează cu motorul de acţionare
oprit, pentru a proteja cutia de viteze şi operatorul de eventualele accidente.
7
Pe schemele de aşchiere se alege axa x pe direcţia mişcării de avans, se notează tăişurile unui dinte
aşchietor şi se pun în evidenţă curbele generatoare şi directoare.

10 Iulian ROMANESCU