TESTUL 19 – Subiectul al II-lea

CRAII DE CURTEA-VECHE

Mateiu I. Caragiale

In perioada interbelica, in literatura română se manifestă două direcţii de dezvoltare opuse:

modernismul şi tradiţionalismul.

Direcţia tradiţionalismului, promovată de N. Crainic prin curentul gândirist, propune reluarea

tradiţionalismului de la începutul secolului al XX-lea şi orientarea înspre valorile tradiţionale şi înspre
trecut.

Direcţia modernistă, promovată de E. Lovinescu, propune sincronizarea cu literatura europeană.

Lovinescu porneşte de la ideea că există un spirit al veacului, care determină sincronizarea culturilor
europene. Astfel, civilizaţiile mai puţin evoluate sunt influenţate de cele mai avansate. Adept al teoriei
imitaţiei, Lovinescu susţine că influenţa civilizaţiilor avansate se realizează în doi paşi: mai întâi, se
adoptă forme ale civilizaţiei superioare, apoi se stimulează crearea unui fond propriu. În consecinţă,
principiul sincronismului presupune schimbul de valori între culturi şi acceptarea elementelor care fac
posibilă sincronizarea acestora. Printre mutaţiile de ordin tematic pe care le propune Lovinescu se
numără: intelectualizarea prozei, schimbarea mediului rural cu cel citadin, dezvoltarea romanului de
analiză psihologică.

În primul rând, se remarcă caracterul confesiv al textului. Acțiunea este relatată la persoana I
singular, din perspectiva unui narator homodiegetic, subiectiv, care este implicat afectiv în evenimente
și conferă discursului epic autenticitate. Astfel se observă abundența mărcilor subiectivității, precum:
verbe la persoana I singular “am spus “, “ gaseam ”, “ facusem ”, “ desteptasem “, forme pronominale de
persoana I singular “ mi “, “ mă “, “ mie “ și puncte de suspensie. Romanul este antocalofil, lipsit de
straluciri artistice, iar personajul exprimarea cu exacitate a trairilor, cuvintele fiind cu sens denotativ ´´
Pricina Ilincai era astfel castigata``

În al doilea rând, personajul-narator problematizeaza la o traire profunda de iubire ascunsa, pe

care o resimte Pantazi, facand din aceasta analiza o obsesie `` ce astepta sa se dea pe fata si sa-si ceara
deschis mana ?``, fiind evidente anumite valori si principii. Experientele si trairile sunt vazute ca
modalitati de intelegere a propriei identitati. Portretul lui Pantazi nu pune in evidenta trasaturi fizice,
interesul cade asupra celor de ordin moral `` Facusem sa-i zbarnaie in suflet coarda geloziei `` .

În concluzie, fragmentul citat din opera Craii de Curtea-Veche de Mateiu I.Caragiale apartine prozei
moderne de tip subiectiv.