BALTAGUL

Realismul este un curent literar și artistic care se manifestă spre sfârșitul primei
jumătăți a secolului al XIX-lea, ca reacție împotriva romantismului.

În primul rând, se reconstruiește la nivel ficțional o lume în toată complexitatea ei,

prezintă un tablou al vieții sociale, o trăsătură definitorie fiind reprezentarea veridică a
realității. Vitoria Lipan se îngrijorează de absența soțului ei și dorește a pleca în căutarea lui
Nechifor Lipan. Minodora este apostrofată atunci când se vede interesată de civilizaţia
modernă. Înaintea plecării în căutarea celui dispărut, Vitoria se supune unui ritual de purificare.
Ea face, de fapt, două călătorii, prima fiind pregătitoare. Împreună cu fiul ei, Gheorghiţă, merge
la mănăstirea de pe malul Bistriţei şi se închină la Sfânta Ana. Apoi merge la Piatra- Neamţ,
unde slujbaşul stăpânirii îi confirmă adevărul. Vitoria nu are încredere şi refuză cu dispreţ
scrierea jalbei către de către un târgoveţ. Călătoria cea adevărată se porneşte în zilele lui
martie, străbătând linia transhumanţei. La începutul călătoriei este însoţită de cârciumarul
David care îşi dă seama că pelerinajul este unul labirintic, justiţiar. Primul nod labirintic este la
Bicaz, unde hangiul îşi aminteşte de N. Lipan. Urmele sunt găsite apoi la Călugăreni, apoi la
Fărcaşa. În drum le apare drumeţilor o cumetrie şi o nuntă. E de reţinut amănuntul etnografic.
Firul se înnoadă la Vatra Dornei. Acolo Nechifor cumpărase în noiembrie trei sute de oi. De
acum apar trei ciobani. Chipul unuia rămâne în amintire, deoarece are buza despicată. La hanul
din Broşteni, aflăm că ciobanii au trecut spre Gura Negrei. Urma acestora este regăsită la
Sabasa. Asta după ce Vitoria a urcat un drum şerpuit săpat în stâncă şi a coborât pe celălalt
versant. Vitoria porneşte în căutarea soţului din interior, din întuneric, pentru a ajunge în
exterior, unde se află lumina. Mai mult, drumul Vitoriei şi a lui Gheorghiţă se desfăşoară de la
răsăritul la apusul soarelui. Ajunsă la Suha, Vitoria iese din întuneric, ştie adevărul cu
certitudine. Asasinii sunt Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui. Dar adevărul trebuie demonstrat. Este
ajutată de Iorgu Vasiliu, cârciumarul, şi de soţia acestuia. În satul Sabasa îl găseşte pe Lupu, în
curtea unui gospodar. Câinele este cel care o călăuzeşte spre râpa unde descoperă oasele şi
hainele lui Nechifor. În zilele următoare, femeia își îndeplineşte datoria, face tot ce îi cere
datina faţă de cel mort. Acuratețea înfățișării culorii de epocă, prezentarea vieții sociale,(Pe
plan social, se creionează monografia satului de munte, unde tradiţia nu permite abateri de la
legile nescrise.) politice, economice, respectiv culturale așa cum este desprinsă din realitate.
Prezența indicilor spațiali, "satului de munte" , "malul Bistriţei şi se închină la Sfânta Ana. Apoi
merge la PiatraNeamţ" , a personalităților recognoscibile. În acest text tema realista este
familia, iubirea între membrii familiei și dorința de regăsire, "Împreună cu fiul ei, Gheorghiţă,
care va păşi treptele adevărului". Relatarea obiectivă, pers. a III-a, din perspectiva unui autor
ominiprezent și omniscient "avea", "stătea", "Purta". Observam prezenta unui spirit critic,
moralist.

În al doilea rând, remarcăm prezenta unor personaje reprezentative pentru societate,

pentru diferite clase sociale, tipul omului cinstit, simplu. Personajul este construit în relație cu
mediul în care trăiește, este prezentă tehnica detaliului, a amănuntului semnificativ se observă
un portret bine conturat. Vitoria Lipan este un personaj justiţiar. Ea posedă atributele eroului
homeric. Mişcările ei sufleteşti urmăresc ritmurile naturii. Ea se ghidează după semne existente
în natură şi pe chipurile oamenilor, mentalitatea sa este arhaică. În descoperirea adevărului
dovedeşte însă inteligenţă, tenacitate, luciditate, forţă de stăpânire şi devotament în
îndeplinirea tradiţiei. Din caracterizare directă, aflăm că personajul are o mustață neagră
„mustaţa aceea neagră”, sprâncene aplecate „ochii aceia cu sprâncene aplecate ” ceea ce
constituie portretul fizic. Tot din caracterizare directă aflăm că Vitoria Lipan este o sotie
iubitoare, porneste in cautarea barbatului sau: “era dragostea ei de douazeci si mai bine de ani”
ce constituie portretul moral. Din caracterizare indirectă, înțelegem că este credincioasă când
ține post și se supune ritualului de purificare, dă dovadă de respect când întră în mănăstire
„salută pe sfinţi", războinică dorește să i se facă dreptate „înfăţişarea încruntată şi
duşmănoasă” care ascunde o mare sete de răzbunare. Neîncrezătoare, nu are încredere în
nimeni și refuza scrierea jalbei de către acel om, preocupată când trebuia sa aibă grijă de
înmormântarea soțului ei „Avea de căutat, de găsit, de rânduit".

În al treilea rând, regăsim un limbaj realist, lipsit de structuri artistice, bolovănos,

cuvintele utilizate fiind folosite cu sens propriu. „M-oi duce, răspunde Gheorghiţă cu îndoială”.
„Vitoria îl privi clipind. Îl văzu sfios şi nesigur”.

În concluzie, fragmentul desprins din opera literară "Baltagul" de Mihail Sadoveanu

reflectă ideologia curentului realist și aduce în prim- plan o mentalitate tradiţională, ancorată în
obiceiuri de la început de lume.